.

P::OETI
.,
MO'DERNI

AU'LA
2 003

1.
Eseul de fata porne~te de la doua idei principale. Intiia dintre
acestea atribuie lui Arghezi un spirit fundamental nereligiosl ~i 0
spaima de neant, de moarte, care-I face pe poetul Psalmilor sa recurga
la numele unui Dumnezeu de legenda sau de metafora poetica spre a
conjura presimtita singuratate a omului in univers. Din refuzul
transcendentei goale ~i din singuratate se na~te poezia argheziana a
vietii ~i a rapturii ~i, inainte de orice, a omului, fiinta tragica ~i nobiIa,
dar ~i a ceiorialte vietuitoare care dau sens ~i farmec apei, cerului ~i
pamintului. A doua idee este ca, daca a vorbi despre poezia lui Arghezi
inseamna a vorbi des pre intelesurile existentiale ce 0 traverseaza ~i
daca existential nu e totuna cu IOgrafic, atunci poezia nu se explica
pur ~i simplu prin viata ~i e nefolositor sa presupunem mereu in spatele
poetului pe om; dar e obligatoriu sa presupunem in spatele omului pe
poet ~i sa vedem in viata lui implinirea unui rost necesar ~i tainic intru
poezie.
2.
Religiozitatea spiritului arghezian este astazi un fapt de la sine
inteles, acceptata chiar ~i de cei care interpreteaza Psalmii nu ca pe 0
aventura religioasa dar ca pe una generala, etica sau de cunoa~tere;
este, prin urmare, ca un dat, in afara de discutie.
Un anume rol in formarea acestei convingeri aproape unanime il va
fi jucat experie!!Ja monahala din tineretea poetului. Marturisit ori nu,
toata lumea ii acorda 0 importanta capitala, de~i, in fond, nu ~tim mai
nimic despre imprejurarile de ordin sufletesc care I-au condus pe
Arghezi la calugarie; nu sintem siguri macar de incipienta vocatiei
religioase. Parca dinadins, poetul a vorbit rareori, ~i de fiecare data in
termeni vagi, despre aceste lucruri, ca ~i cum i-ar fi displacut (din ce
motiv?) sa puna punctul pe i. Ce valoare au expresii precum stare a de
misticism pe care poetul 0 descopera dainuind in el ~i dupa parasirea
rasei, sau criza tuturor tinere{ilor, criza lui a fi sau a nu fi, utilizate
intr-un dialog cu I. Biberi (Lumea de miine)? Nu e exclus ca tinarul sa
fi urmarit a gasi in viata monahaIa tocmai 0 certitudine care-i lipsea.
Si, in orice caz,Jenuntarea intempestiva indica 0 cIarificare pe care nu
e normal s-o limitam la partea exterioara a raporturilor cu biserica.
Gre~eala care se face de obicei in discutarea acestor putine elemente

consUl.In a presupune adevarat, incontestabil, ceea ce ramlne i'n fond a

fi dovedit.
Si se uita ca e la mijloc un poet: ca, Inainte de a fi a unui spirit
religios, experienta monahala a lui Arghezi este a unuia de poet. Nu e
clar cum 0 i'ndoielnica vocatie mistica ar putea ajuta la descifrarea
poeziei; dar cine va tagadui ca vocatia poetica a ti'narului arunca 0
mare lumina asupra "misticismului"
sau? Am (licut in chinovie,
declara Arghezi in aceea~i convorbire, un noviciat care mi-a lasat
multe cati(elari suflete~ti, dar ~i multe suvenire de murdarie. Pina la
un moment dat a primat stratul de noroi, care acoperea (rumuse{ile
discrete. Pe urma acest noroi s-a spalat ~i i-au luat locul
complexiunile delicate. imi umbla in cap de ani de zile 0 carte seralica
pentru intr-ariparea sextupla a cititorului dezamagit.AAr fi fost aceasta
carte serafica altceva dedt un poem? Probabil ca nu. Intrebat de asprul
calugar Meftodie ce cauta In mlnastire, poetul, abia sosit, ar fi raspuns:
-'S7 Vreau sa inva{ a scri pe dedesubt
(fcOlme de lemll).
Imprejurare cu atit mai semnificativa cu dt Arghezi pune, Intr-un
fel, tot i'n legatura cu scrisul ~i sfir~itul calug~riei sale: Voiam sa traiesc
~-..9'experien{a, nu b dogma. Wu sint"dtare"om. ""'Mi-eindi(erenta ("Ormade
religie; ceea ce ma intereseaza ar Ii (ost a nuan{a naua de par(um de
smima ~i ceara, pe care speram sa 0 gasesc ratacind ... (I. Biberi, loc.
cit.). Daca cernem cu grija motivele religiozitatii din poezia lui
Arghezi, nu ne alegem oare cu 0 nuanta de smirna ~i ceara, cu un
If vocabular i'mbibat de mireasma bisericeasca? Arghezi nu crede nici In
l mi'ntuire, nici i'n i'nviere, iar despre moarte are 0 imagine teritlanta.
"- Psalmii ni-I arata singur fata-n fata cu un Dumnezeu ineficient, singur
~i voind sa se deprinda cu aceasta fundamentala singuratate. E
problematic daca, din experienta monahala, lui Arghezi i-a ramas un
sens adevarat al i'ntrebarilor religioase; dar e sigur ca a Invatat, cum
spune, a seri pe dedesubt, ca i-a ramas gustul ciudat al unei limbi
poetice. Poetul a ~tiut sa foloseasca ~ederea In mi'nastire mai bine dedt
calugaruI.
Ce curios, apoi, dt de putina atentie s-a acordat unei alte experiente
din viata lui Arghezi, ~i care satisface 0 latura opusa a spiritului sau:
.....
7 experienta vietii de familie. Indata dupa razboi, poetul cum para 0 mica
proprietate (viitorul Marti~or) ~i-~i Intemeiaza 0 gospodarie, lui'nd
parca viata de la capat: Nu era nimic. Am (acut tot, de la inceputul
lumii, marturise~te el mai ti'rziu (Profira Sadoveanu, Stele $i luceferi).
Paradisul pami'ntesc ~i candid al Versurilor de searii, al Buruiellilor,
al Ciirtii cu ;uciirii este, i'nainte de a fi literatura, 0 realitate biografica
~i sufleteasca. Bucuria mea - va recunoa~te poetul - cine ar putea-a

pavesti acum? Ziua mea are un rost. in{eleg multe lucruri pina aseato
nein{elese. Sint voios ~i sprinten, culorile mele au inviat: am ci~tigat!
Am 0 patrie, am un camin ( ..) Mi-a pierit golul ~i nu-mi mai e (rica de
ziua de azi, nici de ziua de miine ... (Ciitre veac) Despre ce alt gol dedt
acela al singuratatii ar putea fi yorba? Despre ce alta bucurie dedt
aceea de a fi gasit un rost vietii omene~ti, peste care nici 0 divinitate
nu se bolte~te? Paradisul arghezian - i'n realitate ca ~i i'n poezie - e
opera prin care un spirit nereligios se opune zadamiciei ~i mortii, IUlnd
In staplnire existenta ce i s-a dat, devenindu-~i sie~i Dumnezeu. Nu
este dedt un singur Creator, 0 singura divinitate, In viata ~i i'n poezia
lui Arghezi: Ellnsu~i.

3.
Transcendenta argheziana este 0 transcendenta goala. Imaginile
tacerii, ale refuzului de a se arata, ale nepatrunsului ~i zavorlrii lui
Dumnezeu slnt, In fond, tot atltea imagini ale absentei.
Ce sens au atunci "cautarea poetului, invocarea divinitatii, revolta
ca ~i renuntarea, tonul blasfemator ~i orgolios:
Cercasem eu cu arcul meu
Sa te rastorn pe tine, Dumnezeu!

Ard catre tine-ncet, ca un taciune,

Te caut mut, te-nchipui, te gindesc.
Evident, Psalmii ~i poeziile Inrudite nu slnt expresia unei Indoieli;
ceea ce ne izbe~te, In tonul lor dnd lndlrjit ~i aspru, dnd plin de
umilinta, In clarele lor accente retorice sau In vibrarea melodioasa de
~uga~iune,. n~ .este inc~rtitudinea
e.xisten{ei,. dar certitudinea
mexlsten{el divine. Sufennta poetulUI nu provme din faptul ca'
Dumnezeu este, rara a se arata, ca se revela ~i se ascunde, In acela~i
timp; ci din faptul absentei sale, care de~teapta In sufletul fragil al
psalmistului con~tiinta insuportabila a singuratatii In univers:
Tare sint singur, Doamne, ~i piezi~!
Copac pribeag uitat in cimpie
Cu (ruct amar ~i cu (runzi~
Tepos ~i aspru-n indirjire vie.

it

'lq-

,I

lil,1

'I

Psalmii sint 0 lupta a poetului cu sine, cu evidenta senti~en.tului de

solitudine ce-I cople~e~te. Cind invoca divinitatea, Arghezl ~tle ca nu
va primi raspuns; dar nu se poate opri s-o invoce. C~ atit. ma~ adin~a
este drama lui. ~i ea izvora~tedin nep\jtinta de a admlte ca e smgur m
un ivers, fata-n fata cu un ceide~ert ~i mllt; din neputinta de a~~ii~dura
conditia viata redusa la ea insa~i ca 0 unica ~i disperata certltudme.
D~ ~bse~ta creatorului cheama, printr-o tainica armonie, prezenta
creaturii; mai mult, cerul ~i pam'intul fiind un sistem de. vase
comunicante
desacralizarea transcendentului
implica sacrallzarea
"------=7rapturii.Sac:e devin la Arghezi, viata, rapturile p.am!nte~ti, planet:le,
animalele. Daca vointa de a se spiila de noroi, asplratIa catre cer, catr~
lumina $i nevazut ('G. Calinescu) exprima baudelairia~ismu~ u~e~
anumite parti din lirica poetului, a Muntelui Miislini~or m~1 ales, m mc~
un caz ele nu se pot generaliza. Cerul arghezian nu slmbo.hzeaz~, pur ~I
simplu, starea de elevatie, nici pam'intescul pe aceea de Impu~ltate, ~e
zmirc de noroi: daca vrem sa definim pina la capat pe Arghezl, trebme
sa ob~ervam ca el este poetul rapturii, al creatului, in mai mare masura
dec'it al transcendentei al divinitatii. Divinitatea argheziana i~i pierde
atributele sacre, cedindu-Ie omului: vietuitoarelor, naturii. Exi.sta put~i
poeti mai ata~ati de fire, de pam'intesc, ~e viata, ~e:'it :"-r~hezli matena
suava sau degradata, este mereu tema 1m de candida mmrre. Facutul ~u
e vinovat la Arghezi cum e la poetul Joeulu; seeund sau la BI~g~ ~In
LaUlla somnului. Comentind odata (Ieoane de lemn) legenda b!bhca a
izgonirii din rai, Arghezi scrie: Dumnezeu ii izgone$te $i ii blestema: el
sa munceasca, ea sa nasca. Blestemul intirziase, eaci in Eva se $/
intilnisera principii/e complimentare $i pruncul fusese conceput in
maretia Paradisului chiaro Daca spiritul arghezian este fundamental
nereligios, nu inseamna ca ii sint inchise caile catre sfi~tenie
elevatie:
atit ca in inchipuirea poetului, paradisul e pamintesc, lar sacra, raptura:
c;<: Panteism paradoxal, intors: nu Dumnezeu se "coboara" in ~ptura, CI
~e., ,
raptura protesteaza contra absentei divine ina~indu-se pe sme pe 0
~ treapta de gra!ie ~i divinitat.e. Cople~~t de revela!Ia transc~n~entuIUi ~o~,
poetul indumnezeie~te vla!a pammteasca. "Buba paml~tea.sca a
heruvimului nu este semnul pierderii paradisului, ci al atlafll IUI.

Gri;ea pe vremea aceea

$i pruncul $I barbatul $i femeia.

E yorba, deci de un Duinnezeu de legenda, de 0 imagine transmisa
prin traditie ~i nicio~ata reinnoita, de un Dumnezeu de icoana:
";'

Pentru ca n-a putut sa te-nteleaga

De~ertaciunea lor de vis ~i lut,
Stintii-au lasat cuvint ca te-au vazut
$i ca purtai toiag $i barba-ntreaga,
cu atit mai indepartat ~i mai abstract, cu c'it "adevaratul" Dumnezeu
ramine mut la invoca!ii:
De zeci de vieti if cheama
Pe cel fara de virsta, tara {arm, tara vama,
Din singuratate,
Are sa vie vintul, poate,
eu suluri/e desta$urate.
Cautat pretutindeni (Ma uit in mine ca~ntr-o chi/ie, / Ma uit in
ceruri in impara{ie, / Ma uit in gol, ma uit in vizuini, / Te caut printre
spinii din gradini, / Dau buruieni/e deoparte, cu otrava, / $i pipai locul
urmei tale cu zabava). Dumnezeul arghezian nu e de gasit nicaieri:
Ostenit in rivnii $i puteri
N-am dat de tine nicaieri

~!

LadUe, cine te-a inchis

La U$amarelui meu vis?

4.
De cind s-a intocmit Sfinta Scriptura
Tu n-ai mai pus picioru-n batatura,
constata poetul intr-un Psalm. Dumnezeu
magilor ~i lui losif iar ingerii sai:

Yninchipuirea poetului cerul e 'incuiat, prins in belciuge ~i drugi, iar

h 'ile stau ascunse la-ntuneric:
Oar cheile ce-ncuie taptura $i-o descuie
Ascunse la-ntuneric, Ie {ii batute-n cuie

s-a aratat va sa zic

a ~i transcendenta,
IlIlIdamental:

fiipturile au gurile astupate, tac'ind un secret

Padurile stau sub capace / cu porfi de neguri ~i lacate, sate Ie s-au

inch is in araturi, In porti atima un ziivor mut. Cautarea poetului e
mereu Incercare de u~i ferecate:
Satul de ce se vede, flamind de nu se vede,
Ai incercat firina ~i lacatul, aede.
Ce poate simboliza aceasta abundenta ~i varietate de Incuietori daca
nu ca divinitatea ce se zavora~te astfel este inexistenta mister absurd
~i mincinos? In mintea psalmistului Incolte<:te olndul' zadamiciei: 0
."f
'"
lume ascunsa de atltea u~i ladituite, un cer mut din totdeauna, trezesc
mai degraba ideea de absurditate decl't de taina. Ca un calaret obosit,
poetul face gestul Intoarcerii din drum:
Stai, calaref!
intoarcefi calul semef.
Fa un ocol ~i lasa.
Vecia e mare, deasa.

Dar ciutura cind fuge pe fringhie

Am a:jteptat-o ani ~i ani sa vie
$i s-a intors de prin adincuri goala
Dumnezeu a pus in stinga poetului un put lara fund ~i in dreapta un
mun~e d~ ~eata, cerindu-i sa sece izvorul ~i sa darime muntele, ca pret
?I mill!Ulfll pentru 0 viafa noua. Un astfel de pre! este Insa de nepIatit,
mventle draceasca a domnului din ceruri:
Tu, suflet, nu-ntreba, nemintuit,
Care din cei doi semeni te-a mintit
Domnul din ceruri, bun, sau Ne;u;atul,
Ca-fi mai spore:jti osinda ~i pacatul.
Confruntarea
cu divinitatea
absenta capMa, aiteori, sensul
I:onfruntarii, incomparabil mai zguduitoare, cu absenta divinitatii.
I. damicia cautarii tulbura mintile psalmistului, care aud~ voci stra~ii:
AI cui e glasul mare care bate?
Au vine din Psaltire?
Au vine din cetate?

Nu-ntirzia pe lucruri, frate,

$i lasa-Ie necercetate.
Cautarea n-a sfir~it In mct 0 certitudine.
Mai mult: cheile s-all
incovrigat ~i nici una nu s-a lovit cu broasca dar tainele interzise s-au
prihanit:

~J1timulvers ~terge brusc imaginea, sunetul sau presimtirea prezentei

IlIvllle, lasind pe ecranul con~tiintei doar intunericul compact. Intrebarile

Fintinile adinci sint prihanite

$i trebuiesc sleite.
Nu cauta viteazul sa scoboare
Drept in mocirla pina la izvoare.

Sarind Incuietorile n-a ramas deC'It

renun!area Insa~i apare ca 0 imposibilitate

scrie poetul, con~tient de efortul sisific pe care-I face, oSlndit sa

caute tara folos ~i lara nadejde:

I 111111 ~a

raspuns. Daca ignoram acele metafore ale divinitatii pe care

Ie folose~te in comun cu 0 parte dintre poetii contemporani
II hllllnezeul taran, umblind in opinci ~i ~ezind la masa, Dumnezeul
I llliliar ~i blind al poeziei gindiriste), constatam ca, in fond, divinitatea
I II ziana n-are identitate limpede. E Domnul, Parintele, Tatal, dar ~i
I 1111Vfl Careval Cine-~tie-cine, vint, geamat, agonie. Iisus ~i diavolul
1111 "Ilcmeni". In multe cazuri acest Dumnezeu-absenta concretizeaza
""111 ale spaimei de Nimic. Duhul care bate la ~~a sau zgaltiie
" I V 'au a ferestrei, strainul ce scobe~te zidul cu camea lui sau atinge
I I II I cu degetul nu sint atit intuitii ale unei realitati obscure cite figuri
1~:hcZI

golul! Dar In alte poe/',II,

~i ca 0 pedeapsa:

Poeti moderni
o b scure ale
. b t""
unel "e.l1
tunnentare,
misterioasa

constituie semnele unei "boli:', al~

neantului . Halucinatiile
'.
- . I' . '" '
b titudme "l
sau ameteli" inexplicablle, stan- lffilta mtre ea
.
'{
.. ''.'
.. 'm dementa Poetul soarbe 0 hcoare
mCI m extaz, mCI
..
din m'ina lui dumnezeu:

"Domnul Dumnezeul mare

Mi-a umplut douii pahare
Din cerescullui rachiu
~i alta din mina Noptii:
Mi-a dat noaptea-n somn sii beau
fntuneric. $i am biiut urna intreagii ...
caz'ind pe rind in exaltare ~i in deprimare. Cu tot efectul contrafjr,
,
'
-'
m Dumnezeu ~i noaptea ar 1
identitatea licorilor e suspecta, c~ ~.l cu
unul ~i acela~i. Starea de extaz mlstlC:
Dupii ce m-a-mpiirtii$it
lnsul mi s-a risipit
L-am pierdut ;ur impre;ur
Ca 0 cearii dintr-un ciur
$i-am riimas pribeag in boare,
Ca un miros fiirii floare,
Al ciirei lemn uscat
Riidiicina $i-a uitat
Ca un foe fiirii ciirbune,
Ca un fum fiirii tiiciune
e de fapt rezultatul invaziei ne~r:~lui 'in con~tiinta, a 'intunericului
ce arunca sufletu! in starea de copllane:
Puteam sii $tiu cii-n zeama ei suavii
Albastrii, alburie, era otravii?
M-am imbiitat? Am murit?
Liisari-mii sii dorm ... M-am copiliirit.
Misticismul" arghezian din citeva poeme (V,int de toamnii., Pia,
O;;tec de boaM. Transfigurare) reprezinta. ~ atl~gere _cu ne~ntuI,. de
un de dezechilibrul, nebunia, copilaria splr1~I~~" (Nascut. m mme),
pruncul, riimine-n mine prune I $i sorcova lummll In brate 1-0 arunc .

G. Calinescu scrie in legatura cu acest aspect: in Infernullui Dante se

produce intr-un loc un fenomen teribil. Un osindit e absorb it de 0
repti/ii $i dupii 0 lungii luptii de penetrariune repti/a pleacii in forma
omului $i omul cade la pamint ca repti/ii. Pedeapsa constii desigur in
monotonia acestei prefaceri alternative. - Tot astfel in unele poezii ale
lui Arghezi cerul $i piimintul sint douii vase comunicante, materia fiind
permeabilii prin spirit $i spiritul ariitind tendinre de degradare (Istoria
Iiteraturii). Cum am vazut insa, spiritul ~i materia nu se pot defini in
acest fel, ca "sus" ~i "jos", decit daca identificam abuziv situatia liricii
lui Arghezi cu pendularea baudelairiana (morala) intre Dieu ~i Satan.
Intrepatrunderea pe care G. Calinescu 0 simte la Arghezi nu e
neadevarata dar este intrepatrunderea neantului cu pam'intescul ~i ea
produce stari de confuzie ~i de spaima ori de extaz. In Vint {Ie toamnii.
betia de ceruri este mai degraba 0 boala, un contact cu intensitatea
supranaturalului, cu " lumina" ucigatoare de dincolo:
E pardositii lumea cu lumina,
Ca 0 biserica de fum $i de rii$inii,
$i oamenii, de ceruri beri,
Se leagiinii-n stihare de proferi.
Rece, fragi/ii, nouii, virginalii,
Lumina duce omenirea-n po ala.
In Pia, sutletul e tinguitor nu de semnalarea prezentei divine, ci de
fragilitatea flipturii deschisa ca un altar In mijlocul haosului ~i pindita
de moarte. Tema e vag rilkeeana:
Ce pori avea, sufletul meu,
Cind soarele ne pune-n ramuri iara
Ori inel de foe, ori 0 bratara,
Cu mina calda a lui Dumnezeu?
$i cind fiiptura ne prive$te-ntreagii
Ca un altar ce-n haos s-a deschis,
$i dinainte floarea ni se pleaca
Sa-i sarutam petalele de vis?
$ti intristat de-acest adinc tablou,
Unde la {tecare clipa am simlit
Ca ne atinge pensula din nou
A umbrei mari ce-n el ne-a zugriivit?

Poeti modemi

Atingerea "umbrei mari" Invenineaza ca

Pe biserica mare
S-a ridicat ca 0 capra, in doua picioare
Noapte: niivala ~i piela de noroade
Ii linge turla ~i-o roade.

piditura de otrava:

Copacu-ntreg tresare ~i se-ndoaie

Cu toate riidiicinile deodatii
o piciiturii sloboda de ploaie
".Pe-o (runza a cazut inveninata
Aici boala, ameteala, se transforma ..ln .te:o.a~e:. Int~-un ciclu .de
poeme intitulat Spital, revelatia mO~lI .dl~mltatll ($/. un CO~ClUg
spinzurii-n vazduh I Al !atalui, a~ FIUIUl ~/-al SfintulUl Duh) pune
spiritul Intr-o alarma vecma cu pamca:
Piiretele de var, de linga pat,
Cu zugriiveli ~i semne s-a-mbracat
Riuri de ochi ~i briie lungi, de pleoape,
Tremura-n zid ca unda unei ape $i unii ochi din stoluri s-au ales
Orinduiti cu feluri de-nteles.
Viziunile slnt de pura halucinatie. Peretii se umpl~ de oc~i
sfredelitori. A cui este cautiitura tea(lira ~i tar~ care m/~a ,:us_ din.
tencuieli 0 intrebare? Ai cui ochii ce mocnesc scmtew. (lira fimta I ~l
ma scruteazii bezna lor cu stiiruinta? Adierea neantulm este malefic a,
infernala. Ogoarele se pustiesc, stelele se usuca pe cer:

Bivo/u/ cu coarne de jar

Pa~te spini, pulbere ~i Jut
$i lasa serum ~i pojar
Pe unde-a pas cut ~i ~ezut
Fiara Intrupeaza frica metafizica de moarte, de vid; poetul se simte
strivit, cu ochiul fiarei aprins # zgiit In ochiullui:
Fiara ~i-a potrivit
Ochiul aprins ~i zgiit
in ochiul meu, de care-~i freaca pleoapa

Buruieni de scama ~i otreapii,

Muntele-i strimb, Tarina crapa.
Cenu~e, funingini ~i zgura
Mucegai ~i miilura.

A~ voi cu 0 rugaciune
Sii chem din ceT, sa vie careva,
u sulita grea,
Si s-o alunge in bezna mare

Glasuri ma strigii cu nume striiine,

M-ati chemat pe mine?
Sint eu cel cautat?
Mi se pare ca vintul s-a in~elat.
Poetului i se nazar aratari de apocalips. Un bivol de jar se rididi
doua picioare ~i roade turla bisericii:

Bivolul arghezian e Inrudit de aproape cu acele "animale imposibile

ie~ite dintr-o imaginatie neb una "de care vorbe~te Michel Foucault In
Histoire de la folie. La sfir~itul Evului Mediu animalul a paras it
fabula, ilustratia, devenind simbolul naturii secrete a omu/ui. Raportul
dintre om ~i animal s-a modificat: din supus, animalul ajunge sa fie
acela care domina ~i persecuta pe om. Animalitatea, mai zice Foucault,
a scapat domesticitatii prin valori ~i simboluri umane; ~i daca ea este
acum cea care fascineaza pe om prin dezordine, fur ie, amestec de
monstruoase imposibilitati, tot ea Ii dezvaluie omului turbarea neagra,
nebunia inferna/a care se af/a in adincul inimii sa/e. Arghezi are, de
altfel, obsesia fiarei care scoate flacari pe nari ~i devasteaza totul:

111

Are dreptate 1. Negoitescu sa spuna ca situatia limita a bolii spre

nflltlrte, Krankheit zum Tode, nu aduce 0 ultima confruntare cu
/Ilimnezeul vietii inaintea regasirii de dincolo, ci groaza mpteriala a
'"l{lIraticului pindit de neant, halucinatia demoniaca (lnsemniiri
I "ice). Boala ~i moartea sporesc pilla la terific singuratatea.
Nefiind

nimic, dincolo de existenta ins~i, dedt golul, absenta, moartea pare

cutremuratoare ca un abis tara fund. Este foarte semnificativa pentru
lipsa divinitatii argheziene aceasta mereu insuportabila frica de
'P0arte, care se constata ~i in poeme ca Douii stepe. Dullovniceascii,
I/ltre douii /lOpt;. Cerul ~i pamintul, deopotriva de de~erte, ca ni~te
intinderi asiatice, i~i unesc apasarea:

.0 stepa ;os,

0 stepa neagra sus

Se-apropie-mpreuna # sugruma
Calul de lut $i ciinele de huma
Si omul lor, din umbre de apus.

Ne-am wjteptat un Inger sa-aduca-ne isnp,

Am a~teptat din ceruri un semn, ~i-o-mbarbatare.
De vreme ce-nreleptul a fost trim is cu scop,
Sa moara printre oameni vindut prin sarutare

yersul final contine un accent de desperare absoluta. Fara credinta

in Inviere, in mintuire, moartea nu poate fi dedt
cufundare in marea
absenta.
Nu totdeauna, ce-i drept, Arghezi se lasa prada terorii sale de
nefiinta. In De-a v-af; ascuns moartea e un joc viclean ~i crud, de
batrini, de copii, de slugi ~i de stapini, joc de. pasari ~i de ciini. In
Ciitunul apare un mai mare sentiment al naturalului mortii. Ins a, in
esenta ei, atitudinea argheziana fata de existenta nu se va schimba
niciodata. Nici chiar in poeziile de la batrinete (din Frunze ~i celelalte)
unde observam 0 perspectiva mai ingaduitoare, mai resemnata asupra
sfir~itului, dar nu
acceptare de buna voie. Moartea este, pina la
ultimele versuri, pentru Arghezi, .egala cu Nimicul, cu Absentaz ie~ire
din cadenta cosmica, incetare a oricarei con~tiinte sau realitati. Intr-un
tulburator Ontec la (ereaslrt; poetul cere tapturii sa-~i prelungeasca
protectia pina in somnul mortii:

Nu este nimic, nici izbavire de singuratate, nici poarta care sa se

deschida primitoare, nici 0 transcendenta protectoare:
l.jnde ne ducem? Cine ne prime$te?
In poarta cui sa cerem crezamint?
Hai calule, hai cUrie, paminte$te.
Sa batem frinti, cu pumnii in pamint.
Existenta e cuprinsa intre doua nopti, asaltata din patru laturi
deodatii, nascuta din bezna mare spre a se intoarce in ea:
Din mine vii $i-n mine te-ntord, in bezna mare,
Farimifata-n oameni $i-n zilele ce curg.
DullOvniceascii reprezinta cea mai directa confruntare cu moartea.
In prima parte, poezia contine 0 viziune infantil terifianta a incetarii
oricarei forme de viata: materia fnsa~i a intrat intr-o dezagregare lenta
~i ireversibila:
Au murit ~i numarul din poartii
Si clapatul ~i lacatul $i cheia.
Acest imperiu al mortii este cutreierat de 0 fantoma rara identitate
precisa la inceput (S-ar putea sa fie. Cine-$tie-cine ... ), Dumnezeu sau
Diavolul; este de fapt Iisus caruia i s-a refuzat Invierea. Poetul va relua
tema intr-un Psalm din volumul SHabe, unde Invierea este zadamic
a~teptata, ca ~i orice semn de imbarbatare din partea celui de sus:

Fapturii-ndurii-te-mpre;uru-mi
in fiecare ceas intreagii.
Acoperii-mii-n flori # iarbii; ca un bordei
Fara sa-ncerc mintea mea sa te-nteleaga.
Sile$te-ma sa te visez de-apururi $i sii te cint in cor cu-ai mei
Singuratatea e acum mai putin dramatica,
schimb de 0 tragica ~i mareata solemnitate:

nelini~tita, devine in

La mine nu mai urea de-a dreptul nici un drum;

De-abia a cararuie, 0 dira ca de (um
Nu intra niei a u$a, n-am prag, n-am pa/imar,
Doar stelele se-nginii cu noaptea-ntr-un artar.
Ce sa a$tept sa vie $i ce sa inteleg.
Cind peste mine timpul se prabU$e$te-ntreg.
Vechea teama se preface in a~teptare. Lumea toatii pare poetului 0
curte de spital in care bolnavii pindesc resemnati sfir~itul. Sufletul
bole~te sorbit de vazduhurile
sure, de burete al unei naturi

Tudor Arghezi

crepusculare, de otravuri dulci ~i ~oapte tulburi. Moartea e fragedii ~i

delicatii, aparitie malefica ~i toropitoare, "streina" ce cutreiera gradina
sau ~arpe ce patrunde tara~ din alta lume. A$teptarea este, astfel,
poemul cununiei cu streina, inca mai aproape de viziunea mioritica
dedt De-a v-ati ascuns. Ceremonia se oficiaza intr-o gradina ca 0
biserica, in prezenta iezilor ~i a porumbeilor - simboluri ginga~e ale
inocentei paradisiace:
Biserica mare, griidina
A~teaptii? Mai vine streina?
Sii vinii,
Cu pasul inalt, de tulpinii.
A~teaptii-n pridvoare,
Ca douii altare,
Duminica de cununie?
A~teaptii streina, din zori, sii mai vie?
Sii pui intre iezi ~i albi porumbiei
Nunta#i de fatii marturii mei,
lnelul in degeiul ei?

in sutlet domne~te 0 dulce confuzie intre dorinta de viata ~i de moarte,

un dor straniu ~i chinuitor, 0 lingoare mortala, lnsa cu sugestii de erotism:
Mi-e sUii de toate
De riiu $i de bine
Mi-e foame # sete de tine.

Nedeslu~itii, umbra te-mbie # te cere

Singuriitatea, cea/ii ~i tiicere.
Cintecul instrunat
carnii?

pe harIa e al noptii sau al iubirii, al mortii sau al

Nu ~tiu de cintii harpa cind noaptea mi-o siirutii

Sau freamii/i tu-n vibrarea ei gemutii,
.
De scorburii cu zale,
Din frunzele .$i horbotele tale
Cii se strecoarii-n ea, cu luna din lucarne,
Fiirii sii vrem, ~i vreiul tiiu de carne.

.Poetu~ v~ghe'aza, tara odihna, In pragul de dincolo, acoperit de

bhnda ~l grnga~a aripii a cucuvelei; ~i,in cele din urma, cheama
~eantul ~a astupe dntecele, sa adoarma toate, Intr-o invocatie patetica
~J zgudUitoare, un adevarat acord final:
Astupii fluierul, vioara
Opre~te-o sii mai sune.
Vreau s-amuteascii tot ce cintii
Flaute, naiuri, orgi ~i strune.
Vreau sii adoarmii toate,
Sii nu riizbatii nici 0 ~oaptii.
5.ii vadii cii viata-i spinzuratii
/ntr-un albastru fund de noapte.
Tiice/i copaci, tiice/i (intini,
Ca $i cum via/a n-a-nceput
Piimintul nostru sii riimiie
in cer ~i soare, orb $i mut

Pe de 0 parte: transcendenta goal a, teroarea de neant ~i de moarte.

Pe de alta parte: un constant instinct al vietii In toate formele ei care
impiedica obsesia de golul de dincolo sa 'degenereze In turme~tatie
absoluta a spiritu.lu.i. De~i nu poate impiedica recidiva: spaim~le
alun~ate reVlfi. Llfil~!e~ a.rghezian.a: lasa. sa se auda In rastimpuri
blltaIle de gong ale ~I~1l ~I dezechl.ltbrulul launtric; iar frica se trage
adesea catre margmIle sufletulul dezvelind 0 adlnca ~i parca
neverosimila lini~te.
" Ata~amentul de taptura ne revela un Arghezi deosebit de acela de
p~na. acum: de:p:e el yom vorbi In continuare. Inca in poetul
(uvtnt~/or potrlvlte se ascunde, astfel, un pictor al naturii, cu ochi
xact ~l paleta destul de bogata In culori ~i nuante chiar daca stilizarea
xcesiva Imprumuta "creioanelor" sale un aer ~;m artificial. Pescarii
din Marina au gratia caligrafica a unei stampe japoneze:
Unda-ntinsii, val cu val,
Pinii-n malul celiilalt,
Spalii-n lapte de opal
e'erul scuml # plopul-nalt

Molifti ci{iva s-au inti/nit depar/e,

Pe cind murmuru/ pareu/ui se roageL.
Se inehide inserarea ea 0 carte
$i sufletu-ntre foi ea 0 zii/oagii.

Trei sau patru-n mal, pesearii

Stau de ceasuri {lirii numiir
Mu{i, ea ni~te eiirturari,
Subt umbre/e pin 'fa umiir
In vreme ce par-cui cu pietri~ ~i frunze ro~ii din lnscrip{ie
paravan ne Intoarce de-a dreptulla pamasianismul macedonskian:

pe

Pe pietri~u/ ro~u-n pare

Zboarii pi/curi frunze ro~ii
Cu fazanii ~i coco~ii
Subt a/ eeruri/or arc.

Trecind pe puntea-ngustii
Dintr-un secret imbo/d
Cu mina prinsii-n fusta
$i-o suie pinii-n ~o/d,
Genunchii. eopti ca griu/
Due somnu/ui prinos ..
Farii-ndoia/a, rru/
i~i /asa p/eoapa-n ios.
De altfel erotica arata In autorul Cuvintelor potrivile nu numaiun
misooin ins~tatde absolut (de~i acesta a fost mai des relevat) ci ~i un
poet "'"de lume", evocind, ell intlexiuni emine~ci~n~ (din Laeul,
Dorinta), obrajii, surlsul, parul, fiiptura-ntreaga a IUbltel:
Obraiii tiii mi-s dragi
Cu oehii lor ea /aeu/,
in care se-og/indese
Azuru/ ~i eopaeu/
Mai accentuat e eminescianismul
in elegiile erotiee In care
sentimentul de iubire sau de regret nu se deschide spre ceml niciunui
vis metafizic ori relioios. Arghezi e aici (Melaneolie, Toamnti,
Despiirtire, Oseminte ;ierdute) un evocator ":l~laneolie de gesturi, ~i
de relieve ale dragostei, de intllniri ~i despal\lrt, sub b~sehete sau pe
maluri de ape, Intr-o atmosfera tomnatiea ~i monotona. 11 recunoa~tem
mai ales dupa muziea de aeorduri stinse, abia murmurate:

Mai misterioasa, de 0 substanta lirica superioara, este doar

Morgenstimmung,
in care, in plus, expresia poarta 0 pecete de
. extraordinar arghezianism:
Tu {i-ai streeurat cinteeu/ in mine
intr-o dupii amiaza-amiazii, eind
Fereastra sufletu/ui ziivoritii bine
Se desehisese-n vint
Fiirii sii !jtiu eii te aud cintind
Cinteeu/ tiiu a ump/ut cladirea toatii,
Sertare/e. eutii/e, eovoare/e,
Ca 0 /avandii sonorii. latii,
Au siirit ziivoarele
$i miniistirea mi-a ramas deseuiata.
Desigur dragostea constituie insu~i nucleul atitudinii de acceptare a
realului din lirica lui Arghezi ~i nu e de mirare ca, in Versuri de searii,
yom avea revelatia unei erotice de aWl factura, mai vitalista ~i mai
franc senzuala.
Ne atla.m, In Versuri de searii, dupa cum s-a observat, intr-un
paradis asemanator aceluia din legendele Veehiului Testament: paradis
biblic ~i pagin, in care oameni ~i dobitoace i~i traiesc existenta
elementara ~i fermecatoare. Viziunea poetului e cosmica ~i rara
religiozitate: arborii, vietuitoarele, ploaia, pamintul, cerul, gradina sint
realitati primordiale. P. Constantinescu (Tudor ArglteZl) a vorbit de
naturism mistic ~i de consubstantialitate a creatiei. EI are netagaduit,
dreptate ea, la Arghezi ereatia apare unitarii, iar to ate fenomene/e
vietii urea /a aceea!ji treapta, dar ramlne de diseutat daca sensu I pe
are-l da consubstantialitatii (Creatorul i~i manifesta miraeo/ul in
Adam ~i Eva, intr-un pe~te sau intr-un cartof, cu ace/~i grav accent
de mister. Cosmosul e identic in esenta lui dumnezeiasca, fiind
fntrupare a principiu/ui creator, concretizat in toate in{liti~iiri/e de
viala) coincide cu panteismul de nuantacre~tina sau cu transcendentul
('(Irecoboara al lui L. Blaga. Cerul poeziei argheziene este rastumat:
lllptura nu manifesta pe Dumnezeu, ci-~i este sie~i Dumnezeu; nu
lIIi1terializare a divinitatii, ci divinizare a materiei. Mai direct spus,

filozofia lirica a Versurilor de searii conSta In a opune transcendentei

ooale , sentimentului de sinouratate
sau de absurditate existentiala,
un
b
.
paradis terestru In care omul ~i dobitoacele se Infratesc .. Terestntate~
nu exclude sacrul: toate rapturile poarta aureola ImpreJurul capulul.
Paradisul arghezian este sacru rara ca vreo divinitate sa se fi coborlt In
el: sfintenie "profana", franciscanism laic ~i pagln. Sacralitatea lui este
o curata transfigurare:
b

Trestiile de prin unghere

Par aprinse la 'Nviere.
intr-o scorburii de stranii
$ade-o maicii-ntr-o icoanii
Salciile se inchina,
Babe mici, din riidacina,
$i lie$tecare trunchi
De rachitii stii-n genunchi
Geme-n papuri citeodata
o ciidelnita-ngropata
$i din biilti adinci, arar,
Toacii-n gol un clopotar,
Unde cauti, ruga, $oapte,
$i biserici zi $i noapte.
Faptura se sfmte~te, natural se i'nvecineaza cu miraculosul.
Ca ill parabola Evei. Comentata de Arghezi (I~oane de le~),
dragostea paradisiaca este pa.gilla ~i senzuaIa. Femela pare 0 zeltate
gratioasa, ce comunica direct cu ~oplrlele ~~~erpi.i~asei. ~Aaest~ s~rp~sa
odata ca 0 fecioara de Grigorescu stilld cu vi'rful PICIOrulUlm apa ~Icosmd:
$opirle verzi $i cenu$ii, din chiparo:ji
Se uitii la tine, :jopirla
Alba, cum cO$i
Pe mal, cu piciorul in girlii
Eminesciana chemare din Floare albastrii e pus a de Arghezi ill gura
barbatului care 0 ademene~te pe "halucinata ~tiintei" In gradina unde
busuiocul a crescut ca brazii, spunilldu-i vorbe ce evoca un ritual
secret ~i fascinant ~i un erotism distilat In formulele ceremoniale de
Cintarea Cintiirilor:

Vino, dinainte iti voi des(ace pelinul $i romanita

Pe care Ie coace ar:jita
Cu bratele :ji pieptul voi despica poiana
$i buruiana
Voi ridica vitele fragede cu ghimpi de maracine
Ca ni$te omizi lungi, lipite de tine.
Te voi strecura ca dintr-o pIasa,
Dind (oile $i imbra deoparte,
Cum ai fiicut $i tu in carte,
Mireasa.
Dupa ce te voi Ii trecut :ji aparat
De liarele mici, de gizele de un carat,
De $arpe, de lanturi :ji de metale,
Vegetale,
o sa ma la$i sa-ti pun inele de miini, bratari de picioare
$i alte ve:jminte dogoritoare
In Mire.le ~i In ingenuncheare
apare boul alb $i l1evinovat sau
taur~l, all1m~1 sacru ~i domestic, simbolizlnd pasiUllea stapi'nita
sau IlltelepcIUnea. El se pleaca iubitei, purtlnd-o, tri'ndava pe
coarne ca un jug de co arne, tremuri'nd ascultator sau linoi'ndu-i
supus palma:
'"
Culca-mi-te trindava pe coarne,
Fa-te jugul meu de carne,
Stapina mea, frumoasa ca azurul
De care tremura tauru/.
Altad?ta senzu~li~atea e mai directa, mai aprinsa, caci ca poet al
dragostel, Arghezl dlspune de un registru incomparabil:
Stai! Nu te intoarce
Coapsa ta sucita sta a:ja de bine
Calda, finga mine
Ai vrea sa inceapa noaptea? Vrei?
Stringe-mi incet, un deget, doua, trei,
Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,
Pe adormite, pe tacute.
~rgh~zi. a evocat adesea frumusetea trupului femeii, ochii ei de
'atlfea ~I tlvul pleoapelor, spri'nceana Incondeiata dintr-ul1 lunecu:j cu

Poeti moderni

oura care a luat tipar pardi de la nenufar, gatelile, podoabele

pan,a b

.'
)
(ce-i drept, nu dm cele obl~nUlte .
.
in cutia de sidef!ii aloi
Au venit podoabe noi.
Liieuste. piiien;eni, brotiieei.
Nu te speria de ei.
."
J-am ineremenit in stihurl bla/me
Ca sii te giiteaseii pe tine.
Stiipinii.
.
$opirla-i pentru glesna de la mma,
Jar !iarpele pentru grumaz,
Feti!ieanii de atlaz .
$i pentru !ioldul dumitale, de Vloara,
Domni!ioarii.
sarutul dat eu delicata ceremonie:
Pune-i degetare
Cite-o siirutare
Umblii neet, ia-i mina-neet,
Muta-i-o ineet.
Sii nu se de!itepte ...
$i-n euprinsul piilmii drepte,
De zintii de marte,
Pune-i miirti~or 0 carte.
de~teptarea lenevoasa din somn a trupului:
Adormitii pe plocate.
re-ai trezit pe ;umatate
$i ti-e frieii !ii sfialii

Cii te prinde ziua goala

Nu poti iute sa-ti aseunzi.
Sinii albi, de-abia rotunzl
Niei piiian;enul din piasa
Cu trei eolturi ca miitasa
sau dansul erotic ce tulbura mintile barbatului:

Cu 0 f/oare-n dinti
Rada-i un miiee!i eu ghimpi fierbinti.
Joaca-n tina
Cu soarele-n par ea 0 albinii
Se-apleaca. se scoalii. sare.
Cu siilbile zorniiitoare,
Ca ni~te zabale spumate
Se-neovoaie pe ;umatate,
Opre!ite ~oldu-n loe. zvirle pieiorul
Spre pi/cuI, in eer, unde Siigetatorul
Atine noaptea drumul vulturilor de-argint
Nici un poet n-a surprins eu atita acuitate ca Arghezi boala de iubit,
tinjirea indefinibila, lingoarea fetei:
Fata zace-n pat bolnava
Ginga~e !ii somnoroasii
Ca pe-o tava
De argint. 0 ehiparoasa

Am un piron intita
$i-un viitrai in vintre m-atitii.
Vreau sa beau singe !ii sa rup
Ca un ~arpe. ea un lup
Cind se virii-n u!iii eheia
Parea seri~ne~te femeia
Patrunsii. despletita,
$i neistrovita.

Un aspect al paradisului terestru arghezian este ~i ceea ce s-ar putea

numi paradisul miniatural ~i artizanal, micul paradis. Nici yorba ca
jivinele ~i pasarile ~i oamenii sint aceia~i in Buruieni; Miir{~oare,
Cartea eu ;uciirii, Ce-ai cu mine vintule? ca ~iin Versurile de searii,
numai di, in aces tea, latura artizanala predomina. Simtim ca am
p~rasit, pe neobservate, marea lirica argheziana a existentei. Vocatia
constructiva ~i artistica era absorb ita in Versuri de searii de 0 viziune
asupra vietii; aici ea se pune in relief. Poetul repeta, in alt plan,

spectacolul paradisiac, infratirea franciscana a rapturilor: da~ Ie

atribuie un sens de gratuitate ~i joc ce lipse~te dincolo. Prefiguran ale
acestui paradis copiHiresc aflam inca in Cuvinte potrivite: Gntecul de
adormit Mi{ura e scris cam 0 data cu Psalm;;:
Doamne, [a-i bordei in soare,
intr-un colt de tara veche,
Nu mai nalt decit 0 floare
Si Ingust cit 0 ureche
Si-n pridvor, un ochi de apa
Cu 0 luntre cit chibritul,
Ca-n crlmpeiul ei sa-ncapa
Cerul tau $i nesfirfjitul.
Mitura e printesa, domnita, din cealaIta schita de univers copilaresc
(Versuri tie settrii):
Domnitei mici Iipare bine
Ca staplnefjte tara de albine.
Cetafile dintre rachitele-argintii
Noroade au cu sutele de mii
Si mina-i cit 0 floare
Cirmuiefjte dulce zeci de popoare.
Acest univers e rodul jocului unui demiurg copil, care nici nu prea
$tie fiindca n-avea trei clase primare:
Stie-atit: numai sa faca
la 0 leaca, pune-o leaca
Face oameni fji lumina
Din putin scuipat cu tina
Si dintr-un aluat mai lung
Scaate luna ca din strung
Demiurgul e, cum se vede, un spirit practic, din miinile lui ie~ind
rapturi minuscule. Cuvintul introductiv de la Versuri tie searii s-ar fi
potrivit mai degraba aici:
Vrui cititorule, sa-fi fac un dar,

o carte pentru buzunar,

o carte mica, 0 carticica

Biblia in versiune de buzunar implica nu doar minialuralul

artificialul. Creatia e artizanaIa, creaturile jucarii. Materiile f~I().II
sint sintetice, artificiale. Fluturele cu trupul de catifea, lacusla II
pieptar cu solzi de tipla / Captu$it c-un fel de sticla sau vaca lui
Dumnezeu vopsita cu faian/a par fabricate intr-un atelier elvetian
specializat in operatiuni de finete. TO(1teeele mari # vii / Sint [a~ute
jucarii /i-au trecut prin raeatura / Noua, In miniatura, scrie poetul in
Parada (Stihuri noi), semnalind el insu~i latura artizanala a versurilor
~i prozelor din Buruieni, Ce-ai eu mine vintule? ~i din celelaite, care
scot copii in miniatura dupa plante, animale ori oameni. G. Calinescu
a obsevat ca aceasta parte a operei lui Arghezi nu e minora ci doar
manierista, constind in afectarea de mic ~i de artificial insa cu pastrarea
unghiului cosmic. Arghezi ginde~te mereu lumea in totalitate; ~i a
repeta la dimensiunile acestea creatia divina nu inseamna citu~i de
putin parodia sau caracterizarea, cu tot sensul ironic prezent pe.alocuri,
de .exemplu in Fabula obiectelor laudaroase, care incep a se lua in
senos:
.
Toate aceste obieete minunate
Uitasera ea sint imitate

7.
Un sens preponderent artistic (~i artizanal) descoperim ~i in Flori tie
mucigai, al caror punct de plecare sint tezele ~i versurile (din ciclurile
de tablouri pariziene ~i de f10ri ale raului) baudelairiene. Din urit,
poetul va face sa se nasea un farmee nou scrie undeva Baudelaire ~i nu
e poate sa nu recunoa~tem in aceste cuvinte programullui Arghezi din
Testament:
Din bube, mucegaiuri $i noroi
lseat-am frumusefi $i prefuri noi.
De altfel, influenta lui Baudelaire asupra lui Arghezi (semnalata
ntiia oara de E. Lovinescu in amestecul maeabrului eu senzualitatea
din Agatele negre) se poate urmari pe mai multe planuri, in unele
('uvinte potrivite sau Flori tie mucigai. In acestea din urma ea se
lllncentreaza in estetica uritului ~i in triumful artificiului. Baudelaire
I uda pe Daumier pentru a fi pus, in evocarea mizeriei ~i abjectiei,
II~ci~ie. Arghezi i~i insu~e~te puncul de vedere ~i. intreaga arta a
''"rilor tie mucigai (tidul insu~i e baudelairian) consta in savanta
dO/lire de trivialitate ~i suavitate, de expresie cruda ~i rafinament, in,

cum spune G. Calinescu,surprinderea

suavitafii sub expresia de
mahala. Desigur, noi avem de mult aceasta specie de poezie, ca sa citez
din nou pe G. Calinescu, ~i influenta poetului francez n-ar ~ i~~indit,
probabil, rara 0 traditie autohtona pe care sa grefeze. Arghe~l cltlse pe
Heliade, Anton Pann, Macedonski, Mateiu Caragiale ~i chlar pe Ion
Barbu (Cintec de rll$ine apare in "Contemporanul"
in :1924). Nu e
"reu de recunoscut, de exemplu, in aceste versuri din [ngratul lu.i
Heliade 0 prefigurare a Blestemelor argheziene, a Qntecului de faur
~i, in genere, a limbii din poezia satirica:
Sa urli de turbare cind {i-orciidea blesteme
A doua inimi calde ce tu le-ai dezunit,
Si-n via{a de acum, $i-n cea de apoi vreme;
Sa tremuri ca un ciine in rane schilodit.
Ca molepsit de crime veninul s-aibi in tine,
Si-n casele de intri sa vezi a curafi,
Ca urmele de :jarpe, $i urma dupa tine
Cu apa cea s{infita in prea;ma a stropi
Pribeag vei {i in lume, fOra liicQ:j, culcare,
Si cin ~e va atinge se va sim{i turbat;
Nici viermii in mormintu-li nu vor alla mincare
Ca vor muri d-otrava din trupu-li veninat.
dupa cum, in portretul caricatural ~i grotesc din Visul aceluia~i,
transpare tehnica viitoare a Florilor de mucigai:
Parca era femeie ... trasuri amestecate
Se gilcevea pe fafa-i de nevoiQ:j barbat:
Lunga, lunga, subfire:ji oase i1l:jirate,
G sprinlena momiie forma grozavu-istat

U,: :ume.n de strigoaica in veci se-mprumuta.

~/CIOQ1~e
de_insecta ce foametea veste:jte,
In veci nesafioasa cu cinstea se hriine:jte
De la strein # rude, fOr-a putea-o da.
D~r momentul, indiscutabil,
cel mai inalt, il reprezinta.
in
pOeZl? de aces.t fel, Arghezi. Cuvintele de argou ~i cuv'inte
mvenmate, CuvI~te bolnav~ ~au abjecte, patrunse de venin sau
~ua~e, ~utrede, l~goase, onbI!~ sau imateriale se imperecheaza
mtr 0 lJ.mba UllIca, de un pltoresc
~i de 0 forta su"estiva
~xtraord:na~a:. lata. portretul
mereu inexplicabiluiui
Fa1iiliiu
esenat m !I? II.amblgue, portret de hot ~i de Sburatorde
raptur~omeneasca ~I dlavoleasca:
'
Cu vreo citeva tuleie
Ma, tu semeni a fem~ie.
La sprinceana,
Feti$canii,
Subsoarii
De fecioarii.
Ai picioare
Domni:joare,
Coapsii latii, adincatii
Ca-n ziivelci;
Urechile, ca doi melci'
Doi zulu{i ca doi circ;i
Douii boabe de cercei'
Dezlipite, de muiere. '
Si-al dracului! -a miere
Si a tiparoase
Hoitul tiiu miroase.
Realismul, ~i grotescul sint intoarse adesea in fantastic:

Gchii Iierau negri $i-un foc in ei de singe.

Subt ei un nas lung, groaznic umflu fatale nari;
Gura-i, un iad de larga, voia cochet astringe;
Scalimbu era-n fafa-i, in trupu-i, in mi$cari.

Buzele tale apii dii

Fintinii $i leapadii
Fata de cum te-o vedea
a din vint riimine gre~ ...

Galbena:ji uscata fa{a-i cea lung ita,

Pin'la urechi buze-i d-ocara-nveninata.

Ii fost ma-ta vioarii

Trestie sau ciiprioarii'

$i-o fi prins in pintec plod

De strigoi de voievod?
Imaginatia deformeaza realul, construie~te figuri monstruoase sau
hibride. Hotii care se tirasc inIantuiti (Galere) alcatuiesc 0 astfel de
fiara boln~a de rugina cu zed de capete ~i de picioare:
Zgomotul de lanfuri multe
A trecut prin curte,
A ie-$itlung pe porfi
Printre vii ,yi morfi
Tiri,y, grapi,y,
Prin Pain;ini,y?
Ca 0 fiara bolnava de rugina
Hialmar, eel mai mare slut intre betegi i~i plimba intr-o roaba
"mo~tele", sfint diform, hidos, personaj demn de infernul social allui
Jean Genet:
Talpile-i sint intoarse la gura,
Genunchii-s rupfi din incheietura;
Fluierele sucite ,yi batute
S-au impietrit pe tacute
Geamatullui parodiaza sinistru Cuvintul divin:
Auzi-l, trece. Gitle;urile sale
Taraganeaza geamatul agale.
in glasullui de mut
Bombane Cuvintul dintru inceput
Ce se purta chiori,y pe ape.
a musca-i suge lacrima din pleoape.

Auzi-I, trece. Gdtle;urile sale

Taraganeaza geamatul agale.
in glasullui de mut
Bombane Cuvintul dintru inceput
Ce se purta chiord,y pe ape
musca-i suge lacrima din pleoape.

in colt, un condei
insea:nna cadavrul,yi-al unei femei,
Balaie, subfire, ea-,yi fine deschis
Pe lespede trupul, defunct paradis,
Pe cind i,yi arata gindul hid
Paznicii vii, care rid
Fiorile de mucigai sint 0 opera de artist pur, cartea, daca nu cea mai
tulburiitoare, in orice caz cea mai originala a lui Tudor Arahezi. Ei i
s-ar potriyi memorabilele yersuri din Ex libris, ca 0 emble~a ~i ca 0
definitie:
Carte iubita, rara de folos,
Tu nu raspunzi la nici 0 intrebare.