Institutia publica (organizatia publica) este o entitate organizatorica ce dispune de autonomie decizionala in executarea functiei sale principale (productie, consum, asigurare, finantare etc.) actionand intr-un cadru specific asupra resurselor de care dispune pentru satisfacerea unor nevoi sociale. Orice institutie publica: - se prezinta ca un ansamblu organizat ce gestioneaza in nume propriu si prin asumarea responsabilitatii, o parte a trebuintelor publice in interesul colectivitatilor pe care le reprezinta. - finalitatea esentiala a actiunilor ei este asigurarea unor servicii publice conform interesului general al populatiei fara a urmari obtinerea de profit, ci satisfacerea unor nevoi sociale prin efort de grup, a cetatenilor. - in general, exercita functii de redistribuire a veniturilor pe baza prestarii de servicii non-marfare. - trebuie privita ca un sistem deschis cu autoreglare care isi indeplineste atributiile ce i-au fost stabilite prin acte normative de infiintare, organizare si functionare. - reprezinta suportul pentru exercitarea puterii politice. - constituie cel mai puternic instrument pentru efectuarea schimbarilor din viata politica. Intelegerea locului si rolului institutiei publice in societatea moderna, presupune clarificarea notiunilor de: - interes public - putere publica - serviciu public
Interesul public este expresia unei nevoi sociale care face
obiectul unui act normativ prin care se stabileste si autoritatea ce urmeaza sa o satisfaca, precum si cadrul organizatoric corespunzator. Se caracterizeaza prin faptul ca: - reflecta o nevoie sociala sustinuta de puterea politica, nevoie ce nu poate fi satisfacuta de initiativa particulara; - presupune un cadru legislativ ce precizeaza limitele de actiune a functionarilor publici care urmeaza sa satisfaca nevoile sociale respective;
- constituie obiectul de activitate al unei autoritati publice;
- prezinta un anumit grad de generalitate; - isi poate modifica continutul in timp. Puterea publica reprezinta ansamblul prerogativelor cu care este inzestrata autoritatea publica in scopul de a reprezenta si apara interesul public (general), care trebuie sa prevaleze interesului individual. Aceste prerogative fundamenteaza capacitatea de drept public a institutiei care: - adopta in mod unilateral acte (decizii) administrative cu caracter executoriu din oficiu; - aplica direct masuri de constrangere cu character - preventive - de sanctiune - de executie silita - pune in aplicare si sanctiunile penale stabilite de instantele judecatoresti prin hotarari definitive. Serviciul public este activitatea organizata, reglementata sau autorizata de o autoritate a administratiei publice in vederea satisfacerii unei nevoi sociale de interes public. Se caracterizeaza prin faptul ca: - ofera bunuri si/sau servicii care satisfac interesele societatii in ansamblu sau doar ale unor colectivitati; - se supune regimului juridic reglementat de principii de drept public; - presupune existenta unui cadru legislativ corespunzator; - imbraca o mare varietate de forme deoarece serviciile publice sunt destinate sa satisfaca nevoi sociale de: - aparare, justitie, politie - infrastructura, locuinte, transport - asistenta sociala si sanatate - educatie, cultura, sport, petrecerea timpului liber etc. In functie de maniera in care contribuie la satisfacerea interesului public, distingem trei categorii de servicii: 1. servicii publice la realizarea carora nu sunt implicate persoane din afara si au ca scop satisfacerea in mod direct si individual a intereselor la nivel de persoana. 2. servicii publice la realizarea carora participa indirect si alte persoane (ex., intretinerea retelei de drumuri), iar clientul este doar utilizator nu si beneficiar
3. servicii publice la realizarea carora participa unii cetateni, sunt
destinate intregii colectivitati, fara ca indivizii sa cunoasca in mod individual rezultatul (ex., aparare nationala, diplomatie). Criterii de clasificare a instituiilor publice: Nivelul administrativ: Instituii publice la nivel central (Parlamentul, Preedinia, Guvernul, ministerele etc.) Instituii publice la nivel local (consilii judeene, consilii locale, primrii etc.) Domeniul n care i manifest autoritatea: Instituii publice care acioneaz n domeniul legislativ (Parlament, consilii judeene, consilii locale) Instituii publice care acioneaz n domeniul executiv (Guvernul, ministerele, Banca Naional a Romniei, primrii, prefecturi) Instituii publice care acioneaz n domeniul judectoresc (Curtea Suprem de Justiie, Consilul Superior al Magistraturii, instane judectoreti, trubunale etc.) Obiectul activitii: Instituii administrative (ministere, prefecturi, primrii) Instituii de specialitate (nvmnt, snttate, asisten social, justiie, aprare naional, ordine public, economie etc.) Caracteristici: Furnizarea bunurilor publice Satisfacerea nevoilor colective Finanarea instituiilor publice (legea nr.500/2003) a) integral din bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dup caz (ministerele, Academia Romn, Institutul Naional de Statistic etc.);
b) din venituri proprii i subvenii acordate de la bugetul de
stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dup caz; c) integral, din veniturile proprii (CNVM; ANL etc.). Instituiile publice finanate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dup caz, vars integral veniturile realizate la bugetul din care sunt finanate.