Sunteți pe pagina 1din 4

INSTITUTIILE PUBLICE

Conceptul de institutie publica


Institutia publica (organizatia publica) este o entitate
organizatorica ce dispune de autonomie decizionala in executarea functiei
sale principale (productie, consum, asigurare, finantare etc.) actionand
intr-un cadru specific asupra resurselor de care dispune pentru
satisfacerea unor nevoi sociale.
Orice institutie publica:
- se prezinta ca un ansamblu organizat ce gestioneaza in nume
propriu si prin asumarea responsabilitatii, o parte a trebuintelor publice in
interesul colectivitatilor pe care le reprezinta.
- finalitatea esentiala a actiunilor ei este asigurarea unor servicii
publice conform interesului general al populatiei fara a urmari obtinerea
de profit, ci satisfacerea unor nevoi sociale prin efort de grup, a
cetatenilor.
- in general, exercita functii de redistribuire a veniturilor pe baza
prestarii de servicii non-marfare.
- trebuie privita ca un sistem deschis cu autoreglare care isi
indeplineste atributiile ce i-au fost stabilite prin acte normative de
infiintare, organizare si functionare.
- reprezinta suportul pentru exercitarea puterii politice.
- constituie cel mai puternic instrument pentru efectuarea
schimbarilor din viata politica.
Intelegerea locului si rolului institutiei publice in societatea moderna,
presupune clarificarea notiunilor de:
- interes public
- putere publica
- serviciu public

Interesul public este expresia unei nevoi sociale care face


obiectul unui act normativ prin care se stabileste si autoritatea ce urmeaza
sa o satisfaca, precum si cadrul organizatoric corespunzator.
Se caracterizeaza prin faptul ca:
- reflecta o nevoie sociala sustinuta de puterea politica, nevoie ce nu
poate fi satisfacuta de initiativa particulara;
- presupune un cadru legislativ ce precizeaza limitele de actiune a
functionarilor publici care urmeaza sa satisfaca nevoile sociale
respective;

- constituie obiectul de activitate al unei autoritati publice;


- prezinta un anumit grad de generalitate;
- isi poate modifica continutul in timp.
Puterea publica reprezinta ansamblul prerogativelor cu care este
inzestrata autoritatea publica in scopul de a reprezenta si apara interesul
public (general), care trebuie sa prevaleze interesului individual.
Aceste prerogative fundamenteaza capacitatea de drept public a
institutiei care:
- adopta in mod unilateral acte (decizii) administrative cu caracter
executoriu din oficiu;
- aplica direct masuri de constrangere cu character
- preventive
- de sanctiune
- de executie silita
- pune in aplicare si sanctiunile penale stabilite de instantele
judecatoresti prin hotarari definitive.
Serviciul public este activitatea organizata, reglementata sau
autorizata de o autoritate a administratiei publice in vederea satisfacerii
unei nevoi sociale de interes public.
Se caracterizeaza prin faptul ca:
- ofera bunuri si/sau servicii care satisfac interesele societatii in
ansamblu sau doar ale unor colectivitati;
- se supune regimului juridic reglementat de principii de drept
public;
- presupune existenta unui cadru legislativ corespunzator;
- imbraca o mare varietate de forme deoarece serviciile publice
sunt destinate sa satisfaca nevoi sociale de:
- aparare, justitie, politie
- infrastructura, locuinte, transport
- asistenta sociala si sanatate
- educatie, cultura, sport, petrecerea timpului liber etc.
In functie de maniera in care contribuie la satisfacerea interesului
public, distingem trei categorii de servicii:
1. servicii publice la realizarea carora nu sunt implicate persoane
din afara si au ca scop satisfacerea in mod direct si individual a
intereselor la nivel de persoana.
2. servicii publice la realizarea carora participa indirect si alte
persoane (ex., intretinerea retelei de drumuri), iar clientul este doar
utilizator nu si beneficiar

3. servicii publice la realizarea carora participa unii cetateni, sunt


destinate intregii colectivitati, fara ca indivizii sa cunoasca in mod
individual rezultatul (ex., aparare nationala, diplomatie).
Criterii de clasificare a instituiilor publice:
Nivelul administrativ:
Instituii publice la nivel central (Parlamentul,
Preedinia, Guvernul, ministerele etc.)
Instituii publice la nivel local (consilii judeene,
consilii locale, primrii etc.)
Domeniul n care i manifest autoritatea:
Instituii publice care acioneaz n domeniul legislativ
(Parlament, consilii judeene, consilii locale)
Instituii publice care acioneaz n domeniul executiv
(Guvernul, ministerele, Banca Naional a Romniei,
primrii, prefecturi)
Instituii publice care acioneaz n domeniul
judectoresc (Curtea Suprem de Justiie, Consilul
Superior al Magistraturii, instane judectoreti,
trubunale etc.)
Obiectul activitii:
Instituii administrative (ministere, prefecturi,
primrii)
Instituii de specialitate (nvmnt, snttate,
asisten social, justiie, aprare naional, ordine
public, economie etc.)
Caracteristici:
Furnizarea bunurilor publice
Satisfacerea nevoilor colective
Finanarea instituiilor publice (legea nr.500/2003)
a) integral din bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de
stat, bugetele fondurilor speciale, dup caz (ministerele,
Academia Romn, Institutul Naional de Statistic etc.);

b) din venituri proprii i subvenii acordate de la bugetul de


stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, dup caz;
c) integral, din veniturile proprii (CNVM; ANL etc.).
Instituiile publice finanate integral de la bugetul de stat, bugetul
asigurrilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dup caz, vars
integral veniturile realizate la bugetul din care sunt finanate.

S-ar putea să vă placă și