Sunteți pe pagina 1din 2

Studiu de caz

Paul Ekman

Psihologul american Paul Ekman (nascut in 15 februarie 1934) este un pionier in


domeniul care tine de studiul emotiilor si relatia acestora cu expresiile faciale. El a creeat un
atlas al emotiilor care cuprinde mai mult de zece mii de expresii faciale, si si-a castigat
renumele de cel mai bun detector uman de minciuni de lume.
El este clasat pe locul 59 din top 100 cei mai citati psihologi ai secolului XX. Ekman a
codus cercetari originale asupra corelatiilor biologice specifice intre emotii specifice,
demonstrand universalitatea si diferentele dintre emotii dintr-o abordare darwiniana.
Ekman a fost nascut in 1934 in Washington, D.C. si a crescut in New Jersey,
Washington, Oregon si California. Parintii sai au fost evrei, tatal sau a fost medic pediatru si
mama sa a fost avocat. Sora sa, Joyce Steingart, este psiholog de orientare psihanalitica care
profeseaza in New York.
Initial, Ekman a dorit sa fie psihoterapeut, insa cand avea 14 ani, mama sa a dezvoltat
o boala psihica severa cu consecinte tragice, si astfel el a decis sa isi petreaca viata ajutand
alti oameni ca si mama sa.
La varsta de 15 ani, fara sa fi finalizat cursurile din invatamantul liceal, el s-a inrolat
la cursurile Univeristatii din Chicago, unde a finalizat cei trei ani de studii liceale. In timpul
in care a locuit in Chicago a fost fascinat de sesiunile de terapie de grup si il pasionau
dinamica acestor grupuri.
Ulterior a studiat un an la Universitatea din new York, unde si-a obtinut diploma de
licenta in anul 1954. Subiectul primului sau proiect de cercetare a fost terapia de grup.
Ekam a fost admis la Universitatea Adelphi la masterul de psihologie clinica. In timp
ce lucra la disertatia sa, lui Ekman i-a fost oferita o bursa predoctorala din partea Institutului
National de Sanatate Mintala in 1955. Lucrarea sa de disertatie a fost bazata pe studiul
expresiilor faciale si miscarilor corporale pe care incepuse sa le studieze inca din 1954. In
1958 isi sustine lucrarea de doctorat in domeniul psihologiei clinice si a realizat un stagiu de
internship la Institutul Neuropsihiatric Langley Porter.
Ekman a fost solicitat in armata americana in 1958, imediat dupa terminarea
internshipului si a fost inrolat timp de 2 ani. El a avut gradul de psiholog locotenent sef, la
Fort Dix, New Jersey, unde a realizat o cercetare asupra pschimbarilor psihologice din cadrul
trainingului infanteriei. Totodata, el a petrecut patru luni lucrand impreuna cu Leonard
Krasner, la Spitalul Veteranilor din Paolo Alto, studiind conditionarea operanta a
comportamentului verbal la pacientii psihiatrici. Ekman l-a cunoscut acolo pe Gregory
Bateson, care cinci ani mai tarziu i-a dat lui Ekman filmari din Bali realizate in anii 1930
pentru a-l ajuta pe acesta in studiul sau asupra universalitatii expresiilor si gesturilor.
Din 1960 pana in 1963, Ekman a lucrat ca post-doctorand. El si-a prezentat prima
lucrare prin Colegiul de Stat din San Francisco la varsta de 25 ani. Exman a primit prima
finantare din partea Institutuui National de Sanatate Mentala in 1963 pentru a studia
comportamentul nonverbal. Aceasta bursa a fost reinointa constant pe parcursul urmatorilor
40 ani si astfel si-a asigurat un salariu pana in momentul in care a ajuns profesor la
1

Universitatea din California.Incurajat de colega si prietena sa, Silvan Tomkins, Ekman si-a
publicat prima sa carte Telling lies in 1985. S-a retras in 2004 de la catedra Universitatii
din California. Din 1960 pana in 2004 a lucrat in paralel si la institutul Psihiatric Langley
Porter ca si consultat in diverse cazuri.
Dupa ce s-a retras de la Universitatea din California din San Fracisco, Paul Ekman a
fondat Paul Ekman Group si Paul Ekman International. Paul Ekamn Group dezvolta si
ofera programe online de consolidare a abilitatilor emotionale, precum instrumente de
detectare a microexpresiilor, ofera workshopuri, sustine cercetarea din acest domeniu si
construieste o comunitate online in jurul acestui subiect. De asemenea ofera spre vanzare
instrumente de exersare a abilitatilor de recunoastere a microexpresiilor pentru oricine este
interesat.
In 2001, Ekman in colaborare cu John Cleese a realizat pentru BBC serialul The
Human Face. Totodata a fost consultat stiintific pentru serialul Lie to me, serial ce a adus
cercetarile lui Ekman in peste 60 de tari prin difuzarea sa.
Revista Time il considera unul dintre cei mai influenti oameni din lume.
Munca de cercetare a lui Ekamn s-a bazat in prima parte pe dezvoltarea tehnicilor de
masurare a comunicarii nonverbale. El a descoperit ca miscarile musculaturii fetei creeaza
micorexpresii si acest lucru poate fi studiat prin cercetari empirice. El a descoperit de
asemeneaa ca oamenii sunt capabili sa afisee peste 10.000 expresii faciale, dintre care doar
3000 sunt relevante pentru a exprima emotiile. Lucrand cu prietenul sau, Wallace Friesen,
Ekam a demonstrat universalitatea expresiilor emotiilor e baza: dezgust, furie, frica, fericire,
tristete si surpriza pe trriburi din Papua Noua Guinee, oameni care nu puteau sa fi invatat
intelesul expresiilor din media. Ekamn si Friesman au demonstat ca anumite emotii erau
expuse prin niste reguli specifice culturii respective, care impuneau cine si cand poate sa
arata ce emotii are si cui. Astfel aceste reguli de afisare ale emotiilor explica felul in care
diferentele culturale pot ascunde efectul universal al expresiilor.
Daca despre viata profesionala exista o multitudine de informatii in mediul online,
viata personala a lui Ekman este tinuta ascunsa. El este casatorit cu May Ann Mason,
profesor la Univesritatea Berkley si are 2 copii, Tom si Eve. Faptul ca isi tine detaliile legate
de familie private si vorbeste doar despre cariera si cercetarile sale arata ca este o persoana
discreta in ceea ce priveste viata sa personala, relevand doar acele informatii despre reusitele
sale profesionale, activitatea sa didactica si general informatii cu un caracter strict obiectiv,
de interes public.
Parcursul profesional al lui Ekman a fost unul continuu ascendent. Acesta a avut parte
de suport din partea colegilor si profesorilor, dar si din partea institutiilor oficiale care i-au
oferit burse de cercetare, vazandu-i potentialul si capacitatea de a inova, l-au sustinut si l-au
incurajat sa isi urmeze instinctul. A dat dovada de perseverenta si indarjire, a depasit orice
obstacol a avut in cale. Munca sa continua si asidua i-au oferit rezultat care i-au adus
recunoastere in plan mondial. Anii petrecuti in Papua Noua Guinee in scopul cercetarii
universalitatii expresiilor faciale arata despre el ca este o persoana ambitioasa, devodata
muncii sale, manat de o curiozitate stiintifica pe care si-o satisface cu orice pret.