Dreptul real ofera titularului sau o prioritate in legea insolvabilitatii acest drept se

numeste drept de separare.

Daca masa debitoare se afla un bun care nu apartine debitorului ci unui tert, tertul
are dreptul sal separe din aceasta masa, el nu este creditor el este proprietar.
Caracteristica drepturilor de creanta este ca subiectul active isi realizeaza dreptul
doar daca debitorul executa prestatia, adica in principiu fara participarea debitorului
creanta nu se executa.
In categoriile specific de obligatii partile poarta denumiri specific, de exemplu la
vinzare cumparare( vinzator si comparator), la donatie (donatar, donator).
In majoritatea raporturile de obligatii sunt sinalagmatice. In partea generala a
obligatiile art.512-art. Termenologia este una generic, debitor sau creditor, uneori
se spune partea indreptatita. Din punct de vedere a subiectilor obligatiile pot fi pure
si simple sau ele pot fi cu pluralitate de subiecti.
Sunt cunoscute 3 tipuri de obligatii cu pluralitate de subiecti:
1) Obligatii divizibile
2) Obligatiile indivizibile
3) Obligatii solidare
Obiectul in dreptul civil termenul care defineste obiectul este prestatia. Bunurile
nu sunt un obiect al raportului juridic ci ele sunt obiecte derivate.
A da a transmite sau a constitui un drept real. Obligatia de a constitui un alt drept
real ( contractual de antrepriza). Obligatiile prin care debitorul transmite un drept
real ( contractual de vinzare-cumparare). Dreptul de servitute poate fi transmis cu
terenul dominant, dreptul de superficie poate fi transmis, dreptul de gaj/ipoteca se
transmit cu creanta.
A face ele constau in orice alta actiune a debitorul cu exceptia prestatiei de A DA,
obligatia de a da dobindeste importanta atunci cind ea este incalcata adica atunci
cind debitorul a transmis bunul cu un viciu juridic, viciu juridic poate fi total adica
debitorul nu este proprietar el nu este titularul dreptului pe care el pretinde sai-l
constitui. Vicii juridice partiale sunt cind debitorul nu este unicul proprietar, sau cind
bunul este grevat de drepturile terte, situatia in care tertul inainteaza pritentii
intemeiate dobinditorul unui bun se numeste EVICTIUNE. Obligatia de a presta un
serviciu sau de a executa o lucrare.
A nu faceconstau in orice inactiune la care se oblige debitorul fata de creditor, cu
conditia ca debitorul ar fi putut in mod legal sa savirseasca actiunea ( clauza de
confidentialitate), comform legii concurentii din 2012 olbigatia de neconcurenta
este nula absolut. In contractile de credit debitorii au o multitudine de obligatii de a
nu face, distinctia dintre limitarea capacitatii de folosinta (care atrage nulitate) si
obligatia de a nu face consta in efectele juridice dorite de creditor si debitor atunci
cind convin asupra acestei interdictii si anume : daca ei se limiteaza la aceea ca
incalcarea interdictiei atrage raspunderea de a repara un prejudiciu suntem in
prezenta unei obligatii de a nu face, pe de alta parte daca interdictia prevede
nulitatea actelor debitorilor legea le declara nule.
Sistemul obligatiilor: dreptul obligatiilor este divizat intr-o parte generala si o parte
speciala, cartea a 3-a a obligatiilor cuprinde 3 titluri partea generala este formata
din titlul 1 si 2, titlul 1 se aplica tuturor obligatiilor contractuale si extracontractuale
desi evident ca aceasta logica nu poate fi respectata, titlul 2 se aplica tuturor
contractelor si obligatiilor contractuale rezultate din acestea, partea speciala este

cuprinsa in titlul 3 din cartea a 3-a care se numeste categoriile de obligatii, avem 28
de obligatii contactuale, capitolul 29-34 prevad obligatiile extracontractuale,
delictele ramin fara just-cauza. Obligatiile in dreptul civil nu se rezuma doar la
obligatiile indicate.
Pentru anumite contracte exista legi special din pacate multe din ele reglementeaza
din domeniul civil, legea cu privire la franshaizing, legea cu privire la arenda, la
lizing.

Clasificarea obligatiilor:
Prima clasificaredupa obiect,
1) Clasificarea obligatiilor de a da, a face, a nu face.
2) Obligatii positive si negative
3) Obligatiile de mijloace si obligatiile de rezultat.
Obligatiile de rezultat in virtutea carora debitorul este tinut prin prestatia sa sa
atinga un anumit scop si obligatia nu se considera executata corespunzator decit
daca acest scop este atins: ( obligatia vinzatorului de a transmite bunul), obligatia
de mijloace(de prudenta si deligenta), este obligatia in virtutea carora debitorul este
tinut sa execute o prestatie cu toata priceperea sa ( iar daca prestatia tine de
exercitarea unei profesii sau de desfasurarea unei activitati de intreprinzator, cu
priceperea uni profesionist), dar debitorul nu este tinut sa garanteze atingerea
rezultatului pe care partile lau avut in vedere la incheierea contractului , clasificarea
data este una relative fiindca in majoritatea prestatiilor exista forme cantitative si
calitative. Importanta clasificarii este una de sarcina probatiunii, in obligatiile de
rezultat in caz de litigiu creditorului ii revine sarcina sa demonstreze ca obligatia
exista. Debitorului ii revine sarcina sa demonstreze ca el a executat obligatia.
La obligatiile de mojloace debitorul trebuie sa demonstreze ca a executat
prestatia, din acest moment se institute prezumtia ca prestatia a fost una calitativa
si creditorului ii revine sarcina sa demonstreze ca debitorul nu a depus toata
perceperea.

Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunile lor: sunt 2 categorii.

1) Obligatii perficte sau civile
2) Obligatiile imperfecte sau naturale
Obligatiile perfecte sau civile ele constituie regula si ele sunt acele obligatii care pot
fi executate silit de catre creditor, comform art 9 CC.
Obligatiile imperfecte sau naturale ele sunt reglementate in CC la art.517, sunt
acele obligatii in privinta carora creditorul nu poate cere executarea silita, desi
exista un raport juridic obligational el nu poate fi aparat, sanctionat pe cale judiciara
dar exista un interes de a constata obligatia naturala pe motiv ca in anumite
circumstante ea se poate transforma in obligatie perfecta sau civila.
Sunt doua subcatecorii de obligatii imperfecteobligatii avortate ( obligatiile care
se nasc imperfecte), cazul donatiei care nu se incheie in forma autentica desi codul
cere forma autentica, dara este executata efectiv de catre donator art.828, 830 CC.
Art 1847 CC (fidujisiunea), interesul recunoasterii unei obligatii este de a recunoaste
valabilitatea platii in temeiul acestei obligatii or daca platitorul (donator sau

fidejusor) nu avea obligatie juridica el poate cere setituirea platii pe baza art.1389
imbogatirea fara just cauza.
Obligatiile degenerate care se nasc perfecte dara din cauza unei anumite
circumstante se transforma in obligatie imperfecta. ( expirarea termenului de
prescriptie extinctiva). Art.281 al.1 , conform art 517 obligatia naturala devine
perfecta prin recunoasterea ei de catre debitor.
Clasificarea obligatiilor dupa izvor izvoarele obligatiilor sunt reglementate la
art.514, exista 4 izvoare de obligatii:
1) contracte obligatiile izvorite din contracte art.666-1354. Fiindca contractul
este baza juridica a circuitului civil.
2) Delictul obligatii izvorite din delicte, delictul este o fapta ilicita care
cauzeaza un prejudiciu altui, delictele sunt reglementate la art 1398, scopul
delictelor este de a institui debitorului de a repara prejudiciul patrimonial si
nepatrimonial. Prejudiciu moral se repara prin despagubiri si prin calea unor
dezmintiri. Traditional in DPR se ditingea intre delicte si cvazidelicte, in
dreptul modern pentru existenta unui delic se cere orice forma a vinovatiei,
exista raspundere dilectuala fara vinovatie cum ar fi raspunderea statului
pentru erori judiciare, raspunderea pentru daunele cauzate de un produs cu
viciu. Delictele ocupa al 2lea loc dupa importanta.
3) Acte juridice unilaterale obligatii izvorite din actele juridice unilaterale, in
cazul actelor juridice unilaterale legea nu prevede un principiu a
irevocabilitatii, problema scrisorilor de garantii, in cazul scrisorii de garantie
doctrina germana interpreteaza ca este o oferta de contract de fidijusiune.
Legea recunoaste anumite cazuri cind actele juridice unilaterale sunt
irevocabile: oferta de a contracta care este irevocabile cind este in termen,
promisiunea publica de recompensa art.1371 CC.
4) Obligatii izvorite din fapte juridice licite aceste fapte nu sunt delicte ele nu
incalca drepturile cuiva dara ele nici nu sunt savirsite cu intentia de obligatie
juridica. Imbogatirea fara just cauza reglementata la art 1389 CC care spune
ca : cel care efectuiaza o plata sau executa o alta prestatie fara a fi obligat
are dreptul de a cere restituirea, scopul acestei institutii este restetuirea
imbogatirii. (ex: atunci cind contractul executat este anulat), (ex: plata din
eroare). Gestiunea de afaceri fara mandat art.1378, scopul acestei institutii
este sa protejeze ,,bunu samaritean .
Clasificarea obligatiilor dupa opozobilitatea lor:
1. Obligatiile obisnuite sau ordinare acestea constituie regula si reflecta ideea
ca obligatia este opozabila doar partilor raportului obligational, poate cere
executarea prestatiei doar creditorul si poate fi tinut la executarea prestatiei
doar debitorul. Art.668 al.(2). O prima exceptie este contractul in folosul unui
tert art.621.
2. Obligatiile reale obligatii strins legate de posesia unui bun si de existenta
unui drept real asupra acestui bun astfel incit persoana care este proprietarul
bunulu trebuie sa suporte anumite sarcini legate de bun. (ex: obligatia de a
plati impozit.
3. Obligatii opozabile tertilor obligatii care sunt strins legate de posesia unui
bun, problema sa pus in materia de locatiune, pina la noul cod civil
german ,,vinzarea -- strica locatiunea, codul civil al RM in art.900 a preluat
aceasta idee de la germani. Art.876, al.(2).
Obligatii pure sau cu pluralitate la rindul lor cele cu pluralitate se impart
in 3 subcategorii.

4.Izvoarele obligatiilor. (vezi clasificarea dupa izvoare)

Tema 2: Teoria generala a contractului civil.

1.
2.
3.
4.
5.

Notiunea rolul, functiile si evolutiile contractului civil.

Clasificarea contractelor.
Conditiile esentiale ale contractelor.
Clauzele contractuale standard.
Incheierea contractului. Oferta de a contracta, acceptarea ofertei si
momentul si locul incheierii contracutului.
6. Interpretarea contractului.
7. Modificarea, rezilierea, rezolutiunea contractului.
1)Contractelor li se aplica regulile actelor juridice. Contractul este un acord de
vointa, aceasta intelegere vizeaza viitorul adica niste fapte ce vor avea loc in viitor,
contractele pot avea si efect in trecut, contractul este o intelegere incheiata cu
intentia de a produce efecte juridice adica de a naste, de a da, sau a produce efecte
juridice, el trebuie delimitat de intelegirile fara continut patrimonial.
Consimtamintului de a incheia contractul trebuie sa fie exteriorizat, cu intentia de a
produce efecte juridice, de regula identificarea intentiei de a produce efecte juridice
nu este dificil ea se prezuma. Nu este necesar ca partile sa analizeze conduita lor in
termeni juridici formalisti (care era abordat in DPR), ci sa doreasca executarea unor
prestatii.
In raporturile comerciale diferitele scrisori, mesaje electronice sunt pasibile de a fi
calificate contracte, motivul este ca dreptul comercial are nevoie de simplitate si
rapiditate. In raporturile familiale sau in raporturile dintre prieteni diferitele
intelegeri trebuie sa treaca un test mai rigid(dur), pentru a fi calificate contracte.
Comportamentul partii care isi manifesta consemtamintul se va interpreta in mod
obiectiv adica in acel mod in care comportamentul va fi inteles de un om rezonabil,
art.726.
CC defineste contractele la art.666, este un acord de vointe realizat intre doua sau
mai multe persoane prin care se stabilesc sau se sting raporturi juridice.
Acord de vointa in dreptul contractelor in cadrul procedurii de incheiere a
unui contract se poate de identificat o oferta de a contracta si o acceptare a
acesteia. Aceeasi logica se aplica de catre persoanele prezente. Oferta si
acceptarea sunt tratate ca acte juridice unilaterale, ele sunt doua dara luate
impreuna ele formeaza un singur act juridic bilateral numit contract.
Persoanele care si-au dat consemtamintul la act se numesc parti
contractante, exista 2 categorii de parti: 1) parti originare (initiale); 2)partile
survenite (ulterioare)acestea sunt mostenitorii sau cesionarii, de regula
contractele sunt bilaterale dar contractele pot fi si multilaterale. Contractele
multilaterale contractul de tranzactie.
Intentia de a stabili de a modifica sau de a stige raporturile juridice: de regula
contractele nasc raporturi juridice ce nu au avut loc anterior, contractele prin
care se modifica raporturile juridice (contractul de modificareeste
contractul prin care se modifica clauzile unui contract existent), o specie a
contractului de modificare este contractul de novatie prin care o obligatie se
stinnge prin alta obligatie. Contractele prin care se sting raporturije juridice
de regula obligatiile se sting prin executare, totusi obligatia neexecutata

poate fi stinsa prin acordul partilor( contract de rezolutiune), contractul de

tranzactie la fel stinge un contract, remiterea (ertare) de datorie este de
asemenea un contract care stinge un contract.

Functiile si rolul contractului.

Din punct de vedere juridic contractul este principalul izvor de obligatii, din
punct de vedere economic contractul este instrumentul care face posiblia
functionarea circuitului civil si comercial. Impreuna cu institutia proprietatii
contractul constituie institutia centrala a dreptului privat, caracteristica sa
este ca el garanteaza autonomia de vointa a subiectelor de drept adica
libertatea de a dispune de drepturile care ii apartin si de a-si asuma
obligatiile. Contractul este un garant al drepturilor partilor. Calitatea de
consumator de salariat calitatea de client se bazeaza pe existenta unui
contract, contractul scris are avantajul de a fixa obligatiile partilor. Contractul
are caracter obligatoriu ( pacta sunt servantapromisiunile drebuie sa fie
respectate), contractul este un program dupa care trebuie sa se conduca
partile.
Principiile dreptului contractelor:
1) Principiul libertatii contractuale ( art.667 CC). Exceptie: obligatia de a
contracta poate fi prevazuta de lege, contractul de asigurare
obligatorie civila auto.
2)Clasificarea contractelor:
* Clasificarea contractului ajuta la determinarea caracterelor juridice a fiecarui
contract aceste caractere sunt esentiale la studierea contractelor in cadrul partii
speciale.
Primul criteriu de clasificare dupa modul de ..
1) Contracte consexuale sunt contracte pentru a caror imperiu valabil este
necesar si suficient acordul de vointa al partilor in latina (solo consensus),
fara alta cerinta de forma sau alte formalitati. Acest principiu il regasin in
art.208 CC. Regula este ca toate contractele sunt consensuale, exceptia este
ca legea face un contract sa fie solemn sau real.
2) Contractele solemne sunt contractele pentru a caror incheiere valabila
acordul partilor trebuie sa poarta forma scrisa sau autentica, contractul
ramine consensual daca legea nu stabileste cerinte de forma insa partile au
decis sai dea o forma mai rigida. De regula daca legea cere forma scrisa o
cere doar pentru probatiune, forma scrisa este o conditie de validitate doar
cind legea cere sub sanctiunea nulitatii.
3) Contractele reale sunt contractele pentru incheierea valabila pe linga
acordul partilor se cere remiterea materiala a bunurilor care face obiectul
acestui contract adica transmiterea in posesie. Sunt jurisdictii care nu
recunosc in general contractul real asa ca englejii, germanii. Contractele de
comodat, depozit, imprumut. CC al RM a redus la maxim posibil categoria
contractelor reale. Contractele reale sunt: donatia (art.828 CC).
Dupa continutul lor avem contracte sinalagmatice(bilaterale) si unilaterale. CC
contractele sinalagmatice sunt contractele care genereaza obligatii pentru ambele
parti care sunt corelative si interdependente de alta parte contractele unilaterale
sunt contractele care genereaza obligatii doar pentru una dintre parti si drepturi

pentru cea lalta parte. Contractele unilaterale ramin a fi acte juridice bilaterale,
pentru a avea o donatie trebuie sa fie consemtamintul ambelor parti.
Contractele sinalagmatice au un regim juridic distinct stabilit in capitolul III care asa
si se numeste contractele sinalagmatice (art.704-711 CC), din motiv ca obligatiile
partilor sunt corelative si reciproce legea prevede anumite mecanisme juridice de
protectie a unei parti contractante daca cea lalta parte nu isi executa obligatiile.
1) Exceptia de neexecutare a contractului art.705. Daca o parte nu executa cea
lalta parte poate sa se opreasca de executare fara raspundere.
2) Exceptia de precaritate art.706 CC.
3) Rezolutiunea sau reziliera contractului. Exceptia in sens procedural este
debitorului piritului sa invoce o ingrijurare care are ca efect suspendarea
executarii obligatiei sale, reducerea obligatiei sale, stingerea obligatiei sale
sau chiar nulitatea obligatiei sale, orice mijloc care ne ajuta sa ne opunem
unei pretentii.
Daca o parte contractanta decide ca nu mai are interes in continuarea contractului
atunci ea poate sa declare rezolutiunea contractuale adica sa stinga raportul
contractual printr-o declaratie unilaterala. Temeiul de baza arezolutiunii este
neexecutarea contractului atr.735 al.1, nu conteaza daca neexecutarea este din
culpa sau din caz de idensposabilitate. Art.606 CC.
Mandatul gratuit deasemenea este un contract unilateral.
Dupa scopul urmarit: avem contracte cu titlu oneros si gratuit art.197 CC.
Contractele cu titlu oneros:
Contractele comutative sunt contractele in care ambele parti isi cunosc
obligatiile si cunosc intinderea volumul acestor obligatii atit in timp cit si in
valoare financiara, prezumtia este ca toate contractele sunt comutative
(locatiune, vinzare-cumparare).
Contractele aleatorii sunt contractele in care partile nu cunosc integral la
momentul incheierii contractului toate obligatiile care le vor reveni si va lasa
o intindere a acestora obligatii adica exista o incertitudine cu privire la
obligatiile macar uneia dintre parti, efectul contractului dat fiecare parte are
o sansa de pierdire sau cistig in urma executarii sale. (ex: contractul de
asigurare, contractul de intretinerea a bunului cu condita de intretinere pe
viata).

24.02.2015
Problema sanctiunii in cazul cind partile nu au convenit asupra tuturor clauzelor
esentiale, sunt 2 variante:
1. Sanctiunea posibila ,,nulitatea.
2. Sanctiunea posibila ,, inexistentei.
Si rominii si autorul Gh.Mitu considera ca sanctiunea ,,inexistentei nu exista.
Indiferent daca contractul este sau nu efectul asupra prestatiei este acelasi,
conform regulilor ,,just causa.

5.Incheierea contractului:

Pentru existenta valabila a unui contract este necesar ca o parte sa faca oferta de a
contracta iar cea lalta parte sa o accepte, astfel constatam ca sa realizat acordul de
vointe. Nu tot timpul este usor de a identifica oferta si acceptarea insa din punct de
vedere al legii ele pot fi regasite in procesul complex de negociere si incheiere a
contractului. Cazul cel mai simplu apare cind contractul se incheie prin
corespondenta: ofertantul imprima contractul il semneaza si aici avem o oferta,
oferta este expediata celei lalte parti ea inca nu este o parte contractanta
(destinatarul) ci negociem cu ea si care contrasemnind inscrisul accepta incheierea
contractului. Acelasi mecanism de incheiere a contractului poate fi identificat si
intre persoanele prezente ( de exemplu incheierea contractului la un notar in
momentul cind contractul este semnat de prima parte juridic avem o oferta, imediat
dupa cosemnare avem o acceptare si avem contractul), incheierea contractului
consta in procedura prin care partile realizeaza acodul de vointe caracterizata prin
intilnirea de oferta si acceptare. La aceasta tema nu se discuta conditiile de
valabilitate a contractului.
1. Oferta : dupa anumite negocieri o parte poate decide sa faca o propunere
celei lalte parti de a incheia un contract, aceasta propunere se numeste
oferta definitia de la art.681 CC.
Clasificarea ofertei:

In functie de forma: oferta poate fi scrisa , verbala sau poate rezulta din
actiuni concludente.
In functie de destinatar : oferta adresata unei persoane determinate,
oferta adresta unui cerc nedeterminat de persoane.
In functie de termenul ei : oferta poate fi pe termen adica ofertantul a
stabilit un termen in interiorul caruia el va astepta acceptarea, oferta fara
termen.

Conditii de oferta: art.681 al(4).

Oferta trebuie sa fie ferma adica ea trebuie sa exprime intentia

ofertantului de a se obliga juridic. Nu este ferma o oferta care lasa deschisa
calea spre negocieri suplimentare.
Oferta trebuie sa fie serioasa adica nu trebuie sa fie facuta in gluma.
Oferta trebuie sa fie univoca adica sa nu existe dubii privind faptul ca ea
este o oferta si din contra o propunere nu este o oferta daca poate fi
interpretata ca alt ceva (ca o invitatie la negocieri).
Oferta trebuie sa fie completa adica trebuie sa cuprinda toate clauzele
esentiale a unui contract.

Revocarea ofertei: act unilateral al ofertantului prin care el inceteaza oferta si

declara ca nu mai doreste incheierea contractului.

Regula este ca orice oferta este revocabila in urmatoarele situatii:

1. Oricind inainte ca destinatarul sa o receptioneze.
2. Daca destinatarul a receptionato oferta poate fi revocata cu exceptia
urmatoarelor cazuri:
- Oferta prevede ca poate fi revocata
- Cind oferta este pe termen ( stabilind un termen ofertantul a creat o
asteptare legitima in folosul destinatarului si el este obligat sa mentina
oferta pe toata durata acestui termen). In cazul in care ofertantul
revoca in mod abuziv oferta fiind lipsit de dreptul de revocare actul de

revocare nu produce efecte, iar destinatarul poate sa se bazeze in

continuare pe oferta.
3. Daca oferta nu prevede un termen sau prevede un termen care este
rezonabil de scurt, insuficient, legea instituie o prezumtie ca aceasta
oferta trebuie calificata ca o oferta pe termeni rezonabili. Consecinta este
ca ofertantul nu poate sa revoce oferta in acest termen rezonabil.
4. In alte cazuri prevazute de lege.
Institutia caducitatii ofertei ( caducitate incetarea efectelor juridice a unui act
juridic valabil pentru motive ce survin dupa incheierea actelor), o oferta devine
caduca : 1) daca oferta a expirat, 2) daca oferta este revocata valabil, 3) atunci cind
destinatarul respinge oferta. In special in cazul incheierii contractului prin
corespondenta actele unilaterale a partilor nu produc efecte din momentul incheierii
sau simplei semnarii a lor, ci doar din momentul receptiei de cea lalta parte.
(Articolul 200.)
Acceptarea acordul de vointe prin care el consimte la oferte, din acest moment destinatarul devin
acceptant. Conditiile unei acceptari:
1) Acceptarea trebuie sa corespunda cu oferta, o pretinsa acceptare care
modifica conditiile ofertei nu are valoarea unei acceptari ci se recalifica in
contraoferta, dar este o exceptie art.691 CC prevede ca acceptarea poate
cuprinde o modificare neesentiala si contractul se considera incheiat in
aceste conditii modificate. Ofertantul are optiunea de a respinge o
contraoferta daca o face imediat.
2) Acceptarea trebuie sa fie univoca adica sa nu fie posibila interpretarea ei ca
contraoferta sau ca refuz de a incheia contractul, in special problema care se
pune ca tacerea genereaza acceptarea conform art.694 tacerea nu este
acceptarea daca legea nu prevede alt fel sau partile nu prevad alt fel.
3) Oferta trebuie sa fie acceptata de catre destinatar si nu de catre alt cineva.
4) Acceptarea trebuie sa parvina la ofertant inainte ca oferta sa fi devenit
caduca adica acceptarea nu produce efecte daca oferta a expirat, a fost
revocata . art.692
Acceptantul accepta oferta o trimite prin posta
Dintrun caz de forta majora acceptarea vine mai tirziu dupa expirarea
termenului si legea spune ca acceptarea este valabila chiar daca este tardiva,
cu o exceptie de a comunica imediat ca acceptarea a fost primita tirziu si
contractul a fost incheiat.
Si o acceptare poate fi revocata daca scrisoarea de revocare parvine la
ofertant inainte de acceptare propriu-zisa.
Mementul si locul incheierii contractului.
1. Contractului i se aplica legea in vigoare la data incheierii sale.
2. La aceasta data se verifica intrunirea tuturor conditiilor legale de validitate a
contractului in special capacitatea partilor. Pentru a verifica capacitatea si
consemtamitul ofertantului se verifica la momentul incheierii contractului.
3. Contractul se considera incheiat atunci cind ofertantul primeste acceptarea.
Problema raspunderii precontractuale ( culpa in contrahendoculpa la contractare).
Punctul de pornire in materia de raspundere precontractuala este ca partile nu sunt
obligata sa incheie contractul pe care il negociaza. Art 513 CC prevede obligatia
generala de buna credinta la aparitia raportului obligational, iar incheiera unui
contract este faza aparitiei. Art. 515 CC ofera prerogativa judecatorului sa constate
in fiecare caz ce raspundere a aparut cu ocazia desfasurarii hotaririlor si negocierilo.

Este contrara bunei credinte negocierea unui contract fara intentia de al incheia, in
cazul incheierii unui contract pe baza uni concurs sau unei licitatii.
Clauzele contractuale standard.
Traditional contractul este privit ca produsul unei negocieri intre parti insa aceasta
negociere tot mai mult devine o fictiune, motive:
1. Creste volumul textelor contractelor ( contractele devin mai lungi)
2. Tot mai frecvent contractele se incheie in forma scrisa.
3. Cresterea numarului de contract, creste numarul de agenti economici, creste
numarul de populatie.
Aceste motive au dus la folosirea sabloanelor de contracte, modelelor, care prezinta
avantaje:
1. Reducerea duratei de incheiere a contractelor.
2. Reducerea greselilor juridice, a riscurilor juridice.
Dezavantajele contractelor standardizate:
1. Ele creaza un caz de abuz de catre cel care elaboreaza contractul
( utilizatorul) art.712, in defavoarea celei lalte parti (aderentuluicel care
adera la contract).
2. Clauzele ar putea fi foarte specializate, ar putea fi formulate neclar.
Caracterul abuziv arata ca clauza este legala ea nu contravine in sine unei norme
imperative ci ea este in fond inechitabil ea cotravine echitatii. Institutia clauzelor
contractuale standard a fost reglementata prima data in germani anul 1976 legea
privind conditiile generale de afaceri, aceasta lege este o codificare a germanilor.
Ca temei al nulitatii clauzelor abuzive sa folosit temeiul de buna credinta. In 1993 a
fost adobtata derectiva 13/93 privind clauzele abuzive in contractele de
consumator. Germanii au codificat legea din 76 adaptindul la derictiva, iar CC RM a
preluat acest capitol art.712 720 CC care este o mare preluare din codul civil
german. In 2012 a fost adoptata o lege paralele care transpune derictiva. Clauzele
din CC RM si clauzele legii speciala din 2012 coincid.
Art 712. Clauzele sunt standart daca intrunesc urmatoarele conditii:
1. Sunt clauze scrise intr-un contract.
2. Sunt elaborate pentru o serie de contracte.
3. Clauza nu a fost negociata individual. (Aceasta conditie nu cere partile chiar
sa discute fiecare clauza ci cel putin aderentului sa i se dea o sansa de a se
negocia.)
Legea nu declara nule clauzele standard ele nu sunt ilegale, ci doar le controleaza
sub 2 aspecte:
1. Sub aspectul lor includerii in contract. Clauzele contractuale trebuie sa fie
prezentate inainte de sau la momentul incheierii contractului, orice clauza
dupa nu fac parte din contract, nu fac parte din acordul de vointe.
2. Sub aspectul continutului:
Clauza trebuie sa fie formulata clar ( pe intelese) art.715 CC RM.
O clauza neclara ar putea a) sa fie declarata nula; b) ia ar putea sa fie
interpretata in defavoarea celui care a elaborato. Art. 732 al(1)
Controlul echitabil sau inechitabil/abuziv , clauza standard este abuziva daca
sunt intrunite 2 conditii:
1. Ea prejudiciaza aderentul.

2. In mod disproportional.
Nu se supune controlului clauza privind corectitudinea pretului. CC RM prevede 2
liste de clauze, prima lista se contine in art.718 CC se numeste lista gri, judecatorul
va evalua in fiecare caz in baza art.716 daca clauza trebuie sa fie anulata sau nu. A
doua lista este cuprinsa in art.719. daca aderentul este un consumator el poate
invoca ca o clauza standard este abuziva chiar daca ea nu se regaseste in lista gri
sau in lista neagra, consumatorul poate sa se bazeze pe art.716. daca aderentul
este un neconsumator si mai ales este un agent economic el poate invoca ca o
clauza standard abuziva si deci nula doar daca ea se regaseste fie in lista gri sau
neagra. Art. 720 al(2). CC protejeaza contra abuzurilor si aderentii care sunt agenti
economici nu doar consumatori.
Interpretarea contractului
Pentru a cunoaste la ce sau obligat partile contractante si daca comportamentul lor
contravine sau nu contractului trebuie solutionate o serie de probleme prealabile si
ele sunt 3 la numar:
1) Problema calificarii contractelor (pag.253)
2) Problema inegrarii contractelor care raspunde la intrebarea ( in ce mod textul
contractul este completat de dispozitiile legale).
3) Problema interpretarii textului contractual care raspunde la intrebarea ( care
este comportamentul just al clauzelor convenite intre parti).
Problema calificarii: calificarea este operatiunea logica de a atribui un anumit
contract, la un anumit model contractual prevazut de lege sau pentru a nega
apartenenta lui la acest model contractual. Operatiunea de calificare trebuie sa
tinda de a atribui cu prioritate contractul pe care il calificam la un contract numit.
Calificarea in contract numit poate avea doua rezultate:
1) calificarea unitara care spune ca contractul supus calificarii trebuie atribuit la
un singur model de contract. Calificarea unitara se aplica si atunci cind contracrul
cuprinde prestatii accesorii.
2) calificarea distributiva ia duce la aceea ca contractul este calificat contract
complex si vor fi aplicate regulile speciale privind fiecare contract cuprins in el.
Daca este imposibil de a atribui contractul la un model prevazut de lege contractul
se va califica in contract nenumit. (Vezi contractele nenumite.)
Integrarea contractului: integrarea este completarea acordului de vointe al partilor
cu surse externe pentru a determina toate drepturile si obligatiile partilor. Art.583
(3), art.575, art.705, art.619.
Integrarea dupa sursa folosita este de doua tipuri:
1) Integrare imperativa contractul produce toate efectele prevazute de
normele imperative ale legii de ele nu putem fugi.
2) Integrarea supletiva contractul se completeaza cu surse de la care partile ar
fi putu deroga.
a) Normele legale supletive.
b) Principiul echitatii si al bunei credinte. Art.668 CC.
Juristprudenta si doctrina mentioneaza 2 obligatii generale care rezulta din
principiul bunei credinte.

1) Obligatia de loialitate partile ar trebui sa promoveze executarea contractului

si nu doar sa se limiteze la clauzele expresse ale contractului. ( obligatia de
perseverenta ).
2) Obligatia de colaborare care implica in primul rind obligatia reciproca intre
parti art.516 CC.
3) Uzantele in sectoarele specializate ale economiei cum sunt sectorul bancar,
constructiilor, sunt foarte multe reglementari care sunt in asociatii nu in legi
si ele trebuie obligate. In special uzantele se refera la dreptul de comert
international.
Interpretarea contractului: este operatiunea logica de determinare a sensului corect
al textului contractual. Motivele interpretarii: conditiile ar pute sa fie neclare,
deseori in contracte exista contradictii dintre clauze motivul fiind ca se porneste de
la un model si se negociaza unele clauze art.732 CC RM. CC prevede un set de
reguli de interpretare a contractelor se cuprind in cap.6 care asa si se numeste
interpretarea contractelor art.725-732 CC RM. Aceste reguli pot fi sistematizate in :
1) Reguli de interpretare subiectiva a contractului ele sunt prioritare, regula
fundamentala in interpretarea contractului este ca interpretul trebuie sa
determine sensul avut in vedere de ambele parti, sensul comun. Tot odata
acest sens are prioritate fata de sensul literal al cuvintelor utilizate. Partile au
obligatia de a corecta gresesile din contract. La interpretarea contractului la
art 726 se ma ea cont de : a) circumstantele in care a fost incheiat contractul,
b) comportamentul partilor de pina la contractproblema este daca
declaratiile facute in timpul negocierilor pot fi invocate pentru a interpreta
contractul, in practica se foloseste o clauza contractuala de stil (clauza
uzual ), CC limiteaza aceasta clauza la art.702 al(1) CC RM.
2) Regulile de interpretare obiectiva in unele cazuri este imposibil de a
determina vointa comuna ale partilor conform art.726 CC contractul se
interpreteaza in functie de natura lui. De exemplu: clauzele privind garantia
aferentului bun se vor interpreta diferit intr-o vinzare cumparare comparativ
cu o donatie. De asemenea la acesta categorie exista reguli de interpretare
care discrimineaza o parte in defavoarea alteia adica este o interpretare dupa
rezultatul care il ofera aceasta interpretare, conform art.632 contractul se
interpreteaza in favoare consumatorului, contractul se interpreteaza in
favoarea aderentului si in defavoarea utilizatorului la clauzelor standard.
7.Moficarea, rezoluttiunea si revocarea contractului.
Modificarea contractului implica schimbarea continutului sau astfel incit partilor le
revin alte obligatii sau un alt volum decit a fost incarcata initial. Regula de baza art.
668 (3) CC, care ne spune ca contractul poate fi modificat:
1) Prin acordul ambelor parti.
2) Contractul ar putea fi modificat doar de catre una din part ( unilateral).
acest drept unilateral poate fi prevazut :
a) De lege
b) De o clauza contractuala. ( ex: clauza care permite bancii sa majoreze
dobinda la credit sau permite unei societati de leasing de a majora
dobinda la leasing, clauza care permite bancilor sa micsoreze dobinda). In
materia de creditare a consumatorilor legea privind contractele de
creditare incheiate cu consumatorii 2013, nu permite clauzele unilaterale
a dobinzilor in defavoarea consumatorilor. Exceptie este dobinda care
depinde de un factor extern, variabil. Pe linga acest drept unilateral de a
modifica contractul uneori legea prevede dreptul unei parti de a cere

modificarea contractului de la instanta de judecata. Aceasta tehnica este

folosita de art.623 CC RM in cazul situatiei de impreviziune.
Clauza privind raminerea situatiei neschimbate. Unele sisteme de drept nu admit
teoria impreviziunii, CC preia teoria si textul CC german. Art.623 CC recunoaste unei
parti contractante dreptul de a cere de la judecator ajustarea contractului sau in caz
de imposibilitate a contractului rezolutiunea pentru aceasta trebuie intrunite
conditiile:
1) Imprejurarile care au stat la baza incheierii contractului sau schimbat
considerabil.
2) Partea dezavantajata nu ar fi incheiat contractul sau ar fi incheiat in conditii
diferite daca ar fi cunoscut ca se va produce o schimbare. Exista 2 forme de
schimbare esentiala a circumstantelor:
Onerozitate excesiva poate exista onerozitate directa adica, partii
contractante ii este mai costisitor sa execute propria sa obligatie. Doctrina
internationala spune ca daca depasirea cu 100% este atunci este excesiv.
Onerozitatea indirecta are loc atunci cind scade valoarea prestatiei la care
este indreptatita partea contractanta dezavantajata.
Pierderea interesului ea se manifesta in cazuri nelegate de careva pierderi
financiare si apare atunci cind schimbarea imprejurarilor afecteaza utilitatea
contractului pentru partea dezavantajata.
3) Schimbarea survine dupa incheierea contractului daca schimbarea a avut
loc inainte de incheierea contractului si partile au decis oricum sa il incheie
inseamna ca ele au acceptat noua situatie si nu pot cere ajustarea
contractului.
4) Schimbarea trebuie sa fi fost imprevizibila adica partile sa nu fi putut
prevedea in mod obiectiv, nu erau semne, in mod obisnuit nu se intimpla asa
ceva.
5) Partea dezavantajata sa nusi fi asumat riscul schimbarilor (pag.311) -- un
asemenea risc se asuma atunci cind valuta de cont este mai slaba. Riscul de
asemenea este asumat in contractele aleatorii.
Efectele impreviziunii daca sunt intrunite conditiile impriviziunii partea
dezavantajata are dreptul de a cere ajustarea contractului, totusi ea trebuie sa
execute contractul pina nu este ajustarea. Partile sunt obligate sa negocieze cu
buna credinta. Daca negocierile nu dau efecte ca partile nu sau inteles, partea
dezavantajata are dreptul de a inainta in judecata si de a cere modificarea
conditiilor contractului.
Hotarirea judecatoreasca poate tine cont de ajustare. In unele cazuri ajustarea
contractelor nu este posibila. Ca efect al rezolutiunii partile sunt eliberate de
obligatii.

7.rezolutiunea si rezilierea. In baza principiului fortei obligatorii a contractului

obligatiile trebuie executate deplin. Si doar ca urmare a executarii ele se sting,
totusi sunt cazuri cind obligatiile contractuale pot fi stinse fara ca ele sa fi fost
executate. In baza principiului libertatii contractului partile sunt libere sa declare
rezolutiunea sau rezelierea contractului prin acordul de vointa. Sistemul de drept
recunoaste institutia dreptului unilateral de rezolutiune el poate sa fie prevazut :
1. in mod express de contract.
2. acest drept poate rezulta din lege.

Rezolutiunea este o metoda sau o tehnica prin care o parte poate sa inceteze in
mod unilateral un raport contractual in curs de desfasurare. Sa stinga obligatiile
contractuale inca neexecutate. Acest drept unilateral face parte din categoria
drepturilor potestative, ele nu sunt drepturi reale nu au valoare patrimoniala. Acest
drept se exercita unilateral si discretional si are ca efect transformarea sau
stingerea raportului contractual.
Cauzele rezolutiunii si rezelierii prevazute de lege:
1) Cauze generale aplicabile tuturor contractelor ( art.709, art.735)
2) Cauzele legale speciale aplicabile doar anumitor contracte ( art.906 lit (c)).
Regula la care porneste CC RM, este ca rezolutiunea este o exceptie ea trebuie
admisa doar in cazuri restrictive, justificate principala justificare care o gasim in
textul de lege este neexecutarea obligatiilor contractuale. Ea se bazeaza pe
structura raportului sinalagmatic, daca o parte incalca raportul si cea parte poate sa
il incalce. Nu orice incalcare a contractului constituie temei de rezolutiune ci
incalcarea trebuie sa fie foarte serioasa. Exista 2 articole care prevad 2 sisteme
diferite pentru a determina daca incalcarea contractului este suficient de serioasa
( art. 735 CC) care este inspirat de la conventia de la viena, o parte are dreptul de
a declara rezolutiunea contractului daca cea lalta parte comite o neexecutare
esentiala, al.(2) al acestui articol ofera 4 criterii daca o incalcare este esentiala sau
nu:
1) Criteriul neatingerii scopului (735 al.2, lit.a). precizarea de la lit.a al.2 are ca
scop sa nu permita creditorului sa invoce careva scop ascuns pe care il
urmarea, si invers.
2) Executarea intocmai a contractului este de esenta sa aceasta se aplica in
primul rind contractelor cu element fiduciar. Dezavantajul acestui temei de
rezolutiune este ca el implica o apreciere subiectiva a magnitudinii
neexecutarii si chiar daca creditorul a crezut ca neexecutarea este esentiala
debitorul poate sa conteste declaratia de rezolutiune.
Exista un al 2-lea temei de rezolutiune ( art.709 CC RM), conform acestui
articol daca o parte comite o neexecutare a contractului cea lalta parte nu
poate recurge deodata la rezolutiune ci ea are optiunea de a acorda un
termen suplimentar pentru executare prin expedierea unei notificari. Daca
dupa expirarea termenului suplimentar acordat debitorul nu inlatura
neexecutarea, creditorul are dreptul de rezolutiune a acestui contract.
Termenul acordat suplimentar trebuie sa fie rezonabil, art.710 prevede niste
cazuri cind nu este necesara notificarea si acordarea unui termen suplimentar
( de exeplu: cea lalta parte a refuzat sa execute), art.711 prevede cazurile
cind nu este admisa rezolutiunea ( cind incalcarea este neinsemnata).
Al treilea temei general de rezolutiune a contractelor dic CC este cel de neexecutare
esentiala anticipata. Acest temei deasemenea justifica exceptia de precaritatea,
(art.706 CC), apar indicii a unei neexecutari in viitor creditorul va cere garantii a
executarii daca ele nu sunt acordate conform al.2 art.706.
Al patrulea temei este imposibilitatea ajustarii contractului in caz de impreviziune
conform art.623 CC. Problema se pune poate oare fi rezuluit contractul daca
debitorul a comis o neexecutare esentiala dar el nu poate fi executat. Lisa culpei nu
este temei de rezolutiune este indiferent motivul de neexecutare. in contractele de
durata pentru care partile nu au specificat un termen de regula legea recunoaste un
drept de reziliere fara motiv si ca rezilierea sa nu ia prin surprindere pe cea lalta
parte este un preaviz.

Procedura rezolutiunii si rezilierii:

Daca sunt intrunite conditiile unui drept de rezolutiune unilaterala partea
indreptatita are o alegere:
1) Sa mentina contractul si sa treaca la executarea silita
2) Sa inceteze contractul pe calea unei modificari adresate celeilalte parti.
Nu este necesara depunerea unei actiuni
reziliere.

in judecata pentru rezolutiune sau

Efectele rezolutiunii si rezilierii:

In cazul rezolutiunii art.738 CC din data primirii declaratiei de rezolutiune de catre
cea lalta parte se produc doua efecte: 1) efectul extinctiv (liberatoriu) si anume
partile sunt eliberate de obligatii, acest efect nu afecteaza clauzele contractului
care se aplica si dupa rezolutiune si este o mare varietate de clauze ( ex: clauza
penala, de arbitraj, alte clauze privind garantiile), debitorul continua sa poarte
raspundere pentru neexecutarea comisa anterior ( ex: penalitatile acumulate inainte
de rezolutiune se pastreaza), 2) efectul restitutiv si anume partile sunt obligate sa
restituie prestatiile pe care leau primit in baza contractului rezolvit. Daca bunul este
vindut, grivat sau consumat obligatia de restituire se transforma in obligatia de
plata a unei compensatii. Efectile reziliere se aplica contractelor cu executare
succesiva, constau doar in efectul estinctiv cel de stingere insa prestatiile
anterioare nu se restituie (chiria), rezilierea nu afecteaza dreptul creditorului de a
cere contraprestatia daca el insusi a prestat in schimbul acelei contraprestatii.
Distinctia dintre reziliere este una artificiala deoarece chiar shi in cazul rezilierii este
posibil efectul restitutiv, temeiul acestei afirmatii este art.748 al.4 CC.

Tema : Raspunderea civila.

1. Notiunea reaspunderii civile, importanta in sistemul raspunderii juridice,
principiile raspunderii civile. Functiile raspunderii civile.
2. Raspunderea civila delictuala. Conditiile raspunderii delictuale, raspunderea
parintilor pentru prejudiciu cauzat de copii, raspunderea pentru prejudiciul
cauzat de lucruri.
3. Raspunderea contractuala, conditiile raspunderii contractuale.
4. Cauzele care exoanereaza de raspundere civila. Autoapararea forta majora,
fapta unui tert, fapta victimei.
1.prejudiciu poate fi patrimonial sau nepatrimonial art.14 CC. Prejudiciul moral sau
nepatrimonial se regaseste la art.1422 CC, o alta componenta a prejudiciului moral
este prejudiciul biologic.
Criteriul distinctiei intre raspunderea contractuala si delectuale este criteriul .... in
cazul raspunderii contractuale se incalca dereptul de creanta. In unele situatii
aceste doua forme de raspundere se suprapun si se pune proble cumulului
raspunderilor.
2.Raspunderea delectuala este acea forma a raspunderii civile care se angajeaza in
cazul cauzarii unui prejudiciu, printr-o fapta ilicita care imcalca drepturile absolute
ale victimei, (art.1938 pina la sfirsitul capitolului). Scopul raspunderii delictuale
este stabilirea in sarcina faptuitorului sau a unei persoane responsabile obligatia de
a repara prejudiciu care de regula trebuie reparata in natura ( teoretic) insa in
practic se despagubeste cu titlu oneros ( exprimat in bani). Creditorul acestei

despagubiri este victima in cazul decesului victimei dreptul la despagubire se

transmite succesorilor. In cazul prejudiciului moral ( art.1423 CC al.1).
Formele raspunderii civile delictuala: (pag.447 470 manual nou)
1) Raspunderea pentru fapta proprie temeiul acestei raspunderi este art.1398
CC.
2) Raspunderea pentru fapta altuia:
Raspunderea parintelor sau tutoriror, pentru fapta copiileor si celor incapabili
( art.406, 407, 408)
Raspunderea comitent pentru fapta prepusului ( pentru fapta salariatului)
Raspunderea statului pentru prejudiciul cauzat de un functionar public
art.1404, si legea contingiosului administrativ. Sau pentru prejudiciul cauzat
prin erori judiciare art.1405, legea privind repararea prejudiciului cauzat.
Legea privind raspunderea statului pentru incalcarea termenul rezonabil.
3) Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucru raspunderea pentru
prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit art.1410 CC. Prejudiciul cauzat
de catre animale. ( art.1412, 1413)
4) Raspunderea pentru prejudiciu cauzat de produsele cu viciu ( art.1425 si
urmatoarele). Aceasta sectiune transpune o derictiva privind produsele
defectuase, scopul careea este protejarea consumatorilor.
Conditiile raspunderii civile delictuale:
In dreptul civil exista 4 conditii ale raspunderii civile delictuale:
1) Fapta ilicita fapta care contravine legii, fie ca este o actiune sau o inactiune
si care cauzeaza un prejudiciu unui drept absolut al victimei. ( ex: faptul de a
distruge sau de a intra in posesia bunurilor altei persoane, faptul de a
raspindi informatii defaimatoare etc.), exceptia exista atunci cind apar pentru
faptele care chiar nu sunt ilicite. In unele cazuri incalcarea unor drepturi este
permisa de lege si raspunderea individuala nu apare (legitima aparare, starea
de extrema necesitate).
2) Prejudiciul patrimoniale si nepatrimoniale ale faptei ilicite care rezulta din
incalcare drepturilor absolute. Exista 2 forme de prejudiciu: prejudiciu
patrimonial, si prejudiciu nepatrimonial. Exista mai multe boli care sunt
reparate de prejudiciu moral, si a doua forma este plata despagubirilor
banesti pentru a da o satisfactie echitabile. Principiul codului civil este ca o
victima poate cere despagubiri banesti pentru repararea prejudiciului
nepatrimonial doar in cazurile express prevazute de lege. Primul caz prevazut
de lege art.616 CC. Art. 1422 CC RM. Daca fapta ilicita consta in incalcarea
unui drept protejat de conventia europeana, conventia permite sa ceara si
conditiile pentru. Prejudiciul patrimonial se repara separat de prejudiciu
nepatrimonial, o forma de reparare a prejudiciului moral este simpla
recunoastere a incalcarii ea se foloseshte mai des cind eroarea revine de
catre stat. Un prim caz aceasta metoda de reparatie Amihachioaie contra
Moldovei.
3) Legatura cauzala dintre fapta si prejudiciu pentru angajarea raspunderii
trebuie sa existe o legatura cauzala intre fapta si prejudiciu, prin alte cuvinte
prejudiciu trebuie sa fie consecinta directa a faptei ilicite.
4) Vinovatia atitudinea psihica fata de fapta si prejudiciu. Dreptul civil
cunoaste 2 forme in functie de vinovatie: raspunderea subiectiva unde
vinovatia trebuie demonstrata; raspunderea obiectiva adica raspunderea
care apare indiferent de raspunderea persoanei.

Raspunderea civila contractuala: termenul raspunderii civile contractuale are 2

sensuri:
1) In sens larg el denota totalitatea drepturilor pe care le are un creditor in
cazul neexecutarii obligatiilor de catre debitor, indiferent ca este cu vinovatie
sau nu.
2) In sens restrins se refera la dreptul creditorului de a cere repararea
prejudiciului suferit din cauza neexecutarii
Daca debitorul nu executa obligatia la scadenta creditorul are doua optiuni. 1) sa
mentina contractul si executarea silita. Creditorul nu poate cere executarea in
natura daca aceasta este imposibila sau daca ea este posibila insa cu cheltuieli
disproportionale art.608 CC. Codul de executare permite judecatorului sa decida o
hotarire de obligare a debitorului de a savirsi anumite actiuni, executorul
judecatoresc poate sa aplice amenzi periodice.
Dreptul de a cere despagubire in locul prestatiei de regula apare daca creditorul ia
acordat un termen suplimentar debitorului pentru remidierea cauzei. 2)
rezolutiunea.
Al 3-lea drept indiferent ca creditorul mentine contractul sau recurge la rezolutiune
conform art.602 creditorul poate cere repararea prejudiciului cauzat. In cazul
contractelor partile pot sa evalueze anticipat marimea prejudiciului (clauza penala
art.624).
06.04.2015 prelegere
Legea privind antreprenoriat. Este interzisa plata printre intermediari. Subiecte :
obligatiile cu pluralitate de subiecte. De regula un raport obligational are un creditor
si un debitor insa uneori el poate sa aiba mai multi creditori si un debitor
( pluralitate activa), sau un creditor si mai multi debitori (pluralitatea pasiva), in
aceste cazuri regula este ca creanta se devide in atitea parti citi creditori exista sau
datoria se divide in atitea parti citi debitori exista. Aceste obligatii se numesc
obligatii divizibile ele formeaza regula in raporturile cu pluralitate de subiecti,
exceptia o constituie obligatiile indivizibile sau obligatiile solidare.
Obligatiile divizibile: O obligatie este divizibila intre mai multi debitori (codebitori
divizibili), in cazul in care acestea sunt obligati la aceeasi prestatie fata de creditor
dar, fiecare codebitor poate fi urmarit separat pina la concurenta(limita) partii sale
din datorie art.18 al.1 CC.
Creanta este divizibila intre mai multi creditori in cazul in care acestea sunt
indreptatiti la aceeasi prestatie din partea debitorului, dar fiecare creditor poate
pretinde numai la partea sa din creanta art.519 CC.
Regula este ca obligatiile si creantile cu pluralitate de subiecte se prezuma
divizibile. Creditorii au dreptul la parti legale. Un efect al divizibilitatii este ca
codebitorul divizibil raspunde doar pentru cota sa si el nu garanteaza pe cei lalti
codebitori mai ales raspunderea lui ramine limitata daca un alt codebitor ramine
insolvabil. Fapta unui creditor divizibil nui profita si nui dauneaza altui creditor
divizibil.
Daca un creditor renunta la datorie ( remiterea de datorie, iertarea), aceasta nu
afecteaza cota celor lalti codebitori.
Obligatiile indivizibile: Sunt indivizibile obligatiile care nu pot fi impartite nici intre
debitori si nici intre creditori adica in caz de pluralitate de creditori ei trebuie sa

primeasca prestatia impreuna in caz de pluralitate de debitori ei trebuie sa execute

prestatia impreuna.
Obligatiile indivizibile nu se prezuma ele trebuie sa fie indicate express sau sa
rezulte din natura indivizibilitatii a prestatiei.
Obligatiile solidare: Un raport obligational este solidar daca fiecare cocreditor
solidar poate cere de la debitor intreaga prestatie sau fiecare codebitor solidar
poate fi tinut sa execute intreaga prestatie desi este datorata de toti.
Solidaritatea activa : art.552 CC RM, creanta este solidara daca 2 sau mai multi
creditori (cocreditori solidari), au dreptul sa pretinda la o prestatiein asa fel incit
fiecare sa poate pretinda la intreaga prestatie. Iar prestatia unuia din cocreditori
elibereaza debitorul ( debitorul comun). Solidaritatea nu se prezuma ea trebuie sa
rezulte express din contract, se practica in cazul creditelor de consortium.
Solidaritatea activa ar putea sa rezulte si din lege. Prima categorie sunt raporturile
dintre cocreditorii solidari si debitorul comun, regula de baza este ca fiecare
cocreditor poate cere intreaga prestatie, daca nici unul din cocreditori nu cere plata
debitorul are alegerea sa plateasca oricui art.524 CC.
Raporturile dintre cocreditorii solidari: principiul : fiecare cocreditor ii reprezinta pe
cei lalti in toate actele care duc la pastrarea creantei art.529 CC. Consecinte: 1)
consecinte care rezulta din aceasta imputernicire de a pastra creanta. a)fiecare
dintre cocreditori poate incasa creanta si poate da chitanta liberatorie (recipisa). B)
daca un creditor obtine intreruperea prescriptiei extenctive aceasta poate fi
invocata si de catre cei lalti cocreditori. 2)un cocreditor nu poate sa inrautateasca
situatia celor lalti cocreditori. A)cocreditorul nu poate sa dispuna de intreaga
creanta nu poate sa renunte la datorie , b) hotarirea judecatoreasca obtinuta de
catre un cocreditor este opozabila celor lalti cocreditori doar daca le este favorabila.
Conform art.528 CC, cocreditorul solidar care a incasat datoria trebuie sa o
distribuie celor lalti cocreditori conform cotelor in creanta. cotele se prezuma egale
cu contributia la creditul comun cei lalti au dreptul numai la cota lor de creanta.
Solidaritatea pasiva: o obligatie este solidara daca doi sau mai multi debitori
(codebitori solidari), datoreaza o prestatie in asa fel incit fiecare este dator sa
efectuieze intreaga prestatie, iar creditorul poate pretinde fiecaruia din codebitori
executarea. Solidaritatea pasiva nu se prezuma ea trebuie sa fie prevazuta express.
Sersele sunt: contractul, prin contract solidaritatea pasiva se prevede in cazul
pluralitatii de cumparatori sau calitatii de imprumutati. Solidaritatea poate sa
rezulte si din lege si sunt mai multe cazuri, in dreptul societatilor comerciale,
asociatii societatii in nume colectiv raspund solidar pentru obligatiile societatii.
In cazul fidejusiunii, fidejusorul raspunde solidar fata de debitor ca creditorul.
Rezulta din legea art.1156 al.1. CC. Persoanele care au comis impreuna un delict
raspund solidar pentru prejudiciul cauzat art.1414 al.1 CC.
Raporturile dintre codebitori si creditorul comun: efectul principal al solidaritatii
pasive este ca fiecare codebitor este obligat la intreaga prestatie si creditorul poate
sa aleaga pe cine sa urmareasca in justitie. Oricare codebitor poate sa execute
benevol toata prestatia. Codebitorul poate sa stinga obligatia nu numai prin
executare ci si prin dare in plata (transmiterea unui alt bun cu acordul creditorului).,
novatia sau prin compensare.
Al doilea efect: fiecare codebitor ii reprezinta pe cei lalti in actele de stingere sau
reducere a datoriei comune. Intreruperea prescriptiei fata de un codebitor nu poate

fi opusa celor lalti codebitori. Problema penalitatilor sau dobinzii cu intirziere:

art.542, al.2 CC RM.
Raporturile interne dintre codebitorii solidari: codebitorul care a executat obligatia
are drept de regres fata de cei lalti codebitori insa doar in limita cotelor. Codebitorul
solidar care a stins datoria are un drept de regres fata de cei lalti codebitori in limita
partii lor din obligatia solidara.
Exceptia este orice aparare a piritului care reduce pretentia sau o reduce.
Compensarea.
07.04.15
Nulittatea relativa poate fi invocata doar de persoana ocrotita de aceasta nulitate.
Eroarea este o exceptie personala. Codebitorii fata de care sa inaintat actiunea de
regres pot sa ridice fata de codebitorul solvens toate exceptiile care acesta din
urma ar fi putut sa le ridice fata de creditor.
3.Obiectul:
Obiectul raportului obligational este prestatia de a da, de a face sau de a nu face.
Regula este ca prestatia trebuie sa corespunda in tocmai cu ceea ce sa promis
(continutul obligatiilor), obligatia este incalcata in caz de neexecutare totala,
neexecutare partiala, executare necalitativa, executare necorespunzatoare si
asemenea executarea cu intirziere. Situatia cind debitorul ofera un alt bun se
numeste ,,aliud (alt ceva), in cazul vinzarii-cumpararii califica acel bun cu viciu.
Art. 588 permite creditorului sa refuze primirea unei alte prestatii chiar daca ea este
mai valoroasa. Obligatia trebuie executata integral si nu in rate. Creditorul poate sa
refuze exacutarea partiala corespunzatoare daca are interes de a primi in treg
bunul.
Regimul bunurilor generice: calitatea prestatiei. In cazul raporturilor contractuale
partile vor indica calitatea bunurilor. Art.589 arata ca calitatea trebuie sa fie cel
putin mijlocie. Art.592 CC.
Regimul obligatiilor pecuniare : obligatiile pecuniare sunt guvernate de principiul
nomenalismului (arata ca trebuie sa fie platita suma nominala) monetar. In principiu
cu exceptia cazurilor de impriviziune obligatiile pecuniare trebuie executate in suma
indicata de contract art.871 CC. 1)debitorul este tinut sa restituie suma
imprumutului in marimea si valuta prevazuta in contract si el nu poate invoca
cresterea puterii de cumparare a acestei sume. 2) creditorul nu poate invoca
scaderea (inflatia) pentru a cere majorarea sumei. Pentru a evita riscul valutar
creditorul de regula va indica in contract 2 valute.
Tema: Cesiunea de creanta si preluarea datoriei:
1) Modurile de transmitere a obligatiilor, cesiunea de creanta, conditiile si
efectele cesiunii de creanta. Exceptiile care pot fi opuse de catre debitor fata
de noul creditor.
2) Preluarea de datorie. Notiune, conditie si efect.
1.Modurile de transmitere a obligatiilor termenul de obligatie il folosim in sens
larg. Obligatia in sens larg (art.512 CC), de la inceputul existentei sale obligatia nu
ramine tot timpul aceeasi ci uneori raportul obligational poate suferi schimbari de
ceea ce tine de parti, prestatie sau conditiile in care urmeaza a fi executata
prestatia. Sunt doua modalitati de a efectua aceste schimbari: transmiterea si
transformarea raportului obligational.

A transmite o obligatie inseamna a o transfera la un nou creditor sau un nou debitor

care va lua locul fostului creditor sau debitor si va avea acelesi drepturi sau
obligatii.
In cazul transformarii obligatiei se poate schimba atit partile cit si prestatia sau
conditiile prestatiei, totodata noul creditor sau noul debitor nu se afla in situatia
exacta a fostului creditor sau debitor.
Ex: transmitere sunt: succesiunea, cesiunea de creanta preluarea de datorie si ceea
ce este foarte discutabil subrogarea ca urmare a executare a obligatiei de catre un
tert. ( subrogarea are loc atunci cind: societatea de asigurari repara prejudiciul
suferit de asigurat in locul vinovatului. Un alt caz de subrogare apare atunci cind
angajatorul repara prejudiciul creat de catre un salariat ).
La transmisiune putem sa atribuim novatia. Partile ar putea sa inlocueasca o
obligatie existenta cu una noua si suplimentar ar putea sa inlocueasca creditorul
sau debitorul. (art.665 CC).
Istoric raportul obligational era privit ca unul strict personal, consecinta acestei
conceptiei este ca in DPR se inrerzicea cesiunea de creanta si preluarile de datorii,
orice contract sau orice raspundere delictuala era stric personala. In scopuri
practice si anume a mostenirii romanii au acceptat transmisiunea creantelor sau a
datoriilor printr-o fictiune care spunea ca personalitatea creditorului trece la
mostenitori. In perioada medievala dreptul de creanta incepe a fi vazut ca un bun ca
o marfa in special prin aparitia titlurilor de valoare ( sunt niste documente care
atesta drepturile patrimoniale).
Cesiunea de creanta este un contract prin care un creditor (cedent) transmite
creanta sa catre ce lalta parte contractanta ( cesionar ), contract de cesiune de
creanta. debitorul de regula nu este parte la aceast contract el este actorul pasiv.
Cesiunea poate sa aiba caracter gratuit in care caz ea constituie o donatie directa.
Cesiunea de creanta se poate face si cu titlu oneros astfel incit cesionarul se obliga
sa plateasca un pret al cesiunii dar. Deasemenea constituie o cesiune cu titlu oneros
transmiterea unei creante intr-o societate comerciala. Interesul cesiunii de creanta
cu titlu oneros daca creanta este pe termen cedentul o transmite cesionarului
imediat si primeste pretul imediat ( care de regula este mai mic decit suma
nominala a creantei), iar cesionarul va astepta pina la scadenta si va incasa
intreaga creanta obtinind un profit. Cesiunea de creanta face posibila vinzarea
bunurilor in curs de dobindire, bunuri care inca nu sunt ale noastre dara noi aveam
contracte de a le dobindi.
Conditiile cesiunii de creanta conditiile de fond:

Capacitatea
Consemtamintul pentru validitatea cesiunii se cere consemtamitul,
consemntamintul debitorului nu se cere, totusi contractul din care a rezultat
creanta poate prevedea conditia obtinerii consemtamintului debitorului. In
contractele comerciale este o clauza de stil.
Obiectul cesiunii de creanta este creanta. creanta trebuie sa fie valabila si
sa existe. Cesiunea creditelor sau imprumuturilor de la o banca la alta. In
cazul cesiunii unui credit bancar se cesioneaza dreptul de a incasa dobinzi
sau penalitati. Creanta trebuie sa fie cesibila, orice creanta este cesibila cu
exceptia celor declarata prin lege care nu pot fi incesibile.(art.556 CC).
Creanta poate fi pecuniara, si de regula este pecuniara dara ea poate fi de
alta natura de exemplu creanta de a dobindi in proprietate un bun cum ar fi

contractul de investitie intr-o locuinta. Pot fi transmise si creantele litigioase.

Subiectul vinzarii drepturilor litigioase sunt (art.800 -- 802 CC).
Cauza

Conditiile cesiunii de creanta conditiile de forma:

Efectele cesiunii de creanta : prima categorie efectele cesiunii intre parti a) este
transmiterea creantei efectul principal al cesiunii este de a transmite cesionarului
creanta de a cesiona cedentului, nu apare raportul ci are loc o schimbare a
titularului intr-un raport obligational care ramine identic cesionarul nu devine parte
ci care sa nascut mai devreme din contract. Creanta se transmite cu toate
modalitatile ( marime, pluralitate de subiecte sau obiecte, mod de executare si
scadenta), si cu toate viciile ( termenul de prescriptie curs, temeiul de nulitate a
creantei si alte exceptii ale debitorului aceasta reese din principiul ( nimis iuris) b)
transmiterea accesoriilor garantiile si anume cesionarul dobindeste drepturile care
rezulta din fidejusiuni, gajuri si ipoteci chiar daca aceasta nu sa prevazut expres in
contract. C) garantiile cedentului garantia legala este ca creanta si accesoriile sale
sunt legale, garantia conventionala ea vine suplimentar la cea legala si apare numai
daca sa prevazut express. In fond aceasta garantie este o fidijusiune, acesta
garantie foarte rar se asuma.
Momentul transmiterii creantei cesionarul devine noul creditor chiar din momentul
incheierii contractului, momentul predarii actelor care atesta creanta poate fi
subsegvent dar creanta juridica deja este transmisa. Partile pot sa supuna
momentul transmiterii unei conditii.
Efectele cesiunii de creanta fata de tert, teoria aparentei in drept(teoria bunei
credinte), art.561. cesiunea vine opozabila debidorului de cind a fost notificat.
Cedentul este cel care trebuie sa notifice, si cesionarul poate sa notifice dar in acest
caz debitorul este in drept sa confirme de la cedent. Cesiunea de creanta nu poate
inrautati situatia debitorului, ia nu ii poate face obligatia mai oneroasa. In cazul in
care prestatia este una pecuniara debitorului nu ii este atit de important cui el ii
plateste, dar daca prestatia este de a face ceva este posibil ca schimbarea
creditorului face executarea mai costisitoare, aceste cheltuieli vor fi suportate de
catre cesionar.
Efectele fara de cei lalti terti, problema cesiunii repetate catre cesionarii multipli,
(art.562 CC).
Deoarece creantele se transmite la cesionar cu toate viciile sale, din acest motiv
debitorul poate sa invoce fata de cesionar toate exceptiile (apararile), pe care
debitorul lear fi putut invoca fata de cedent (art.560).
Preluarea datoriei.
Preluarea datoriei este mecanismul prin care un tert preea datoria debitorului si
devine el insasi debitor al acelei obligatii fata de creditor. Tertul care isi asuma
obligatia se numeste noul debitor. Sunt doua cai prin care poate sa aiba o preluare a
datoriei:
1) Este contractul dintre vechiul debitor si noul debitor, pentru ca un asemenea
contract sa produca efecte juridice este necesar suplimentar consemtamintul
creditorului.
2) Este contractul intre creditor si noul debitor, consemtamintul vechiului
debitor nu este necesar cu exceptia: vechiul debitor poate sa se opuna si sa
execute singur datoria (Art.567 al.2), forma preluarii datoriei trebuie sa
poarte forma ceruta de contract.

Efectele preluarii de datorie.

Preluarea datoriei se poate face si cu titlu gratiuit cit cu titlu oneros, depinde de
tipul contractului. Preluarea este cu titlu gratuit in fond este o donatie daca noul
debitor renunta la dreptul de regres. In cazul preluarii datoriei cu titlu oneros (care
este regula de fapt), noul debitor isi pastreaza dreptul de regres fata de vechiul
debitor. Preluarea datoriei se foloseste:
1) In cazul cesiunii de contract adica atunci cind o parte contractanta vrea sa
transmita pozitia sa contractuala. (cesiunea drepturilor din contractele
leasing, contractele de constructie etc.)
2) Se foloseste atunci cind debitorului ii este greu sa plateasca, se interzic
platile prin intermediar.

Tema14: Garantarea executarii obligatiei.

1)
2)
3)
4)
5)

Notiunea de garantie, reglementarea garantiilor si clasificarea lor.

Fidejusiunea
Gajul
Clauza penala
Arvuna

1.Prin termen de garantie intelegem totalitatea mijloacelor juridice, de regula sunt

niste drepturi, prin care se asigura executarea obligatiilor. Ca regula obligatiile se
executa in natura, insa aceasta va cere executarea voluntara de catre debitor,
garantiile executarii insa garanteaza executarea prin echivalent. Termenul de
garantie are doua sensuri:
1) garantie in sens general care denota totalitatea mijloacelor juridice de garantare
a executarii pe care legea le acorda tuturor creditorilor a unui debitor.
2) garantiile speciale care apartin doar anumitor creditori si care depasesc gajul
genereal al creditorilor chirografari.
Gajul general este dreptul tuturor creditorilor de a urmari bunurilor din patrimoniul
debitorului. Daca bunurile debitorului nu sunt suficiente pentru a satisface
creditorul, ei se vor satisface proportional. Garantiile speciale acorda drepturi
suplimentare:
1) Gajul este un drept real asupra unui bun care apartine debitorului si care
acordului creditorului (creditor gajist), dreptul de asi satisface creanta cu
prioritate fata de creditorii chirografari.
2) Fedijusiunea este garantia personala pe care o acorda un tert.
Printre mijloacele de garantare generale se includ: clauza penala, arvuna ele toate
sunt metode de a stimula debitorul de a executa obligatia. Garantiile speciale la
rindul lor se divizeaza in garantii reale si garantii personale, si deasemenea
privelegiu. Garantiile personale constituie obligatia unei persoane (garant) asumata
in folosul creditorului pentru a garanta satisfacerea datoriei de catre debitor,
garantiile personale se subclasifica in doua tipuri de garantii:
1) Garantia persoanala accesorie care presupune ca obligatia de garantie este
subordonata si este accesorie fata de obligatia garantata. ( cazul
tip:fidejusiunea). (ex:daca obligatia garantata este nula atunci toate
accesoriile devin nule inclusiv si fidejusiunea este nula).

2) Garantiile personale autonome, prin care garantul isi asuma o garantie

autonoma paralel fata de obligatia debitorului. (ex: avalul cecului, scrisoarea
de garantie,garantia bancara).