Specializare:Psihopedagogie speciala

Titlu proiect:Sistemul Osos

Disciplin:Anatomie,fiziologie si genetica
umana

SISTEMUL
OSOS

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea

oaselor organismului uman si a articulatiilor
dintre ele.Articulatiile leaga oasele ,integrandu-se
intr-un sistem numit schelet.Numarul total al
oaselor care alcatuiesc scheletul omului este de
223,din care 95 sunt oase perechi,iar 33 oase
neperechi.
Sistemul osos are cinci mari functii
principale:de sustinere,de locomotie,de
protectie,de hematopoeza si de depozit de saruri
minerale.El reprezinta componenta principala a
aparatului de sustinere a tesuturilor moi existente
in organismul nostru.Impreuna cu sistemul
muscular,sistemul osos imprima corpului
omenesc forma lui specifica.Desi rolul oaselor in
locomotie este pasiv,servind ca parghii pe care
actioneaza muschii,ele sunt totusi indispensabile
miscarilor pe care le efectueaza corpul.Totodata

SCHELETUL

Scheletul cuprinde 206 oase

la adult,dar aproximativ 300 la
nou-nascut.Numarul redus de oase
ale adultului este consecinta
sudarii,cum este cazul coxalului,ce
provine din sudarea a trei oaseilion,ischion si pubis.

Scheletul uman este compus

din scheletul capului,scheletul
trunchiului si scheletul membrelor.

 A. REGIUNEA CAPULUIcuprinde :
a) NEUROCRANIUL(cutia cranian)
este alctuit din oase pereche
( temporale i parietale) i oase
nepereche ( frontal, etmoid, sfenoid
i occipital)
b) VICEROCRANIUL(oasele feei)
cuprinde : maxilarul, mandibula,
oasele zigomatice, nazale si
lacrimale.

B. SCHELETUL
TRUNCHIULUIcuprinde:
a) COLOANA VERTEBRALeste constituit din
vertebre care difer ca form, mrime i numr pe
regiuni:
>REGIUNEA CERVICALeste alcatuit din 7
vertebre ( primele dou se numesc ATLAS i AXIS)
>REGIUNEA TORACALeste alctuit din 12
vertebre
>REGIUNEA LOMBAReste alctuit din 5 vertebre
>REGIUNEA SACRALalctuit din 5 vertebre
sudate (sacrum).
>REGIUNEA COCCIGIANeste alctuit din 4-5
vertebre reduse (coccis)

b) COASTELEsunt n numr de
12 perechi, fiind grupate astfel:
COASTE
ADEVRATE( per
echile de la I la VII )
fiind articulate prin
cartilaj propriu;
COASTE
FALSE( perechile
VIII, IX, X )
COASTE
FLOTANTE( perec

c) STERNUL
Osul pieptului la care se articuleaz
coastele I- X prin intermediul
cartilajelor costale.
Este alctuit de manubriu, corp
sternal i apendice xifoid care
rmne cartilaginos pn n jurul
vrstei de 40 de ani.

 C. SCHELETUL
MEMBRELOR
SUPERIOAREcuprinde:
a) CENTURA
SCAPULAReste format
din omoplat i clavicul
b) MEMBRUL LIBERformat
din humerus, radius i ulna,
carpiene, metacarpiene i
falange.

D. SCHELETUL MEMBRELOR
INFERIOAREcuprinde:
a) CENTURA PELVIANformat din dou
oase coxale care mpreun cu osul sacrum
i coccisul alctuiesc bazinul
b) MEMBRUL LIBEReste format din
femur, patel (rotul), tibie i fibul
(peroneu), tarsiene, metatarsiene i
falange.

FORMAREA I CRESTEREA
OASELOR
Osteogeneza este procesul prin care se formeaz
oasele. La sfrsitul celor 4 sptmni de viat
intrauterin embrionul are scheletul format din
cartilaje i membrane conjunctive. ncepnd cu acest
moment ncep procesele de osificare.
Osificarea poate fi :
a) Osificare de membran ( desmal)atunci
cnd membranele conjunctive se transform n oase.
b) Osificarea de cartilaj ( endocondral)atunci
cnd diferite tipuri de cartilaje se transform n oase.

CRETEREA OASELOR

Creterea n lungime la nivelul

oaselor lungi se face prin procese de
condrogenez i osteogenez la
nivelul cartilajelor de cretere diafizoepifizare;
Creterea n grosime a oaselor se
realizeaz la nivelul periostului
( membranei care nvelete osul).

FUNCIILE OASELOR N ORGANISM

rol de prghii pentru aparatul locomotor;
rol de protecie i susinere pentru o serie de
organe vitale respectiv pentru organe moi;
rol antitoxic deoarece oasele depoziteaz
temporar o serie de substane toxice pentru
organism i apoi le elibereaz traptat spre rinichi
pentru a fi eliberate pe cale renal;
rol n formare elementelor figurate ale sngelui
(hematopoez);
-rol n metabolism, deoarece oasele constituie un
adevrat depozit de minerale pentru organism.

Boli ale oaselor

Bolile oaselor sunt acelea care afecteaza scheletul,
determina fragilitatea acestora si predispozitia catre
fracturi. Oasele fragile nu sunt o parte naturala a
procesului de imbatranire.
Cea mai comuna afectiune a oaselor esteosteoporoza,
caracterizata prin densitate osoasa scazuta si
deteriorarea structurii osoase. Osteoporoza poate fi
prevenita, diagnosticata si tratata. Densitatea osoasa
scazuta apare atunci cand oasele au o deficienta
deminerale(calciu, de exemplu) care le face puternice.
Ca atare, fracturile osoase pot avea loc cu usurinta.
Artrita- atunci cand una sau mai multe articulatii se
inflameaza, afectiunea poarta denumirea de artrita. Un
numar de boli osoase, sunt cuprinse in acest tip de
diagnostic: boli autoimune (artrita autoimuna), artrite
septice (cauzate de infectia de la nivelul articulatiilor
siosteoartritei, in cazul articulatiilor degenerate).

 Fascita plantara- inflamatia fasciei plantare

provoaca durere in calcai si dificultatea de a
merge pe jos. Tulburarea se intalneste frecvent
la persoanele care folosescpicioarelepentru
diverse actiuni, perioade lungi de timp
(dansatori, atleti).
Osteogeneza imperfecta- cunoscuta si sub
denumirea de boala oaselor fragile, tulburarea
este cauzata de un defect genetic al
organismului, incapabil de a intari oasele. Prin
urmare, oasele se rup usor fara o cauza anume.
Boala Paget- depistata, de obicei, la
persoanele de peste 40 de ani, aceasta este o
boala cronica a scheletului, afectand unul sau
mai multe oase (coloana vertebrala, pelvisului,
oasele lungi ale membrelor, craniul).

Fracturi
Fracturaeste o
intrerupereacontinuitatiiunuiosrezul
tata in urma unui traumatism sau a unei
suprasolicitari.
Dintrefracturilescheletului,
fracturileoaselor membrelorsunt cele
mai frecvente si dintre acestea pe primul
loc se afla fracturile gambei.
Survin cu precadere labarbati,la varsta
adulta. La batrani,fracturile apar mai
frecvent la femei din
cauzaosteoporozeide cauza endocrina
(postmenopauza) care apare mai precoce

Cauzele cele mai frecvente de producere a

fracturilor
Pentru a intrerupe continuitatea unui os, e nevoie ca asupra
lui sa actioneze o forta cu intensitate mare, ori ca osul sa nu
fie foarte sanatos si atunci sa se fractureze foarte usor. Cele
mai frecventecauzede producere afracturilorsunt:
-traumatismelesurvenite in urma caderii de la inaltime,
accidentelor rutiere;
-osteoporoza,postmenopauza;
-infectiacronica aosului, chistul osos solitar;
-tumori maligneprimare (osteosarcomul, tumora Ewing);
- tumori maligne secundare (metastaze);
- fracturi de oboseala;
-osteogeneza imperfecta-oasele sunt foarte fragile, se
fractureaza usor si se vindeca greu.

Semnele si simptomele prezente in fractura unui

os
In intreruperea continuitatii unui os sunt afectati si muschii
din zona respectiva si, nu in ultimul rand, tegumenetele.
Cele mai importante semne si simptomeprezente in cazul
uneifracturisunt:
-durerea spontana, acuta, care este foarte puternica
initial, se diminueaza in urmatoarele ore, insa nu dispare;
-impotenta functionalacu imposibilitatea de a realiza
miscari;
-deformarea regiuniiprodusa de deplasarea fragmentelor,
de hematomul fracturar si de edemul muschilor;
-scurtarea membruluiafectat prezent in fracturile cu
deplasare ale membrelor superioare sau inferioare;
-echimoza(vanataie)apare la 1-2 zile de la producerea
fracturii la distanta de aceasta.