ANALGEZICE, ANTIPIRETICE I ANTIINFLAMATOARE

Medicamentele antiinflamatoare, analgezice i antipiretice cuprind un grup

heterogen de compui cu structur chimic diferit, dar cu efecte farmacologice i
reacii adverse asemntoare. Cercetrile au stabilit c aceste substane interfer cu
cile biochimice implicate n biosinteza prostaglandinelor i a altor substane
asemntoare. Unii derivai ai acizilor grai, n special acidul arahidonic, sunt larg
rspndii n esuturi i au funcii multiple. Astfel se formeaz fosfolipoza A
care desface acidul arahidonic prin dou ci metabolice:
- n prezena ciclooxigenazei se formeaz derivai ciclici ai acidului arahidonic:
prostaciclina A i B.
- Lipooxigenaza transform acidul arahidonic n derivai hidroperoxi care apoi
formeaz leucotrienele. Acetia sunt factori de reglare i modulare ai unei multitudini
de funcii celulare: relaxarea sau contracia musculaturii netede n funcie de
substan, doz, vasodilataie prin modularea funciilor plachetari, inhibarea
funciei ciclooxigenazei respective sinteza prostaglandinelor i atenuarea proceselor i
nflamatorii, linitesc durerea, scad temperatura crescut, inhib mucoasa gastric i
au proprieti citoprotectoare. Efectul antiinflamator este datorat inhibrii fosfolipozei
A.
Medicamentele din acest grupa asociaz n proporie variat aciuni analgezice, antipiretice i antiinflamatorii, fiind folosite, fie ca medicamente simptomatice n
diferite algii i stri febrile, fie pentru aciunea inflamatorie n bolile reumatice.
Aciunea analgezic este de intensitate moderat, dar n condiii patologice efectul
este superior, fa de durerea provocat experimental. Mecanismul analgeziei este
periferic prin prevenirea sintezei i eliberrii prostaglandinelor n inflamaii (se
stimuleaz terminaiile senzitive i este favorizat efectul algogen). Unde nu
exista sinteza local de prostaglandine (adic n esuturi neinflamate) aceste
medicamente sunt inactive ca analgezice.
Analgezicele (de la grecescul an = fr i algesis = durere) reprezint o grup
de medicamente care calmeaz temporar durerea. Durerea poate fi definit ca o
sensaie subiectiv, complex, care reflect activitatea tisular, real sau posibil i
rspunsul efectiv la aceasta. Combaterea durerii este realizat prin mecanisme diferite
de a reduce capacitatea senzorial nervoas, care poate fi fcut la nivel central sau
periferic. Substanele analgetice pot fi difereniate astfel n narcotice i anestezice
locale; aceast difereniere nu se poate face clar la unele din ele.
Tipuri de durere:
Durerea acut: definit ca o durere de scurt durat sau cu surs care poate fi
identificat. Durerea acut este mecanismul prin care organismul aten ioneaz asupra
afectrii esuturilor sau a unei boli. Este rapid, tioas urmat de o durere acut.Este
localizat la nceput ntr-o arie bine delimitat, dupa care difuzeaz. Acest tip de
durere rspunde de obicei foarte bine la medicaie.
Durerea cronic este acel tip de durere cu durat mai mare de 6 luni, asociat de
obicei cu un anumit tip de rnire sau de boal.Aceast durere este fie constant fie
1

intermitent i nu ajut organimsul pentru prevenirea afeciunii. Medicaia trebuie

administrat de un personal de specialitate.
Durerea fiziologic poate fi grupat n funcie de surs i de nociceptori
(neuroni care detecteaz durerea) n:
Durerea cutanat, cauzat de rnirea esuturilor superficiale ale pielii. Terminaiile nervoase ale nociceptorilor se termin aproape sub derm i, datorit relativei
concentrri de terminaii nervoase, produc o durere bine localizat, bine definit i de
scurt durat. Astfel de dureri se ntlnesc la tieri accidentale, la arsuri de grad 1 sau
ulceraii.
Durerea somatic i are originea n ligamnte, tendoane, oase, vase sanguine.
Este detectat prin intermediul nociceptorilor somatici. Datorit numrului mic de
receptori din aceast zon, durerea produs este surd, puin localizat i de durat
mai mare dect durerea cutanat; se ntlnete de obicei la luxaii sau fracturi osoase.
Durerea visceral, durerea datorat organelor interne. Nociceptorii viscerali
sunt localizai n interiorul organelor interne sau a cavitilor. Lipsa mai pronun at a
nociceptorilor din aceast zon determin ca durerea resimit s fie mai intens i cu
o durat mai mare comparativ cu durerea somatic. Durerea visceral este extrem de
greu de localizat, iar eventualele rni ale diferitelor organe determin radierea durerii,
adic localizarea n cu totul alt parte fa de surs. Ischemia cardiac este un astfel
de exemplu de durere visceral. Senzaia de durere este de obicei localizat la nivelul
prii superioare a pieptului, cu localizare limitat, sau ca durere la nivelul umrului
stng, a braului stng, sau chiar a degetelor minii stngi. Acest lucru se poate explica
prin aceea c receptorii viscerali excit neuronii mduvei spinrii, care primesc
semnale i de la esuturile cutanate. Creierul asociaz aceste excitri ale neuronilor
respectivi, ca datorndu-se semnalelor transmise de piele sau de muchi; transmiterea
semnalelor de ctre receptorii viscerali este interpretat de creier ca provenind din
piele.
Durerea membrului fantom apare la persoanele care au suferit operaia de
amputare a unui membru, sau la persoanele care nu sesizeaz stimulii fizici. Se
ntlnete la amputai sau paraplegici.
"Neuropathic pain" sau neuralgia este durerea rezultat ca urmare a distrugerii
neuronului sau afectrii acestuia. Acest tip de durere duce la ntreruperea abilit ii
senzorilor nervoi de a trasnmite corect informaia ctre talamus, iar de aici creierul
este cel care interpreteaz stimulii dureroi; este evident c nu se ca cunoate cauza
durerii.
Baze anatomofiziologice
Durerea apare datorit stimulrii unor receptori specializai (nociceptori), i/sau
fibrelor nervoase aferente. Nociceptorii pot fi clasificai astfel:
mecanoreceptori - rspund la stimuli fizici;
chemoreceptori pentru mediatorii chimici periferici ai durerii (histamina,
serotonina, bradikinina, PGE1). Doua tipuri de nociceptori A i fibrele C mediaz
durerea "rapid" i "lent". Fibrele A sunt puin mielinizate i transmit semnale cu o
vitez ntre 6-30m/sec, ei fiind mediatorii pentru "durerea rapid". Acest tip de durere
2

este resimit la 1/10 sec dup stimulare, este descris ca fiind o durere n eptoare,
acut.
Durerea lent, mediat de fibrele C (nemielinizate) transmit semnale nervoase
cu o rat de 0,5-2 metri/sec, fiind o durere arztoare i pulsatorie. Este cazul durerii
provocate de substanele chimice.
Transmisia durerii ctre sistemul nervos central
Percepia durerii are loc atunci cnd nociceptorii sunt stimulai i transmit
semnale ctre neuronii senzitivi din mduva spinrii. Aceti neuroni elibereaz
glutamat, un excitant major al neutrasmiterii de la un neuron la altul. Semnalul este
transmis ctre talamus, acolo unde are loc percepia durerii. De aici, semnalul nervos
ajunge la cortexul senzitiv, moment n care fiecare individ devine contient de durere.
Sunt 2 ci de trasmitere a durerii ctre SNC: calea neospinotalamic (durere rapid) i
calea paleospinotalamic (durere lent).
Durerea rapid via fibrele A se termin n lamina I (lamina marginalis) din
coarnele dorsale a mduvei. A doua trasmitere are loc prin intermediul tractului
neospinotalamic, se amplific la nivelul fibrrelor nervoase care traverseaz linia
median prin comisura anterioar i se ndreapt ascendent ctre partea anterolateral.
De aici o a treia transmisie are loc prin neuroni ctre cortexul somatosenzitiv.
Durerea rapid poate fi localizat uor dac fibrele A sunt stimulate mpreun cu
receptorii tactili.
Durerea lent via fibrele C este transmis ctre lamina II i III (substan a
gelatinoas), de aici neuronii transmind-o ctre lamina V, situat n cornul dorsal al
mduvei spinrii. Aici se intersecteaz cu fibrele durerii rapide, traverseaz n partea
opus, via comisura anterioar, apoi traverseaz ascendent pn n calea
anterolateral. Aceti neuroni se termin n creier, aproximativ o zecime de fibre
oprindu-se n talamus, iar restul n mduv i mezencefal.
Centrii de integrare i percepere a durerii:
centrii talamici (percepere incontient, nelocalizat, nsoit de alerta generala);
sistemul limbic care coordoneaz componenta afectiv;
centrii corticali aflai n lobii parietali.
Din punct de vedere biochimic, n farmacologia durerii sunt implicate foarte
multe substane: serotonina, histamina, bradikinina (ntlnii la nivelul nociceptorilor
mediatori algogeni), endorfine, enkefaline, endomorfine (neuromediatori peptidergici).
FARMACODINAMIE
Pentru combaterea durerii se poate interveni prin:
1.mpiedicarea formrii influxului nervos, n terminaiile senzitive: anestezice locale,
miorelaxante, vasodilatatoare, antiinflamatoare.
2.mpiedicarea transmiterii influxului nervos, prin fibrele senzitive - cazul
anestezicelor locale
3.mpiedicarea perceperii durerii, la nivelul centrilor de integrare: anestezice
generale, analgezice antipiretice, analgezice morfinomimetice.
3

CRITERII DE CLASIFICARE ANALGEZICE

In functie de structura chimica
Derivati de acid salicilic
acid acetilsalicilic
acetilsalicilat de lizina
salicilamida
diflunisal
benorilat (esterul ac. acetilsalicilic cu paracetamol)
Derivati de pirazolona
fenazona
aminofenazona
noraminofenazona (metamizol)
propifenazona
Derivati de p-aminofenol
fenacetina
paracetamol (acetaminofen)
Derivati de chinolina glafenina
Natura lor:
Naturale: Morfina, Codeina
Semisintetice: Oximorfona, Hidromorfona, Oxicodona, Hidrocodona, Codetilina
Sintetice: Sufentanil, Fentanil, Piritramid, Levorfanol, Metadona, Dextromoramida, Dextropropoxifen, Petidina, Tilidina, Pentazocina, Tramadol
Farmacoterapie
Analgezicele-antipiretice au cateva tipuri de indicatii terapeutice bazate pe
actiunile: analgezica, antipiretica, antiinflamatoare, antispastica:
Medicamente de prima alegere: acid acetilsalicilic si paracetamol (cu care pot
fi tratate cel putin 80% din cazurile cu tulburari ce intra in sfera indicatiilor lor);
restul cazurilor (inclusiv cele care prezinta contraindicatiile pentru aceste doua
substante) pot fi tratate cu:
Medicamente de alternativa: propifenazona, fenazona, aminofenazona pentru
tipurile de indicatii folosite, medicamentele pot fi utilizate fie singure (suferinte in
general usoare), fie asociate (tulburari mai accentuate).
Utilizare sub forma de asocieri:
Analgezice neopioide din diferite grupe chimice, pentru sinergism de aditie,
dar cu reducerea dozelor si deci a RA specifice
Analgezice neopioide +
codeina (potentarea analgeziei)
fenobarbital (efect sedativ)
cafeina (vasoconstrictor in circulatia cerebrala, util in cefalee vasculara)
Indicatii
a. Indicatii pentru actiunea analgezica (potentata de actiunea antiinflamatoare): nevralgii (dentara, intercostala, sciatica, etc), artralgii (artrite, artroze.
etc), mialgii, afectiuni ortopedice (entorse, luxatii, fracturi) dureri postoperatorii
4

moderate, cefalee
b. Indicatii pentru actiunile analgezica antipiretica antiinflamatoare
- infectii virale acute ale cailor aeriene superioare cu febra (medicatie
simptomatic-patogenica in formele usoare si medii, necomplicate),
- in febrele infectioase se vor asocia medicatiei specifice (antibiotice si
chimioterapice de sinteza), doar in caz de febra mare cu repercursiuni asupra
aparatului cardio-vascular si SNC.
c. Indicatii pentru actiunile analgezica si antispastica n colici (renale, biliare)
dismenoree
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt substane care fac parte din grupa
mare numit analgezice - antipiretice - antiinflamtoare, la care predomin efectul
antiinflamator. nlatur sau diminueaz unele simptome i semne ale inflama iei n
boli reumatice.
Inflamaia este un proces lung i complex, reprezentat de fenomene de reac ie
ale organismului fa de agresiunile fizice, chimice, infectioase, sau fa de reaciile
interne (alergie, autoimunitate). Ea poate fi mprit n trei faze:
- inflamatia acuta: rspunsul iniial la agresiune iniial. Este mediat de
autacoide: histamin, serotonin, bradikinin, prostaglandine, leucotriene, raspunsul
imun este declanat de antigeni, i poate fi folositor organismului;
- inflamaia cronic: se elibereaz mediatori care nu intervin n rspunsul
acut. Una dintre cele mai importante boli de acest gen este poliartrita reumatoid, n
care, inflamaia cronic are drept rezultat durerea i distrugerea osului i cartilajului
articular.
Lezarea esuturilor duce la eliberarea enzimelor lizozomale, acidul arahidonic
este eliberat i astfel sunt sintetizate eicosanoidele. Acidul arahidonic este transformat
pe 2 ci:
- calea ciclooxigenazei care produce prostaglandine (PG), ce sunt responsabile
de efecte asupra vaselor sanguine, terminaiilor nervoase. Ciclooxigenaza are 2
izoforme: COX1 (aciune homeostatic) i COX2 (enzim ce apare n timpul
inflamaiei i se pare c faciliteaz raspunsul inflamator.
- calea lipooxigenazei care duce la leucotriene (LT), cu un puternic efect
chemotactic asupra neutrofilelor, eozinofilelor, producnd bronhoconstricie.
La locul leziunii tisulare por fi eliberate urmtoarele substane:
- amine : histamina, serotonina
- polipeptide : kinine ca bradikinina, kalidina
- radicali liberi ai oxigenului: anionul superoxid se formeaz prin reducerea
oxigenului molecular, ceea ce duce n final la formarea peroxidului de hidrogen sau
radicalului hidroxil; aceti compui ai oxigenului interacioneaz cu acidul arahidonic
dnd natere la substane care perpetueaz procesul inflamator.

Clasificarea antiinflamatoarelor
Se mpart n urmtoarele categorii:
Antiinflamatoare nesteroidiene clasice (generaia I)
Derivai de acid salicilic: acid acetilsalicilic, diflunisal, benorilat
Derivai de acid acetic: derivati de acid fenilacetic: diclofenac, alclofenac
derivai de acizi carbociclici i heterociclici acetici: indometacin, sulindac,
lonazolac, ketorolac
Derivai de acid propionic: ibuprofen, flurbiprofen, naproxen, ketoprofen,
dexketoprofen
Derivai de acid fenamic : acidul flufenamic, acid mefenamic, acid niflumic
Pirazolone: fenilbutazona
Oxicami: piroxicam, tenoxicam, lornoxicam
Antiinflamatoare nesteroidiene inhibitoare selective sau specifice de COX2
(generaia a II-a)
Blocante selective: meloxicam, nimesulid
Blocante specifice (coxibi): rofecoxib (retras de pe pia), celecoxib,
parecoxib, etoricoxib, valdecoxib, lumiracoxib
Antireumatice specifice: au aciune lent fr efect antiinflamator, ele modific
evoluia procesului reumatic
Antimalarice de sintez: hidroxiclorochina (Plaquenil)
Derivai tiolici: penicilamina
Imunodepresive: metothrexat, ciclosporina
Sulfasalazina
O alt clasificare a antiinflamatoarelor mparte antiinflamatoarele astfel:
Clasa

Tip antiinflamatoare

Exemple

Inhibitori ai COX1 i
COX2, dar cu
selectivitate redus

Aspirina, diclofenac, fenoprofen,

flurbiprofen, indometacin, ibuprofen,
ketoprofen, acid mefenamic, naproxen,
piroxicam, sulindac

AINS inhibitori ai
COX2 cu selectivitate
de ordin 5-50

Celecoxib, meloxicam

AINS inhibitori ai
COX2 cu selectivitate
>50

Rofecoxib

AINS inhibitori slabi ai

ambelor izoforme

Acid 5-aminosalicilic, diflunisal, salicilat de

sodiu, nabumetona, sulfasalazina

Farmacocinetica
Datorit diversitii chimice, AINS au o gam larg de caracteristici
farmacocinetice. Poseda in principal urmtoarele proprieti comune:
6

- majoritatea sunt acizi organici slabi,

- sunt bine absorbite de organism, iar alimentelele influeneaz putin
biodisponibilitatea,
- majoritatea sunt metabolizate n proporie ridicat,
- se elimin n principal pe cale renal, ns majoritatea intr i in circuitul
enterohepatic,
- majoritatea sunt iritante gastrice, procentul de iritare gastrica fiind
proporional cu cantitatea consumat.
Farmacodinamie
AINS prezinta urmatoarele actiuni:
- actiune antiinflamatoare relativ mai redusa fata de antiinflamatoarele
steroidiene, care variaza in intensitate intre diferitele substante
- actiunea analgezica comparabila cu cea a AAS sau a paracetamolului
- actiunea antipiretica nu este utila terapeutic
- actiunea antiagreganta plachetara - la AAS, indometacina, fenilbutazona
- inhibarea contractiilor uterine (actiune tocolitica) AAS, indometacina,
fenilbutazona
Farmacotoxicologie Reactii adverse
-digestive
-disconfort gastric
-greturi, voma, diaree
-ulcer gastro- duodenal
-hemoragie digestiva
-din acest p.d.v. AINS se pot clasifica:
-cu cel mai mare risc: azapropazona, fenilbutazona
-cu risc intermediar: piroxicam, ketoprofen, naproxen, diclofenac
-cu cel mai mic risc: ibuprofen
-alergice: rinite, urticarie, eruptii, edem angioneurotic, astm bronsic
-respiratorii: tuse, (febra), eozinofilie (cu infiltrate pulmonare, la alergici)
-nervoase: cefalee, ameteli, stari confuzionale, halucinatii, tulburari auditive
(tinitus)
-hematologice: anemie, trombocitopenie, anemie hemolitica (in caz de deficit
de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza), exceptional, aplazie medulara, agranulocitoza,
risc trombotic pentru coxibe
-hepatotoxice (rare)
-retentie hidrosalina, insuficienta renala acuta reversibila (rar)
-accidente severe (rareori).
ANTIPIRETICE
Antipiretice (din gr. Anti=contra, pyretos=febr) grup de substane medicamentoase care scad temperatura crescut a corpului n caz de febr. Cele mai
cunoscute sunt amidopirina, antipirina, analgina, acidul acetilsalicilic etc. Pe lng
efectul antipiretic, antipireticele exercit i o aciune analgezic i antiinflamatoare.
7

Acionnd asupra centrilor de termoreglare, antipireticele intensific procesul de

termoliz prin dilatarea vaselor cutanate i prin intensificarea respira iei i
transpiraiei, mresc cantitatea de cldur eliminat fr a modifica termogeneza.
Ridicarea temperaturii corpului (febra) este o reacie de aprare a organismului
la aciunea substanelor de natur pirogen, eliminate de microorganisme (bacterii,
virusuri . a.). Meninerea temperaturii pn la o anumit limit i un interval de timp
nu prea ndelungat are o influen pozitiv asupra organismului (intensific activitatea
fagocitar a leucocitelor, accelereaz formarea anticorpilor), de aceea antipireticele se
prescriu i se administreaz numai n caz de stri febrile grave, care prezint pericol
pentru sntate. Fiind folosite un timp ndelungat, antipireticele exercit o aciune
toxic asupra organismului, care se manifest prin tulburri ale activit ii nervoase
sau prin exantem (erupii pe piele); pot provoca agranulocitoz (micorarea brusc a
numrului de leucocite granulate ale sngelui). Administrarea neraional a
antipireticelor denatureaz tabloul clinic al bolii, mpedic diagnosticarea ei, precum
i tratarea la timp a bolnavului. n cazul cnd antipireticele sunt prescrise de ctre
medic, se va respecta strict schema recomandat. Un efect antipiretic au mierea de
albine i zmeura, care-s mai eficiente n cazul cnd snt consumate cu cantiti mari de
lichid.
Cand avem febra ?
Spunem ca avem febra atunci cnd temperature corpului depeste 37 grade
Celsius (masurata n gura) sau 37,7 grade Celsius (masurata n rect).
Cauze febra :
- infectie: febra este provocata de proteinele zise pirogene eliberate n organism
atunci cand globulele albe lupt mpotriva microbilor responsabili de o infectie.
Aceasta crestere a temperaturii actioneaza impotriva multiplicarii anumitor
microbi;infarct de miocard;
- tumor a sistemului limfatic.
Simptome febra :
- senzatie de frig;
- senzatie de sete intense;
- frisoane;
- convulsii sau delir (la copii).
La adult, o febra moderata poate sa nu fie observata sau poate antrena doar o
senzatie de indispozitie ori impresie de frig.
La batran, o febra ridicata poate antrena tulburari de comportament, simulnd o
meningita, de exemplu.
Homeostazia termica
Este rezultanta echilibrului dintre procesele de:
termogeneza (producere de caldura) 3000 cal/24 h la adult
termoliza (pierdere de caldura) 3000 cal/24 h la adult
Reglarea temperaturii corpului are la baza un act reflex ce implica:
receptorii termici cutanati (Ruffini pentru cald, Krause petru rece)
cai nervoase aferente
8

 centrii termoreglatori
cai nervoase eferente
mecanisme efectoare (metabolism energetic tisular, transpiratie, tahipnee;
reglarea diametrului vascular cutanat, radiatie, convectie, conductie)
Centrii termoreglatori controleaza:
termogeneza (centrul parasimpatic din hipotalamusul posterior)
termoliza (centrul simpatic din hipotalamusul anterior)
Tulburarile termoreglarii
hipotermia (prin racire excesiva, intoxicatii);
hipertermia (prin incalzire excesiva); forme: soc caloric, soc solar.
ANALGEZICE OPIOIDE
BAZE FIZIOPATOLOGICE
n transmiterea i perceperea impulsurilor nociceptive, n algezie i analgezie
sunt implicate dou mari categorii de sisteme:
Sistemul opioid endogen (analgezic) n corelaie cu sistemul substanei P
(algezic) i peptidele antiopioide.
Sistemul monoaminergic spinal (adrenergic i serotoninergic)
SISTEMUL OPIOID ENDOGEN
Funcii fiziologice:
Antinocicepie analgezie (fizic i psihic), ridic pragul percepiei durerii i
pragul reaciei la durere.
Euforie (senzaie de bine).
Modularea eliberrii neuromediatorilor activatori (P-ergici, adrenergici, serotoninergici, dopaminergici).
Comportamentul de stres (alturi de sistemul adrenergic i cel corticosteroid).
Ingestie de alimente.
La nivel spinal inhib eliberarea n fanta sinaptic a substanei P, algic, prin
mecanism denumit control de poart (gate control).
In periferie neuromediatorii opioizi sunt secretai de celulele imune i
inflamatorii i acioneaz la nivelul terminaiilor nervoase aferente, modulnd
nocicepia prin inhibarea eliberrii locale de neuropeptide proinflamatoare excitatorii
(substana P) i reducerea excitabilitii terminaiilor nervoase pentru durere.
NEUROMODULATORII (NEUROMEDIATORI CU FUNCII MODULATOARE)
RECEPTORII OPIOIZI

Tipuri de receptori:
Miu (1-3), kappa (k1-2), delta (1-2) specifici pentru opioide
Sigma () nespecifici
Agoniti selectivi farmacologici:
miu (): morfin, metadon, fentanil, sufentanil
9

Kappa (k): pentazocin

EFECTELE ACTIVRII RECEPTORILOR OPIOIZI

miu ():
Analgezie supraspinal, creterea eliberrii de prolactin (1), deprimarea
centrului respirator (3), scderea motilitii gastrointestinale (2), alimentaie, sedare,
mioz, euforie, farmacodependen (fizic) imunodepresie (3), hiperalgezie (1, 2)
kappa (k)
Analgezie supraspinal i spinal, mioz, sedare, diurez, disforie, efecte
psihotomimetice
delta ()
Analgezie supraspinal i spinal, comportament de nvare recompens, hipotensiune, midriaz, disforie, efecte psihotomimetice
Analgezicele opioide (sau morfinomimetice) sunt medicamente care au aciune
de suprimare a durerii (aciune analgezic intens), nsoit frecvent de calmarea
anxietii, sedare i euforie, prezentnd potenial de a dezvolta farmacodependen.
Clasificare
Opioidele (morfinomimeticele) au structuri chimice aparent diferite, dar pot s
se orienteze spaial pentru a forma cicluri de tip morfinic, specific steric pentru
receptorii opioizi.
CLASIFICARE N FUNCIE DE PROVENIEN

Naturale (alcaloizi din opiu): morfina, codeina

Semisintetice (derivai ai alcaloizilor din opiu): oximorfona, hidromorfona,
oxicodona, hidrocodona, dihidrocodeina, codetilina;
Sintetice: sufentanil, remifentanil, alfentanil, fentanil, piritramida, levorfanol,
metadona, dextromoramida, dextropropoxifen, petidina, tilidina, pentazocina,
tramadol
CLASIFICARE N FUNCIE DE EFICACITATE I POTENA ANALGEZIC, DE TIPUL DE
ACIUNE AGONIST-ANATAGONIST I DE RECEPTOR

Agoniti totali puternici ( i k): sufentanil, fentanil, piritramid, levorfanol,

metadona, dextromoramida, hidromorfona, oximorfona, morfina;
Agoniti totali medii i slabi ( i k): hidrocodona, oxicodona, petidina, tilidina,
dextropropoxifen, dihidrocodeina, codeina
Agoniti parial () antagoniti (k): buprenorfina
Agoniti parial (k) antagoniti (): pentazocina, nalbufina, butorfanol,
nalorfina
Antagoniti ( i k) (antidoi): naloxon, naltrexon, nalmefen
Mecanism complex (opioid i monoaminergic): tramadol
FARMACOCINETIC
Absorbia:
Pe ci parenterale (injectabile) este nalt (s.c., i.m.) i foarte nalt spinal
(epidural, intratecal)
Pe ci naturale (p.o. sublingual, transnazal i transcutanat) este n funcie de
gradul de lipofilie al analgezicelor.
10

De ex. morfina, fiind n categoria analgezicelor opioide cu lipofilia cea mai

mic se absoarbe p.o. lent i neregulat astfel c raportul dozelor eficace p.o./s.c este
de 60/10 mg (potena relativ este subunitar, cca 20%).
n consecin, pentru morfin calea p.o. este rezervat preparatelor retard,
adresate durerii cronice
Calea sublingual, datorit suprafeei foarte reduse de absorbie, impune dou
condiii: lipofilie nalt i poten nalt (doze active mici). Aceste condiii sunt
realizate de fentanil, metadon, buprenorfin
Efectul primului pasaj hepatic este relativ puternic pentru majoritatea analgezicelor opioide. De aceea dozele sunt mult mai ridicate n administrarea p.o. comparativ cu calea parenteral
Efectul primului pasaj hepatic este mai slab la unele analgezice opioide:
codein, oxicodon, metadon, levorfanol i n consecin potena relativ a cii p.o.
Fa de calea parenteral este mai ridicat (cca 60%).
Biodisponibilitatea per os este redus datorit efectului intens al primului pasaj
hepatic care este dependent de starea funciei enzimatice hepatice.
ATENIE!
CI la copiii sub 2 ani, datorit sistemelor enzimatice microzomiale hepatice
(SOMH i glucuronoconjugaze) aflate n cursul procesului de maturare
Transportul n snge sub forma legat de proteinele plasmatice se face n
procente mici i medii (morfin, petidin, pentazocin) i n procent mare pentru
metadona (90%).
Difuziunea i distribuirea sunt n funcie de gradul de lipofilie. Difuziunea
prin placent este semnificativ, cu RA la ft, nou-nscut i sindrom de abstinen
(sevraj) la nou-nscuii mamelor toxicomane.
Epurarea este majoritar hepatic. Eliminarea metaboliilor glucuronoconjugai
are loc urinar i biliar. T1/2 este mediu (2-6 ore), cu durat de aciune analgezic medie
(2-7 ore) (excepie metadona T1/2 lung 10-40 ore; cu durat de aciune lung (6-48
ore) (i risc de acumulare).
FARMACODINAMIE
Mecanismul aciunii analgezice de tip opioid (morfinomimetic).
Analgezicele opioide sunt agoniti ai receptorilor opioizi:
Totali ( i k) cu eficacitate maxim (grupa agoniti puternici, tip morfin) i
submaximal (grupa de agoniti medii i slabi, tip petidin i codein);
Pariali n general cu eficicacitate submaximal: (grupa de agoniti k antagoniti tip pentazocin i grupa de agoniti - antagoniti k, tip buprenorfin)
Aciune analgezic
SNC:
Inhibiie cu sedare i somnolen, poteneaz aciunea analgezic; diminu
capacitatea de concentrare, munca intelectual i fizic;
Deprimarea centrului respirator bulbar (scderea sensibilitii centrului la CO2),
11

semnificativ pentru agonitii miu (2)

Deprimarea centrului tusei, efect antitusiv util
Stimularea centrului vomei (din aria postrema)
Aparat respirator
Deprimare respiratorie (prin deprimarea centrului respirator); la doze mici,
frecvena; la doze mari frecvena i amplitudinea (agoniti 2)
Bronhoconstricie prin eliberare de histamin
Aciune antitusiv (prin deprimarea centrului tusei)
Ochi
Mioz prin constricia muchilor circulari ai ir
Aparat digestiv
Greuri vrsturi (prin stimularea centrului vomei)
Creterea tonusului muchilor netezi ai tubului digestiv i scderea
peristaltismului
Scderea secreiilor digestive
Contracia sfincterelor (piloric, anal)
Consecina este scderea tranzitului intestinal i constipaie
Efect antidiareic, util n terapia sindroamelor diareice
Contracia sfincterului Oddi, creterea tensiunii n arborele biliar
Aparat excretor renal
Creterea tonusului sfincterului vezicii urinare, detrusorului i ureterelor cu
tendin de retenie urinar
Aparat genital
Creterea tonusului uterului gravid, cu ntrzierea relaxrii i reducerii
frecvenei contraciilor
Aparat cardiovascular
Efecte reduse: tendin de hipoTA (agoniti delta tip morfin)
FARMACOTOXICOLOGIE
Potenial de farmacodependen (toxicomanogen) ridicat la agonitii 1
Cile implicate n toxicomanie
Cile opoid-ergice (1)
Cile dopaminergice ale plcerii: opioizii
Dependena psihic este consecina activrii cilor dopaminergice mezolimbice
Tolerana dobndit (mecanism de reglare down), instalat pentru unele
dintre efecte (analgezie, deprimare respiratorie, emez, vagotonie), dar nu i pentru
altele (constipaie, mioz).
Dependena psihic i fizic cu sindrom de abstinen este produs de agoniti
.
Dependen fizic limitat produc agonitii kappa (tip pentazocin)
Sindromul de abstinen (de sevraj)
Mecanism: consecin a unei heteroreglri up, cu sensibilizarea i externalizarea unui numr ridicat de receptori adrenergici i P-ergici, n sinapsele activatoare
12

modulate de heterosinapsele opioid-adrenergice i opiod P-ergice, unde acioneaz

opiodul
Efectele majoritare sunt de tip adrenergic (midriaz, tahicardie, HTA,
transpiraie masiv, frisoane cu piloerecie, agitaie) i P-ergic (mialgii puternice,
crampe abdominale)
Sdr. de abstinen poate s apar la nou-nscut i sugar, n cazul mamelor
toxicomane
Tratamentul intoxicaiei cronice (farmacodependenei, toxicomaniei) se
efectueaz n spitale de psihiatrie, prin reducerea treptat a dozei i nlocuirea cu
opioide cu potenial toxicomanogen mai redus (metadon, petidin, propoxifen), apoi
prin reducerea treptat a substituentului. Mai pot fi utilizate analgezice agoniti 2
presinaptici (clonidina).
Efecte secundare
Deprimarea respiraiei (deprimarea centrului respirator bulbar, prin agoniti
miu-2), mai intens la administrarea pe cale injectabil; la gravide, nainte de
expulzie, ntrzie, apariia respiraiei la nou-nscut;
Greuri, vrsturi (stimularea centrului vomei);
Constipaie, retenie urinar, oligurie
hipoTA, bradicardie
Efecte de psihostimulare, pn la delir i convulsii
Imunodepresie (3)
Reacii alergice (prurit urticarie)
Sunt consecina eliberrii de histamin (morfin i analogi) structurali, precum
codeina, buprenorfina, butorfanol.
FARMACOTERAPIE I FARMACOGRAFIE
Indicatii
durere acuta foarte intensa (postoperator, traumatisme, infarct miocardic) (cai
injectabile)
durere cronica intensa (neoplasm) (per os, inj. intrarahidian)
in obstetrica, (i.v.)
in chirurgie (epidural)
cai de administrare: per os, sublingual, intrarectal, i.m., s.c., i.v., spinal
(epidural, intratecal), epidermic, intranazal
calea spinala (riscuri mari):
durere neuropata severa (in asociere cu un anestezic local)
durere canceroasa intensa, ce necesita doze mari.

13

AUTACOIZI SI ANTAGONISTI AI ACESTORA

I. HISTAMINA I ANTIHISTAMINICELE
HISTAMINA este unul dintre cei mai importanti mediatori ai alergiei si
inflamatiei, avand si functie de neuromediator.
Amina biogena prezenta intr-o varietate de tesuturi animale si vegetale
(histos=tesut).
Molecula hidrofila larg raspandita in regnul animal, virusuri, bacterii, plante
(urzica).
Sinteza, depozitare, metabolizare
Histamina se sintetizeaza prin decarboxilarea aminoacidului histidina, sub
influenta enzimei histidindecarboxilaza (enzima dependenta de piridoxal fosfat).
Cea mai mare cantitate de histamina se afla sub forma legata, biologic inactiva,
preformata si depozitata in granulele citoplasmatice ale mastocitelor in tesuturi si ale
bazofilelor in sange.
Eliberarea continutului granulelor din mastocit poate fi indusa de o varietate
mare de stimuli, prin cresterea Ca2+ intracelular.
Histamina intervine si in raspunsul inflamator acut, unde in tesutul inflamat
produce vasodilatatie locala si extravazarea de plasma ce contine mediatori ai
inflamatiei acute (complementul, proteina C-reactiva), anticorpi si celule inflamatorii
(neutrofile, eozinofile, bazofile, monocite si limfocite)
Efectele complexe ale histaminei sunt mediate de receptori histaminici cu trei
subtipuri: H1, H2, H3:
H1-localizare
H2-localizare
H3-localizare
Endoteliu vascular
Creier
Retina
Ficat
Limfocite
Muschi netezi
mastocite
H1
(activitati mediate)

Mucoasa gastrica
Miocard
Creier
Adipocite
Bazofile
Musculatura neteda
vasculara
H2
(activitati mediate)

contractia musculaturii
netede
cresterea permeabilitatii
vasculare
prurit
generarea de PG

cresterea secretiei gastrice inhibarea sintezei de

acide
histamina
cresterea secretiei de mucus inhibarea
in caile aeriene
neurotransmisiei
inhibarea eliberarii de
sinaptice (modularea
histamina din bazofile
NA, DA)
14

SNC
Tract gastrointestinal
Aparat respirator
Aparat cardiovascular

H3
(activitati mediate)

Socul histaminic apare la administrarea de doze mari de histamina:

scaderea presiunii arteriale (progresiva si profunda),
tahicardie,
bronhoconstrictie,
tulburari gastro-intestinale (cobaiul este foarte sensibil)
ANTIHISTAMINICELE
Sunt antagonisti competitivi ai histaminei care blocheaza receptorii histaminergici (datorita asemanarii structurale cu histamina) impiedicand fixarea acesteia pe
receptori.
Corespunzator primelor doua tipuri de receptori histaminergici, exista doua
grupe de antihistaminice H1 si H2.
Antihistaminicele H1
Antihistaminicele H1 (antihistaminicele clasice) sunt compusi de sinteza care
blocheaza receptorii histaminergici de tip H1, mpiedicand aparitia efectelor
caracteristice ale histaminei.
Structura chimica a antihistaminicelor blocante H1 cuprinde si gruparea
etilamino (libera sau incadrata intr-un ciclu) prezenta si in molecula histaminei.
Farmacodinamie
Antihistaminicele H1 au doua tipuri de efecte:
Efecte corelate cu blocarea receptorilor H1
Efecte necorelate cu blocarea receptorilor H1 (efecte proprii)
a. Efecte corelate cu blocarea receptorilor H1
Apar numai in conditiile existentei in organism a unei cantitati de histamina
libera care produce efectele ei evidente
Antihistaminicele H1 inhiba intens actiunea histaminei asupra muschilor netezi
viscerali impiedicand spasmul bronsic, intestinal, uterin
Efectul antihistaminic are drept consecinta protectia partiala sau totala fata de
unele simptome ale reactiilor alergige de tip anafilactic de tip I, care implica
eliberarea de histamina
b. Efecte necorelate cu blocarea receptorilor H1
Actiuni anticolinergice:
-efecte secundare anticolinergice ce constau in:
-uscaciunea gurii si mucoaselor nasului si gatului un beneficiu in
rinoreea nealergica,
-pot cauza retentie urinara si tulburari de vedere.
Aceste efecte anticolinergice ar explica eficacitatea unor antagonisti H1 in
suprimarea simptomelor parkinsoniene, datorate unor medicamente antipsihotice

15

Anestezie locala: unii antagonisti H1 au efect anestezic local, stabilizand

membranele excitabile neuronale prin blocarea canalelor de sodiu ca si procaina si
lidocaina.
Sunt si analgezice, sugerand astfel implicarea cailor centrale histaminergice in
nociceptie
Sedarea: majoritatea antihistaminicelor din prima generatie au efect sedativ,
ceea ce face ca unele dintre acestea (difenhidramina, prometazina) sa fie utilizate
pentru favorizarea aparitiei somnului, fiind numite si antihistaminice de noapte.
Acestea potenteaza efectul deprimant central al bauturilor alcoolice, tranchilizantelor.
Nu se recomanda in tratament ambulator in timpul zilei, la soferi sau la cei care care
manipuleaza masini.
Actiunea antivomitiva:
Unii antagonisti H1 (difenhidramina, prometazina) previn raul de miscare (sunt
putin eficace curativ intr-o situatie deja prezenta).
Au si actiune antivomitiva deoarece receptorii H1 sunt implicati in patogenia
raului de miscare si a vomei.
Farmacoterapie Indicatii
Prevenirea sau tratamentul simptomelor reactiilor alergice din rinitele si
conjunctivitele alergice din cadrul febrei de fan, polinozei, situatii cand rinoreea,
lacrimarea, pruritul ocular dispar si se atenueaza tusea si stranutul.
Dermatozele alergice, indeosebi in urticaria acuta controleaza pruritul, fiind
eficace in dermatita atopica si de contact (desi glucocorticoizii topici sunt mai
valorosi)
Intepaturi de insecte, atingerea unor plante, fenomenele histaminice provocate
de medicamentele histamino-eliberatoare
Prevenirea raului de miscare, trebuie administrate cu o ora inainte de a se
produce
Farmacotoxicologie
Sedarea: efectul cu cea mai mare incidenta la antagonistii H1 de prima
generatie, dar care nu mai este prezent la cei din generatia a 2-a. Uneori acest efect
este dorit alteori poate interfera nedorit activitatile zilnice ale pacientului.
Mai putin comune sunt excitatia si convulsiile la copii, hipotensiunea posturala
si reactii alergice in special dupa aplicarea topica.
Alte efecte adverse asupra sistemului nervos: activarea focarului epileptogen,
euforie, iritabilitate, tremor.
Aritmii cardiace : supradozare cu blocantii H1mai noi, in special astemizol,
terfenadina care pot fi cauzate si de interactiunea cu inhibitorii enzimatici. Rar pot
provoca o aritmie grava, tahicardia ventriculara polimorfa (torsada varfurilor).
Intoxicatia acuta cu antihistaminice H1: efecte excitante centrale, halucinatii, incoordonare motorie, convulsii, midriaza, tahicardie sinusala, retentie
urinara, uscaciunea gurii, febra simptome asemanatoare cu cele din intoxicatia cu
16

atropina. Se poate termina cu coma profunda, colaps cardio-respirator si exitus in 218 ore. Tratamentul este simptomatic si de sustinere.
a. Antihistaminice H1 de prima generatie (clasice)
Clorfeniramina efect sedativ moderat ce persista a doua zi, dupa
administrarea in seara precedenta.
Clorfenoxamina efecte sedative marcate, miorelaxant central, antiparkinsonian. Contraindicat in glaucom, adenom de prostata, conducatori auto. Se vor evita
bautu-rile alcoolice si asocierea cu alte deprimante centrale.
Cloropiramina actiune sedativa relativ redusa (antihistaminic de zi).
b. Antihistaminice H1 de a doua generatie
Astemizol se leaga puternic de proteinele plasmatice; trece greu prin bariera
hematoencefalica. Este supus metabolizarii hepatice (izoforma CYP3A4) astfel incat
inhibitori semnificativi ai acestuia (ketoconazol, eritromicina sau sucul de grapefruit)
pot creste concentratia plasmatica de astemizol sau metaboliti care pot avea semnificatie clinica; ocazional s-au observant efecte secundare cardiac ca torsada varfurilor;
Terfenadina se absoarbe rapid dupa administrare orala (nefiind afectata de
alimente). Cand se asociaza cu un inhibitor enzimatic se acumuleaza in ser si tesutul
cardiac ceea ce poate contribui la aparitia unor aritmii ventriculare caracteristicetorsada varfurilor. Se recomanda in rinite alergice, urticarie, dermite alergice cand
suprima prompt simptomele induse de histamine. Este lipsita de efecte sedative si
anticolinergice la dozele terapeutice uzuale
Cetirizina se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal, se metabolizeaza
putin; se administreaza o doza pe zi in rinita alergica, urticarie cronica idiopatica,
intepaturi de insecte
Loratadina este bine absorbita oral; eliminarea nu este semnificativ scazuta la
subiectii cu lezare renala; se administreaza o doza pe zi in rinita sezoniera alergica,
dermatozele alergice; nu are efect sedativ, nu s-au raportat efecte adverse cardiace.
Alte antihistaminice: azelastina, elastina, levocabastina, acrivastina.

II. SEROTONINA (5-HT)

AGONITI SEROTONINICI I ANTISEROTONINICE
Serotonina (5-HT) (enteramina) este o amina biogena care se formeaza in
organism din triptofan biosintetizandu-se si depozitandu-se n SNC, celulele mucoasei gastrointestinale, mastocite si plachetele sanguine.

17

PROCESE FIZIOLOGICE
Dispozitie
Somn
Activitate sexuala
Apetit
Temperatura corpului
Durere
Voma

PROCESE PATOLOGICE
Alergii
Inflamatii
Migrena

a. Agonisti serotoninici
Reprezentanti sumatriptan, naratriptan, zilmitriptan, rizatriptan (triptani)
agonisti selectivi ai autoreceptorilor presinaptici 5-HT1 cu restabilirea fluxului
sanguin intracranian normal si diminuarea fenomenelor inflamatorii de care este
responsabila 5-HT
reprezinta medicatia majora in crizele rebele de migrena. Avantajul terapeutic este
reprezentat de combaterea fenomenelor de greata si voma
CI- Cardiopatie ischemica si antecedente de infarct miocardic acut (IMA), datorita
potentialului de a produce spasm coronarian
Interactiuni NU se asociaza cu antimigrenoase din ergot din cauza potentarii
vasoconstrictiei si aparitiei accidentelor ischemice
b. Antagonisti serotoninici (antiserotoninice)
Antagonizeaza specific actiunile serotoninei la nivel de receptori.
Tratamentul profilactic al migrenei, pentru blocarea efectelor periferice ale
serotoninei in boli alergice si ca antiemetice (antivomitive).
Reprezentanti: metisergida, ciproheptadina, oxetoron, ondansetron, s.a.
III. Kininele
substante cu structura polipeptidica care se formeaza in sange si tesuturi din
precursori inactivi (kininogene) sub influenta unor enzime endogene (activatori). Rol
fiziopatologic: durere, inflamatie.
Kalidinogenaza enzima proteolitica ce produce formarea unei kinine kalidina (din
precursorul kalidinogen), cu efect vasodilatator
Indicatii:
vasodilatator periferic in tulburari circulatorii si periferice (stadii initiale).
Adm. exclusiv i.m.
IV. Angiotensina si angiotensinele
18

Angiotensina
Polipeptid care se formeaza dintr-o globulina plasmatica angiotensinogen sub
influenta reninei si a enzimei de conversie:
Renina:
enzima proteolitica biosintetizata si eliberata de aparatul juxtaglomerular renal
catalizeaza transformarea angiotensinogenului in angiotensina I inactiva
ECA
Enzima de conversie a angiotensinei I (=kinaza II, prezinta pe suprafata endoteliului
vascular)
catalizeaza transformarea rapida a angiotensinei I in angiotensinei II.
Angiotensina II:
cel mai puternic vasoconstrictor endogen
Activeaza receptorii specifici AT-1 si provoaca:
vasoconstrictie
stimularea eliberarii de catecolamine,
stimularea sintezei de aldosteron,
modularea secretiei de renina prin feed-back negativ,
antreneaza cresterea celulara in peretii arteriali si ai ventriculului stang, cu tendinta la
hipertrofie (remodelare)
Angiotensinamida:
- vasoconstrictor mai puternic ca NA;
- antihipotensiv indicat in colaps, soc cardiogen
Antiangiotensinele sunt :
fie inhibitori ai formarii angiotensinei (captopril)
fie antagonisti competitivi ai acesteia la nivel de receptori
utilizate ca antihipertensive
I. Inhibitoare ale ECA (IECA)
Substante active (ca atare): tip captopril (captopril, lisinopril)
Prodroguri (bioactivate in organism): tip enalapril. Au efect prelungit -> adm 1
data/zi
Mecanism de actiune
IECA inhiba specific enzima de conversie a angiotensinei (ECA), impiedicand astfel
transformarea angiotensinei I (decapeptid) in angiotensina II (octapeptid activ
vasoconstrictor).
II. Antagonisti ai angiotensinei II (antagonisti AT-1)
Reprezentanti: saralazina, sartani: candesartan, eprosartan, irbesartan, losartan,
telmisartan, valsartan
Indicatii HTA esentiala (indicatiile IECA), in caz de tuse dupa IECA
Avantaj durata lunga de actiune, cu administrare 1 doza/zi
MEDICAMENTE CU ACTIUNE IN BOLI METABOLICE
I. MEDICAMENTE HIPOLIPEMINTE
Tipuri de lipide: trigliceridele, fosfolipidele si colesterolul
5 clase de lipoproteine:
19

chilomicroni,
lipoproteine cu densitate foarte scazuta(VLDL)
lipoproteine cu densitate scazuta (LDL)
lipoproteine cu densitate intermediara (IDL)
lipoproteine cu densitate crescuta (HDL).
Chilomicronii si VLDL transporta trigliceride, IDL si LDL transporta colesterol
reesterificat iar HDL transporta colesterol esterificat.
Trigliceridele, LDL - aterogenici, se depun in peretii vaselor, contribuind la
dezvoltarea aterosclerozei si aparitia bolii coronariene.
HDL - antiaterogen, ca urmare a mobilizarii depozitelor de colesterol de la nivelul
vaselor.
Dislipidemiile (hiperlipoproteinemiile) - tulburari de transport a lipidelor,
caracterizate prin cresterea concentratiei plasmatice a unuia sau mai multor
fractii lipoproteice, datorita alterarii sintezei sau/si degradarii lor.
Definitie:
Medicamentele hipolipemiante (normolipemiante) sunt substante care scad nivelul
plasmatic al diferitelor fractiui lipoproteice, combat ateroscleroza si reduc
mortalitatea prin boala coronariana.
A. Rasini fixatoare de acizi biliari
1. Colestiramina
rasina schimbatoare de ioni cu greutate moleculara mare neabsorbabila digestiv care
fixeaza acizii biliari din intestin sub forma unui complex insolubil, inhiband circuitul
lor enterohepatic si multiplicand (de 3-10ori) eliminarea acestora prin materii fecale.
este responsabila de aparitia multor interactiuni medicamentoase, de aceea alte
medicamente trebuie administrate cu cel putin o ora inainte sau la 4 ore dupa
ingerarea colestiraminei
B. Acidul nicotinic
compus cu activitate hipolipidemianta semnificativa dar cu utilizarea limitata ca
urmare a tolerabilitatii clinice scazute la majoritatea pacientilor.
vitamina hidrosolubila, care, adm. in doze mari, inhiba puternic lipoliza in tesutul
adipos, producand reducerea sintezei hepatice de VLDL si LDL, scazand apoi atat
concentratia plasmatica a trigliceridelor, cat si cea a colesterolului. ene.
efecte edverse: fenomene vasomotorii, iritatie gastro-intestinala, hepatotoxicitate,
cresterea glicemiei si acid uric etc
C. Fibratii
Reprezentanti: clofibrat, fenofibrat, benzafibrat, ciprofibrat, gemfibrozil
scad in principal nivelul plasmatic al trigliceridelor prin stimularea activitatii
lipoprotein lipazei (enzima responsabila de hidroliza trigliceridelor din chilomicroni
si VLDL, grabind astfel indepartarea acestor lipoproteine din plasma.
efectul hipocolesterolemiant modest.
se administreaza p.o. cu 30 min inaintea mesei
Interact: prin deplasarea de pe locurile de legare pe proteinele plasmatice fibratii
potenteaza efectul farmacologic al anticoagulantelor cumarinice, sulfamidelor
20

antidiabetice si fenitoinei.
D. Inhibitorii HMG-CoA reductazei (statine)
substante de origine naturala a caror actiune principala consta in reducerea sintezei de
colesterol ca urmare a inhibarii enzimei 3-hidroxi-3-metilglutaril-coenzimei A
reductazei (HMG-CoA reductaza).
Reprezentanti: atorvastatina, fluvastatina, lovastatina, pravastatina, simvastatina,
rosuvastatina.
statinele inhiba competitiv HMG-CoA reductaza ce catalizeaza conversia HMG-CoA
in acid mevalonic, etapa limitativa in sinteza de colesterol.
au un efect benefic asupra proceselor aterosclerotice coronariene ce implica functia
endoteliala stabilizarea placii de aterom si trombogeneza.
MEDICAMENTE ANTIGUTOASE
Guta:
boala metabolica datorita tulburarii metabolismului nucleoproteinelor, fie cu formare
exagerata de acid uric, fie cu eliminare insuficienta a acestuia.
caracterizata prin crize de artrita acuta cu un exces de acid uric in sange si depunerea
cristalelor de acid uric in articulatii, cu declansarea reactiei inflamatorii.
Clinic :
Criza de guta (accesul acut);
Guta cronica
A. Medicamente active in criza de guta
medicamente cu actiune antiiinflamatoare, eficiente in criza de guta care au ca efect
stoparea cat mai activa a atacului de guta si prevenirea aparitiei sale
Colchicina
blocheaza activitatea polimorfonuclearele neutrofile, inhiband polimerizarea
tubulinei, o proteina ce intra in componenta microtubulilor celulari implicati in multe
functii ale polimorfonuclearelor (diapedeza si fagocitoza). Astfel impiedica
acumularea acestor celule in jurul cristalelor de urati si inhiband procesul inflamator.
b. Unele AINS (indometacin, ibuprofen, diclofenac, piroxicam) reprezinta o
alternativa terapeutica a colchicinei in criza de guta.
B. Medicamente hipouricemiante
a. Agenti uricoinhibitori: inhiba formarea acidului uric in organism: alopurinol si acid
orotic;
1. Alopurinol
compus de sinteza analog al hipoxantinei (precursor al acidului uric) al carui efect
hipouricemiant se datoreaza inhibarii xantinoxidazei
b. Compusi uricozurici (uricoeliminatori): cresc eliminarea urinara a acidului uric
prin inhibarea reabsorbtiei sale in tubul proximal renal
21

Reprezentanti: probenecid, sulfinpiazona, benzbromazona

c. Uricolitice:
1. Uratoxidaza
preparata din Aspergillus flavus, enzima proteolitica care reduce in mod rapid si
prelungit uricemia, prin transformarea acidului uric in alantoina solubila, usor de
eliminat urinar.
se utilizeaza in tratamentul de urgenta al hiperuricemiei severe din hemopatii maligne
tratate cu citostatice, guta severa.

22