Sunteți pe pagina 1din 7

Intretinerea lantului este unul din cele mai controversate aspecte legate de mecanica bicicletei.

Viata
lantului este afectata de stilul de pedalare, de alegerea treptelor de viteza, de anotimp, de tipul de sol,
de tipul de lubrifiant, de tehnica ungerii si starea pinioanelor. Din cauza ca sunt atat de multe
variabile, a fost imposibil sa se faca experimente controlate in conditii realiste. In concluzie, orice sfat
legat de intretinerea lantului se bazeaza pe intuitie si experienta. Expertii nu se pun de acord aproape
niciodata legat de aceasta tema. Fiind considerata uneori o problema aproape evlavioasa in lumea
ciclismului si s-au aruncat multe invective in aceasta controversa dintre grupari cu opinii diferite.
Acest articol este bazat pe experienta mea personala si profesionala si pe propriile mele teorii.
Lanturi: vechi si noi
In ultimii cincisprezece ani au fost multe revolutii in proiectarea bicicletelor. Unele au fost mai vizibile,
ca ca dezvolarea mountain-bike-urilor, a rotilor disc, a unor noi ghidoane. Unele au fost mai putin
vizibile, dar la fel de importante, cum ar fi pelalele cu placute, ciclocomputerele si schimbatoarele
indexate.
A existat de asemenea o revolutie invizibila si putin remarcata in constructia lanturilor de biciclete.
Oamenii nu acorda mare atentie lanturilor bicicletelor. Pana la urma, toate arata cam la fel. E mult mai
interesant de observat si discutat despre schimbatoare, dar de fapt lantul e cel ce face schimbarea de
viteza. Un lant de bicicleta de tip vechi are zece componente pe za. Un lant tipic de 57 de zale are 570
de componente, mai mult decat tot restul bicicletei la un loc. Sunt 114 zale exterioare, 114 interioare,
114 role, 114 nituri si 114 bucse.
Revolutia majora in proiectarea lanturilor a fost introducerea lanturilor fara bucse. Primul de acest tip
a fost Sedisport, si acesta a capatat o asa faima incat si ceilalti producatori i-au copiat designul.
Lanturile fara bucse au doar opt componente pe za. Nu veti putea spune, uitandu-va la lantul unei
biciclete, daca e fara bucse, deoarece acestea sunt ascunse de alte parti ale lantului. Bucsele pot fi
vazute doar prin dezasamblarea lantului.

Constructia lantului conventional


Intr-un lant conventional, cele doua zale interioare sunt tinute impreuna printr-o bucsa tubulara, care
e ca un nit gol in interior. Daca desfaceti o za la un lant conventional, veti vedea capetele bucsei care
sunt rasucite in afara zalelor interioare. La asamblarea lantului, zalele exterioare mascheaza capetele
bucselor. Mijlocul bucsei nu este vizibil deoarece este inconjurat de rola.
Niturile care leaga lantul trec prin interiorul acestor bucse, iar rolele acopera partea exterioara, astfel
incat suprafata interioara cat si cea exterioara sunt supuse uzurii.
Constructia lantului fara bucse
Zalele interioare ale lantului fara bucse sunt tridimensionale. In loc sa aiba o simpla gaura la fiecare
capat cu o bucsa presata prin ea, fiecare za interioara are un umar proeminent cat jumatate din
bucsa. Deoarece zalele au o parte interioara si una exterioara determinate de existenta umerilor, ele

pot avea si tesituri pe muchiile interioare fara a complica suplimentare procesul de fabricatie. Aceste
tesituri permit lantului sa functioneze mai lin cand nu este perfect aliniat cu pinionul decat un lant
conventional cu zale interioare plate. De asemenea ele imbunatatesc performantele in schimbarea
vitezelor.
Deoarece umerii zalelor care alcatuiesc asazisa bucsa, sunt doua jumatati ce nu se conecteaza direct
una cu cealalta, acest tip de lant are o flexibilitate laterala mai mare decat unul conventional. Aceasta
deoarece cei doi umeri au putin "spatiu de joc" unul fata de cealalt.
Intinderea lantului
Ciclistii vorbesc adesea de intinderea lantului, ca si cum zalele unui lant vechi ar fi alungite prin
tensiunile aparute la pedalare. De fapt nu acesta e modul in care lantul isi mareste lungimea. Cauza
principala a alungirii este uzura metalului acolo unde niturile se rotesc in interiorul bucsei (sau a
umerilor zalelor interioare) in timp ce partile lantului se rotesc si se indreapta in timp ce lantul intra si
iese de pe pinioane. Daca desfaceti un lant vechi si uzat, veti putea vedea usor micile scobituri pe
nituri in dreptul muchiilor interioare ale bucselor. Lanturile fara bucse au muchia interna a gaurii din za
care se freaca de nit cu o racordare mai neteda. Aceasta probabil contribuie la o mai mare durabilitate
a lanturilor fara bucse.

Puteti vedea cum sunt uzate niturile acestui lant. Observati de asemenea cum rola s-a deplasat fata
de pozitia normala.

Motivul pentru care rola s-a departat este uzura umerilor. Cu siguranta ca si suprafata interna a rolei
s-a ros.
Patrunderea lubrifiantului
Dupa parerea mea, un motiv important pentru o durabilitate mai mare a lanturilor fara bucse este
buna patrundere a lubrifiantului catre partile sale vulnerabile.
Sunt trei puncte unde lantul necesita ungere. In primul rand, si cel mai important, niturile trebuie
unse in interiorul articulatiei in timp ce lantul lucreaza. In al doilea rand, interiorul rolelor trebuie uns
pentru ca ele sa se miste usor in jurul bucselor cand ruleaza pedintii pinioanelor. In al treilea rand,
trebuie unsa suprafata unde zaua exterioara se suprapune peste zaua interioara, chiar daca sarcinile
acolo sunt mult mai mici.
Cand se unge un lant clasic, inainte ca uleiul sa ajunga in interiorul bucselor pentru a unge niturile,
trebuie sa treaca printre zalele interioare si cele exterioare. Cu tehnicile uzuale de ungere, cum sunt
spray-urile, uleiul tinde sa patrunda simultan prin ambele capete ale bucsei. Bule de aer raman prinse
la interior ocupand spatiul unde ar trebui sa fie ulei. In plus, spatiile dintre zaua interioara si cea
exterioara sunt expuse mizeriei si de obicei sunt pline de mizerie. Astfel, chiar daca uleiul ajunge la
nit, el ajunge deja murdar.
Problema bulelor de aer poate sa apara de asemenea la ungerea partii interioare a bucselor, desi
diametrul mare si inaltimea comparativ mica a rolei fac acest lucru mai putin probabil. De asemenea
probabilitatea intrarii de mizerie este mai mica aici deoarece pinioanele tind sa curete rolele automat.
La lanturile fara bucse, patrunderea uleiului e complet diferita. daca e aplicat pe role, el poate usor sa
patrunda pe ambele parti ale ei deoarece aerul si uleiul pot trece prin spatiul dintre umerii zalelor.
Daca un lant fara bucse este uns numai pe role, de exemplu cu o pompita, uleiul va putea ajunge si la
nituri. Apoi uleiul curge de-a lungul niturilor pana la zona unde zalele se suprapun. Si cum zalele vor fi
unse din interior spre exterior, va exista o tendinta naturala de autocuratare care va scoate mizeria si
nisipul afara din lant in loc s-o introduca in el.
Rolele insele sunt curatate de contactul cu pinioanele.

Ungerea lanturilor
Una din cele mai mari controverse legate de intretinerea lantului este daca acesta trebuie uns cu ulei
sau nu. Dezavantajul ungerii este ca uleiul transporta mizerie in interiorul lantului si acest amestec de
mizerie si ulei va actiona ca o pasta abraziva, provocand uzura accelerata. Multi experti au aceasta
opinie, dar eu nu cred ca e intotdeauna valabil. Nu am nici un dubiu ca acest efect de abraziune poate
aparea, dar gravitatea riscului depinde de tipul de sol din zona si de tehnica de ungere utilizata.
Multi ciclisti isi ung lantul cu spray-ul, de obicei orientandu-l catre schimbator, deoarece astfel se
reduce riscul de a aduce ulei pe jante sau pneuri. In opinia mea, folosirea spray-urilor nu ar trebui
utilizate pentru lanturile de biciclete deoarece aduc prea mult ulei unde nu e nevoie si prea putin unde
trebuie.
Cea mai mare parte a mizeriei de pe lant e antrenata de roata din fata. Aceasta mizerie ajunge pe
circumferinta exterioara a lantului. din acest motiv, ar trebui sa ungeti lantul dinspre interior. Aplicati
uleiul pe partea care intra in contact cu pinioanele. Aceasta reduce tendinta uleiului de a transporta
mizeria spre interiorul lantului. Cel mai bun mod de a aplica ulei este cu o pompita. Astfel se aplica
uleiul pe cea mai curata parte a lantului.

Eu pedalez inapoi in timp ce aplic o dara de ulei pe bucla inferioara. Dureaza 15-20 secunde ca sa ungi
un lant in acest mod. In cazul lanturilor vechi cu bucse, de obicei ung numai pe partea din stanga in
speranta ca uleiul curat se va scurge prin bucse din stanga spre dreapta. Am folosit multe tipuri de
ulei, favoritul meu e Phil Wood Tenacious.
Ceruirea lanturilor
O metoda alternativa de ungere este scufundarea in ceara fierbinte. Aceasta e o varianta a metodei cu
ulei. Ceara topita e suficient de subtire pentru a penetra teoretic partile interne ale lantului, apoi cand
se raceste obtineti un lubrifiant gros in locurile unde-si va face din plin datoria. Marele avantaj al
acestei metode e ca, odata racita, ceara nu e lipicioasa si nu aduna mizeria. Dezavantajul e ca e mult
de munca si ca ceara probabil nu e un lubrifiant la fel de bun ca uleiul sau vaselina.
Lubrifiantii de fabrica
Lanturile noi vin unse din fabrica cu un tip de vaselina. Acesta e un lubrifiant excelent ce a fost
conceput pentru a patrunde in toate interstitiile lantului.
Lubrifiantul de fabrica este de fapt superior oricarui lubrifiant pe care-l puteti aplica.
Unii fac grava greseala de a indeparta acest lubrifiant. Nu faceti asta!
Lubrifiantul de fabrica e suficient cateva sute de kilometri daca bicicleta nu e folosita in mediu cu mult
praf sau umezeala. E bine sa nu aplicati nici un lubrifiant pe un lant nou pana nu e evident necesar,
deoarece orice lubrifiant lichid va dilua lubrifiantul de fabrica.
Curatarea lanturilor
Sunt cateva metode prin care oamenii incearca sa-si curete lanturile, nici una din ele nu e foarte

satisfacatoare. Doua din ele pot fi de fapt acceptabile.


Metoda traditionala este de a demonta lantul de pe bicicleta, de a-l scufunda si spala in solvent. Totusi
exista o problema in cazul lanturilor noi. Designul imbunatatit al pinioanelor, cum ar fi sistemul
Shimano Hyperglide, face posibila schimbarea in forta, care este foarte solicitanta pentru lanturi.
Vechile sisteme cu pinioane plate necesitau o usoara "inmuiere" a pedalarii in timpul schimbarii.
Pentru a suporta aceste solicitari ridicate, lanturile moderne au niturile fixate mult mai strans in zale.
Noile nituri sunt dificil de desfacut si de remontat fara a distruge zaua sau nitul.
Daca vreti sa va faceti un obicei din curatarea lantului prin demontare de pe bicicleta, cea mai buna
metoda este de a cumpara o legatura rapida, cum ar fi Craig Super lInk sau SRAM PowerLink. Acestea
permit demontarea si reinstalarea rapida fara scule. PowerLink e standard pe lanturile SRAM, dar
functioneaza si pe alte lanturi de aceleasi dimensiuni.
Foloseam o tavita si o periuta de dinti pentru a spala lantul, dar Zaven Ghazarian, un excelent
mecanic cu care lucram, a venit cu un sistem mai bun: puneti lantul intr-un pet de Coca-cola cu putin
de degresant nediluat, puneti dopul si agitati bine. Pescuiti lantul cu o spita, spalati-l in apa si treaba e
terminata! (Mi s-a spus ca si pet-urile de Pepsi functioneaza si ca lantul se scoate mai usor din ele
pentru ca au gura mai mare... dar eu sunt un "Coke guy", nu un "Pepsi guy").
Alt mod de a curata lantul e folosirea unui dispozitiv special. Sunt nite cutii ce se prind pe bucla
inferioara a lantului. Ele contin perii si role ce flexeaza lantul si-l trec printr-o baie de solvent.
Avantajul metodei cu demontarea lantului de pe bicicleta e ca se utilizeaza mai mult solvent, astfel se
poate dilua mai multa mizerie de pe lant.
Avantajul metodei fara demontare este ca dispozitivul flexeaza articulatiile si roteste rolele, asta poate
duce la o curatare interioara mai buna.
Uzura lantului si a pinioanelor
(In imaginile urmatore, directia de mers e in sensul acelor de ceasornic.)

Cand un lant nou se aseaza pe un pinion nou, fiecare rola e in contact cu un pinion si e presata
aproximativ la fel pe dintele corespunzator, astfel sarcina se distribuie egal, pe 10-11 role/dinti, in
acest caz. Din centrul fiecarei role pana in centrul urmatoareia este exact 1/2" (12.7mm). Aceasta
dimensiune e numita "pasul" lantului. Dintii pinionului sunt facuti in asa fel incat centrul curbei ce
formeaza fiecare spatiu sa fie la 1/2" de urmatorul. Diametrul pinionului e determinat de pas si de
numarul de dinti.

Acest lant si cu pinionul s-au uzat impreuna. Puteti vedea lumina pe sub lant in anumite puncte.
Lantul uzat s-a intins asa incat nu mai are pasul original al pinionului. Pinionul s-a uzat si el asa incat
si-a marit efectiv pasul pentru a se potrivi lantului.

Poza de mai sus arata doua pinioane identice suprapuse printr-o tehnica de editare. Unul este foarte
uzat iar celalalt este nou. La un dinte nou de pinion, suprafata pe care preseaza rola este
perpendiculara pe directia de tragere a lantului. Dintii uzati au capatat forma de rampa, provocand
ridicarea lantului in sarcina.
Rolele se ridica pe dintele tesit pana cand ajung la raza ce corespunde pasului marit a lantului uzat.
Diametrul efectiv (si astfel pasul efectiv) al pinionului a devenit mai mare, din moment ce lantul nu
mai sta pe fundul golurilor.

Un lant nou pe un pinion uzat. Cea mai mare parte a tragerii se face pe partea stanga, unde lantul se
angajeaza initial pe pinion. Din cauza diferentei de pas, rolele din zona in care lantul paraseste
pinionul preiau foarte putin din sarcina, in schimb sunt impinse in sus de inclinarea dintilor.
Deoarece dintii din stanga fac toata treaba, sarcina e concentrata pe ei.
In plus, in timp ce rola isi urmeaza dintele in jurul pinionului, ea se rostogoleste pe forma de rampa a
dintelui. Aceasta duce la uzura rolelor la interior si a bucselor pe care se rotesc. La un lant ce se
potriveste pinionului, rolele se rotesc foarte putin.
Din cauza diferentei de pas, lantul nu se va potrivi pinionului in sarcina si va tinde sa sara, sarind
peste dinti.

Un lant uzat pe un pinion nou. Din cauza diferentei de pas, sarcina e preluata de dintii/rolele din
dreapta, lantul atarna liber pe stanga. Pinionul nou se va uza rapid pentru a se adapta pasului lantului
uzat.