Elemente de teoria probabilitatilor

Teoria probabilitatilor are doua concepte fundamentale:evenimentul si probabilitatea.

Ele pot fi introduse in moduri diferite, in raport cu cele doua tratari ale teoriei probabilitatilor:
tratatarea clasica (intuitiva) si tratarea axiomatica. Tratarea intuitiva se realizeaza in cadrul oferit
de o experienta aleatoare (experienta in care intervine intamplarea). In tratarea axiomatica,
evenimentele vor fi multimi, iar probabilitatea va fi o functie ce indeplineste doua axiome. Din
punct de vedere istoric, tratarea intuitiva a precedat tratarea axiomatica: ideile celei dintai au
condus la organizarea celei de-a doua ca teorie deductiva (cu axiome si teoreme deduse prin
rationamente deductive).
A. TRATAREA CLASICA (intuitiva)
Se considera o experienta aleatoare cu un numar finit de rezultate posibile (numite si
probe). In urma unei efectuari a experientei se obtine una din probe. Exemplu:Aruncarea unui
zar este o experienta aleatoare in care multimea probelor este = {1, 2, 3, 4, 5, 6 }.In legatura cu
aruncarea unui zar pot aparea situatii ca:
(a) obtinerea unui numar par
(b) obtinerea unui numar mai mare sau egal cu 2
(c) obtinerea unui numar cuprins intre 10 si 10
(d) obtinerea numarului 100
Observam ca
(a) obtinerea unui numar par este precizata prin multimea:
{2, 4, 6}= multimea probelor in care s-a obtinut un numar par
(b) obtinerea unui numar mai mare sau egal cu 2 este precizata prin multimea {2, 3, 4, 5, 6}
(c) obtinerea unui numar cuprins intre -10 si 10 este precizata de multimea {1, 2, 3, 4, 5, 6} a
tuturor probelor
(d) obtinerea numarului 100 nu apare in nici o proba: ea va fi precizata de multimea vida .
Situatiile de tipul (a)- (d) , asociate aruncarii cu zarul, se vor numi evenimente.
Un eveniment este precizat de multimea probelor in care el este realizat.
Rezulta urmatorul principiu de identificare:
Un eveniment se identifica cu multimea probelor in care el este realizat.
Evenimentele realizate intr-o sigura proba se numesc evenimente elementare; celelalte se
numesc evenimente compuse.
In cazul aruncarii cu zarul:
- Evenimentele elementare sunt {1}, {2}, {3}, {4}, {5}, {6}.
- Evenimentele de la (a) si (b) sunt compuse
- In cazul (c) avem evenimentul sigur: el se va identifica cu multimea a tuturor probelor.
- In cazul (d) este vorba de evenimentul imposibil: el nu este realizat in nici o proba.
Din analiza realizata pe exemplul de mai sus extragem urmatoarea schema de contructie a
multimii evenimentelor asociata unei experiente aleatoare:
Consideram o experienta aleatoare in care multimea rezultatelor posibile ( a probelor) este =
{,...,n 1 }. Evenimentele elementare vor fi { },..., { } 1 n .
Un eveniment oarecare A va fi o submultime a lui :
{ ,..., }i1 ik A Aceasta inseamna ca evenimentul A este realizat in probele { },..., { }

; in restul probelor, A nu este realizat.

In concluzie, multimea evenimentelor asociate experientei aleatoare este multimea () a
partilor lui .
In acelasi cadru intuitiv, sa introducem operatiile cu evenimente.
Fie A, B doua evenimente asociate unei experiente aleatoare.Atunci definim:
- reuniunea AB : evenimentul ce consta in realizarea a cel putin unuia din evenimentele A si B.
Evenimentul AB se mai citeste A sau B.
- intersectia AB : evenimentul ce consta in realizarea atat a lui A cat si a lui B.
Evenimentul AB se mai citeste A si B
-diferenta A- B: evenimentul ce consta in realizarea lui A si nerealizarea lui B.
- evenimentul opus (contrar) A : evenimentul ce se realizeaza atunci cand A nu se realizeaza.
Evenimentele A si B se numesc incompatibile daca realizarea lor simultana este imposibila:
AB=
Definitiile operatiilor cu evenimente (prezentate mai sus) au fost formulate in cadrul tratarii
intuitive a probabilitatilor.
Vom enunta un al doilea principiu de identificare:
Operatiile cu evenimente sunt identificate cu operatiile cu multimi.
Prin cele doua principii de identificare, se trece la modelul ansamblist al teoriei
probabilitatilor, in care:
- un eveniment este identificat cu multimea probelor in care el se realizeaza
- operatiile cu evenimente sunt operatii cu multimi.
Vom defini acum notiunea de probabilitate clasica (in cadrul tratarii intuitive), data de Laplace.
Consideram o experienta aleatoare in care evenimentele elementare sunt egal posibile (au
aceeasi sansa de realizare).
Definitie. Probabilitatea unui eveniment este raportul dintre numarul cazurilor favorabile si
numarul cazurilor posibile.
i1 ik

unde:
k= numarul cazurilor favorabile
n= numarul cazurilor posibile
Observatie: Aruncarea cu zarul este o experienta aleatoare in care rezultatele sunt egal posibile.
.
B. TRATAREA AXIOMATICA
1. Camp de probabilitate
In sectiunea precedenta atat evenimentul cat si probabilitatea au fost definite intr-un cadru
intuitiv, legat de o experienta aleatoare. Evenimentele au fost identificate cu multimi, iar
probabilitatea a fost definita ca raportul dintre numarul cazurilor favorabile si numarul cazurilor
posibile. Acesta a fost punctul de plecare in tratarea axiomatica a probabilitatilor. Tratarea

axiomatica a probabilitatilor are mai multe motivatii. Prima motivatie este de ordin metodologic
si tine de organizarea stiintelor in teorii deductive. O teorie deductiva porneste de la niste
axiome (stabilite pe baza cunostintelor capatate prin experienta) ; din axiome sunt demonstrate
teoremele ( propozitiile care sunt adevarate in teoria respectiva). Tratarea stiintelor ca teorii
deductive permite folosirea metodelor matematice in dezvoltarea teoriei. O alta motivatie tine de
generalitatea tipului de tratare. Tratarea clasica a probabilitatilor nu cuprinde cazul in care
multimea rezultatelor unei experiente este infinita (de ex. , atunci cand multimea rezultatelor este
un interval real).
Def. Fie , K () . K se numeste corp de multimi daca:
AK A K
A,BK ABK
Consecinta: Fie K un corp de multimi. Atunci
A,BK AB, ABK .
Def. Camp de evenimente: o pereche (, K), cu K corp de multimi.
Interpretare:
=multimea rezultatelor unei experiente aleatoare,
K= multimea evenimentelor asociate unei experiente aleatoare
Observatie. In cazul experientelor cu un numar finit de rezultate multimea evenimentelor era
chiar multimea partilor () , fiind multimea probelor. Daca multimea rezultatelor
experientei este infinita atunci constructia multimii evenimentelor este mai complicata si nu se
mai obtine () , ci numai o parte a sa (un corp de multimi).
Def. Fie (, K) un camp de evenimente. O probabilitate pe (, K) este o functie
P : K Rce satisface:
(A1) P(AB) P(A) P(B) , daca AB (A, B=incompatibile)
(A2) P()=1
Def. (, K, P) = camp de probabilitate daca (, K) este camp de evenimente si P este
probabilitate.
Observatie. Campul de probabilitate este notiunea ce determina contextul in care este dezvoltata
orice tema de teoria probabilitatilor.
Proprietatile probabilitatii:
1) P()=0
2) P(A) 1P(A)
3) P(AB) P(A) P(AB)
4) Daca B A rezulta P(AB) P(A) P(B) .
5) Daca B A rezulta P(B)P(A).
6) 0P(A)1
7) P(AB) P(A) P(B) P(AB)

B ( se impune conditia P(B)0 )

Obs. Probabilitatea conditionata este o probabilitate.
Def. A, B sunt evenimente independente daca P(AB) P(A) P(B)v
Propozitie Sunt echivalente:

1) A, B sunt independente
2) P(A|B)=P(A)
3) P(B|A)=P(B)

2.Variabile aleatoare
Fie (, K, P) un camp de probabilitate. Se numeste variabila aleatoare o functie
X :R cu proprietatea {| X() a}K,aR
Conventii de scriere: {X a} {| X() a}
{a X b} {| a X() b}
{X a} {| X() a}
X () =valoare a v.a. X
X=v.a. discreta daca multimea valorilor sale este cel mult numarabila (finita sau
numarabila)
X=v.a. continua daca multimea valorilor sale este un interval sau o reuniune finita de
intervale
Fie X o v.a. discreta cu valorile n x ,..., x 1 . Tabloul sau de repartitie (pe scurt, repartitia sa)
este:

Functia de repartitie a v.a. X (oarecare) este o functie F : RRdata de

F(x) P(X x),xR.