Comert

12.02.2015
Curs 1

International

Definitie. Obiectul de reglementare

Exista 2 acceptiuni stricto sensu ( acceptiunea clasica )
lato sensu ( specifica perioadei moderne )
Stricto sensu : Totalitatea operatiunilor de import export, cu marfuri, servicii care se
desfasoara intre subiecte de drept roman si subiecte de nationalitate straina sau privesc
operatiuni cu marfuri, care trec cel putin o frontiera ( bunuri aflate in trafic international ).
Elemente esentiale :
Import export ( marfuri, servicii intre diferite state )
Participantii ( subiectii dreptului comertului international sunt comercianti
persoane juridice in primul rand, dar si persoane fizice care indeplinesc conditia de a fi
profesionisti comercianti ).
Raporturile juridice de dreptul comertului international sunt raporturi care au in
continutul lor cel putin un element de extraneitate :
- Raporturi juridice intre comercianti avand nationalitati diferite ;
sedii in state diferite ( persoana juridica ) ; cetatenie diferita sau
domiciliu diferit ( persoana fizica ). Acestea sunt alternative, iar nu
cumulative.
- Bunul ce face obiectul raportului juridic sa fie in tranzit
international ( in drumul lui de la o parte la alta, bunul trece cel
putin o frontiera ).
Lato sensu : Comertul international s-a diversificat in Epoca Moderna si au aparut
noi operatiuni ( cooperarea economica internationala ce reprezinta un ansamblu de relatii de
colaborare sau conlucrare intre comercianti pers. fizica sau juridice din state diferite, care
pun in comun valori patrimoniale pentru realizarea unei activitati comune, in scopul realizarii
de profit ).
Ambele acceptiuni au reflex pe plan economic :
- In ceea ce priveste acceptiunea clasica ( restransa ), pilonul il
reprezinta contractul de vanzare cumparare de marfuri
internationale ( apar contracte de intermediere, comision, expeditie,
transport, asigurare, operatiuni de garantie internationala ).
- In sens larg, se exprima prin contract de cooperare internationala.

Principiile ce guverneaza relatiile sociale ale Romaniei si limitele :

Principiul fundamental este principiul libertatii comertului international.
Comparatie cu principiul care a guvernat relatiile sociale ale Romaniei, in perioada
1946 1989 si care a fost principiul monopolului de stat :
- Comertul international nu putea fi realizat de parti, ci doar de stat;
- Principiul monopolului de stat a fost unul dintre primele principii
care au fost desfiintate dupa revolutie, fiind adoptate acte
normative pentru a adopta un nou principiu. Exemple de acte
normative Decretul lege 54/1990 privind desfasurarea unor
operatiuni economice care a permis persoanelor fizice autorizate sa
desfasoare si operatiuni de comert international;
Decretul lege 96/1990
privind unele masuri pentru atragerea investitiei de capital strain in
Romania, care a fost primul act normativ ce a deschis portile catre
investitiile straine.
Legea35/1991 privind
investitiile straine.
Momentul esential il reprezinta momentul aderarii Romaniei, unde sunt prevazute
explicit obligatiile de deplina libertate a comertului international . Aplicam principiul liberei
circulatiei a marfurilor, a persoanelor si a capitalurilor.
Continutul principiului : Se analizeaza din 2 puncte de vedere ( Sensuri )
1. Din exterior spre interior.
2. Din interior spre exterior.
Din exterior spre interior : Acest lucru insemnand capacitatea recunoscuta de legea
romana subiectelor de drept strain, de nationalitate straina de a desfasura activitati comerciale
pe piata romaneasca.
Forme : Forme institutionalizate ( cand deschid in Romania sucursale, filiale ale
societatilor lor din strainatate prin acest lucru se creeaza entitati ).
Forme neinstitutionalizate ( acestea se realizeaza prin simpla incheiere de
contracte ).
Din interior spre exterior : Aptitudinea recunoscuta de lege subiectelor romane de
comert international de a participa la desfasurarea comertului in alte state.
Principiul nu este nelimitat. Exista institutii juridice prin care comertul international
este controlat ( exista marfuri supuse regimului de autorizare ).

Regimul investitiilor in Romania .

Sediul materiei : - Primul act normativ dupa Revolutie care a reglementat accesul
capitalului strain a fost Decretul 96/1990.
- Alte acte normative : Legea 35/1991 privind regimul investitiilor
straine.
OUG 91/1997
OUG 92/1997, care a fost adoptata prin
Legea 241/1998, care configureaza in esenta principiul regimului investitiilor sraine in
Romania.

Investitiile straine se clasifica in 2 categorii :

1) Investitii straine directe.
2) Investitii straine de portofoliu.
Investitiile straine directe - sunt reglementate, in primul rand, prin OUG 92/1997
privind stimularea investitiilor straine, modificata prin Legea 241/1998.
Ce inseamna investitie directa ? : In art. 2 din OUG 92/ 1997 ni se da o definitie a
investitiilor directe : sunt trei forme de investitie directa pe care ordonanta le prevede :
a) Participarea investitorilor straini la constituirea sau extinderea unei societati in
Romania.
b) Dobandirea de parti sociale sau actiuni , la o societate romaneasca.
c) Infiintarea sau extinderea in Romania a unei sucursale sau filiale a unei
societati straine .
Dupa cum rezulta din aceasta enumerare , investitia straina directa , imbraca in
principal , in esenta o forma institutionala, societara . Toate cele 3 elemente enumerate privesc
o societate comerciala .
Investitia directa este de 2 feluri : in forma societara / institutionalizata - investitia se
face prin nasterea sau extinderea unei societati comerciale , si in acest caz investitia directa se
numeste institutionalizata, deoarece are drept efect juridic , crearea sau extinderea unei
persoane juridice.
O societate comericiala are 2 laturi :
- O latura contractuala ( acordul de vointa intre asociati ) .
- Si o latura institutionala .
Investitia directa in forma societara este principala forma de investitie directa, si de
altfel singura la care OUG 92/1997 se refera .
Insa, mai exista o forma de investitie directa : investitia directa in forma exclusiv
contractuala : care nu este legata de o societate comerciala ( care nu genereaza o persoana
juridica ) , ci constituie exclusiv un contract .

Exemplu de investitie straina directa in forma exclusiv contractuala o constituie

contractele de inchiriere sau concesiune a resurselor minerale ( un domeniu extrem de
important al comertului ).
Avem acte normative care reglementeaza investitiile directe in forma exclusiv
contractuala : Legea petrolului - Legea 238 / 2004 , Legea Minelor - Legea 85/2003 , Legea
energiei electrice si a gazelor naturale Legea 123/2012.
Ceea ce caracterizeaza, in mod esential, investitia straina directa in forma
societara , este faptul ca investitorul strain participa in mod efectiv la organizarea ,
administrarea si functionarea acelei societati , sau daca este investitie straina directa in
forma contractuala , investitorul strain desfasoara o activitate efectiva de explorare ,
eploatare a resurselor naturale .
Investiile straine de portofoliu sunt definite in OUG 92/1997 , ca fiind dobandirea
de catre investitorul strain de valori mobiliare pe pietele de capital , organizate si reglementate
in Romania , si care nu implica o participare directa la administrarea societatii respective .
Deosebirea esentiala intre investitia straina directa si investitia straina de
portofoliu este ca : investitia straina directa implica participarea efectiva la administrarea si
conducerea unei societati , pe cand investitia straina de portofoliu are un rol esentialmente
speculativ , constand in : Cumpararea de valori mobiliare : actiuni , obligatiuni , titluri de
stat , cu scopul de a fi revandute si a obtine un profit din diferenta intre pretul de cumparare si
cel de revanzare . In principiu, investitia de portofoliu se face de pana la maximum 10% din
capitalul unei societati .
In materia investitiilor de portofoliu , actul normativ de baza , il constituie Legea
297/2004 privind piata de capital , dar exista si foarte multe acte normative speciale , de
pilda OUG 66/1997 privind cumpararea de titluri de stat .
Notiunea de investitie straina este strict legata cu notiunea de investitor strain .
Ce inseamna investitor strain ?
Notiunea de investitor strain este definita in OUG 92/1997 si intr-un regulament al
BNR in Regulamentul 4 / 2005 al BNR privind regimul valutar.
Prin investitor strain se intelege persoana fizica sau juridica nerezidenta care
investeste in Romania in una din formele prevazute le lege .
Persoana fizica sau juridica nerezidenta- definitia o gasim in OUG 92/1997 , in
Regulamentul 4 al BNR din 2005 si in Codul Fiscal. In esenta nerezidenta este o persoana
fizica care are domiciliul in strainatate ( deci elementul de extraneitate relevant este
domiciliul, si nu cetatenia). Elementele de extraneitate relevante : domiciliul pentru persoana
fizica , respectiv sediul pentru persoana juridica .

Principiile care guverneza investitiile straine in Romania ( sunt 3 principii ) :

I ) Principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in tara .
Princiul libertatii formelor inseamna posibilitatea investitorilor straini de a investi in
oricare din formele prevazute de legea romana , mai exact o investitie straina poate fi facuta in
oricare din formele societare prevazute de Legea 31/1990 , adica sub forma unei societati de
persoane , a unei societati cu raspundere limitata. De asemenea poate fi facuta sub forma unei
asociatii de participatie reglementata de fostul Cod Commercial, actualmente de Codul Civil.

De asemenea, investitia poate fi facuta in formele contractuale prevazute de lege ( contracte

de inchiriere de concesiune ).
Cel de-al 2-lea aspect al primului principiu este principiul libertatii modalitatiilor :
OUG 92 /1997 prevede ca o investitie straina poate fi facuta in una din urmatoarele
modalitati, in functie de felurile aporturilor pe care le pot varsa investitorii straini :
In primul rand aporturile in numerar : Investitorii straini pot varsa aporturi in bani , in
numerar .
Aporturile in numerar sunt de feluri sunt de 2 feluri : in valuta straina ( adica intr-o
moneda liber convertibila ), sau in moneda nationala ( in lei ) . Regula o constituie
raporturile in valuta, dar nu sunt excluse aporturile in lei , atunci cand respectivul
investitor are o sursa de moneda nationala , aceasta putand consta in dividende la o
alta societate comerciala pe care o are in tara , dintr-un pret pe care il dobandeste ca
urmare a unui contract incheiat cu o parte romana , dintr-un beneficiu de lichidare
atunci cand lichideaza societate din tara , dintr-o despagubire pe care o primeste ca
urmare a expropierii investitiei .
Acestea sunt posibile surse de aporturi in lei.
1) Aporturile in bunuri corporale :
Aporturile in bunuri corporale : pot consta in aporturi in bunuri mobile : masini ,
utilaje, echipamente , instalatii , mijloace de transport , alte bunuri necesare pentru
realizarea investitiei respective .
- poate fi si un aport in bunuri imobile :
cladiri sau terenuri la terenuri sunt reglementari speciale .
2) Aportul in bunuri incorporale , adica aportul in drepturi . De regula, se aduc drepturi
de proprietate intelectuala , adica brevete de inventive, licente , marci , desene si
modele industrialale , drepturi de autor . Se pot aduce si apoturi in drepturi de creanta
in acele societati in care un asemenea aport este permis.
3) OUG 92/1997 prevede ca pot constitui aporturi orice alte drepturi sau valori
economice si anume :( aportul poate consta in ) :
- Servicii
- Management ( metoda de organizare si conducerea societatii)
- Aporturi in munca, adica in industrie, acolo unde acest aport este
permis de lege.
- Surse de materii prime , piete de desfacere , clientela , informatii de
marketing , retele de aprovizionare si defacere .
- Nume commercial firma . Numele commercial este un element al
fodului de comert , este o valoare patrimoniala evaluabila in bani.
- Obligatii de a nu face concurenta pe o anumita piata a produselor
pe care societatea le va realiza.
Aport poate constitui orice valoare patrimoniala .
II ) Principiul liberului acces al investitorilor straini in toate domeniile
economice din Romania .
Legea romana nu prevede nici un domeniu economic in care investitia straina sa nu fie
permisa , insa alte tari prevad acest lucru .
Investitiile straine pot fi in : industrie , agricultura ,explorarea si exploatarea resurselor
naturale , transporturi , infrastructura si comunicatii , constructii civile si industriale , comert,

turism , servicii bancare , de asigurari , alte servicii , cercetarea stiintifica si tehnologica , alte
domenii . In anumite domenii cum ar fii cel bancar si al asigurarilor , exista anumite conditii
speciale , de pilda ca sa constitui o banca , sau o societate de asigurari , conditiile de capital
social ( de aport ) sunt mult mai mari decat cele din Legea 31 .
III ) Principiu egalitatii de tratament /principiul nediscriminarii care imbraca
doua forme:
a) Nediscriminare intre investitorii straini si cei nationali .
b) Nediscriminare intre investitorii straini intre ei .
a) In ce priveste prima problema adica nediscriminarea intre investitorii straini si cei
romani , a existat o evolutie istorica : Legea 35/1991 a prevazut principiul
regimului mai favorabil aplicabil investitorilor straini, ce aveau mai multe
drepturi , mai multe facilitati ( scutiri de taxe si impozite ) decat investitorii
nationali. OUG 92/1997 a instituit principiul egalitatii de tratament .
b) Cel de-al doilea aspect este egalitatea de tratament intre investitorii straini intre ei .
Legea romana nu prevede nici o discriminare pe considerente de nationalitate , dar pot
exista deosebiri pe considerente de nationalitate in cazul in care unul din straini
provine dintr-o tara , cu care Romania a incheiat un acord biliateral care confera acelor
investitori drepturi specifice.
In oricare dintre cele doua cazuri a si b , se poate aplica principiul legii mai favorabile
Ideea este ca daca un investitor strain a facut o investitie in tara , iar ulterior se adopta o lege
care prevede conditii mai favorabile pentru acel tip de investitie , acea lege se aplica imediat
si investitorilor vechi .