Sunteți pe pagina 1din 36

EDITATA

DE REVISTA

$Tii NŢA;
IEH'NÎCA-
HORIA MATEI

55

C o l e c i i a ..Povesfiri şfiiniiîico-fanfastice"
80
I
cuviNT ÎNAINTE

Cele dinţii lecturi ne-au fost basmele, poveştile cu hai­


duci, romanele de aventuri, tot ce se adresa fnniMJf^
noaslre, sulkiului dornic de călătorii in epoci şi tămjfmri
depărtate, in trecutul misterios, in viitorul şi mai mis­
terios.
Dorul acesta al adolescenţei nu e decit nevoia de a
şti, de a cunoaşte, de a sparge cercul strimt al cotidianului,
de a se avinta în regiuni necunoscute, bănuite şi întru­
chipate dincolo de cadrul redus in care era nevoită să evo
lueze copilăria noastră.
Cine din generaţia mea n-a citit şi n-a pizmuit pe Ro-
binson Crusoe, pe Guliver, pe eroii lui Walter Scott, Jules
Verne sau Fenimore Cooper, cine n-a călătorit cu „Emi­
granţii în Brazilia", cartea profesorului loan M. Riureanu,
cu personajele mitologice ale lui Ispirescu şi cu cele isto-
rico-legendare ale lui N. D. Popescu sau Petre Dulfu ?
Tntre două cărţi pline de călgforii pe insule şi conti­
nente exotice, între populaţii primitive, de toate culorile, se
perindau codrii şi bărăganele noastre, chipuri şi moravuri
din trecut: Gruia lui Novac, Păcală, haiducid isteţ care
înfruntă potera zapciului sau a cîrc-serdarului. Şi, a doua
zi, iată pe detectivul ingenios, descoperind pe răufăcătorul,
şef de bandă, din Paris sau Londra, iată inventatorul
genial care anticipează progi^sele ştiinţei, iată ocolul pă-
mîntului în optzeci de zi/c şi iată călătoria în lună. Toate
aceste lecturi ne stîmpărau şi ne aţîţau setea de ducă, ne
ascuţeau mintea, ne instruiati, 'ne deschideau porţile litera­
turii de mai tîrziu şi ale vieţii însăşi.
Din păcate nu întotdeauna aceste cărţi erau scrise cUm
trebuie sau traduse într-o limbă curată. Nu totdeauna fina­
litatea lor era educatoare, mobilizatoare, moralizatoare ..,
Neghina, smzatmmlului CUQXM^ chiPj^creşcuţă din iMţ-
rese comerciale, se alătura griului subslaulittl, hinchrăni-
ior, binefăcător, nu o dată elogiul crimei, admiraţia penlru
asasinul sau escrocul de mare clasă erau leit-motiviil accs-
tor opuri sau opuscule, pe care nostalgia noastră le răsfoia,
* le devora în taină, în funduri de grădini sau în podul casei.
De aceea o anumită oprelişte, exercitată do părinţi
sau de învă(ătQi,. punea ^« index această literatură în tota­
litatea ei.
Romanul de anticipaţie, deschizător de vaste orizon­
turi, de aspiraţii spre necunoscut, spre cucerirea tainelor
planetei noastre sau a constelaţiilor depărtate, era confun­
dat cu naraţiunea criminală, cu nuvela scabroasă, cu o
gratuită desfăşurare de fapte, oameni şi peisaje.
Genul s-a compromis. Dar genul trebuia reabilitat, în

s^m^^ls lui constructive.


^mKjkâacţia revistei „Ştiinţă şi tehnică" Ş^-^JttfSKKfi'^^^^
nob'm sarcină oferind, pe un preţ redus, m^KBMSB citi­
tori tineri sau adulţi o colecţie variată de scrie^i^gfmţifico-
fantastice, din care nu este exclusă naraţiunea istorică.
Istoria, chiar în formele ei literare, legendare, rămîne o
ştiinţă, şi se încadrează perfect în preocupările conducă-
ţidprilor acestei redacţii.
j". , Scriitori tineri sau virstnici sînt chemaţi să colaboreze-
'> / -•^ fa opera de popularizare sub- o formă atrăgătoare a ştiinţei
şi tehnicii. Imaginaţia lor va ţi stimulată de aceste jocuri
ale fanteziei. Talentul literar se poate desfăşura in toată
voia pe tărtmiirile unor investigaţii neobişnuite, ale unor
subiecte altele decit ale romanului psihologic sau ale bas­
mului pur.
In numărul de faţă, celecţia de povestiri ştiinţifico-
fantastice ne oferă lucrarea unui ziarist, H-oria Matei, care,
deşi tînăr, dă dovada unei maturităţi scrilloriceşti remar­
cabile. E vorba de naraţiunea „Peştera Novacului". O po­
veste care se petrece în zilele noastre, dar şi pe vremea
domnitorului Petru Cercel, în regiunea Rueărului, la Piatra
Craiului, un amestec de actualitate cu evocări din trecut.
In atmosfera aceea idilică, undf ciobanii doinesc din fluiere
de soc, iar fetele şi nevestele cos minunate ţesături, pooie
cele mai framoate din ţara noasiră şi de pretutindeni, în
acea lume pa/triarhaLă în cadrul pitoresc al Carpaţilor, se
desfăşoară acţiunea povestirii lui Hori» Matei. Nu este &
simplă literatură semănătoristă, ei evocarea cu tllc a unor
vremi bătrîne, proiectarea în tre»ut a unei acţiuni din zilele
noastre, amestecul de eroi de acum patru, sute de ani cu
onaje din aciualikdo. Aceste personaje s'int un procesor
i.iioersitar, un istoric, un geolog, o studentă, un pionier,
un ţăran bătrln ... Oameni cu purtări obişnuite, în viaţa
' •• de toate zilele, ei îşi dau pe faţă, înaintea unui eveni-
,it neobişnuit, ascunzişurile sufleteşti: la unii se niani-
jcstă onestitatea, curajul, încrederea în orij^Ja alţii egois­
mul, lăcomia, laşitatea. « H I ^
Scrisă cu poezie, dar şi cu erudiţie, ^^intezie, dar şi
cu preocupări realiste, istorisirea lui Horia Matei' capti­
vează pe lector de la primele pagini şi-i ţine SMttiio. încor­
dată pînă la urmă. Cadrul pitoresc, caraciŞuBmea fizică
Şl sufletească a eroilor, dialogul viu, descrijjfnle pitoreşti
se îngemănează în „Peştera Novacului", realizînd o
lucrare foarte interesantă, foarte personală, menită să far­
mece sutele de mii de lectori ai acestei colecţii. ^
Acad. VICTOR E n i M M

CAPITOLUL ÎNTII

în care facem cunoştinţă cu profesorul


losif Anton şi cu stude7itul său prefe­
rat şi unde aflăm de o întîmplare
din 1802
In după-amiaza aceea caldă de la sfîrşitul lui august,
profesorul losif A n t o n se p l i m b a î n g l n d u r a t prin l i v a d a
întinsă care înconjura casa aşezată p e o muche de deal. Jos,
d e - a lungul văii, p e pajiştile v e r z i - g ă l b u i mărginite de g a r ­
duri închipuind curioase figuri geometrice, se zăreau, răsfi­
rate, stogurile de fîn — ca nişte căciuli uriaşe şi ţuguiate — ,
iar mai departe, p e după cotul şoselei prăfuite, casele m ă r g i ­
n a ş e ale Rucărului. I n cealaltă parte, către ferăstrăul de a p ă
dinspre D r a g o s l a v e l e , se g h i c e a firul argintiu al Dîmboviţei,
d e a s u p r a căruia plutea parcă un fum albăstrui.
Profesorul A n t o n v e n e a în fiecare v a r ă la Eucăr. Sosea
cu o v a l i z ă mică — în c a r e se aflau haina de schimb şi un
ibric de c a l e a - r - şi cu d o u ă cufere mari pline de cărţi şi de
fişe umplute cu scrisul lui mărunt şi n e r v o s . T o t d e a u n a tră­
g e a la moş Peîraciie N e g a r ă . Ii p l ă c e a izolarea casei de pe
deal, unde a v e a liniştea necesară studiului, îi p l ă c e a u v e -
raiida încăpătoare cu geamlîcuri de sticlă coloraţii, livada
largă mirosind mereu a fin proaspăt cosit presărata cu
p o m i umbroşi. A i c i crease — in ultimul sfert de v e a c — cî-
teva dintre lucrările care-1 situaseră printre istoricii noştri
de frunte şl făcuseră ca faima sa să depăşească graniţele

De mai bli^^^ un ceas se plimba, cu pipa stinsă tn col­


ţul gurii, p e c ă r a r e a ce m e r g e a d e - a lungul v e r a n d e i , urmărit
de p r i v i r e a lui Ursu, cîinele mare, lăţos al lui moş Petrache.
Din cînd t a cind, profesorul scotea din b u z u n a r ceasul mare,
demodat, legat de cheutoarea vestei cu un lănţug de argint.
Gestul era a p r o a p e automat, şi de multe ori p r i v i r e a savan­
tului aluneca, distrată, peste cadranul ceasului, fără să înre­
gistreze realmente ora. Era totuşi limpede că aştepta pe cl-
neA«y cînd moş Petrache — p e care lătrăturile ^ ^ ^ ^ e ale
lui Wsu l-au anunţat incă de departe — intrey|^^H|kirtă,

cu coasa pe u m ă r şl d e s a g a în spinare, p r o S e s o r u f l ^ ^ H e b ă :
— A u t o b u s u l a sosit ? ^wlr
Bătrinui, obişnuit să m ă s o a r e timpul d u p ă poziţia soare­
lui, lăsă coasa în iarbă, îşi scoase pălăria v e c h e cu borurile
pleoştite şi privi în zare.
— A c u ş vine, zise d u p ă ce chibzui puţin.
^T'' Profesorul scoase iar censul şl — fără să-1 p r i v e a s c ă —
il puse la loc în buzunarul vestei, apoi îşi continuă plim­
barea.
D u p ă c î l e v a minute păru să-şi amintească c e v a şl, a p r o -
piindu-se de şopronul lîngă care bătrînul se apucase să
spargă nişte lemne, îi spuse :
— D e s e a r ă a v e m un musafir la masă...
Fu întrerupt de scîrţîilul porţii vechi cu ţîţînl ruginite şi
de lătrăturile ciineiui, care anunţau sosirea univi străin. în­
tr-adevăr, pe c ă r a r e a ce urca spre casă p ă ş e a un tînăr înalt,
cu trăsăturile regulate şi cu p r i v i r e a de^hisu.
— P a u l ! strigă savantul şl a l e r g ă în intîmplnarea noului
venit, strîngîndu-i mina cu căldură. A m primit telegrama r/i
te aşteptam cu n e r ă b d a r e .
Pomkă împreună pe cărare, întovărăşiţi de lătrăturile
din ce în ce mal poteilte ale Iui Ursu, care-şl dăduse seama
că străinul e un prieten.
După ce lepădă rucsacul şi se spălă cu apă de izvor
adusă de moş Petracîie într-un ciubăr vechi, tinărul se aşeză
într-unui dintre cele două fotolii de răchiiă împletită de sub
nucul din faţa v e r a n d e i . Savantul luă Ioc de cealaltă parte a
mesei încărcate cu cărţi şi manuscrise, îşi umplu pipa cu.
Iiiliin g a l b e n şi o aprinse. C i t v a timp tăcură privind peste
ciciitele dealurilor ce străluceau puternic in bătaia soaielui
de d u p i-amiară. P e pajişti, oamenii care coseau finul cu miş­
cări regulate p ă r e a u nişte păpuşi mici trase de sfori, pitici
(lin lumea ideală a b a s m e l o r copilăriei.
In sfirşit profesorul rupse liniştea : _
• r — N u e un secret pentru nimeni, începu el, că ai fost
studentul m e u preferat. încă din primul an de facultate, cu
intuiţia de profesor bătrîn şi experienţa m e a de peşjţe treizeci
de ani, a m găsit la dumneata calităţile excepţioRaie care
anunţau pe viitorul cercetător, p e omul de ştiinţă care v a
continua lucrările noastre, ale celor din generaţia mai veche.
N u , nu protesta. Ştii că nu obişnuiesc să-mi ascund părerile
sub v o r b e meşteşugite.
T ă c u ^ o clipă şi căută !n teancul de hîrtii de pe q ^ ă ,
de ună^,rfiA^iie o mapă de carton.
— i ^ ^ i m chemat aici, continuă el, ca să te ajut la în­
tocmirea lucrării de aspirantură. A m aşteptat vacanţa, fiindcă
e posibil ca faptele şi documentele ce ţi le v o i înfăţişa
să nu-ţi fie de nici un folos. în cazul acesta, nu mi-aş
ii iertat că ţi-am răpit timpul. S-ar putea de asemenea ca
- pornind de la cele trei descoperiri ce ţi le voi împărtăşi i;'
a c u m — să întocmeşti o lucrare care v a arunca o lumină c u ' *
totul n o u ă asupra unei întregi perioade din istoria poporului
nostru.
Savantul se opri din nou, privind ginditor către cel a ş e ­
zat în faţa lui- Tînărul u r m ă r e a cu deosebit interes cele ce-i
spunea profesorul. Conversaţia p ă r e a că a captat şi atenţia
lui U r s u , care — aşezat pe l a b e l e dinapoi — urmărea cele
ce se petreceau la masă, aruncînd şi cîte o privire spre b u ­
cătărie, unde moş Pelraclie aţlţasc focul şi cernea mălaiul
pentru pregătirea mesei de seară.
— C e l e trei intîmplări pe care ţi le v o i povesti acum,
u r m ă profesorul, n-au în aparenţă nici o legătură între e l e .
Spun „în a p a r e n ţ ă " , fiindcă în realitate s-ar putea să fie
strîns legate. Rămîne c a . a c e a s t ă legătură, a cărei posibili­
tate eu a m dedus-o teoretic, dumneata să încerci a o d o v ed i
practic,
O b s e r v î n d gestul de n e r ă b d a r e al tînărului, savantul
zîmbi:
— Ţ i se p a r e catn curioasă această introducere... N o i , o a ­
menii de ştiinţă, folosim cîteodată metode de cercetare a s e ­
mănătoare cu cele ale detectivilor din romane. A ş a c ă dă-mi
v o i e să fiu puţin... misterios şi în e x p u n e r e a mea.
*

7*
D a r n-am vrut să...
— A m glumit, ÎI întrerupse savantul. D a r nu e mai puţin
adevărat cu munca noastră se aseamănă uneori cu cea a
detectivilor aflaţi în faţa unui caz misterios, pe care trebuie
să-1 elucideze deducţie şi cercetări minuţioase.
Profesorul Aşîton îşi umplu din nou pipa, o aprinse şi,
după ce pufăi de cîteva ori, c o n t i n u ă :
— Prima dintre cele trei întimplări — ţi le voi expune
c r o n o l o g i c -*- se situează în 1802. A m aflat-o cu prilejul unei
vizite făcute la M u z e u l din C î m p u l u n g , în u r m ă cu cîţiva ani.
Există la muzeul acesta o bucată de bronz pe care este g r a ­
v a t un fragment din stema v e c h e a Ţării Romîneşti. A m folo-
grafiat-o-
^^vantul deschise mapa şi scoase o fotografie mult m ă ­
rita,'^e care o întinse peste m a s ă interlocutoruli|ţ|%ă«. Pe
fotografie se v e d e a destul de limpede vulturul cW'cruc'- în
cioc, caracteristic vechii steme v a l a h e . In partea de lofe, spre
stînga, se distingeau patru litere s l a v o n e : P A III K. Restul
inscripţiei lipsea.
— R—A—Ş—C, descifra «nărui.
— L-am întrebat pe directorul muzeului, continuă p r o -
'TOsorul — im fost student de-al meu — , de u n d e p r o v i n e
bucata de metal. N - a putut să-mi răspundă p e loc, dar c î î e v a
luni mai tîrziu a m primit la Bucureşti o scrisoare de la el
în care îmi arăta că fragmentul a fost găsit — în ultimul
deceniu al veactilui trecut — de către un profesor al liceului
din C î m p u l i m g şi donat muzeului. Folosise zeci d e ani ca
plită la o stînă de la p o a l e l e Pietrei Craiului. O m scrupulos
şi pasionat de istorie, acel profesor de liceu întreprinsese o
a d e v ă r a t ă anchetă printre ciobani spre a afla unde găsiseră
bucata de bronz. D a r a p r o a p e nici unul au-şi mai amintea.
Toţi e r a u î a s â de acord că plita aceea s » afla acolo de cînd
apucaseră ei. A ş a scria directorul muzeului în scrisoarea sa.
— A ţ i spus, d a c ă nu mă înşel, că este v o r b a de o întim-
p l a r e din 1802...
— R ă b d a r e , tinere, r ă b d a r e . A l u n g numaidecît şl a c o l o .
C î ţ i v a ani nu m-am mal interesat de bucata a c e e a de metal.
Iarna trecută, însă, cu prilejui unor lucrări, a m vizitat Mu­
zeul militar din Bucureşti. A i c i , privind mal î n d e a p r o a p e c e ­
lebrul tun de la T î r g o v i ş t e , u n a dintre primele piese de arti­
lerie lucrate La ţară, am fost izbit de unele amănunte. Iată
aici o reproducere, in xnăiime a p r o a p e naturală, a inscripţiei
de p e ţ e a v a .
Savantul deschise din nou m a p a şi scoase încă o fotogra-
8
fio, p e care o trecu tînărului- A c e s t a o cercetă c u atenţie»
4ipoi a p r o p i e cele două fotografii şi sări în picioare i
— E limpede, strigii. Plita ciobanilor e fragmentul unul
Iun veclii de la T î r a o v i ş i e . Literele P A III K v i n de U II E-
T P A H I K O , adică Pătraşcu... Inscripţia s l a v o n ă s u n ă :
„Făcut rfe Io Petru Voevotf,
fiul Iui Pătraşcu Voevfwl,
• e p o t Radului Voevod",

— Aşa este, făcu savantul şi se lăsă satteiâcut pe spe­


teaza scaunului. Priveşte mai atent inscripţia ş l v e i v e d e a
că l a a m b e l e piese litera R — care în s l a v o n ă se scrie P —
este lungită jos, Iar litera K n u axe picioarele e g a l e . D a t n a
m-am mulţumit numai cu aceasta. A m dat l a analiză p f o b e
de metal de la cele două piese, iar rezultatul a fost < i sînt
confecţlMiate dintr-un a l i a j de a r a m ă şi cositor a p r o a p e iden­
tic. £ste deci te af&iă d e orice iudcMală c ă fragmentul găsit
la p o a l e l e Pietrei Craiului p r o v i n e d e l a unul dintre vechile
timusi a l e turnătoriei d e la T î r g o v i ş t e .
— D a c ă nu m ă înşel, turnătoria s-a făcut prin 1583 s a u
1584, d u p ă m o d e l u l aceleia de Ia V e n e ţ i a . D e altfel atei lu­
crau şi meşteri italieni aduşi din r e p u b l i c a dogilor, r e n u m i t »
pe v r e m e a a c e e a prin a r m e l e p e care le fabrica.
— Foarte adevărat, întări profesorui.
— Totuşi, zîmbi tînărul, nu v ă d ce l e g ă t u r ă poate a v e a
turnătoria d e timuri d e la T î r g o v i ş t e cu o i n l i m p l a r e din
1802...
^ — Eşti tînăr şi g i ă b i t , ae necăji profesorul. A p o i « că şi
cînd ar fi voit cu tot liinadinsul să p u n ă Ia g r e a încercare
r ă b d a r e a iaterlocutorului său, începu sărşi cuceţe meticulos
pipa, o umplu din nou cu tutunul Iui g a l b e n şi o aprinse,
învUiifcidB-se i o t r - u n nor aUtâstiuL P e wrmk, socotind p r o ­
babil că fostul său st'.ulent ş i - a primit p e d e a p s a yeBtru n e ­
r ă b d a r e a de care dăduse d o v a d ă , continuă :
— î n v a r a următoare, a m venit — c a îm fiecare a n —
aici, la Rucăr. C u acest prilej; m-am d e p l a s a t l a C î m p u l u n g
ca să cercetez msii în amănunt împrejurările c a r e a u dus la
descoperirea fragmenti-IUi de tun, ce servise drept plită cio­
banilor d i n cegiune. P r o f e s o r a l care-1 g ă » s e murise d e mult,
dar fiul s ă u m i - a pus l a dispoziţie un jurnal p e care cercetă-
l o r i a modest şi anonim, d a r pasionat şi plin de iniţiativă, 11
ţlniise cu meticulozitate. JnrnaUil fusese găsit, d u p ă moartea
profesorului, printre căiiţile ş l lucrăaile sale. D i n cele scrise
in jurnal reiese c ă unul dintre bătrinii baci din regiune ar fi
declarat că bucata de metal a fost găsită tn 1802. P o v e s t e a
o ştia de la bunicul său...
— D a r cum a reuşit ciobanul a c e l a să identifice cu ittita
exactitate anul ? M i se pare foarte puţin p r o b a b i l ca...
— A n u l ' n u 1-a identificat nici bătrînul baci şi nici măcar
zelosul profesor c î m p u l u n g e a n . C u v o i a dumitale, această
identificare mi-am permis s-o fac eu...
Din nou savantul se lăsă pe speteaza scaunului, privind
amuzat la fostul său student. A c e s t a u r m ă r e a concentrat p r o ­
priile sale gînduri. Era vădit frămîntat de cele ce-i e x p u n e a
profesorul. Cufundaţi în discuţie, cei doi nici nu o b s e r v a s e r ă
că s o a r e l e începuse să se ascundă pe d u p ă dealurile î m p ă ­
durite dinspre apus, colorînd marginile norilor într-o g a m ă
variată, ce m e r g e a de la roşul cel mai aprins p î n ă la violet.
— C u m aţi reuşit, întrebă tînărul, să situaţi în timp în-
t i m p l ^ e a d u p ă mai mult de 150 de ani ? j;^^.,
— M i - a m permis să copiez din jurnalul cu pricl]fia> urmă
profesorul fără să ţină seamă de întrebarea ce i se pusese,
pasajul care ne interesează.
Scoase din m a p ă o foaie dactilografiată pe care tînărul
citi:
„Declaraţia lui G h e o r g h e Boldeanu, cioban la stîna de
la C e r d a c u l Stanciulul" :
„Bunicul meu îmi p o v e s t e a , cînd eram mic, că v r e m u ­
rile cînd intrase el pentru prima oară la stînă erau
foarte vitrege, şi oamenii ajunseseră la s a p ă de lemn.
Boierii asupreau pe ţărani, vătafii furau ca-n codru,
slujitorii domneşti luau şapte piei de pe bieţii oameni,
care n-aveau de unde plăti dările tot mai mari. -Pe
drumuri se înmulţiseră tîlharii şi Intr-un singur an s au
schimbat trei domni, şi care cum v e n e a punea biruri noi
şi grele".
C u v i n t e l e „într-un singur an s-au schimbat trei domni"
erau subliniate cu creionul roşu.
Tînărul citi mai departe :
„ L a fărădelegile boierilor şl ale ciocoilor s-a adăugat
grea urgie care căzu în acel an peste ţară. Intr-o
n o a p t e s-a despicat pămtItfFul şi s-au mişcsrt munţii din
loc, s-au dărîmat casele şi au betegit pe oameni şi
nici măcar sfînta biserică a lui Radu V o d ă din C î m p u -
lung n-a scăpat. A doua zi dimineaţa, oamenii care
treceau spre oraş au văzut la poalele pietrei celei
mari, unde se află Peştera N o v a c u l u i , fierărie stricată
şi o roată ruptă. Şi p o p a Ilie le-a ;;pus că e carul ar-
IIO
hangheluUii Mihail, care a venit să pedepsească pe
oamenii înrăiţi şi păcătoşi. M u l ţ i ani nu s-a atins ni­
meni de fierul acesta pînă I-au cules ciobanii şi au
făcut plită".
Şi în paragraful acesta existau u n e l e s u b l i n i e r i : „s-a r1<
picat pămîntul şi s-au mişcat munţii din l o c " , iar mal Jos :
„nici măcar sfînta biserică a lui Radu V o d ă din Cîmputung
n-a s c ă p a t " .
P o v e s t i r e a baciului B o l d e a n u se termina astfel:
„în Peştera N o v a c u l u i , zice-se că săl.'işlula haiducul Ef-
timie, care b ă g a s e g r o a z a în boieri şi th zbirii stăpîni-
rii. In n o a p t e a cînd a căzut urgia peste ţară, Peştera
N o v a c u l u i s-a surpat şi s-a astupat cu pietroaie mari.
C e s-a făcut Eftimie H a i d u c u l , nimeni nu ştie şi nimeni
nu 1-a mal văzut de-atunci."
IMpk ce tînărul termină lectura, profesorul Aliton în-
trebSf^-
— A c u m îţi dai s e a m a cum am dedus că toate accsl .
s-au întîmplat în 1802?
— „Intr-un singur an s-au schimbat trei domni", mur­
mură celălalt, citind prima frază subliniată.
— A d i c ă in 1802, făcu triumfător savantul. M a i întîi
M i h a i Suţu pînă în iulie, a p o i A l e x a n d r u Suţu p î n ă la i s e p ­
tembrie, apoi Constantin Ipsllântl.
Tînărul sări în sus a g i t a t :
— E limpede, strigă el. „ S - a despicat pămîntul şi s au
mişcat munţii..." Cutremurul 1 Cutremurul din 1802, care a
distrus biserica lui Rntlu N e g r u din C î m p u l u n g 1 Biserica e
monument I s t o r i c ; datează din v e a c u l al X V I - l e a şi mai tîr-
ziu a fost restaurată de M a t e i B a s a r a b ; g r a v a v a r i a t ă la
cutremurul din 1802, a fost refăcută, douăzeci şi cinci de ani
mai tîrziu, de G r i g o r e al I V - l e a G h i c a . A i c i r îngropat N i c o -
lae A l e x a n d r u Basarab, care a murit în 1364-
Bătrîiîul savant d ă d e a din cap satisîiicut.
— Tot ce spui e foarte a d e v ă r a t . A i o m e m o r i e excepţio­
nală. V e i fi un b u n profesor de istorie.
— N u e chiar aşa. A M dimineaţă, înainte de a lua auto­
busul spre Rucăr, am vizitat biserica şi am avut astfel pri­
lejul să-mi retni|>; ospătez aceste date. D a t , m ă întreb, cum
de ff-a putut ru în urma tinul cutretnur să a p a r ă subit un tun
fabricat cu peste d o u ă sute de ani înainte. Fiindcă pentru noi
e acum limpede că nu e v o r b a de roata de la carul a r h a n ­
ghelului M i h a i l , cum s p u n e a acel p o p ă Ilie, ci de roata tunu­
lui v a l a h de Ia Tîrgovlşte...

TU
in clipa aceasld, moş Petrache se a p r o p i e şi-i pofti la
masă. Ultimele roze roşiatice a l e &oai<elui, ce a p u n e a , abia
mai reuşeau sk-şi facă d r a m clin spatele âenlurtlor î m p ă d u ­
rite, iar în v ă l începeau să plutească u m b r e l e serii. D e d e ­
parte, p e d u p ă cotul Dîmboviţei, r ă z b ă t e a z v o n d e tălăngi.
— M i - e teamă c ă v a trebui să a m i n ă m discuţia in'^itru
după masă, zîiabf profesorul, « a su JIU s u p ă r ă m pe ţjuitia
noastră. D e altfel în a d o u a întîmpîare p e care ţi o v o i r e ­
lata, moş P«traciie N e g a r ă îşi a r e « o î u l său...

CAPITOLUL AL DOILEA

hi care e vorba de salba Ancăi, fata


învăţătorului din Rucăr, şi de o inte­
resantă saisoare sosită de la domnul-
Antonio Aldobrarulim din Venefia

După masă, moş Pelraclie sirînse farfuriile şi profesorul


A n t o n aduse maşina cu spirt şi ibricul de cafea.
— N-aaa făcut pregătiri deosebite pentru dumneata, se
crezu savantul dator să-1 anunţe p e musafirul său. A ş a m i n -
căm î n fiecare seară : mămiiiliguţă, lapte, brtnză, unt... P r o ­
dusele stînii de la C e r d a c u l Stanciuiui, a d ă u g ă el zimbînd,
ale stînii unde a a i de zile a folosit drept plită o bucată din
ţeava unuia dintre primele tunuri v a l a k e .
A f a r ă se întunecase, şi m o ţ i»etrach« a d u s e încă o lampă.
M i r o s u l cafelei umplea v e r a n d a , asiestecîndu-se cu cel a l
finului cosit şi al florilor sălbatice de munte. Z g o m o t e l e de
afară se p o t o l e a u încetul cu încetul.
D u p ă ce-şi aprinse pipa şi moş PelraclBB îşi trase l i n g ă
masă un scaun scund, cu trei picioare, savantul începu s ă p o ­
vestească :
— M o ş Petrache şi cu mine sîntem prieteni vechi. In
1916, l a intrarea ţării î n război, a b i a împlinisem 20 de ani.
Eram sublocotenent într-un regiment d e vinatori de munte
şi a v e a m î n compania m e a un sergent p e numele N e g a r ă
Petre...
— Sergent-raajor, interveni moş Petrache o p i i n d u - s e o
clipă din îndeletnicirea c ă r e i a i se deda cu mare atenţ:e :
răsucitul unei ţigări g r o a s e , din tutun negru, înlr-o bucată
de ziar ce ţinea l o c de foiţă.
— D a , aergenî-major, se corectă profesorul. î n septem-

12
b r i e a m fost cantonaţi l î n g ă Rucăr, a p r o a p e de v e c h e a ţ)ra-
nită, unde se aflau diviziile a XII-a şi a XXII-a, sub coindiida
g e n e r a l u l u i T r a i a n G ă i s e a n u , iar în octombrie am luat parte
la luptele d e la M a t i a ş , V a l e a Pravăţnlui şl Lereşti. A u fost
g r e l e încercări pentru trupele noastre.
Savantul se opri să-şi umple pipa, operaţie care părea
totdeauna sâ-i a b s o a r b ă întreaga atenţie. T î p ă r u l o b s e r v ă
însă — după încruntarea sprîncenelor profesorului — c ă
acesta se g i n d e a intens, încercînd, probabil, să readucă în
memorie unele amănunte p e care cei peste patrttzeci d e ani
scurşi d e atunci l e ştirbiseră.
— Plutonul p e care-1 c o m a n d a m e r a răspîndit printre
stînciie cele mari, cu forme uneori ciudate, cu care este p r e ­
sărată coama muntelui pietros unde se află C e r d a c u l Stanciu-
Ini. A v e a m misiunea să a p ă r ă m drumul îngust şi întorloclieal,
cunoscut s u b numele d e Poteca Grănicerilor. Locul ales e r a
î n t r - a d e v ă r prielnic. Din spatele stîncilor şi tufelor de alun
şi ferigi, piiteam ţine s u b s u p r a v e g h e r e o bună porţiune a
drumului şerpuit de la poalele muntelui pînă în v a l e spre
D r a g o s l a v e l e , unde se aflau clădirile, p e atunci temporar p ă ­
răsite, ale stînii. D a r trupele g e r m a n e a l e generalului prusac
Kurt v o n M o r g e n fuseseră peste noapte întărite c u unităţi d e
artilerie, care în zorii zilei d e » « Hoiembrie ne luară s u b focul
lor ucigător- Fiecare stincă a f»st bătută d e obuze, şi între­
g u l munte se cntremura din măruntaie. C r e d că nici cutre­
murul ce| mare din 1802, d e care v o r b e a m mal înainte, n-a
fbst mai violent.
M o ş Petrache clătină capul în semn de a p r o b a r e , şi cutele
adinei din obrazul ars d e soare d ă d u r ă gurii o expresie
a m a r ă . Amintirile ră/Aoiului nu stnt nic4odată plăcute.
— A m căzut rănit, urmă savantul. O schijă de o b u z m-a
lovit î n şold, p r o v o c î n d u - m i o hcBioragie în urma căreia
mi-am pierdut cunoştin|a. M - a m trorit multe zile m a i tîrziu,
d u p ă ce zăcusem o v r e m e înts-e viaţă şi moarte. M - a m trezit
într-o fnsmoasă amiază d e toamnă, intr-un pat cu aşternut
proaspăt mirosind a levănţică, aşezat p e o v e r a n d ă cu g e a ­
muri mari, hmrino^ise. E v e r a n d a p e c a r e ne aflăm î n clipa
aceasta, şi patul era în c o l M l acela, unde se « f i a şi acum.
Privind Intv-o parte şl foarte încnroat, bătrtnul N e g a r ă se
prefăcea că se caută prin b n s u n a r e l e suBtanuIui.
— C e cauţi, moş Petrache, îl întrebă savantul făcînd cu
ochiul către lînăr.
— A ă . . . tutunul... nu ŞHH u n d e l-am pus.
— E p e masă, drept î n faţa dumitale, rîse savantul şi

13
împinse spre bătrîn p u n g a v e c h e , din piele de căprioară, l e ­
gată cu şiret la băierl.
— M a i tîrziu, continuă el adresîndu-se tînărului, a m
aflat c u m ajunsesem aici. Sergentul — v r e a u să zic sergentul-
major — N e g a r ă Petre m-a dus cîţiva kilometri în spinare,
p e l î n g ă liniile inamicului, riscîndu-şi v i a ţ a ca s-o s a l v e z e
pe a mea.
M o ş Petrache, din ce î ş ce m a i încurcat, se căuta din
nou prin buzunare, privind cu desperare b a în tavan, b a spre
d u ş u m e a u a podită cu lemn a verandei-
— I a r ai pierdut c e v a , moş Petrache, îl l u ă peste picior
profesorul.
— ...chibriturile...
— Tot p e masă.
In timp ce bătrînul îşi a p r i n d e a ţigara g r o a s ă mormăind
în barbă, profesorul A n t o n făcu din n o u tînărului cu ochiul.
Apoi continuă:
— D e ş i în m e m o r a b i l a zi d e 4 noiembrie trupele r o m î -
neşti obţinuseră victoria, celebra victorie de la Cîndeşti-
A l b e ş t i , comandamentul nostru ordonă retragerea, d e o a r e c e
efectivele noastre erau inferioare celor germane, care, d e
curînd, primiseră ca întăriri puternice unităţi d e artilerie.
C î t c v a zile mai tîrziu, trupele g e r m a n e o c u p a r ă întreaga r e ­
giune. M o ş Petrache, adică tînărul serfient-major Negară
Petre d e atunci, î m p r e u » ă cu m a m a sa, care mai trăia, m ă î n ­
grijiră cu mult devotament. D u p ă trei săptămîni eram a p r o a p e
complet restabiiit şi am început să fac scurte plimbări î n
zilele frumoase a l e acelei toamne tîrzii. Intr-una diptre aceste
zile — îmi amintesc ca azi, e r a într-o joi, zi de tîrg în Rucăr
— a m cunoscut-o p e A n c a . Era frumoasă A n c a , şl e u a v e a m
douăzeci de ani...
Savantul tăcu brusc şi rămase cu privirea pierdută peste
crestele depărtate a l e munţilor, care, în albe.slrul din ce în ce
mai întunecat a l serii de v a i ă , se conturau v a g în zare. B ă ­
trînul savant zîmbea unei amintiri...
— D a r asia e altă poveste, eontisnă el A n c a , fată î n v ă ­
ţătorului din Rucăr, purta l a 9 U o « a l b u n o u ă din bani d e
aur, de care e r a foarte mindră. C a unul ce studiasem istoria,
mă p r i c e p e a m pitţin şi l a numismatică şi a m remarcat că
salba A n c ă i se d e o s e b e a mult de cele obişnuite p e care l e
purtau de obicei fetele î n zi de sărbătoare. N u erau g a l b e ­
nii, bănuţii de a u r romîneşti şi nici Icosarii şi m ah m u d el el e
turceşti, ci m o n e d e foarte vechi, în majoritate ţechini şi d u -
caţi veneţieni, florini din cei m a i autentici bătuţi î n m o a e t ă -

u
riile din Florenţa, taleri nemţeşti şi scuzi franţuzeşti. Foarte
intrigat, a m întrebat-o de unde a r e s a l b a cu monede atit de
puţin obişnuite pe m e l e a g u r i l e noastre. La început n-a vrut
să-mi spună, apoi mi-a mărturisit că a găsit monedele — cî-
t e v a zile d u p ă bătălia cea m a r e de la C î n d e ş t i - A l b e ş t i —
a p r o a p e de C e r d a c u l S t a n d u l u i , printre sfărîmăturile sttnci-
l o r bătute de o b u z e l e nemţeşti. în cursul unei plimbări pe
c a r e a m făcut-o amîndoi, mi-a arătat l o c u l : era chiar la p o a ­
lele muntelui în care se afla Peştera N o v a c u l u i .
T î n ă r u l tresări şi se uită întrebător la profesor. A c e s t a
scutură scrumul din p i p ă şi — fără să ţină s e a m ă de între­
b a r e a mută din ochii studentului său — continuă :
— A m uitat să-ţi relatez un amănunt pe care te rog să-1
r e ţ i i : Peşterea N o v a c u l u i , v e c h i u l sălaş al haiducului Eiti-
mie, care fusese astupată la cutremurul din 1802, era din
n o u accesibilă. U n obuz g e r m a n nimerise stînca uriaşă ce
astupa intrarea, prefacînd-o în ţăndări. Astfel că, d u p ă mai
m'.iît de 100 de ani — mai exact d u p ă 114 ani — , a m fost
primul om care a pătruns din nou în această grotă, care fu­
sese ştearsă de pe harta topografică a Pietrei Craiului. E
destul de puţin adîncă, formală — d u p ă cîte mi-am putut da
s e a m a — prin acţiunea de d i z o l v a r e a unor a p e de infiltraţie
calcaroase, ca şi peşterile de la P o l o v r a g i , l a l o m i c i o a r a , ca şi
peştera D î m b o v i c i o a r a , ce se află la numai cîţiva kilometri
de Rucăr. Romantismul vîrstei mele fragede de atunci a
r ă m a s profund d e z a m ă g i t : n-am găsit urme de oameni pri­
mitivi, nici de urşi, hiene sau lupi de c a v e r n ă şi nici m ă c a r
v r e u n semn că haiducul Elliraie trecuse p e - a c o l o . Eram, ce-i
drept, complet nepregătit — nu a v e a m măcar o l u m î n a r e
pentru e x p î c i a r e a colţurilor mai întunecoase — , dar mi-am
dat s e a m a că obuzul g e r m a n nu putuse înlătura toate u r m e l e
c u t r e m u r u l u i ; era limpede că pe v r e m e a l e g e n d a r u l u i hai­
duc peştera fusese mult mai mare, iar cutremurul din 1802
nu-i astupase numai intrarea, ci-i prăbuşise şi bolţile în adînc.
Profesorul se opri şi începu să p r e p a r e încă un rînd de
cafele. C î n d flăcările albăstrui ale spirtului î n c e p u r ă să dan­
seze v e s e l e în jurul ibricului, savantul v o r b i mai d e p a r î e :
— C î t e v a săptămîni diipă a c e e a m-am despărţit de A n c a .
M ă restabilisem .complet şi, î m p r e u n ă cu moş N e g a r ă — cu
sergentul major Met;:iiri Petre a m plecat prin ţara ocupată
de trupele g e r i ' B î i e ; auzisem că regimentul lîostru se r e g r u ­
pase u n d e v a în M o l d o v a şi sporapi şă putem a j u n g e a c o l o .
N i i m mai vorbit cu A n c a despre salba el. Ea c r e d e a că un
soldat austro-iingar p i e r d u s e m o n e d e l e în timpul bătăliei. Era

15
însă puţin p r o b a b i l : c i n « ia cu el în război o colecţie de m o ­
nede din v e a c u r i l e al X V - l e a şi al X V I - l e a î La despărţire,
pe peronul gurii din C î m p u l u n g , fata învăţătorului ml-a d ă ­
ruit o monedă din s a l b a ei...
D i n nou vorbitorul deschise m a p a ; de astădată s c o a s e
u n plic de celofan în care l u c e a o m o n e d ă mică de aur.
T î n ă r u l luă plicul şi-1 a p r o p i e de l a m p ă :
— D a r asta, făcu el d u p ă cîteva clipe, e o m o n e d ă
bătută de H e n r i c al I l I - l e a al Franţei ! Inscripţia se v e d e
foarte limpede.
— întocmai. H e n r i c al IlI-lea, fiul Ecaterinei de M ^ d i c l s ,
ultimul din dinastia V a l o i s . A c e a s t ă m o n e d ă este ceea ce
se chemă un „ecu d o r au s o î e i l " ' şi a fost bătută, cum bine
ai remarcat, în jurul anului 1580, în timpul domniei lui H e n ­
ric al m-lea...
— . . . care a domnit, d a c ă nu m ă înşel, p î n ă în 1589, cind
a fost asasinat de un dominican fanatic.
— Aşa este.
Profesorul se lăsă iar pe speteaza scaunului, atitutiine
pe care o lua întotdeauna cînd un student r ă s p u n d e a deosebit
de bine la e x a m e n .
T î n ă r u l se simţea ca în anii de facultate, l a seminariile
şi colocviile de istorie m e d i e v a l ă . . .
— Fragmentul umii tun construit prin 1580, m u r m u r a el,
o m o n e d ă bătută în jurul anului 1 5 8 0 . . .
Savantul d ă d u din cap în semn de a p r o b a r e .
— Ţ i - a m spus, continuă el, că cercetătorul istoriei v e c h i
este uneori nevoit să lucreze ca un detectiv : adimă fapte
izolate, deseori mărunte şi aparent fără l e g ă t u r ă cu p r o b l e m a
ce-1 p r e o c u p ă şi clădeşte cu ele o i p o t e z ă ; apoi cercetează
pentru a g ă s i d o v e z i l e că ipoteza sa e cea justă. N u m a i că,
a d ă u g ă el zirabind, istoricul nu se ocupă de amprente digitale
şi nu anchetează p e contemporanii săi, ci caută d o v e z i l e sale
în cronici şi h r i s o a v e , printre ruinele oraşelor dispărute şi
în picturile d e pe zidurile v e c h i l o r m ă n ă s t i r i . . . şi uneori
chiar în peşteri.
T î n ă r u l sări în picioare agitat :
— Credeţi că . . .
— R ă b d a r e , tinere, îl potoli profesorul ridicînd mina.
M a i întîi să faci cunoştinţă şi cu cea de-a treia piesă din
dosarul meu. D u p ă a c e e a v o m discuta împreună ipoteza. -
Deschise mapa şi scoase o scrisoare dactilografiată de

1 Scud de aur.

16
care e r a ataşată, cu o clamă, lotocopia mult s i d i i t ă a unul
tl<»cmiîent c u pecete.
— S c r i s o a r e a p e care o vezi a m primit-o i a urmă cu
Câteva luni d e ia prietenul mxax profesorul AntMiio A l d o b r a n -
dlni, directorul M u z e u l u i orăşcaesc d i n V e n e ţ i a . D u p ă cum
ştii, iBsIitutul jiDstm d e istorie întreţiitte ciM-espoîidenţu cu
iastitiiţii ştiinţifice de specialitate din diferite ţări, făcind
ficîiiinb d e mctexiaie care interesează p e cercetătorii respec­
tivi. A n u l tiecHt a m avut prilejul să-i tiiniit protesorului
Aldobraiidiiii — o somitate m o n d i a l ă î n ceea ce priveşte
istoria V e n e ţ i e i — unele date inedite cu privire l a călătorii
veneţieiii care a u vizitat Ţ a r a Eosmmească şi M o l d o v a î n s e -
ccdele a l X V - l e a şi al X V I - l e a . Savantnl italiim s-a r e v a n ş a t
destul de prompt triraifîiuUi-mi fotocopia unei scris®ri desco­
perite în arhivele o r a ş u l u i V-esieţia, scrisoare datată 24 mai
1539, m c a r e — după c u m v e i v e d e a — e vorJja d e n u v o e -
-vod vaJah.
Savantul întinse peste m a s ă fotocopia scrisorii. In timp
c e tîinărul p a r c u r g e a cu o a r e c a r e giieutate textul vechi italian,
profesorul îi d ă d e a unele l ă m u r i r i :
— D u p ă cum vezi, scrisoarea este semnată Lucrey.zia
C i ş a i a şi adresată lui Stăpione C i g a l a din Ctmstaatinopole.
Ştii, probabil, că acesta este a u m e i e creştinesc al lui Sinan
P a ş a , c a r e e r a d e o r i g i n e a&aae£o-ataliaHă şi trecuse la m o -
haniedanism, spre marea dtuere a mamei sale. Renegatul
Scijpâone Ccgala a nroat toate treptele ierarliiei demnităţi­
lor turceşti, ajimgînd mare vizir, O e ş i p a p a Clement al
V l I I - I e a 1-a afurisit, « a a m a sa, Lucrezzia O g a l a ^ a continuat,
d u p ă c u m vezi, s ă c o r e s p o n d e z e in a s c i m s c u e l I n m o d
special îţi atrag a t o i ţ i a asaipra celui de-al patrulea paragraf.
T î a ă r u l citi rar, traducînd î » romînaşte :
„Şi m a i află că aici, la V e n e ţ i a , stă de cîtva timp
un p r i b e a g v a l a h care-şi zice «Petrus Demetrius Prin-
ceps et î i a e r e s V a l a h î a e ° » şi locuieşte î n palatul C a
Pozzo, l î n g ă casa PriuU, şi a r e secretar p e un italian
pe nunue Francisco Sivori şi o m u l p m e d e servitori.

' Siiian Paşa a fosl numit mare vizir ta 3 aprilie 1589, cu apro­
ximativ 50 d« zflţ? <k>ci înainte de data scrisorii Lucrczziei Cigala.
El a [ost destituit diii funcţia aceasta in urma înfringcrii suferite de
armntele turceşti — |)e care le comanda — la Călugăreni, în au,gust
1595, şi a retragerii deT.astruoa&e dc la Giurgiu, sub presiunea arma­
telor lui Mihai ViK'nzul, în octombrie a-1 aceluiaşi an.
Petru Oimilrio, prinţ şi moştenitor al Valahici. Voevodul valah
îşi dădea titlul în latineşte, după moda din apusul E n r « p e i ,
il7.
Şi mai aflu că acest pribeag vrea să ia din nou
tronul Ungro-Vlahiei, şi în palatul lui ii vizitează
ambasadorul francez de Maisse şi are scrisori de
recomandaţie de la senatul Veneţiei şi este sprijinit
de papa, de regele Franţei şi de d o g e l e Veneţiei.
Şi mai află că aici, la Veneţia, se spune că pri­
beagul valah va înapoia banii împrumutaţi cînd va
ajunge iar domn în ţara lui, fiindcă atunci cînd a
fugit înspre cetatea transilvană a B a r a s s o v i e i * a ascuns
într-o peşteră din munţi o comoară cu nestemate şi
mulţi bani.
Şi-ţi scriu acestea ca prin iscusinţa ta să zădărni­
ceşti planurile pizmaşe ale duşmanilor tăi ticăloşi,
care uneltesc împotriva ta..."
— D u p ă toate aparenţele, zise profesorul, scrisoarea
aceasta n-a ajuns niciodată în mîinile temutului Sinan Ptişa.
A c e a s t a este, de altfel, şi p ă r e r e a prietenului meu, profesorul
A l d o b r a n d i n i . D e ce n-a fost trimisă nu se v a afla probabil
niciodată. Poate Lucrezzia C i g a l a s-a răzgîndlt sau poate că
scrisoarea a fost interceptată de un spion al p r i b e a g u l u i
voevod v a l a h . . .
Tînărul nu mai era atent la cele ce-i spunea savantul.
P r i v e a gînditor r e p r o d u c e r e a documentului şi murmura :
— O peşteră în m u n ţ i . . . înspre cetatea transilvană a
Barassoviei...
Din nou se ridică în picioare şl î n c e p u să se p l i m b e
agitat prin v e r a n d a îngustă.
— E limpede, L'Crigă apoi. Sînt convins c ă . . .
— Răbdare, tinere, îl întrerupse bătrînul profesor. Ştiu
ce v r e i să spui, dar deocamdată e o simplă ipoteză. N e tie-
b u i e dovezi, dovezi care să transforme ipoteza noastră în
certitudine. D e aceea te-am chemat aici. Te-am chemat în
primul rînd fiindcă ai fost studentul m e u preferat, în al
doilea rînd fiindcă sînt — oricum — prea, bătrîn ca să m ă
mai caţăr pe munţi, şi în al treilea rînd fiindcă cercetările
noastre îţi pot fi de un real folos la întocmirea lucrării de
aspirantură. Şi acum să facem un plan tle b ă t ă l i e . . .
A u stat pînă după miezul :iBopţii, aplecaţi asupra r.iiei
hărţi, discutînd îndelung, făcînd însemnări, întocmind iluie-
rarii.

1.Numele vechi latinesc al Braşovului (astăzi Oraşul Stalin). Ce­


tatea Barassovia a fost clădită în 1211 de căire cavalerii teufoiii,
aduşi aici de rejTele Ungariei, Andrei al Il-lea. Rui'n'lc cclăţii se văd
şi astăzi pe dealul Tîinpa.
Intr-un tîrziu, profesorul s-a ridicat indreptlndu-se din
şale, apoi şi-a scuturat de cenuşă pipa :
— T r e b u i e să-ţi procuri ecliipamentul necesar d e Ia
C î m p u l u n g . N u v o r b i cu nimeni despre cele discutate astă-
seară. N u trebuie să uiţi nici o clipă că deocamdată e doar
o ipoteză . . . C î n d crezi că poţi porni ?
— D a c ă ar fi după mine, chiar acum.
Savantul zîmbi:
— Tezaurul nostru a aşteptat a p r o a p e patru sute d e a n L
M a i poate să aştepte o zi sau d o u ă . . .
S e ' despărţiră cu o strîngere de mină.
Deşi e r a tîrziu şi a v u s e s e o zi obositoare, tînărul n u
putu să a d o a r m ă multă v r e m e . Stătea in pat şi v i s a cu ochii
deschişi. C i n d , i n siirşit, aţipi, cocoşii cîntau pentru a d o u a
oară.

CAPITOLUL AL TREILEA

în care e vorba de documentele unei


cancelarii domneşti şi unde se pome­
neşte pentru prima oară de Berthier

Un grup de patru excursionişti urcau dinspre Rucăr,


p e poteca de p ă d u r e ce duce pînă la poalele Pietrei Craiului,
la stînca mare şi ciudat răsucită, cunoscută s u b numele d e
C e r d a c u l Stanciului. Drumui în pantă lină e r a străjuit d e
molizi înalţi şi drepţi, printre care se zăreau tufele de zmeură
şi pălăriile v i u coloraîe a l e ciupercilor. In dimineaţa limpede
de v a r ă se auzea numai ciripitul păsărilor d e pădure, iar d e
jos, dinspre păşunile din vale, răzbătea cînd şi cînd sunetul
tălăngilor de Ia siînă.
G r u p u l celor palru n u a v e a nimic deosebit. In timpul
lunilor d e vară, mii de turişti de felul acestora bătătoresc
potecile muBţilor noştri, bu«urîndu-se d e aerul proaspăt şi d e
frumuseţea priveliştjîor carpatine.
C e l care m e r g e a în frunte e r a un bărbat d e v r e o 30 d e
ani, cu trăsăturile feţei pronunţate ; a v e a sprîncene stufoase,
care a p r o a p e că se î m p r e u n a u d e a s u p r a nasului c a m b o r c ă -
nat, ceea ce făcea să p a r ă că a r e ochii mici. A b u n d e n ţ a
părului din sprîncene e r a parcă o compensaţie pentru faptul
că pe cap părui se rărise într-un început d e chelie. M i h a i
M u n t e a a u era g e o l o g şi n u scăpa nici un prilej să arate

il9
t o v a r ă ş i l o r de drum ctmoştinţele sale d e s p e d a H t a t e . Uneori
se oprea, cerceta pămîntul şi explica :
— N e aflăm p e nn sol scheleto-tnrbos, care vesteşte
tiirbăriile r e g i u n i l o r înalte.
Ajungînd pe vreo coastă d e munte, ţinea să-i anunţe
p e ceilalţi c ă :
— A i c i se îmbină destul d e curios miele şisturi p a i e o -
zoice de cristallnitate ridicată, cu c o n g l o m e r a t e din crelacicul
inferior.
A c e s t e remarci, a căror semnificaţie o înţelegea n u m a i
el, a t r ă g e a u g l u m e l e celorlalţi. M a i a l e s Ileana, l o g o d n i c a
Ini, n u scăpa nici un prilej să-l la peste p i c i o r :
— P a r c ă ai e x p l o r a A n t a r c t i d a s a u i z v o a r e l e A m a z o a ­
n e l o r şi nu o potecă p e care ciobanii din B u c e g i o b a t d e
mii de ani.
Ileana V e l e s c u e r a studentă Ia filologie şi îndrăgostită
de istorie, p e care o studia cu pasiune. Era blondă, de statură
potrivită ; ochii mari, verzi a v e a u o sclipire d e umor. B u n ă
camaradă, ţinea pasul cu ceilalţi şi nu se p l i n g e a d e o b o s e a l ă ,
cu toate că, p e alocuri, drumul accidentat scriicita eforturi
serioase din partea excursioniştilor.
L u a s e în e x c u r s i e şi p e fratele ei mai mic, Costel, u n
băiat de 10 ani, v i o i şi neastîmpărat, care se căţăra pînti î n
virful brazilor şi imita strigătul cucului sau dispărea cite
un sfert de ceas, pentni ca apoi să a p a r ă zgâriat p e genunchi,
cu cămaşa ntptă şi cu cravata de pionier plină cu zmeură
proaspăt culeasă.
— D e ce nu stai l î n g ă noi, îl dojenea sora lui. V r e i să
cazi într-o prăpastie ? N u te m a i iau niciodată cn mine.
— Lasft-I, intervenea P a u l C o m a n . E doar vacanţă.
Currnd intră din n o u Ia îhvăţătKră...
Uittmul membru al grupului, profesorul C o m a n — î n
care cititorul v a recunoaşte, fără îndoială, p e vizitatorul şi
fsstnl s t u d e r i preferat al savantului losif A n t o n — se ata­
şase celorlalţi abia la C î m p u l u n g . Avem cam aceeaşi vîrstă
cu g e o l o g u l M u u t e a n n , pe care-I cuncsştea d e mult. Era a c u m
mai i n g î a d u r a t ca de o b i c e i ; v o r b a hii molcomă accentua
impresia d e seriozitate, d e preocupare, a feţei sale ; părea că
se gindeşte îndelung înainte d e a spmie ceva, (itiar dacă e r a
vortva d e lucruri lipsite de Î H s e « n ă t a t e .
C u o zi înainte, la C î m p u i v n g , fh finzp ce-şi achiziţiona
unele lucruri trebuincioase excursiei p e care a v e a d e gimrt
s-o întreprindă, îi întîlnise p e ceilalţi. H o t ă r i s e r ă s ă facă
î m p r e u n ă prima parte a drumului, după care P a n i C o m a n

2Q
urma să rămînă la slîna de lînţjă C e r d a c u l Stanciuhii, undo
i>e a£la Peştera N o v a c u l u i , iar ceilal:ţi să-şi conUnuc excursia
sp*e Piatra C r a i u l u i .
C u unul diatre camioanele exploatărilor forestiere făcu­
seră drumul pînă la Rucur, de unde porniseră o dată cu răsâ-
xitul soar«Sui, aşa că pe la orele 9 au ajuns l a C e r d a c u l Slan-
ciului, p r i m a etapă a excursiei. C î t e v a sute de metri mai
departe, l î n g ă un izvor cu a p ă ţimpede şi rece, s-au aşezat să
se odiiinească şi -să mănince. C u acest prilej, zmeura culeasă
de Costel iu foarte apreciată ca desert şi îi atrase laude
chiar din partea sorei sale, care de obicei îl d o j e n e a .
D u p ă - m a s ă , bărbaţii aprinsâră ţ i g ă r i ; Ileana s p ă l a tacî-
murile de aluminiu la izvor, şi Costel alerţia d u p ă fluturi ca
« ă - ş i î m b o g ă ţ e a s c ă insectarul.
— Frumoasă regiune, r e m a r c ă geologul.
— D a , splendidă, a p r o b ă Coman.
— A l fost tăcut tot timpul. N u ştiu dacă ai scos două­
zeci de v o r b e în total. Eşti inginduiat, pari preocupat de
-ceva.....
Tînărul profesor lăsă p r i v i r e a să-i alunece departe, peste
-creasta s l î n c o a s ă a Pietrei Craiului, d e a s u p r a căreia g o n e a u
Bori tiiburij mînaţi de vînt.
— D a , răspunse Intr-im târziu, m ă p r e o c u p ă într-adevăr
c e v a . D e cîteva luni nu-mi dă p a c e . . .
Miliai Munteanu se întoarse şi privi cu atenţie faţa
s e r i o a s ă a prieteniilm său.
— N u vrei să-mi împărtăşeşti a c e a s t ă preocuftare a ta ?
Poate să-^ţi iiu de foies, cine ştie ? Se spune c ă d o u a minţi
j u d e c ă mai bine d&cU una s i n g u r - ă . . . E c e v a gxav ?
Celălalt zîjnbl fără să v r e a , şi trăsăturile f e ţ ^ 1 se des-
tinseră.
— N u . N u e g c a v . E în Jegătură cu c e r c e t ă r i l e mele. Ştii
că am studiat istoria şi acum fac aspirantura. M ă frământă o
chestiune legată de l u c r a r e a pe care o întocmesc pentru
aspirantură.
G e o l o g u l izbucni în rîs.
— Ei, b a l ă - t e s ă te bată ! Şi e u care c r e d e a m că cine
ştie ce nenorocire ţi s a întîmplat. C e temă are lucrarea ta ?
— D e s p r e Viaţa şi domnia *ui Petre al IlI-lea, a lui Petru
Cercel, cum i se mai spune.
— Şi ce poate fi atît de complicat în aceasta ? N u m ă
pricep prea bine la istorie, d a r cred că s-au scris mii de
p a g i n i despre acest v o e v o d al "tău. N u v ă d de ce te frămînţi
atît. A i un talent deosebit să-ţi creez! p r o b l e m e . . ,

211
Profesorul C o m a n n u r ă s p u n s e . P r i v e a In zare, înspi'e
înălţimile stîncoase ; p ă r e a că s-a inchis iar !n el. F ă r ă nici
u n motiv, M i h a i M u n t e a n u a v e a impresia c ă m e r s e s e p r e a
departe. Ileana, c a r e se întorsese d e la Izvor şi ştergea tacî-
murile cu un şervet, i n t e r v e n i :
— Iartă-1 p e M i ş u . E c a m repezit. El, c a g e o l o g , se
o c u p ă d e pietre, care n - a u suflet. N u înţelege cît d e frumoasă
e istoria, cum îml)ină e a l e g e n d a cu viaţa, cum filele î n g ă l ­
benite a l e unui letopiseţ sau p e r g a m e n t u l unui hrisov cu p e -
ceţl îţi pot d e z v ă l u i sufletul — măreţ s a u mescliin, g e n e r o s
sau lacom, iubitor sau plin d e u r ă — al unor oameni c a r e a u
trăit cu v e a c u r i în u r m ă . . . C a să simţi farmecul minunat
al Istoriei, trebuie s-o cunoşti şi s-o iubeşti.
Studenta v o r b e a cu aprindere. Ceilalţi d o i o p r i v e a u ,
uimiţi o a r e c u m d e pasiunea p e care o p u n e a în ceea ce spu­
nea. D a r , d u p ă o cllpăr e a începu să z î m b e a s c ă şi întrebă :
— D e ce tocmai despre Petru C e r c e l ? A domnit, ml se
pare, numai doi sau trei ani. Sînt atîţia v o e v o z i mai mari,
mai viteji, d e s p r e care s-ar putea întocmi lucrări interesante.
Profesorul se însufleţi.
— C r e d că te înşeli. Istoria noastră cunoaşte foarte
puţini v o e v o z i care au a v u t o viaţă atît de interesantă ca
Petru C e r c e l . Era deosebit de cult. Studiase p e clasici, v o r b e a
mai multe limbi, scria poezii î n italieneşte. A stat mulţi ani
în Franţa, la curtea r e g e l u i H e n r i c al IlI-lea ; a călătorit mult,
a fost la Constantinopole, î n insula Rodos, la V e n e ţ i a , în
Polonia şi în Siria, la V i e n a şi în a p r o a p e tot O c c i d e n l u l .
C o r e s p o n d a cu Ecaterina de M ^ d i c i s * , c u împăratul M a x i -
milian a l I l - l e a ^ cu d u c e l e d e G u i s e A ridicat Biserica
d o m n e a s c ă d i n T î r g o v i ş t e şi a construit prima fabrică de
tunuri d i n Ţ a r a Rominească, d u p ă m o d e l u l celei din V e n e ­
ţia. D a r n u e m a i puţin a d e v ă r a t că unele documente a i a t ă

' (1519—1589) Soţia regolui Henric al Il-Ita al Franţei şi mama


a trei r e g i : Francisc al Il-lea, Carol al IX-lca şl Henric al l l l - l e a .
Pcfrn Cercel a cunoscut şi a cîştigat simpatia acestei regine abile,
ambiţioase şi lipsite de scrupnle, în timpul rM • ii iirtc? lui
Henric al H l - l e a , între ianuarie l ^ J 9 lebir i'aris şi
la castelul Blois. -y;-'
^ în 1575 Petru Cercel — împreună cu aventurierul polonez Al-
bert Laski — pleacă la Vicna, la curtea Iui Maximilian al H-lea
(1564—157G), care îi făgădui sprijinul, lin an mai ttrziii, însă, împă­
ratul moare, pe tron urctndu-se fiul său, Rudolf al I l - l c a .
^ Familie de nobili fi-ancczi. Petru Cercel coresponda cu Henri
de Quise (1550—1588), principalul conducător al celebrului masacru
din noaptea Sîîntului Bartolorncu (1572). c ' n r i mii de protestanţi
fură
22 ucişi ain ordinul regelui.
cu a pus biruri grele, că a organizat asasinarea unor sfetnici
apropiaţi de-al s u i . . .
— A t u n c i de ce te frumînţi atît ? îl întrerupse g e o l o g u l .
V ă d că tema lucrării e interesantă şi — c e e a ce e mai impor­
tant — îţi place.
— D a r nu e v o r b a de temă. A l t c e v a mă frămintă. C u m
su r e d a u cît mai a p r o a p e de a d e v ă r firea acestui v o e v o d ,
trăsăturile sale sufleteşti, cum să consider domnia Iul, rolul
său în istoria atît de agitată a V a l a h i e i din a doua jumătate
a v e a c u l u i al X V I - l e a ? A fost el într-adevăr o personalitate
strălucită prin cultura sa, un v o e v o d luminat, un reformator
care a opus rînduielilor turceşti, retrograde, pe cele apusene,
p e cele din Italia Renaşterii, din Franţa lui Ronsard şi a Iui
M o n t a l g n e ? Sau a fost — ca atîţia alţi domnitori ai veacului
său — un aventurier lipsit de scrupule, un o m stăpînit de
lăcomie şi de setea de a p a r v e n i , sinistru prin asasinatele pe
care le-a poruncit, odios prin nemiloasa e x p l o a t a r e a p o p o r u ­
lui, pe care 1-a î m p o v ă r a t cu biruri g r e l e ?
V o r b i n d , P a u l C o m a n se p l i m b a agitat prin i a r b a micii
poieni. P ă r e a că nu se adreseazu celor ce-1 ascultau, ci că
stă de v o r b ă cu sine însuşi. Fără să-şi d e a seama, ridicase
tonul, iar Costel, care era în apropiere, lăsase fluturii şi
gîzele, venind să asculte cu ochii mari.
După cîteva clipe de tăcere, M u n t e a n u întrebă :
— A i cercetat toate documentele, cronicile ? Poate a c o l o
să găseşti răspunsul la p r o b l e m e l e care te Irămîntă.
— Luni şi luni d e - a rîndul, zi de zi, n-am ieşit din b i b l i o ­
tecă. A m studiat cîteva sute de documente referitoare la a c e a
e p o c ă şi a m studiat ce au scris învăţaţii noştri despre Petru
Cercel. A m d e v o r a t literalmente cronica lui R a d u Popescu şl
Letopiseţul Cantacuzinesc, a m citit mii de pagini despre
V a l a h î a din a d o u a jumătate a secolului al X V I - l e a , dar în
zadar. Cronicarii se contrazic, iar istoricii au fiecare altă
p ă r e r e . A t u n c i care-i a d e v ă r u l ? întregul material documen­
tar e p r e g ă t i t ; nu răniîne decît să mă aşez la m a s a de scris
şi să aştern pe hîrtie lucrarea. D a r cum s-o fac ? îmi lipseşte
i d e e a , centrală, firul roşu al A r i a d n e i , c a r e să mă scoată din
labirintul infoimaţiilor contradictorii, îmi lipseşte o şiră a
spinării pe c a r e să se a x e z e întreaga lucrare. In nici un cax
nu v r e a u să fac un studiu pur informativ, obiectlvist.
Profesorul tăcu o clipă, apoi a d ă u g ă ' :
— T o v a r ă ş a Ileana a v e a dreptate cînd spunea c ă cel
care studiază Istoria trebuie să d e z v ă l u i e sufletul eroilor aşa
cum se reflectă în însuşirile şi în atitudinea lor. Petru C e r c e l
a fost măreţ sau meschin, g e n e r o s s a u l a c o m ? A iost un ohi
de o deosebită nobleţ^e sufletească s a u un asasin odios ? A b i a
d u p ă ce vot r e z o l v a această p r o b l e m ă , v e i putea t c c c e l a
redactarea lucrării.
— C u m crezi că o v e i p u t e a r e z o l v a ? interveni stu­
denta. D a c ă documentele şi cronicile se contrazic...
— Cercetătorul istoriei trebuie să lucreze u n e o r i c a un
detectiv, începu P a u l C o n i a n gînditor, a p o i se opri arolnlin-
du-şi d e f ă g ă d u i a l a dată profesosului l o ^ f A n t o n . „ N u tre­
b u i e s ă uiţi nici o clipă — îl spusese s a v a n t u l — că d e o c a m ­
dată e d o a r o ipoteză...".
— C u m v o i r e z o l v a p r o b l e m a ? continuă el, deocamdată.
nu ştiu nici eu. Fapt este că^ de Ia Petru C e r c e l a u r ă m a s
foarte puţine documente. Ştim că ducea o- corespondenţă asi­
duă cu personalităţi d e s e a m ă din n u m e r o a s e ţări, dar nu
a v e m decî* puţine scrisori. A scris m i m e r o a s e poezii, dar i n
a î a r ă dte imnul apărut în c u l e g e r e a lui Steiaii G u a z z o „JJia-
logglîi P i a c e v o U i " , tipărită l a V e n e ţ i a în 1586, nu cunoaştem
nimic. D e la acest v o e v o d cărturar, care v o r b e a şi scria î n
mai multe limbi, ne-au r ă m a s maL puţine documente decît
de la mulţi dintre predecesorii şi urmaşii săi. U n d e sini aeuste
documente p e care cu siguranţă oă le păstra, d u p ă obiceiul
prinţilor p e care i-a cunoscut în A p u s şi cu cuie întreţinea
relaţii d e prietenie ?. D a c ă aş g ă s i materialul acesta, p r o b l e m a
ar fi r e z o ! v a l ă „ .
— Eşti sigur că a s e m e n e a documente a u existat? î n ­
trebă studenta.
— Iar d a c ă a u existat, interveni şi g e o l o g u l , poate a u
fost distrnse. Sîat a p r o a p e p a l m sute d e ani d e atunci...
— Silit sigur că au existaL Petru C e r c e l a v e a ca s e c r e ­
tar particular pe un o a r e c a r e BerîSiier, p e care i-1 dădKsa
H e n r i c al l î l - î e a , r e g e l e Franţei, de asenen-ea p e U a U a n u l
Francisco Sivori, cara-i fusese ataşat d e către A U o n s o d'Este,,
ducele Ferrarei. M a l ales BertMer e r a foarte priceput î n t i e -
buri d e acestea ;. slajise îiuiiafe ca secretar la diferite peTso-
nalităţi de seamă din Franţa şi I t a l i a ; 1-a urmat pe m e l e a g u ­
rile a o a s t r e p e v e e v o d u l valaii clnd acesta — î » Hrnw s t ă m -
iuţelar ceg^alu» F r a n ţ e i — a fost numit domn a l Ţ ă r i i R o m î -
neşti. D a c ă actele c a n c e l a r i e i domneşti n-aa fost disiruae,
d a c ă mai există şi p o t fi descoperite, e!e ar pune poate într-o
lumină cu. totul n o u ă relaţiile piincipateîor cu forurile diri-
guLtaa«« d i » C o n s t a n i l n a p o l e , cu Tramsilvania Iul Sigismuiod
BathoEy şi Polonia lui Ştefan BaUiory, eu Rusia Ivi I v a n cel
Groaznic, cu puterile apusene din v r e m e a aceea. In orice caz,

24
documentele n e - a r dezvălnl sufletul acestui v o e v o d , asupra
căruia s-au emis teoriile cele mai contradictorii.
— Şi u n d e crezi c ă s - a r putea găsi ? întrebă studenta.
P a u l C o m a n s e uită gînditoT la e a . A p o i privirea ti alu­
necă din n o u peste crestele stîhcoase a l e Pietrei Craiului,
d e a s u p r a cărora se învîrtea în zbor un ^oim. S e adunau nori
cenuşii care v e s t e a u ploaia. Răspunsul întîrzie cîtva timp,
după care v e n i scurt şi n e a ş t e p t a t :
— Poate că l a c î t e v a sute d e metri d e locul unde n e
aflăm acum.

CAPITOLUL A L PATRULEA

în care Paul Coman vorbeşte de cele


trei drumuri dintre Tîrgovişte şi Bra­
şov, iar Castel se dovedeşte a fi inare
amator de filme de aroenturi

Declaraţia laconică şi neaşteptată a profesorului de


istorie produse reacţii felurite l a cei trei tovarăşi de d r a m
ai săi.
Ileana V e l e s c u tresări, iar g e o l o g u l ridică şi el uimit
capul. Costel uitase d e cutia de carton pe care o ţinea în
m î n ă şi în cave cîteva gîze se zbăteau şi zumzăiau desperate
de captivitatea ce le f«sese impusă.
— C e vrei să spui cu asta ? întrebă stadcnta. C e să
caute documentele lui Petru Cercel la p o a l e l e Pietrei
Craiului ?
Profesorul se lăsă în iarbă ^ î n c e p u să desfacă u n a
dintre cataramele de piele a l e rucsacului său. î n timp ce c o -
trobăia printre nişte hîftii aflătoare ! n b u z u n a r u l exterior al
sacului, explica :
— La t6 aprilie 1585, Petru C e r c e ! p ă r ă s e a T î r g o v i ş t e a
îndreptîîîdii-se spre Transilvania. Boierîi ti trădaseră, luind
drumul G i u r g i u l u i ca să se p î î n g ă turcilor. V o e v o d u l d u c e a
cu el 500 de soldaţi şl 43 de care încărcate cu bani — tot
tezaurul ţării — , cu pietre preţioase, cu haine şi mobile
scumpe. C r o » i c a nu spune pe ce drum a « l e r s . Se ştie numai
că, ajuns Ia Braşov — la v e c h e a cetate a Barassovlei, cum
i se Sipunea pe atunci — , a fost prins şl reţinut in închisoare
de către magistratul Fafforas, care i-a confiscat şi averea. A
e v a d a t şi — după multe peripeţii — a a j u n s din n o u î n

25
Italia, sărac lipit. In urma protestului sultanului M u r a d a l
IlI-IeaS b r a ş o v e n i i sint nevoiţi s ă înapoieze turcilor p r a d a
b o g a t ă luată de la principele v a l a h ; dar, d e data aceasta, sînt
n u m a i 14 c a i e cu m o b i l ă şi bani, care sînt îndreptate spre
Constantinopole. Se cunoaşte şi conţinutul : 123.000 de d i ­
nari, 722 g a l b e n i d e aur, un mărgăritar m a r e p e care domni­
torul îl purta la ureche, un sigiliu î n v a l o a r e de 240 de g a l ­
beni, 14 haine d e b r o c a r d şi catifea, b l ă n u r i de ris şi zibeiină,
hamuri cu inele de a u r şi de argint, incrustate cu pietre
preţioase.
In timp ce v o r b e a . P a u l C o m a n scosese din rucsac o
halrtă şi o desfăcuse p e i a r b ă în faţa lui.
— Se pune întrebarea, continuă el, unde au rămas cele­
lalte 29 d e care ? N u e n e v o i e să fii cine ştie ce matematic'ian
ca să socoteşti că, plecînd din T î r g o v i ş t e cu 43 d e care şi
sosind la B r a ş o v cu 14, p e drnm a u rămas 29 de care. C h i a r
d a c ă admitem că magistratul F o g o r a s şi b r a ş o v e n i i săi a u
reţinut pentru ei o parte din bogăţiile confiscate, rămine t o ­
tuşi 6 diferenţă apreciabilă. In afară de aceasta, Bertliier, se­
cretarul particular al v o e v o d u l u i , a dispărut şi el pe drum.
El a plecat din T î r g o v i ş t e , d a r nici un document nu menţio­
nează că a sosit la B r a ş o v . Berthier ţinea arliiva lui Petru
Cercel.
Profesorul se aplecă a s u p r a hărţii. Ceilalţi se strînseră
în jurul său, ascultînd explicaţiile p e care Paul C o m a n le
sprijinea urmărind cu creionul, p e hartă, itineraviile.
— D e l a T î r g o v i ş t e la Braşov, v o e v o d u l şi suita sa p u ­
teau a l e g e trei drumuri. Le-am însemnat p e hartă. Primul
este drumul neguţătorilor b r a ş o v e n i , care duce de la T î r g o ­
vişte, p e l î n g ă mănăstirile D e a l u l şi Golgota, pesie M o r e n i i
de astăzi — care p e v r e m e a a c e e a nu era centrul industrial
de acum, ci, probabil, un cătun cu c î l e v a case răsfirate p e o
coastă de deal — , apoi p e v a l e a Teleajenului şi peste vama
de p e vechiul drum a l Buzăului, la Braşov.
— A c e s t a este drumul firesc p e care trebuia să-1 ia voe­
vodul, interveni Ileana V e l e s c u . D r u m b ă î i f o r i l de c h e r v a n e l e
braşovenilor, care v e n e a u uneori tocmai de la Lipsea, în-
dreptîndu-se spre oraşele Oiientului, în special spre Constan­
tinopole, încărcate cu catifele, dantelă şi brocarte, cu arme
şi porţelanuri. Şi tot acesta e r a drumul p e care-1 luau p r o d u ­
sele romîneşti, ceara şi mierea, vînatul şi vinurile, foarte

1 Murad al IlI-lca (1546—1596), avid de bani, topea aurul în


bare şi-1 îngropa. A avut două sute de copii ; cel mai mare, Mohamed
al IlI-lea, spre a-şi asigura tronul, a sugrumat 19 din (raţii sai.

26
apreciate p e v r e m e a a c e e a la B r a ş o v şi mal departe, la
Lipsea şi pinu la V e n e ţ i a .
— A ş a este, făcu tinărul profesor. Şi tocmai aceasta mă
face să cred că Petru Cercel nu a ales drumul acesta. Dra
p r e a bătătorit, era drumul oficial. M i h n e a V o d ă a v e a parti­
zani destul de numeroşi in ţară, care încercau să împiedice

"fuga lui Cercel ai vistieria şl bogăţiile palatului domnesc. P e


ăti a l l ă parte, svii'ianul M u r a d al IlI-lea tşi a v e a funcţionarii
săi la vama Bazăului. Şi nici magistratul Fogoras al Bra­
şovului, l e g a t prin puternice relaţii comerciale de Poartă, nu

27
putea să-1 primească pe f u g a i u l d o m n v a l a h ca pe un călător
oarecare, venit pe drumul obişnuit.
Profesoiiil tăcu o clipă, apoi continuă :
— U n al doilea drum posibil e cel care urcă de la T î r -
g o v i ş t e pe v a l e a lalomiţei, p e la Pucioasa, Pietroşiţa şl M o -
roîeni, apoi peste munţi la T o r z b u r g u l săsesc, Branut de
astăzi. De-aici, prin Hîşnov, e cale de cîteva ceasuri pînă la
Braşov. |^
— E un drum foarte dificil, r e m a r c ă g e o l o g u l . L-am făcut
în urmă cu cîţiva ani, cînd e r a m student, în cadrul excursiei
de studii.
— D a , 6 dificil. î n d e o s e b i porţiunea dintre M o r o e n l şi
Bran, peste munţii Leaotei, e a p r o a p e inaccesibilă. Ace<ista
ni-a făcut să părăsesc ipoteza că Petru C e r c e l ar fi ales calea
aceasta. N u trebuie să uităm că ducea cu el 43 de care g i e i e .
— A t u n c i , strigă studenta urmărind cu atenţie harta,
mai r ă m i n e un singur drum : cel l î n g ă care ne aflăm acum 1
— înţeleg, în sfîrşit, d « ce ai insistat să m e r g e m pe-aici,
interveni g e o l o g u l . C î n d ne-am întiinit la C i m p u l u n g , noi
a v e a m cu totul alte proiecte. V o i a m să urcăm F ă g ă r a ş u l .
Dumnealui, zise întorcîndu-se spre studentă, o pornise pe u r ­
mele lui Petru Cercel. N u m a i că a întîrziat cam cu patru
sute de ani...
C î t e v a clipe domni tăcerea, întreruptă numai de susurul
izvorului şi de fîşîitul vîntului printre acele brazilor. Pe
urmă g e o l o g u l rîse s c u r t :
— E absurd... absţird... să crezi că d u p ă a p r o a p e patru
v e a c u r i vei p u t e a găsi î n felul acesta răspunsul la p r o b l e m a
care te f r ă m î n t ă ! A c e s t răspuns trebuie să-1 cauţi în d o c u ­
mentele prăfuite ale a r h i v e l o r şi bibliotecilor, nu p e înălţi­
mile o z o n a l e ale Pietrei C r a i u l u i .
Petre C o m a n se aprinse la faţă şi p ă r u gata să izbuc­
nească, dar în urechi îi sunară c m i n t e l e profesorului losaf
A n t o n , o m u l la c a r e ţinea mai mult ca la oricine : „ O i p o ­
teză... numai o ipoteză...". Pături harta şi o puse la loc, în
rucsac.
— A l dreptate, zise. E doar o ipoteză, neverificată p i u ă
acum. D a r fiindcă tot mi-am permis o v a c a n ţ ă de d o u ă s â p -
tămîal... Ştii d o a r că sînt un excursionist pasionat... Driimal
de la R u c ă r spre Ţ a r a Bîrsei e atît de pitoresc...
Ii p ă r e a rău că se lăsase prins de un entuziasm de m o ­
ment şi d e z v ă l u i s e motivul ascuns ce-1 minase spre aceste
locuri. Şi nu pomeni nimic despre planul amănunţit p e care-1
întocmise cu d o u ă nopţi în urmă, î m p r e u n ă cu profesorul

28
losil A n t o n , pe v e r a n d a casei lui moş Petrache Nognrii. N u
v o r b i nici de plita ciobanrior dte Ia C e r d a c u l S t a n d u l u i , nicl
de s a l b a A o c ă i ^ fata invâţătorului diu Rucâr, ^ nlcL da MCSW
s o a r e a priinitâ d « l » p r o f e s o r u l A k h ^ a n c U n i . . .
îşi strînseră cu toţii lucrurile şi se pregătiră de p l e c a r e .
— Plouă, strigă deod&tă CosteU fntihzftid mîna spre cres­
tele din zare.
In focul discuţiei nu observaseră, că nori negri se slrîn-
seseră deasupra înălţimilor semeţe ale Pietrei Craiului, aco­
p e r i n d soai:ele şi iatun^cind cecul. La miazănoapte, inspre
c î m p i a BÎEsei, c e r u l e r a a p r o a p e negru, ş l a p e c d e a d e a s ă de
ceaţăi împiedica v e d e r e a .
— In cel HHilt o^ jumătate ăe^ ceas, p l o a i a ajunge şi aici,
făcu g e o l o g u l . U n d e să ne adăipostim ? Sîntem Ia patru-ctnci
ceasurt de casa pădurarului d l a v a l e a D î m b o v i ţ e i ş^i cam tot
atîta facem şi pînâ la c a b a n a Plaiul Foii. N u - m i surîde deloc
să stau cilteva ceaisuri în ploaie, sub un b r a d sau fn spatele
unei stîncl.
— E ploaie d * vacă, încercă I l e a n a să-1 consoleae. T r e c e
repedie.
— D a r nu destul de repede ca să nu ne ude pînă la
piele. A v e r s e l e de v a r ă sînl cele mai puternice..

(Urmare în numărul viitor)j

MANUSCRISELE NE.PUBLICATE
NU SE ÎNAPOIAZĂ

MANUSCRISELE NEDACTILOGRAFIATE
NU SlNT LUATE ÎN CONSIDER A JIE

Coperta-desen» D. ICNESCU

29
CONCURSUL
CLUBULUI GLUMEŢILOR C O N T I N U Ă
E T A P A a Il-a
„"Transporturi pe roate"

1 2 3 4 5 6 7 8 9 IO 11 T 2
r
1 7
f •


2 c

3
4 m 1


6 1

ORIZONTAL:
1. Cale, drum obligatoriu pc cnrc-l^ tirmruza un mijloc dc tnins-
port — Se zice de un tren sau un tfamvâl ajuns Intr-o staţii:
2. Confesiune, ădt — CUcodată aştepţi in ea ora întregi, mai
ales clnd este de tramvai.
3. întreprinderea de reparaţii auto — Notă muzicală — Nume
feminin.
4. Conduce unul din vehiculele destinate transportului public.
5. Pot II de călători, marfă, tramvai (pl.) — Orar după care cir­
culă orice mijloc destinat transporturilor publice.

20.
6. Posedă — Liniate — Animat sălbatic.
7. Orâşet în Franţa — Zeu egiptean — Fluviu tn ItuUu.
8. Indicatoare convenţionale, acustice sau optice, tnttlnitii tn
transporturi — Fluid gazos şi transparent.
9. Posesiv — Coordonează toate transporturile tn comun din
capitală — Dacă este de cale ferată, nu-l mai desfaci niciodată.
10. Asociaţia ştiinţifică a inginerilor şi tehnicienilor din R P.R.
Măsură de timp — Localitate In regiunea Timişoara, aproape de
Caransebeş.
11. Xenta lonescu — Acont, parte din preţ — Măsură agrară.
12. Metal nobil — li găsiţi In tramvaie, autobuse, trenuri.
VERTICAL:
I. Mijloc de transport în comun — Refrenul cunoscut al taxa­
torilor de la tramvai.
2. Risc, la început — Riu in Elveţia — Cadrul, scheletul unui

vehicul.
3. Contact, In special intre doi conductori electrici, aşa cum i
cazul troleului cu conducta, la tramvai sau troleibus.
de Janeiro sau .... de la Plata — A reproduce anu-
mişcări sau gesturi etc.
5. Pe aici se evacuează gazele arse, de la motoarele autobuselor
de pe linia 31, 47, 32 etc. — Regulatorul circulaţiei, in limbajul
ceferiştilor.
6. Notă muzicală — Numeral — Aşteptare, tntlrziere foarte frec­
ventă in staţiile de tramvai.
7. Oraş In Franţa, aşezat pe Rhdne,^ vestit prin remarcabile do­
vezi ale stăpinirii romane — Fură valoqre.
8. Corp ceresc care luminează prin eţt^siuuc proprie — Poate fi
de călători, de marfă etc. (plural) — PSftini.
9. Animale — Niculae Marinescu — îngreunează foarte mult
circulaţia vehiculelor atunci clnd este trl cantitajte mai mare.
10. Totalitatea animalrlar domestice dintr-o regiune sau comună —
Alt nume feminin.
II. A desface, a despărţi un obiect in două sau mai multe părţi —
Din cind.ln cînd, la iniei vale mari, aşa cum vij^. unele tramvaie.
12. Operaţia il . <; persoane mărfuri dintr-un loc
tntr-altul, fie pe ru.u,', jte prin aer, fie pe apă (pl).

311
-LĂMPI, LUSTRE,
TURNATE, PRESATE
ŞI DIN FIER FORJAT
- C Ă R U C I O A R E ,
TIP LANDOU SPORT
ŞI PLIANTE
PENTRU COPII

S E G Ă S E S C L A T O A T E

M A G A Z I N E L E O . C . L.
MAGAZINE ALE COOPEHAŢIEI
D E G O N S T ' M SI COOPERAŢIEI
MEŞTEŞUGĂREŞTI

Produse ale cooperativei


„Micii meseriaşi tnetalurgişti-'
Bacureşti, Calea Văcăreşti nr. 110