Sunteți pe pagina 1din 16

Teoria Haosului

Ce este teoria haosului?


Teoria haosului (sau teoria sistemelor complexe)
este o ramur a matematicii i fizicii moderne
care descrie comportamentul anumitor sisteme
dinamice neliniare, acelor sisteme care prezint
fenomenul de instabilitate numit sensibilitate
fa de condiiile iniiale, motiv pentru care
comportamentul lor pe termen relativ lung (dei
se conformeaz legilor deterministe) este
imprevizibil, adic aparent haotic (de unde i
denumirea teoriei).

Introducere in teoria haosului


Numele de Teorie a Haosului vine de la faptul ca n
sistemele descrise de aceasta exist o dezordine
aparent. Teoria haosului este un domeniu de studiu n
matematic, fizic, economie i filozofie i se ocup cu
studierea comportamentului sistemelor dinamice care
sunt foarte sensibile fa de conditiile iniiale. Aceasta
sensibilitate mai este numita i "efectul fluturelui".
Mici modificri ale condiiilor iniiale (cum ar fi
rotunjirea numerelor cu care se lucreaz) au ca efect
rezultate haotice, facnd ca anticiparea efectelor pe
termen lung sa fie imposibil.

Fenomene
Sistemele complexe sunt sistemele care contin atata de multe elemente in
miscare incat e nevoie de un calculator care sa calculeze toate posibilitatile de
interactiune. Acesta e motivul pentru care Teoria Haosului nu avea cum sa
apara inainte de sfarsitul secolului al XX-lea. Mai exista un alt motiv pentru
care aceasta teorie a aparut atat de recent, acel motiv e Revolutia Mecanicii
Cuantice si felul in care a terminat Era Deterministica. Pana la aparitia
mecanicii cuantice oamenii credeau ca fenomenele sunt cauzate de alte
fenomene si ca tot ce se duce in sus trebuie sa vina in jos, si numai prin
descoperirea si etichetarea fiecarei particule din Univers am putea sa
cunoastem tot ce urma sa se intample. Sisteme intregi de gandire au fost
bazate pe aceasta idee si din nefericire inca sunt. Atunci cand Sigmund Freud
a inventat psihanaliza, el a pornit de la ideea ca problemele mentale sunt
rezultatul unor traume din trecut. Regresia permitea pacientului sa isi
strabata amintirile, sa gaseasca si sa infrunte problema. Toata aceasta idee se
baza pe o cauza si un efect liniar. Teoria Haosului ne arata ca natura lucreaza
dupa anumite tipare care sunt suma mai multor impulsuri marunte.

Fenomene
In 1960. Edward Lorentz a creat un model meteorologic pe unul din calculatoarele
Universitatii din Massachusetts. Modelul meteorologic al lui Lorentz era compus dintro serie larga de formule complexe. Colegii si studentii au ramas uimiti in fata
modelului, deoarece acesta nu parea sa repete nici o secventa, era cat se poate de
asemanator cu vremea reala. Unii oameni chiar au sperat ca daca vor fi introduse niste
date meteorologice , care sa fie in concordanta cu vremea de afara, modelul s-ar
transforma intr-un adevarat profet. Intr-o zi, Lorentz a schimbat modul de lucru al
modelului. A lasat programul sa ruleze anumiti parametri in baza carora sa genereze un
anumit tipar meteorologic pentru a putea sa observe mai bine finalitatea procesului.
Dar in loc sa lase programul sa ruleze cu setarile initiale si sa calculeze rezultatul,
Lorentz a decis sa opreasca si apoi sa porneasca programul de la jumatatea secventei de
rulare prin introducerea valorilor pe care programul le calculase mai devreme si l-e
tiparise. Dar imprimanta putea sa tipareasca doar ultimele 3 zecimale. Deci in loc sa
introduca exact aceleasi numere cu 6 zecimale calculate de masina (care tineau loc de
vant, soare, etc.), Lorentz a introdus numere cu doar 3 zecimale. Aceasta inexactitate
aparent minora a fost amplificata si a dat peste cap intreg sistemul. Aceasta exactitate
este foarte importanta.

Edward Lorentz

Efectul de fluture
Acest efect se mai numeste si efectul fluture si se refera la
diferenta dintre punctele de pornire ale celor doua curbe din grafic
care e atat de mica incat poate fi comparata cu bataia aripilor unui
fluture. Miscarea aripilor unui fluture azi poate produce o mica
schimbare a atmosferei. Din aceasta cauza si de-a lungul unei
anumite perioade de timp, atmosfera se va schimba. Peste o luna
poate, o tornada care trebuia sa loveasca coasta Indoneziei nu va
mai aparea. Sau din contra, tocmai din aceasta cauza va aparea.
Acest fenomen este cunoscut mai ales pentru dependenta sa de
conditiile initiale. Cea mai mica schimbare a conditiilor initiale
duce la rezultate complet diferite. Aceasta schimbare poate
proveni de la zgomot experimental sau de fond, lipsa de acuratete
a instrumentelor, etc. Acest gen de probleme sunt imposibil de
evitat, chiar si in cel mai performat si dotat laborator existent

Teoria haosului in natura


Un exemplu de sistem complet dependent de conditiile initiale e
aruncarea unei monede. Exista doua variabile in aruncarea unei
monede: cat de repede loveste pamantul si cat de repede se roteste.
Teoretic, este posibil sa controlam aceste variabile, astfel reusind sa
stabilim ce fata va cadea in sus. Practic, e imposibil de controlat in mod
exact viteza de rotatie a monedei si inaltimea la care e aruncata. Este
posibil sa stabilim o medie ai acestor parametri, dar e imposibil ca in
baza lor sa facem estimari exacte asupra rezultatului final. Aceasta
problema poate fi regasita in biologie la estimarea populatiilor
biologice. Ecuatia ar fi simpla daca acele populatii doar ar creste, dar
efectul pradatorilor si a rezervei limitate de hrana schimba totul.
Atractorii Sistemele complexe par uneori prea haotice pentru a mai
putea recunoaste in ele un tipar. Dar prin folosirea unor anumite
tehnici, o gama larga de parametri pot fi concentrati intr-un singur
punct de pe un grafic.

Ce este un atractor straniu


Imaginati-va un oras cu 10.000 de locuitori, pentru a-i acomoda pe toti, orasul e
nevoit sa construiasca 1 supermarket, 2 piscine, o biblioteca si o biserica. Sa
presupunem ca aceasta configuratie multumeste pe toata lumea. Dar o companie va
deschide o fabrica de inghetata in acest oras si va pune la dispozitie 10.000 de locuri
de munca care vor atrage alti oameni. Orasul trebuie sa se extinda rapid pentru a
reusi sa ii acomodeze pe toti cei 20.000 de locuitori. Alte constructii vor fi adaugate
la cele initiale, pana in clipa in care se va ajunge la un echilibru. Acest echilibru se
numeste atractor. Acum sa spunem ca in loc de a adauga 10.000 de oameni, 3.000 se
vor muta si 7.000 vor ramane. Supermarket-ul are nevoie de cel putin 8.000 de
clienti pentru a putea functiona. Asa ca se va inchide iar oamenii raman fara
magazin. Cererea creste si o alta companie deschide un magazin in zona, sperand ca
noul magazin va atrage noi oameni. Si asa si este, dar oamenii deja au hotarat ca
pleaca iar noul magazin nu le schimba planurile. Magazinul e deschis timp de un an
dupa care da faliment. Oamenii se muta, cererea creste, alt magazin deschis, oamenii
se muta si iar nu sunt suficienti, magazinul se inchide iar si tot asa. Aceasta situatie
reprezinta si ea un fel de echilibru, un echilibru dinamic. Echilibrul dinamic se
numeste atractor straniu.

Diferenta dintre atractori


Diferenta dintre cei doi atractori e faptul ca atractorul reprezinta
o stare finala a sistemului, in timp ce atractorul straniu
reprezinta o traiectorie pe care ruleaza sistemul de la o situatie la
alta fara a ajunge la o finalitate. Descoperirea atractorilor explica
multe, dar cel mai interesant fenomen descoperit de Teoria
Haosului este Auto-Similaritatea. Un fulg de zapada este compus
din molecule de apa. Aceste molecule nu au un sistem nervos sau
A.D.N. care sa le spuna ce sa faca. Cum de stiu aceste molecule
unde sa se duca si ce sa faca ca sa formeze o stea cu sase colturi?
Si de ce sunt diferite de fiecare data? De unde stie molecula, ce
formeaza unul din colturile fulgului, ce model o sa urmeze
celelalte molecule, din alte colturi ale fulgului?

Exemple de sisteme haotice


Un alt matematician, Helge von Koch, a creat o constructie
matematica numita Curba lui Koch. Pentru a crea curba lui Koch,
imaginati-va un triunghi echilateral. Acuma adaugati pe fiecare
latura un alt triunghi echilateral si continuati sa adaugati pe fiecare
din laturile triunghiurilor un alt triunghi echilateral, ceea ce rezulta e
o curba Koch. Orice parte a ei, marita, arata exact ca originalul.
Aceasta e o figura autosimilara. Curba lui Koch prezinta un paradox
interesant. De fiecare data cand un nou triunghi este adaugat la
figura centrala, lungimea liniei creste. Dar aria interioara a curbei lui
Koch ramane mai mica decat aria unui cerc desenat in jurul
triunghiului original. In esenta, este o linie de o lungime infinita ce
inconjoara o zona finita. Pentru a putea depasi aceasta dificultate,
matematicienii au inventat dimensiunile fractale.

Fractalii
Cuvantul fractal provine din cuvantul fractional. Un fractal este
o figura geometrica fragmentata sau franta care poate fi divizata
in parti, astfel incat fiecare dintre acestea sa fie (cel putin
aproximativ) o copie miniaturala a intregului. Dimensiunea
fractala a curbei lui Koch e de 1.26. O dimensiune fractionala e
imposibil de perceput, dar are sens. In comparatie cu cu o
simpla linie sau curba, care au o singura dimensiune, curba Koch
e bruta si incretita. De aceea ea ocupa spatiu mai usor, dar nu il
poate umple asemenea unui patrat cu doua dimensiuni,
deoarece nu are arie. Prin urmare dimensiunea curbei Koch e
undeva intre cele doua. Termenul de fractal a ajuns sa descrie
orice imagine care prezinta atributul de auto-similaritate.

Haosul inconjurator
Studii mai aprofundate ale haosului, facute de Lorenz si de alti
savanti, au dus la descoperirea faptului ca, la scara larga, sistemele
haotice ordoneaza structuri si tipare. Asa a aparut geometria fractala,
care descrie sistemele haotice intalnite in natura; aceasta abordare a
permis identificarea importantei proceselor recursive in natura.
De atunci, structuri fractale au fost descoperite in multe intamplari
ale vietii: de la dinamica popoarelor, la traiectoria asteroizilor in
sistemul solar sau la cea a satelitilor artificiali, de la turbulentele din
jurul unui submarin sau ale unui avion, la evolutia Bursei. Chiar si
inima omului functioneaza dupa un tipar haotic: intervalul dintre
bataile inimii nu ramane constant, ci depinde de activitatea depusa de
fiecare om in parte si de nivelul de stres la care acesta este supus.