Ioan Slavici este situat de istoricii literari in randul marilor clasici ai literaturii romane, dupa

Eminescu, Creanga si Caragiale. Opera scriitorului reliefeaza in general viziunea realista pe

care Slavici o are privitor la viata satului ardelenesc. Se poate spune ca el contribuie
semnificativ la progresul literaturii romane in directia oglindirii realiste a vietii sociale. Dintre
nuvelele scrise de prozator: Popa Tanda; Budulea Taichii; Padureanca; Moara cu
noroc este capodopera lui Slavici. A scris un singur roman Mara care reliefeaza inclinatia
spre realism a prozatorului transilvanean.

Moara cu noroc este o nuvela psihologica inlusa in volumul de debut Novele din popor,
aparut la Bucuresti in anul 1881.2s34m0-sdfsdn334

Caracterul nuvelistic al operei este redat prin actiunea desfasurata in timp si spatiu, conflictul
puternic si fara solutionare, existenta unui personaj central in jurul caruia se desfasoara
actiunea si care este caracterizat evolutiv pana la decadenta sa. Structural, nuvela este
organizata riguros: 17 capitole care surprind personajele in etape semnificative ale vietii.
Compozitional este respectata forma standard a unei opere epice: expozitiunea sau incipitul
operei anunta tema si elementele in jurul carora se va concentra actiunea, si de asemenea
reprezinta si prologul nuvelei o familie tipic ardeleneasca dezbate problema materiala,
batrana inteleapta sustinand ferm: nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Intriga
reprezinta decizia lui Ghita de a-si depasi conditia sociala, mutandu-se la moara cu noroc.
Desfasurarea actiunii prezinta progresiv conturarea conflictului in jurul personajelor. Ghita
devine agresiv fata de sotia lui, Ana, gandindu-se obsedat la bani si la imbunatatirea situatiei
financiare. Evolutia negativa a personajului este incurajata de Lica, care o va seduce pe Ana.
Punctul culminant sta sub semnul solutionarii conflictelor prin moartea celor trei personaje:
Ghita, Ana si Lica, care sunt pedepsite pentru incercarea de a trece peste destin(Ghita), pentru
neincredere si slabiciune(Ana), si pentru incalcarea legilor morale ale unei societati(Lica).
Deznodamantul este revenirea la situatia initiala si consemneaza o concluzie a batranei,
personajul intelept a nuvelei, care este moralizatoare: neascultarea duce la moarte. Moara cu
noroc arde, focul reprezentand purificare impotriva spiritelor rele. Asa le-a fost dat, fiind
replica batranei care pune totul sub semnul fatalitatii, a destinului.
Caracterul psihologic al nuvelei este reflectat de drama personajelor. Ghita, eroul operei,
traieste o drama psihologica dubla: infragerea increderii in sine si increderea celorlalti in el.
Ana, sotia lui, traieste si ea o drama concretizata prin pierderea treptata a increderii sotului ei.
Pe parcursul nuvelei, Ghita incearca sa-si depaseasca conditia sociala de simplu cismar, iar
acest lucru este potrivnic destinului. El se va instraina de familie, dezbinarea si ura fiind
inevitabile. Personajul care ia in arenda moara este construit complex, in jurul lui polarizanduse intreaga actiune. Intrand in contact cu toate personajele nuvelei, el va fi stapanit de
framantari interioare redate fie de autor, fie de celelalte personaje, fie de faptele pe care le
savarseste.

In debutul nuvelei, Ghita este prezentat din latura sociala: sot, tata, ginere, fiind cap al
familiei. Deciziile pe care le ia sunt respectate inclusiv de batrana inteleapta care sustine
fericirea caminului, nu prosperitatea materiala: Omul sa fie multumit cu saracia sa, ca, daca-i
vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Aceste vorbe reprezinta prologul

operei, anuntandu-se astfel tema nuvelei si cele doua elemente ce vor constitui conflictul
central: bogatia linistea familiei. Moara cu noroc, hanul luat in arenda, este pentru inceput
un loc prielnic pentru desfasurarea armonioasa a relatiilor familiale. Ghita este calduros si
tandru cu sotia lui pe care o considera inteleapta si asezata. La randul ei, Ana isi iubeste si
respecta sotul, acesta fiind o autoritate in fata femeii.

Dupa acomodarea la moara cu noroc, Ghita trebuie sa-l infrunte pe Lica Samadaul, vazut ca
stapanitor al acelor tinuturi. La inceput eroul face fata actiunilor ilegale ale Samadaului, insa
ganduri necurate se nasc incet in mintea lui Ghita care este puternic influentat de pozitia lui
Lica. Acceptand masurile impuse de Lica, apare primul conflict a lui Ghita, care este si cel
mai important: pierderea sigurantei de sine,pierderea autoritatii. Realizand ca nu poate sta la
han fara permisiunea lui Lica, Ghita incearca un parteneriat de la egal la egal cu un om lipsit
de srupule, care are, precum el insusi afirma: un fel de boala, care ma apuca din cand in
cand. Pactul dintre cei doi marcheaza pentru Ghita inceputul obisnuirii cu raul. Banul nu ii
ofera siguranta si libertatea caminului, ci dependenta de Samadau, de malefic. Dorinta de a-si
recupera banii luati de Lica va calca moralitatea personajului care ajunge sa faca
compromisuri.
Grija lui Ghita pentru starea materiala se va rasfrange in relatiile cu familia. Framantarile
interioare ale personajului vor afecta relatia cu Ana. Cei doi se distanteaza datorita pierderii
increderii. Se face o comparatie intre situatia initiala cand cei doi isi impartaseau problemele
si situatia actuala cand comunicarea dispare si lasa loc unor conflicte ireversibile. Desi
personajul central realizeaza decalajul aparut, nu poate actiona: ar fi voit sa mearga la ea, sa-i
ceara iertare si sa o impace, dar nu putea ; era in el ceva ce nu-l lasa.24f34m0-sdfsdn334

De la statutul de om cinstit, drept, el va ajunge subiect intr-o ancheta, fiind banuit de talharie
si de crima. Recunoasterea faptului ca s-a schimbat in rau, fata de copii, reprezinta
constientizarea personajului asupra modului gresit in care a actionat de cand a devenit omul
lui Lica: Sarmanilor mei copii (),voi nu mai aveti un tata om cinstit. Dupa intamplarea cu
procesul crimei, viata morala a protagonistului se frange, simtindu-se instrainat de toti si de
toate. Rusinea fata de lume il face sa ia in considerare posibilitatea de a pleca de la moara cu
noroc, insa dorinta de a-si recupera banii luati de Lica mistuie gandurile lui Ghita. Reactiile
lui sunt contradictorii: pe de-o parte doreste razbunare, pe de alta parte vrea sa-si recupereze
banii. Dorinta de a-si apara familia il face sa se alieze cu jandarmul Pintea pentru a-l demasca
pe Lica. Mentalitatea de om traditional se observa datorita preocuparii pe care crasmarul o
are: imaginea publica este importanta. Este ingrijorat ca nu a putut fi un model pentru copii
lui, afirmand cu amaraciune: Nu mai pot sili pe nimeni sa nu le zica copiilor astora: Tatal
vostru e un ticalos. In opinia protagonistului: cinstea este sila pe care le-o faci oamenilor rai
de te socoti om intre oameni. S-a intovorasit cu Lica, a aparut la judecata alaturi de el, deci
nu mai poate sa-si sustina integritatea morala si nu poate pretinde celorlalti sa admita ca este
un om cinstit. Monologul interior prin care se autocaracterizeaza ca om neputincios si cu o
fire slaba, este o incercare de a motiva faptele grave pe care le savarseste in complicitate cu
Lica: Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu. Ce sa-mi fac daca este in mine ceva mai
tare decat vointa mea?. Tot pentru a incerca sa-si disculpe faptele nelegiuite, autorul, prin
stilului indirect liber prezinta gandurile lui Ghita: acum parca-i venea sa-si zica : Dar ce-mi
pasa?! Cele facute tot nu se mai pot desface.

Psihologicul nuvelei reiese si din evolutia relatiei existente in cadrul familiei lui Ghita. La
inceputul nuvelei relatia dintre Ana si Ghita este una armonioasa, bazata pe dragoste,
intelegere, dar si autoritate, conferind astfel caracterul traditional pe care se baza familia la
aceea data. Autoritatea barbatului este recunoscuta, el fiind cel care ia deciziile pentru familie,
afisand in fata sotiei lui un spirit protector si impunator in acelasi timp. Intre cei doi exista o
comunicare bazata pe incredere, iar Ghita apreciaza calitatile spirituale ale Anei, tipice pentru
femeia traditionala din popor: inima-i rade cand Ana cea inteleapta si asezata deodata-si
pierde cumpatul si se arunca rasfatata asupra lui, caci Ana era tanara si frumoasa, Ana era
frageda si subtirica, Ana era sprintena si mladioasa. La aparitia lui Lica, ,Ghita se inchide in
sine, iar Ana simtind caracterul demonic al Samadaului incearca sa-si previna sotul.
Comportamentul rece al sotului, care se indeparteaza de Ana din cauza problemelor, este
perceput la inceput ca un pretext de sotia crasmarului care nu doreste sa renunte la dragostea
sotului. De acum Ghita vede in sotia lui o naivitate suparatoare: iara,tu, Ano, esti buna si
blanda, dar esti usoara la minte si nu intelegi nimic: sunt cu tine ca fara tine. Ghita isi plange
de mila pentru ca Ana se indeparteaza de el: el era singur si parasit.

Conflictul interior se rasfrange asupra relatiei dintre cei doi, cand Ghita este banuit de Ana ca
ar fi complice la uciderea vaduvei. Ana traieste ea insasi un conflict interior: dragostea pentru
sotul ei este pusa la incercare, exista o dorinta de a-si salva casnicia, dar si rusinea de-a avea
un sot talhar. Dupa proces, Ana il priveste pe Lica cu recunostinta , ca fiind cel ce i-a salvat
sotul de inchisoare. Comportamentul bizar al lui Ghita o va face pe Ana sa-l vada ca fiind un
las, iar pe Lica ca pe un adevarat barbat: Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere
imbracata in haine barbatesti. Neintelegerea dintre Ana si Ghita o va determina pe sotia
credincioasa sa-i cedeze lui Lica. Esecul lui Ghita este datorat lipsei de comunicare in cuplu.
Acesta o ucide pe Ana, nemaiavand nimic de pierdut. Ghita este si el ucis de Raut din ordinul
Samadaului. Astfel Slavici si-a urmarit personajele pe parcursul vietii de la bunastre la
decadenta. Asadar prin intermediul lui Ghita, Slavici creaza un personaj complex, de exceptie,
un personaj mobil a carui stare sufleteasca se schimba profund de-a lungul nuvelei; trairile
interioare sunt intens studiate de Slavici si redate cititorilor intr-un stil minutios.

Moara cu noroc este o nuvela psihologica pentru ca urmareste modul in care conflictul
exterior se rasfrange in planul constiintei personajelor. Descrierea personajului central este
minutioasa, ceea ce a dus la realizarea unui personaj complex. Analiza psihologica duce la o
teza moralizatoare: goana dupa bani duce la distrugerea echilibrului interior si provoaca
catastrofe in relatiile interumane.
CITATE :
Drama lui Ghita este analizata magistral Calinescu
Ghita intaia oara in viata ar fi voit sa n-aiba nevasta si copii
Ei! Ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat
vointa mea?!