REFERATE LA CHIMIE

CLASA A X-A

ELEV: Balasoiu Ovidiu XB

MASELE PLASTICE
Primele materiale plastice au fost produse din transformarea materialelor naturale.
n anul 1859 au aprut fibrele vulcanizate, n 1869 a aparut celuloidul i n 1897 galitul.
Primul material sintetic aprut (1908) a fost rina fenolformaldehidic numita bachelit.
Exista numeroase procedee de fabricare a materialelor plastice. O galeat, o sticl, o
casc de motociclist, o plan de windsurfing sunt toate fabricate din diferite tipuri de
plastic. Pentru fiecare obiect, trebuie ales materialul plastic care are calitile cele mai
potrivite: suplee, rigidate, rezisten la oc, elasticitate, transparen, greutate mic. O
molecul de baz pentru fabricarea tuturor tipurilor de plastic n schimb cele termorigide
se ntresc la cldur. Astfel, ele sunt mulate la rece pe formele dorite apoi sunt nclzite
pentru a se ntri. Sau pot fi lsate s se ntreasc dup ce li se adaug un produs special.
Plasticele termorigide se folosesc la fabricarea obiectelor prelucrate manual sau a celor
care necesit o fabricaie ngrijit. Aa se fabric ambarcaiunile, piesele de caroserie,
barele de protecie etc. n industrie se utilizeaz dou procedee de tragere n form a
obiectelor din plastic.
Suflarea este folosit pentru fabricarea obiectelor care au interiorul gol, cum sunt
mingile, flacoanele, sticlele, popicele. Materia plastic nclzit coboar n form, n care
se injecteaz apoi aer. Aceasta are ca efect ntinderea materialului cald pe pereii interiori
ai formei.
Metoda cea mai utilizat este ns injectarea. Este folosit mai ales pentru fabricarea
obiectelor cum sunt pieptenii, periuele de dini, ustensilele de buctrie. Materia plastic
intr sub forma de granule ntr-o main de injectare. Prin nclzire, ea este transformat
ntr-o past mai mult sau mai putin groas, care este apoi injectata n form i racit
printr-un circuit de apa. Masele plastice sunt folosite, cu mici excepii, n toate domeniile
de activitate. Aceast performan de ptrundere n mai toate sectoarele de activitate se
datoreaz proprietilor lor de neegalat vis-a-vis de celelalte materiale: sunt anticorosive,
electroizolante, au greuti specifice mici, au proprieti mecanice bune, cost sczut,
aspect exterior plcut, se pot prelucra att pe cale mecanic tradiional ct i prin
procedee specifice cum ar fi injecia lor, se pot acoperi cu vopsea sau prin galvanizri,
permind n felul acesta s capete aspectul dorit de ctre proiectant. Exist ns i unele
proprieti care fac dezavantajoas utilizarea maselor plastice, cum ar fi micorarea
rezistenei mecanice cu creterea temperaturii, coeficientul de dilatare mare, coeficientul
de transmiterea cldurii mic, etc.
2

Clasificare:
Materialele plastice utilizate n tehnic se mpart n dou grupe:
Termoplaste, care prin nclziri repetate trec n stare plastic (polistiren,
polimetacrilat,
celuloid, poliamid, policlorura de vinil). Piesele din aceste materiale se obin prin
presare i turnare, avnd o mare productivitate.
Termoreactive, care prin nclziri repetate nu mai trec n stare plastic (polistireni
nesaturai, rini fenolfolmaldehidice, etc.). piesele n acest caz se prelucreaz prin
presare.

Avantaje:
Aceste piese executate din mase plastice prezint urmtoarele avantaje:

Nu necesit prelucrri ulterioare i pot avea o form suficient de complicat.

Permit executarea de guri i adncituri n orice seciune, precum i presarea

de filete.
Pot fi metalizate (numai ABS-ul natur), metalizarea fiind o acoperire
galvanic i poate fi efectuat n diferite variante de culori, n variant mat sau
lucioas.

Aspectul piesei este plcut, designerul reuind s-i impun cu uurin

punctul de vedere, ntruct se poate realiza orice cerin estetic: joc de umbr i
lumin prin alternri de suprafee mate i suprafee lucioase, suprafee n relief sau n
adncime, suprafee striate sau cu rizuri, etc.

Piesele rezultate se pot obine ntr-o mare varietate de culori, ce pot fi:
obinuite i metalizate. Aceste culori fie c se realizeaz conform mostrarului de
culori transmis de ctre fabricantul de mas plastic, fie c este creat un mostrar nou
de ctre designer mpreun cu tehnologul de mas plastic.

Piesele din mase plastice se pot vopsi (de regul se prefer ca vopsirea s
aib loc n aceeai culoare ca masa plastic, astfel nct dac piesa este zgriat, sau
prin frecare se ndeprteaz stratul de vopsea, s nu fie vizibil acest defect de
discontinuitate a stratului de vopsea).

Se pot efectua injecii de dou sau trei mase plastice de diferite culori, n
vederea obinerii de diverse efecte estetice sau avnd ca scop obinerea de piese cu
rezisten la uzur mai mare (vezi cazul tastaturii de calculator), sau cu alte scopuri.

Un mare avantaj al maselor plastice const n faptul c acestea pot fi

nfoliate. Aceast operaie const n acoperirea la cald, prin presare, a suprafeelor n

relief (n jurul acestor suprafee nu trebuie s existe alte poriuni de suprafee care s
fie la aceeai cot sau la o cot peste nivelul celei ce urmeaz a fi nfoliate, deoarece
fie se obine nfolierea unor zone ce nu au fost indicate de ctre designer, fie se
deformeaz zonele ce depesc cota respectiv, fie nfolierea nu va fi de calitate).
Aceste folii pot fi mate sau lucioase, pot fi albe, negre, imitaie furnir, argintii, aurii,
sau n diferite alte culori.

Inscripionarea pieselor din mase plastice se poate efectua fie direct din
scul, fie aplicndu-se ornamente din metal (aluminiu, oel laminat, etc.) sau din mas
plastic. Inscripionarea din scul se realizeaz fie prin efecte speciale (joc de umbr
i lumin care se realizeaz prin poriuni alternante de suprafee mate i lucioase, sau
prin alternri de suprafee striate cu poriuni mate, sau caerate, etc.) Un alt procedeu
de inscripionare este cel rezultat din scul (deci direct din injecie), aceasta
nemaifiind la acelai nivel, ci n relief sau n adncime. Inscripionarea este rodul
activitii creatoare a designerului, el fiind cel care va hotr caracterul, modul de
inscripionare sau dac aceasta urmeaz a fi nnobilat prin nfoliere sau nu.

Un alt procedeu de inscripionare a maselor plastice este acela prin

serigrafie, dup desenul ciocan executat de ctre designer, cu ajutorul sitelor
serigrafice i n varianta de culori serigrafice indicat de designer.

Piesele din mase plastice se pot asambla mecanic cu ajutorul uruburilor i

piulielor, cu ajutorul uruburilor autofiletante ( se pot executa n masa plastic bosaje,
ce sunt nite guri normalizate n funcie de dimensiunea urubului ), cu clicuri
elastice, popici elastici, prin presare, prin bercluire, profile conjugate, prin lipire cu
ajutorul adezivilor, etc.

Se pot utiliza i n cazul crerii de produse din materiale mixte, permind

asamblarea cu: lemnul, sticla, cauciucul, metalul, etc.

Se pot utiliza n situaii n care se dorete reducerea frecrii, ele

comportndu-se bine chiar i n absena lubrifiantului. Astfel exist situaii n care se
execut piese ce urmeaz a efectua micri de rotaii sau de translaii ( roi dinate,
lagre, etc.), fie ca elemente cinematice de interior fie ca elemente de antrenare, de
comand (manete, butoane, volane, pedale).

Acolo unde din motive de rezisten sau n vederea realizrii unor contacte
electrice se impune utilizarea de piese metalice, se pot executa piese mixte, prin
injecie de mas plastic pe reperul din metal.

Recomandri la proiectare i prelucrare

4

Din prezentarea avantajelor fcut se observ c aceste materiale permit

desfurarea imaginaiei creative a designerului fr prea mari restricii. Totui aceste
materiale presupun o cunoatere i o stpnire a posibilitilor lor tehnologice. Se impune
ca o necesitate, marcarea de ctre proiectant a suprafeelor cu rol estetic, sau care
presupun finisaje suplimentare, sau care nu admit defecte de injecie sau alte tipuri de
defecte ce pot afecta suprafaa respectiv a produsului. Din punct de vedere al formei
exist recomandri viznd prelucrarea maselor plastice de care proiectantul trebuie s
in cont:
Piesa se va proiecta cu o grosime uniform de perete, ceea ce contribuie att
la creterea productivitii ct i la eliminarea concentratorilor de material sau de
temperatur, concentratori ce pot introduce defecte de execuie ale reperului respectiv.
Grosimea minim a pereilor unui reper din mas plastic poate fi S=0,52 mm.

Piesele se pot proiecta fie cu muchii vii, fie cu raze de racordare, ultima
fiind de preferat din punct de vedere al execuiei sculei. innd cont c sculele pentru
reperele prevzute cu raze de racordare se execut mai uor, se va ine cont la
proiectarea reperelor de o raz minim de racordare necesar =(0,3 0,4)S
(S=grosimea peretelui piesei; =raza de racordare). Sculele pentru realizarea pieselor
care nu au prevzute raze de racordare, se vor executa din bacuri.

n vederea extraciei piesei din scul, aceasta va fi prevzut cu o nclinaie a

pereilor n funcie de grosimea acestora: pentru piesele cu o grosime mai mare de
S10mm, nclinaia va fi de la 2 pn la 2030; pentru piesele cu o grosime a
pereilor S <10mm , se pot admite i perei fr nclinri (unghiuri de extracie).

Pentru evitarea defectelor ce pot aprea datorit rcirii necorespunztoare a

pieselor, acestea, dup scoaterea din scul (dac scula nu este termostatat, caz n care
scula nu injecteaz dect dac a atins prin nclzire temperatura de injecie prescris
n regimul de injecie, i nu permite extracia piesei injectate dect cnd aceasta a
atins temperatura la care nu exist riscul deformrii piesei), se rcesc fie pe un
calapod, fie sunt prevzute prin construcie cu nervuri de rigidizare.

Se recomand ca grosimea pereilor interiori s fie egali cu S/2 (deci cu

jumtate din grosimea peretelui de baz), pentru a nu introduce concentratori de
tensiune i de temperatur. Este cazul nervurilor: de rigidizare, tehnologice,sau de
construcie.

Se prefer ca piesele prevzute cu filet, s aib pasul mai mare sau egal
cu1mm. De asemenea, dac piesa este prevzut cu guri, filetate sau nefiletate,
acestea nu vor fi prevzute la extremitile piesei sau n vecintatea pereilor piesei,
pentru a nu introduce eventualele situaii favorabile apariiilor defectelor de injecie.

Se recomand ca n vederea eliminrii tensiunilor interne i evitrii

deformaiilor, piesa s fie supus unui tratament de mbtrnire la o temperatur de 80
100 C, timp de cteva ore.

Defecte posibile
n urma procesului de injecie pot aprea o serie de defecte care se datoreaz fie
unor greeli de proiectare, fie nerespectrii parametrilor regimului de injecie (presiune,
temperatur). Aceste defecte pot fi: supturi, retasuri, flori de ghea, injecii incomplete,
deformri, etc. Defectele care apar pot fi corectate fie printr-un regim de injecie corect
stabilit i aplicat, fie cu ajutorul proiectantului, prin stabilirea unei forme care s previn
apariia defectelor. Dac aceste defecte nu mai pot fi prevenite, se poate interveni asupra
respectivelor repere cu ajutorul designerului. Astfel acesta poate interveni cu finisaje
suplimentare n funcie de defect (aceste msuri se pot lua I din faza de proiectare, avnd
o experien a comportrii materialului): ornamente, vopsiri, inscripionri, caerri, etc.
n funcie de forma i gabaritul reperului, designerul mpreun cu tehnologul vor hotr
asupra caracteristicilor sculei de injecie: locul i modul de injecie (central sau
punctiform), poziia planului de separare, dac sunt necesare bacuri i poziiile acestora,
etc.

Domenii de utilizare
Masele plastice se pot utiliza cu succes: n industria grea, industria constructoare de
maini, aeronautic, industria alimentar (ambalaje, vafe, cutii, etc.),industria uoar
(bunuri de larg consum, jucrii, etc.), industria farmaceutic (seringi de unic folosin,
capsule i ambalaje, etc.) i multe altele.

Reciclarea
Descompunerea natural a plasticului n mediul nconjurtor necesit peste 500 de
ani din cauza materialelor care l alctuiesc. Cu fiecare ton de plastic reciclat se
economisesc ntre 700 i 800 kg de petrol brut.

ULEIURI

Un ulei esential este un concentrat, un lichid hidrofob (fara afinitate pentru apa)
care contine compusi volatili extrasi din plante. Uleiurile esentiale mai poarta si
denumirea de uleiuri volatile sau eterice.
Ele sunt, in general, extrase prin distilare. Sunt intrebuintate la fabricarea
parfumurilor si produselor cosmetice. De asemenea ele sunt folosite si in industria
alimentara.
Aceste uleiuri esentiale sunt folosite si in tratamentele aromoterapiei. Aromoterapia
este o ramura a medicinei alternative care sustine ca aromele uleiurilor esentiale au efecte
curative.
Pentru a testa puritatea uleiurilor esentiale turnati 2 - 3 picaturi de ulei esential pe un
prosop sau o carpa. In cazul in care materialul textil a ramas patat uleiul nu este pur.
Uleiurile esentiale toxice sunt o sursa de poluare a aerului din interiorul casei.
Acestea pot provoca mai mult rau decat bine in cazul in care sunt folosite excesiv. Unele
uleiuri esentiale sunt fabricate si cu ajutorul solventilor pe baza de petrol.
Organul nostru olfactiv - nasul - este cel care face distinctia intre miile de mirosuri
si tot el stabileste ce arome influenteaza intr-un mod placut sau nu starea noastra afectiva.
Cele mai utilizate uleiuri esentiale:
7

Uleiurile cu extract de lavanda - au un miros relaxant, ce calmeaza si stimuleaza

imunitatea.
Uleiurile cu extract de lamaie - au un miros inconfundabil, relaxant si motivant.
Sunt recomandate tuturor celor care studiaza si isi doresc sa fie inconjurati de un mediu
armonios si calm.
Uleiurile din arbore de ceai - diluat in apa, este utilizat ca dezinfectant.
Uleiuri din gardenia si liliac - sunt cunoscute ca fiind bune energizante.
Uleiuri esentiale Feng Shui:
Lemn (verde): musetel, salvie, eucalipt, maghiran;
Foc (picant): busuioc, cuisoare, scortisoara, piper negru, coriandru;
Pamant (trupesc): salvie, lemn de santal, pin, tamaie, cedru;
Metal (citric): portocala, lamaie, grepfrut, mandarina, bergamota;
Apa (floral): lavanda, ylang-ylang, trandafir;
In cazul in care doriti sa le amestecati cu lotiuni de corp sau creme, acestea nu
trebuie sa fie parfumate pentru ca uleiurile au un miros puternic.
Uleiul esenial de lavand este cel mai recunoscut i rspndit ulei esenial. l
gsim n aplicaii pe piele, n aromaterapie, parfumerie, n ameliorarea problemelor
dermatologice. Sunt dificil de rezumat proprietile n cteva cuvinte, lecturai fia
produsului.

Uleiurile esentiale si obtinerea lor

Uleiurile esentiale sunt in general substante lichide, cu aspect uleios, insolubile in

apa, solubile in alcool si solventi organici. Au mirosul substantelor volatile pe care le
contin, care dau parfumul caracteristic plantelor, florilor, fructelor, semintelor, scoartei
copacilor.
Din punct de vedere chimic, uleiurile volatile sunt amestecuri complexe de
hidrocarburi alifatice si aromatice, aldehide, alcooli, esteri si alti constituenti,
predominand insa compusii din clasa terpenoidelor. Desi sunt numite uleiuri, aceste
substante nu contin materii grase: o picatura de ulei esential pusa pe o foaie de hartie nu
va lasa nicio urma, spre deosebire de una de ulei vegetal.
Dintre sutele de mii de specii de plante, 4.000 produc esente aromatice. Totusi, doar
cateva sute produc esente in cantitate suficienta pentru a putea fi extrase.
Extractia esentelor aromatice se face prin trei procedee:
presare la rece, pentru unele plante (de exemplu, portocala, a carei coaja contine uleiuri
esentiale)
extractie cu solventi, mai ales pentru florile fragile
distilarea cu vapori de apa, un procedeu inventat in secolul al XI-lea si utilizat frecvent
in prezent.

Uleiurile volatile pot fi extrase din diverse parti ale plantei: flori, seminte, frunze,
tulpini, coji, radacini, rizomi, tuberculi, muguri florali etc. Iata cateva exemple privind
uleiuri esentiale care se extrag din anumite parti de planta:
Coaja. Din coaja citricelor se obtine uleiul de lamaie (Citrus medica), uleiul de
portocale (Citrus aurantium) si uleiul de mandarine (Citrus nobilus).
Flori. Dintre florile care constituie materii prime pentru uleiurile eterice fac parte cele
ale rozaceelor (trandafirul Rosa damascena), labiatelor (lavanda Lavandula
officinalis), amarilidaceelor (narcisa Narcisa poeticus, tuberoza Polianthes tuberosa),
leguminoaselor (mimoza Mimosa argentea), violaceelor (violeta Viola odorata),
oleaceelor (iasomia Jasminum grandiflorum).
Fructe. Pentru obtinerea de uleiuri esentiale se folosesc fructe ale plantelor din familia
umbeliferelor: coriandrul (Coriandrum sativum), anasonul (Pimpinela anisum), feniculul
(Foeniculum vulgare), chimenul (Carum carvi).
Frunze. In cazul familiei labiatelor, se folosesc frunzele. Dintre acestea, putem
mentiona menta (Mentha piperita) si diversele ei varietati, catusnica (Nepeta cataria), din
care se poate extrage citralul, busuiocul de camfor (Ocimum canum), in ale carui frunze
si inflorescente se gaseste cinamatul de metil si camfor dextrogir, busuiocul cu miros de
cuisoare (Ocimum gratissimum), in frunzele caruia se gaseste eugenol. Se mai folosesc si
frunzele geraniaceelor, de exemplu ale geraniumului (Pelargonium roseum).
Radacini. Ulei eteric se extrage din radacinile urmatoarelor plante: aracee (obligeana
Acorus calamus), iridacee (irisul cu toate varietatile sale), graminee (vetiverul Vetiveria
zizamoides).
Extractia uleiurilor esentiale este un procedeu costisitor, din cauza cantitatii mari de
materie prima necesara: este nevoie de cca 35 kg de plante pentru a se obtine 1 l de ulei
esential si de mult mai mult in cazul unor plante precum trandafirii. Astfel, Robert
Tisserand, in lucrarea Arta aromaterapiei, afirma ca pentru producerea unui litru de ulei
volatil de trandafir bulgaresc este nevoie de nu mai putin de 2000 kg de petale! Asa se
explica preturile mari cerute pentru uleiurile esentiale veritabile. In industria parfumurilor
se folosesc insa uleiuri sintetice, care nu sunt adecvate pentru aromaterapie.
10

Uleiurile esentiale contin cateva sute de tipuri diferite de molecule, fiecare avand
proprietati specifice (antiseptice, antibacteriene, imunostimulatoare, decongestionante
etc.). De exemplu, salvia contine 250 de molecule diferite, dintre care 75% provin din
familia esterilor si 15% sunt monoterpene. Moleculele actioneaza in sinergie, ceea ce
explica polivalenta uleiurilor esentiale si spectrul lor vast de actiune. Odata ce se cunosc
proprietatile familiei de compusi si concentratia lor in uleiuri esentiale, se pot determina
efectele acestora (benefice sau daunatoare).

Totusi, proprietatile uleiurilor esentiale nu trebuie confundate cu cele ale frunzelor

sau florilor unei aceleiasi plante. De asemenea, nu trebuie confundate uleiurile esentiale
nici cu esentele culinare si parfumurile. Uleiurile esentiale sunt foarte concentrate in
elemente chimice active si pot prezenta anumite riscuri. Unii compusi sunt agresivi in
raport cu pielea sau mucoasele, altii pot fi toxici in doze mari sau daca sunt utilizati pe o
perioada lunga de timp.
Cat priveste utilizarea interna, trebuie stiut ca unii compusi (cum ar fi cetonele) sunt
toxici si nu trebuie niciodata sa fie absorbiti. In principiu, uleiurile esentiale nu trebuie sa
fie ingerate in stare pura. Ca si in cazul medicamentelor, trebuie sa va conformati
recomandarilor de utilizare.
Un alt lucru de retinut este ca una si aceeasi planta poate include mai multe specii,
fiecare avand componente diferite. De exemplu, lavanda (Lavandula) are mai multe
specii, printre care: officinalis, latifolia, stoechas etc. Ca atare, numele latin intreg este
cel care indica specia de planta. Locul unde este cultivata (clima, altitudinea, compozitia
solului) poate de asemenea sa influenteze compozitia chimica a unei plante.

11

Pastrarea uleiurilor volatile

Uleiurile esentiale se pastreaza ferite de lumina si caldura. Daca sunt pastrate in conditii
optime, sunt utilizabile si cativa ani de zile. Uleiurile care tin cel mai mult, si devin mai
bune pe masura ce trece timpul, sunt de obicei rasini dense, precum tamaia si smirna,
esente lemnoase precum santalul, radacini precum cea de vetiver si alte uleiuri, inclusiv
nardul si paciuli.

Uleiul de lavanda atenueaza ridurile si vanataile

Uleiurile esentiale pot fi folosite si in cazul in care tenul prezinta riduri, cicatrici sau alte
astfel de probleme. Iata cateva uleiuri pentru pielea cu probleme:
1. In cazul ridurilor, puteti folosi ulei esential de santal, levantica, floare de pai,
patchouli, chiparos sau muscata.
2. Pentru vanatai sau cicatrici, folositi uleiul esential de santal, floare de pai, levantica sau
lemn de trandafir.
3. Pentru ameliorarea vergeturilor puteti folosi mirtul, muscata si levantica, iar pentru
prevenirea vergeturile se poate folosi ulei de migdale.

12

Lavanda si uleiul de lavanda

Auzim foarte des vorbindu-se de produse de toate tipurile pe baza de lavanda.

Dar ce este aceasta?
Lavanda, numita stiintific Lavandula angustifolia, cunoscuta de noi si sub numele
de Levantica, este un semiarbust peren sau cultivat, cu frunze cenusii-verzui si paroase,
flori albastre-violet, ce infloreste in lunile iunie-august, iar daca ii merge bine, si in
septembrie-octombrie. Fructele sunt bobite ovoide, lucioase, brune, grupate cate 4.
In trecut uleiul de lavanda obtinut din prelucrarea lavandei se folosea in parfumuri
si cosmetica, obtinandu-se sapunuri, detergenti, ape de colonie parfumate cu lavanda.
Uleiul de lavanda se mai foloseste si pentru a corecta mirosul unguentelor, al cremelor
sau chiar al medicamentelor.
Astazi, uleiul de lavanda poate fi folosit intern, fiind antiseptic, usor antispastic,
carminativ, calmant, diuretic, dar si extern, fiind analgezic, cicatrizant, calmant si este
indicat in raceala, gripa si stari febrile etc. Se poate folosi si in bai terapeutice, procedura
des utilizata in centre de terapie naturala.
Mai nou, uleiul de lavanda contribuie la normalizarea functiei cardiace si asigura
reconfortarea si calmarea in caz de surmenaj si iritabilitate, mai ales ca urmare a
suprasolicitarii intelectuale.
Daca majoritatea dintre noi vedem in levantica o planta de gradina cu aspect
frumos si cu un parfum delicat, studiile stiintifice demonstreaza ca, de fapt, ea este o
planta cu calitati complexe. Prima stiinta in care lavanda a fost folosita cu suces este
aromoterapia.
Uleiul de lavanda poate fi folosit combinat un alte uleiuri, specialistii stiind care
sunt cele mai benefice combinatii, mai ales in conditiile in care unele persoane pot fi
alergice, iar in unele afectiuni, aromoterapia nefiind recomandata.
13

Levantica si binefacerile ei au patruns in toate casele. Gratie virtutilor ei, levantica

este considerata o binecuvantare. Ea poate fi pretuita atat ca medicament, cat si ca
ingredient pentru bucatarie.
Multitudinea afectiunilor in care lavanda actioneaza este impresionanta.
Preparatele pe baza de lavanda pot fi folosite atat de femei, cat si de barbati, influentand
in mod benefic: circulatia sanguina, digestia, emotivitatea, problemele ginecologice,
insomnia, musculatura, pielea, respiratia, transpiratia si este din ce in ce mai folosita in
combaterea stresului.
Firmele japoneze introduc, chiar, ulei de lavanda in instalatiile de aer conditionat
din birouri.
Cercetarile despre aceasta planta sunt in continua crestere datorita lipsei de
toxicitate si complexitatii componentelor sale aflate intr-un multiplu sinergism.
Aromoterapeutii cunosc faptul ca uleiul de lavanda este esenta cea mai relaxanta aflata la
indemana publicului si, mai ales, a omului de rand.
In concluzie, lavanda sau levantica este o planta robusta, frumoasa, cu un parfum
intens, benefica pentru sanatate, cu potential economic si nu numai. Este suficient ca
seara, inainte de culcare, sa mirositi o planta inflorita, sa sfaramati intre degete cateva
flori uscate sau sa aplicati cateva picaturi de ulei esential pe o batista pe care sa o puneti
in buzunarului pijamalei, pentru a avea un somn linistit si odihnitor.
Levantica va va da vise la propriu si la figurat, iar cei ce vor invata sa se bucure de
virtutile ei vor regreta ca nu au descoperit-o mai devreme.
In cazul in care va faceti probleme ca nu gasiti lavanda trebuie sa stiti ca aceasta
exista in toate plafarele, florariile, magazinele in care se comercializeaza uleiuri.
Produse pe baza de levantica se gasesc la toate firmele de cosmetice cunoscute si
mai putin cunoscute, la preturi acceptabile, sau chiar mici in raport cu beneficiile pe care
acestea le furnizeaza si, in plus, uleiul de lavanda este mai ieftin decat alte uleiuri
esentiale, datorita metodei de obtinere.
Nu ezitati sa folositi levantica, caci este un miracol pentru sanatatea noastra fizica
si psihica, atat de incercata astazi.

14

PARFUMURI
Un parfum este un amestec lichid de uleiuri aromatice sau compui aromatici, de
fixativi i de solveni, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau spaiului de
locuit un miros plcut.
Parfumurile pot fi grupate n diferite familii olfactice, pe teme sau acorduri, ale acestor
parfumiri.

Florale: Parfumuri care sunt dominate de esena unei sau mai multor flori. Cnd se
utilizeaz o singur floare parfumurile se numesc soliflore (ca de exemplu
parfumul Diorissimo al lui Christian Dior pe baz de lcrmioare).
Chypre: Parfumuri produse pe un amestec de bergamote, muchi de stejar,
patchiouli, i labdanum. Aceast familie de parfumuri i-a cptat denumirea de la
parfumul cu acelai nume creat de Franois Coty.
Aldehidice: Parfumuri care incorporeaz o familie de substane chimice cunoscute
sub numele de aldehide. Chanel No 5 creat de Ernest Beaux n 1921 a fost primul
parfum aldehidic. Alte parfumuri aldehidice sunt Je Reviens i Arpge. Caracteristica
parfumurilor aldehidice o constituie nota lor "picant" produs de substane ca
Aldehida C12 MNA.
Fougre (Ferig): Parfumuri cu o baz de lavand, cumarin i muchi de stejar.
Aceast familie este numit dup parfumulFougre Royale produs de Houbigant,
primul care a utilizat aceast baz. Multe parfumuri masculine fac parte din aceast
familie, care este caracterizat prin mirosuri erbacee sau lemnoase.
Piele: O familie de parfumuri care combin esene de miere, tutun, lemn, i gudron
de lemn, cu un miros care se aseamn cu cel de piele.
Lemnoase: Parfumuri n care domin esenele lemnoase, n mod tipic de lemn de
santal sau de cedru. Paciuli, cu mirosul su de camfor este utilizat frecvent n aceste
parfumuri.
Orientale or ambru: O clas rspndit de parfumuri combin esena
de vanilie sau alte esene de natur animal cu esene florale sau lemnoase. Parfumul
mai poate conine uleiuri de camfor i rini.
Citrice: O familie veche de parfumuri care, pn de curnd, consta n special din
ape de colonie "rcoritoare" datorit tenacitii reduse a esenelor citrice. Producerea
de noi compui aromatici a permis crearea unor parfumuri care utilizeaz cu
precdere esene citrice.
15

Istoria Parfumului
Cuvntul parfum, folosit n zilele noastre, provine din limba latina "per fumus" i
nseamn "prin fum". Parfumeria, sau arta preparrii parfumurilor, a luat natere
n Mesopotamia antic i Egipt, i a fost rafinat n continuare de Romani i Peri.
Dei parfumuri i parfumerii au existat n India, o mare parte din aromele lor se bazeaz
pe tamie. Primul chimist nregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de
parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri i obligeana, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat i
le-a pus napoi, repetnd procedura de nenumarate ori.
Arheologii au descoperit, n 2005, cele mai vechi parfumuri n Pyrgos, Cipru. Aceste
parfumuri au o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Parfumurile au fost descoperite
ntr-o parfumerie antic. n epoca veche, oamenii au folosit ierburi i condimente precum
migdale, coriandru, mirt, rasina de conifere, bergamot.
Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, n secolul al noulea, o carte despre
parfumuri, pe care l-a denumit: "Cartea Chemist a parfumurilor i distilrii". Aceasta
conine peste o sut de reete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice i
nlocuitori sau imitaii de medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, 107 de
metode i reete pentru prepararea parfumurilor i echipamentele pentru prepararea
parfumurilor, cum ar fi alambic. Medicul persian musulman, Avicenna (cunoscut i ca
Ibn Sina) a introdus procesul de extragere a uleiului din flori prin distilare, astzi aceasta
fiind cea mai frecvent procedur, experimentnd n primul rnd cu trandafiri. Pn la
descoperirea lui Avicenna, parfumurile lichide erau amestecuri de uleiuri i sfrmate sau
petale. Ambele materii prime i technologia de distilare a influenat semnificativ
parfumeriile de vest i evoluia tiinific, n special proprietile chimice.
Arta fabricrii parfumurilor a devenit cunoscut n Europa de Vest nca din 1221.
In 1370 s-a produs un parfum din uleiuri parfumate, amestecate ntr-o soluie de alcool.
Arta fabricrii parfumurilor prosperat n perioada Renaterii n Italia, i n secolul al 16lea, rafinamente italiene au fost luate n Frana, de Rene the Florentine (Renato il
fiorentino), parfumeurul personal al lui Catherine de' Medici. Laboratorul lui a fost legat
cu apartamentul ei printr-un pasaj secret, astfel nici o formul nu se putea fura. Datorit
lui Rene,Frana a devenit foarte repede unul dintre centrele europene de parfum i
fabricare produse cosmetice. Cultivarea florilor pentru esena lor parfumat, care a
nceput n secolul al 14-lea, a crescut ntr-o industrie major n sudul Franei. ntre
secolul 16 i 17, parfumurile au fost folosite n primul rnd n cercul bogailor pentru
combaterea mirosurilor corporale, rezultnd din cauza bilor neregulate. Parial datorit
16

acestei clientele a fost creat industria parfumurilor. n Germania, frizerul italian Giovanni
Paolo Feminis a creat o ap de parfumnumit Aqua Admirabilis, cunoscut azi sub
denumire de ap de colonie.
Obtinerea parfumurilor sintetice se face prin metoda sintezei organice i purificare. n
cazul parfumurilor naturale, procesul este mult mai indelungat si complex, necesitand
multe medote de extragere a compusilor aromatici din materia prim. De obicei, dupa
extragere rezulta uleiuri esentiale, dei pot fi extrase si uleiuri solide, in funcie de
ct cear conin. Toate tehnicile de extracie modific, mai mult sau mai
puin, mirosul compuilor organici, de obicei datorit temperaturilor ridicate, a
solventilor, ori prin prezena oxigenului in procesul de extracie.
Macerarea este cea mai folosit tehnic pentru extragerea compuilor aromatici in
industria parfumului. Materia prim este scufundat intr-un solvent care poate dizolva
compuii aromatici dorii. Macerarea poate dura de la cateva ore, pana la cateva luni.
Aceast tehnic este de obicei folosit pentru a extrage compui care sunt prea volatili
pentru distilare, sau care pot fi uor afectai de temperatura ridicat. Cei mai folosii
solveni sunt hexan-ul si eterul dimetil.
Extragerea folosind dioxid de carbon lichid este o tehnic relativ nou de extragere a
compusilor din materia prim. Datorit temperaturii sczute i a
lipsei reactivitii solventului folosit, compuii extrai folosind aceast tehnic ii
pstreaz foarte bine mirosul original.
Extragerea folosind etanol se folosete in cazul in care materia prim are un coninut
foarte sczut de ap sau este uscat. Dac etanolul ar fi folosit pentru a extrage compuii
din plante proaspete, care de obicei contin mari cantiti de ap, produsul rezultat ar fi
foarte diluat.
Distilarea este de obicei folosit pentru extragerea compuilor din plante, cum ar
fi floarea de portocal si trandafirul. Materia prim este supus unor temperaturi ridicate,
iar mai apoi compuii sunt colectai prin condensarea vaporilor distilai.
Distilarea cu aburi se face prin folosirea apei clocotite pentru a extrage compuii volatili.
Vaporii rezultai condenseaz, iar mai apoi uleiurile esentiale sunt separate de ap. Apa
rmas inc mai contine compui aromatici si este de obicei numit hidrosol, ori distilat
herbal, iar in unele cazuri aceasta este comercializat.
Distilarea uscat se face prin supunerea materiei prime la temperaturi ridicate, ns fr a
folosi ap pe post de solvent. Compuii aromatici sunt eliberai din materia prim, care
mai apoi se contopesc pentru a forma mirosuri distincte. De obicei, aceast metod este
17

folosit in cazul unei materii prime lemnoase, unde un miros cu o senzaie usoar
de fum este dorit in produsul final.
Fracionarea este folosit pentru a exclude anumii compusi aromatici din mirosul
produsului finit. Aceast metod este mai scump, ins este folosit pentru a elimina
anumite mirosuri care ar fi nedorite si de asemnea compoziia produsului final este mai
uor de modificat.
Pentru a extrage compui aromatici din fructele ce fac parte din
familia citricelor, coaja acestora este stoars. Aceste fructe sunt singurele care contin o
cantitate suficient de uleiuri esentiale pentru ca aceast metod s fie profitabil.
n cazul in care compuii organici nu pot fi extrai folosind distilarea, datorit
temperaturilor ridicate, iar macerarea nu poate fi folosit, atunci se incearc absorbirea
produsului aromatic in cear ori uleiuri solide. Folosind alcool etilic, se poate extrage ulei
aromatic. Aceast metod este foarte rar folosit, in special datorit costurilor de
productie foarte ridicate, dar si datorit existenei a multor alte metode care pot fi mult
mai eficiente.
Depozitarea parfumurilor
Parfumurile se pot degrada in prezena temperaturilor ridicate, luminii, oxigenului si
a prafului. O sticl de parfum ii poate menine aroma pentru muli ani de zile, ct timp
este bine depozitat. Prezenta oxigenului n pulverizator poate afecta in timp mirosul
parfumului. Temperatura ideal de depozitare a unui parfum este ntre 3 si 7
grade Celsius.
Efecte adverse
In ultimii ani, odat cu dezvoltarea asociaiilor de protecie a consumatorului i odat cu
creterea interesului legat de calitatea produselor consumate i implicaiile lor asupra
sntaii, au aprut primele acuze la adresa parfumului i a produselor parfumate n
general.
Acuzele s-au intensificat datorit faptului c productorii de parfumuri nu sunt obligai s
informeze cumprtorii n legtur cu compoziia chimic a parfumurilor. Aceast
reglementare e prevzut datorit secretului comercial.
Printre afeciunile cel mai des ntilnite:

18

alergia de contact - iritare|iritarea epidermei nsoit de mancrimi i/sau umflturi.

Persoanelor cu boli de piele (psoriazis, eczeme) le este recomandat s evite contactul
cu produsele parfumate.
factori declanatori ai crizelor de astm - alturi de poluare, praf, animale de
companie cu blan i fumul de tigar, se regsesc si parfumurile si odorizantele

Alte acuze la adresa parfumurilor sunt legate de prezena n compozitia lor a ftalailor,
substane chimice controversate n ultimii ani.
Ingredientele din parfumuri, indiferent ca sunt de origine natural ori sintetic, pot cauza
probleme de sntate dac sunt folosite in cantiti mari. Alergiile sunt cele mai comune,
ns exist ingrediente care sunt documentate ca fiind cauzatoare de cancer. De asemnea,
unele ingrediente sintetice, pot cauza probleme hormonale, sistemul endocrin fiind grav
afectat. Multe chimicale prezente in parfumuri, de obicei cele sintetice, sunt cunoscute ca
fiind toxice, unele dintre ele fiind folosite si la spray-urile impotriva insectelor. Unii
compusi din parfumurile sintetice au fost detectai in grasimea uman, dar si
in laptele femeilor ce alpteaz.

19