Neobisnuitul dintr-o viata obisnuita

Pagini de jurnal
Memorii de Marius Popa.
(25 August 2014)
Intalnire cu Silvas (Silva)
Eram deja in Bucuresti de cativa ani buni cand verisorul meu bucurestean si tanar avocat a
inceput sa ne vorbeasca despre Silvas. Despre vindecatorul Silvas, fost inginer, acum retras din ce in
ce mai departe de zbaterea zilnica a lumii.
Tot ascultandu-l pe verisorul meu cum povestea despre vizitele lui impreuna cu sotia (atunci
era casatorit) se parea ca omul acesta se incadra foarte bine in grupul ???paranormalilor??? aparuti
in numar din ce in ce mai mare in anii de dupa rasturnarea comunismului pe taramul Romanesc.
Acest Silvas spunea printre altele verisorului meu si sotiei lui, cum ca verisorul meu absorbea
energia sotiei ca un bun vampir energetic. Dar tot el spunea ca acest fenomen era chiar comun si ca
intotdeauna cineva va da si cineva va primi, iar cele mai frecvente si evidente situatii erau bunicii si
nepotii. In acesta situatie, chiar daca copilul parea bolnav si lipsit de puteri, bunicul (bunic sau bunica,
dar si mai general un omul batran sau bolnav) era problema reala, adultul absorbind de la copil mai
mult decat excesul pe care acesta in genera in mod natural.
Printre altele verisorul meu povestea ca inainte ca viata sa i se schimbe, acest om fusese un
om normal, de profesie inginer. Intr-o zi a facut meningita si a fost internat in spital in coma, cu un
pronostic de supravietuire foarte prost. Surprinzator el si-a revenit brusc din coma fara ca doctorii sa
poata explica aceasta trezire din coma. Iar din acel moment viata lui a fost alta. Se mai spunea ca in
urmatoarele ore dupa ce si-a revenit din coma, in spitalul in care era internal s-au inregistrat un numar
mare de decese greu de explicat in baza statisticii normale. Oricum, din acea zi el a fost un alt om.
Si ce fel de alt om era?
Verisorul meu insista ca simtea amplificate de cateva ori suferintele interne si mai ales
ascunse ale oamenilor din preajma lui. Iar amplificarea era asa de mare ca refuza sa aiba in jur oameni
care aveau organe sau parti din corp indepartate, pentru ca, sustinea el, chiar daca aparent totul era
bine dupa atat timp, in realitate corpul suferea din cauza dezechilibrului produs de lipsa partii din
intreg.
Ca urmare nu mai traia de mult in preajma localitatilor, unde riscul sa intalneasca astfel de
cazuri era foarte mare. La fel, si mersul in locuri publice era un chin.
Din aceste motive traia intr-o gospodarie izolata, undeva peste un parau si un deal, de dupa
ultimul sat pe stanga, pe langa piramidele de sticla, de la drumul mare Ploiesti Campina
???Dar mai presus de toate, daca puteai ajunge la el, si daca te primea, aveai o sansa sa fii
ajutat pentru nevoile de acum, si chiar daca nu aveai nevoi acum, pentru nevoile viitoare.???
Si poate ascultam si mai multe povestiri la prima mana de ale verisorului meu, in acele
lungi discutii de vara sau de toate anotimpurile, cu un alcool rezonabil langa noi (dar sa nu va
inchipuiti ca doar il tineam langa noi asa de aroma) pe o terasa bucuresteana in arsita noptilor de
vara sau in intr-o carciumioara ori in unul din apartamentele noastre daca vremea se racea spre toamna
sau iarna. Din pacate acum nu-mi mai amintesc exact aceste discutii in detaliu si in final, mai
important pentru aceste pagini de jurnal decat ceea ce am aflat atunci, este ceea ce am trait eu si sotia
mea.
Este insa clar faptul ca toate aceste discutii ne-au trezit curiozitatea pentru a afla si mai multe
despre acest om, dar de aceasta data mai direct decat la prima mana.
Asa ca ne-am hotarat, sotia mea si cu mine, sa mergem sa-l cunoastem pe acest om.
Atunci eram tineri (nu ca acum am fi chiar batrani) si nu stiam ca am suferi de ceva anume.
Nu mergeam sa ne vindecam ci clar mergeam pentru ca eram curiosi si doream sa vedem cu ochii
nostri si sa auzim cu urechile noastre si in final poate mai ales sa judecam cu judecata noastra.

Am vorbit cu verisorul meu si dupa ce l-am asigurat ca nu ne lipsea nimic important din
corpul nostru lumesc (mie imi lipsea apendicul dar s-a spus ca asta nu intra la socoteala) ni s-a spus ca
puteam merge.
Era primavara, cred ca era aprilie cand am pornit. Nu mai stiu ce zi era dar nu era o zi de
odihna si nici nu urma una de acest fel cand am plecat din Bucuresti spre Campina. Am iesit la
stanga de pe drumul principal, la piramidele de sticla de dupa Paralela 45 si dupa ceva hartopeala
ne-am oprit intr-un sat, la o casa de unde am imprumutat o pereche de cizme de pescar, lungi peste
genunchi (pentru mine dar pana la brau pentru sotia mea - micuta fiind). De cizme se parea ca aveam
nevoie pentru ca urma sa trecem un parau care la acea vreme a anului era umflat, nefiind firul de apa
care ajungea pana la glezne in tot restul anului.
Asa cum aflasem, Silvas se retrasese dupa o apa curgatoare, pentru ca o apa curgatoare era o
bariera eficienta pentru ceea ce ii facea lui rau. Ideea nu era noua si o auzisem deja din alte surse
variate inclusiv din ceea ce se spunea ca era intelepciunea vechii Indii, asa ca alegerea lui nu ma mira
in nici un fel.
Am mai mers nu prea mult pe un camp gol, pana la parau si aici am inteles ca aveam o
problema. Paraul era crescut binisor asa cum ni se spusese in sat, dar tot se putea trece cu cizmele
pescaresti doar ca aveam o singura pereche. Femeia care ne daduse cizmele se astepta ca eu sa mi le
pun si sa-mi iau nevasta in brate ca un adevarat voinic (ce paream pe deasupra hainelor care
ascundeau un obez de un chintal si inaltime medie) dar cred ca in general ar fi fost mai curand pe dos
ca in dragul nostru cantec Radu mamii mai curand sa ma treaca mandra pe mine. Dar abia acum,
peste ani buni, mi-a spus sotia cat de nervoasa era pe mine, pe neputinta pe care o scoteam la iveala
Cealalta solutie evidenta era ca eu sa-mi pun cizmele si sa trec pe partea cealalta, iar de pe
partea cealalta sa azvarl voiniceste cizmele inapoi pe malul unde ramasese sotia. Cum paraul era
crescut, ajunsese mai latut (daca nu ar fi fost mai latut ar fi fost mai adanc si nu l-am mai fi trecut doar
cu niste cizme pescaresti!) si asta ma ingrijoara. Imi era frica ca nu cumva in marele meu talent
atletic sa arunc o cizma gresit (una ar fi fost suficient) si sa o pierd in curent, luata la vale
Am tot discutat cu sotia pana a fost clar ca daca doream sa facem vizita, apoi aceasta este
singura posibilitate Iar in caz de accident nu aveam alta solutie decat sa ma ud si sa ma intorc pe
malul unde imi lasasem sotia si sa ne grabim spre masina pe care speram ca putem sa o incalzim
sufient de repede ca sa nu ma imbolnavesc intre timp Pe de alta parte era clar ca o astfel de greseala
ar fi avut consecinte mai neplacute la intors, pentru ca atunci cea care ar fi trebuit sa se ude ar fi fost
sotia mea care trebuia sa si conduca la intoarcere (eu fiind si ramanand - mai mult un pretins sofer
decat unul real).
Pana la urma am trecut amandoi paraul cu bine ca sa ratacim in niste rape sapate de torente
Se intunecase si am inceput sa pierdem din speranta de a gasi casa de unii singuri.
Ca urmare l-am sunat pe mobil pe Silvas (slava Domnului ca in Romania acoperirea telefoniei
mobile era foarte buna chiar si in in acea prima jumatate a anilor 2000). Mi-a raspuns Silvas si
nemultumit mi-a spus ca trebuie sa ajung mai repede pentru ca l-am tampit cu fierea aia a mea
suferinda ceea ce nu era departe de adevar, pentru ca atata timp cat am fost in tara am fost tot
timpul sub amenintarea unei crize de fiere (ca de, mancarea buna e mai grasa sau mai afumata sau si
una si alta dar clar ca oricare fel din aceste mancaruri, nu era grozav pentru cineva care facea
munca numai din birou si nu facea sport deloc).
Intrebarea evidenta era de unde stia Silvas de asta Daca el chiar simtea durerile amplificate,
asa cum se spunea, apoi probabil ca simtea ca ceva nu era in regula cu fierea mea totusi in acele ore
nu aveam semne ale unei crize Sau vorbise cu verisorul meu cand acesta aranjase vizita si, asa cum
se spune despre sarlatanele ghicitoare in carti, se documentase si isi facuse temele in avans?
Dupa ceva ratacire pe dealuri, am ajuns intr-un final la gospodaria omului. Nu-mi aduc aminte
prea mult despre detaliile casei si ale ogradei in afara de faptul ca avea si caini (ceea ce nu e de mirare
pentru o gospodarie aruncata undeva in mijlocul nimanui) sincer n-am dat atentie tuturor acestor
detalii si nu cred ca ar avea vreo relevanta pentru ce povestesc acum.

Inginerul Silvas ne-a primit intr-o camera mica parca mai mult un hol, cu un pat si unul sau
doua scaune. Nu stiu daca era camera oficiala pentru consultatii dar acolo ne-am asezat cuminti pe
marginea patului si am asteptat sa fim consultati.
Se cam vedea ca Silvas era cam enervat de asteptare.
Mai intai a consultat-o pe sotia mea. Nu-mi aduc aminte cum a facut asta, daca si-a purtat
palmele de-a lungul corpului ei incercand sa-i simta aura cum ar spune unii sau pur si simplu s-a
uitat la ea si a tacut. Nici ea nu-si aminteste acum.
Ceea ce imi amintesc cu siguranta este ca i-a spus ca eu trag energie de la ea, ca in acest cuplu
ea este dinamul energetic iar eu consumatorul. Mai mult, i-a spus ca ea genereaza energie si ca este
printre cei care da la altii. Mai apoi, cand ei i-a fost rau ne-am amintit vorbele lui si am incercat sa
intelegem pe baza acestor vorbe de ce se simtea atat de epuizata atunci cand petrecea mai mult timp in
aglomeratii asa cum ar fi marile zone comerciale.
Nu ne-a spus, asa cum am inteles ca sugerase verisorului meu si sotiei lui, ca eu as fi epuizat
energia ei vitala, doar ca ii era clar ca eu eram cel care aveam de castigat mai mult din relatie din
punct de vedere energetic
Apoi i-a spus ca are probleme cu aparatul genital (ceea ce era adevarat in mare masura) si i-a
cerut sa accepte sa ii maseze partea de jos a piciorului. A masat-o deasupra gleznei, pe partea
interioara a piciorului si a fost clar ca i-a provocat durere A zambit si i-a spus Acestea sunt
ovarele Apoi i-a apucat talpa piciorului si i-a flexat-o, totul a parut destul de dureros de la un punct
si a spus ca genul acesta de exercitiu ar trebuie sa-l facem zilnic si cu insistenta. A spus deasemenea
ca pentru un corp sanatos, echilibrat, flexarea masiva a talpii nu ar ridica nici o problema.
Pana la urma nu a insistat mai mult asupra sotiei si si-a mutat atentia spre mine.
Pentru inceput a acordat mai mult sau mai putin aceiasi atentie piciorelor mele si mi-a spus ca
par foarte anchilozat ceea ce era (si din pacate este in continuare) adevarat.
Apoi mi-a spus ca un centru energetic foarte important este in cosul pieptului. Acest centru
este deobicei anchilozat, imbacsit pentru ca in cosul piepului, in stern, nu avem practic muschi si ca
urmare si irigarea cu sange este foarte mica. Evident cutia toracica are muschi, folositi pentru a o
dilata ca sa se efectueze respiratia, dar sternul este punct de articulare, balamaua in jurul careia se face
miscarea celor doua jumatati asa ca muschii ar incurca Ca urmare noi ar trebui sa stimulam acest
centru energetic prin proprie vointa, prin aplicarea de lovituri in piept mai mult sau mai putin
intense. El a recomandat sa ne lovim in piept cat de tare putem, asigurandu-ma ca in mod normal,
doar prin forta fizica a corpului propriu si fara alte adaugiri sau unelte, nu ne putem face rau noi insine
prin forte proprii.
M-a intrebat mai apoi daca nu as vrea sa-mi elibereze el, pe loc, acest centru energetic, iar mai
apoi, din cauza ca efectul interventiei lui nu era permanent, eu urma sa intretin prin exercitiul descris
mai sus bunastarea centrului energetic.
Am fost deacord, desi trebuie sa recunosc, am avut o doza de retinere. Stateam in picioare, si
el la fel, cand s-a apropiat si a inceput sa ma impinga usor cu degetul aratator in cosul pieptului.
Inexplicabil, desi atunci numai la explicatii nu mi-a fost gandul, am simtit o durere foarte mare in
zona apasata de el, in piept, si reflex m-am tras in spate Ce faci? Nu esti barbat sa rezisti la putina
durere? Dar pana la urma cat poate sa te doara daca eu te impung cu mana goala? a spus el si imi
amintesc ca parca zambea-radea M-am straduit sa rezist dar durerea pe care o simteam in piept sub
degetul lui care ma impinge, era teribila Nu cred ca am rezistat prea mult si tot aveam tendinta sa
ma trag cate un pas in spate ca sa scap de apasarea lui dar el ma urmarea.
Gata, s-a facut! Acusa depinde de tine sa faci ce ti-am spus si sa te mentii in continuare asa.
Trebuie sa spun ca dupa ce si-a luat apasarea am simtit ca o usurare, o relaxare dar abia
acasa am vazut ca aveam pe piept o vanataie imensa, centrata pe cosul pieptului. Ceva similar aveam
sa capat peste cativa ani dar in urma impactului cu volanul masinii cu care intrasem intr-un copac (dar
fara sa am prea multa viteza).
Vanataia acesta a fost ceea ce m-a uimit cel mai mult din toata acesta poveste Ea a disparut
incet dupa vreo doua trei saptamani Exercitiul de lovit in piept l-am facut putin timp dupa aceea si
foarte rar dupa. Intr-un fel recunosc ca nu ma simteam diferit sau mai rau dupa o sedinta de lovit in
piept

Oricum, si ma repet, vanataia a fost ceea ce mi-am adus aminte in toti acesti ani si probabil ca
imi voi aduce aminte cat voi trai (de unde se confirma inca o data ca omul isi aduce aminte cel mai
bine de durere)
Spun tuturor care ma asculta ca aceasta este o povestire la prima mana, ca asta este ceea ce
am trait eu si, dupa atatia ani, tot nu pot sa-mi explic cum un barbat impingandu-ma cu degetul
aratator in cosul pieptului a putut sa-mi faca o vanataie care a tinut cateva saptamani
Dupa toate aceasta, Silvas s-a uitat la mine si mi-a spus ca trebuie sa ma apuc de sport, de
miscare mai bine, sa nu mai fiu asa de sedentar, si cu cat mai repede cu atat mai bine altfel trebuia
sa ma astept sa ma imbolnavesc grav Miscare mai multa, sau sa ma apuc de sport nu s-a
intamplat iar de imbolnavit grav m-am imbolnavit de diabet, poate la vreo 5 ani dupa momentul
acestei povestiri.
Revenind la firul povestirii, imi amintesc ca dupa ce m-a apasat cu degetul in piept ne-a spus
ca este tarziu si ca este timpul sa plecam spre casa. S-a mai uitat o data la mine si mi-a spus ca mi-a
lucrat si fierea. La randul meu eram deja ingrijorat de intunericul de afara si de drumul pe care il
aveam de facut pana la masina (si mai ales de exercitiul de aruncare a cizmelor pentru trecerea
paraului umflat) asa ca nu am fost curios sa aflu ce insemna ca si mai ales in ce fel mi-a lucrat
fierea.
Cand am iesit afara din casa, in curte, Silvas a chemat un caine, i-a luat capul in maine si s-a
uitat in ochii lui si i-a spus sa ii duci pana la apa si sa ai grija de ei.
Am plecat insotiti de caine si imi amintesc ca el ne-a dus foarte repede pana la parau fara sa
mai ratacim prin rape.
Sub privirile rabdatoare ale cainelui (care se urcase pe un mal) am trecut cu bine paraul (cu tot
cu aruncatul cizmelor inapoi sotiei), am facut apoi drumul cu bine pe campul cazut sub intuneric,
ne-am gasit masina intreaga, am inapoiat cizmele si am pornit spre casa, spre Bucuresti.
Interesant a fost ca dupa ce am plecat si mult mai apoi, practic tot drumul inapoi cu masina,
am simtit amar in gura, semn clar pentru orice sufera sau a suferit cu fierea ca bila a varsat si ca a
trecut criza. In cazul meu, fierea nu ma suparase in acel timp si de aceea nu putea fi vorba de nici o
criza care se incheia prin acel amar in gura dar mi-am amintit vorbele de plecare ale lui Silvas si
ti-am lucrat si fierea
Primul epilog
Desi vorbisem sa il mai vizitam pe inginerul Silvas, am intarziat cu hotararea expeditiei mai
mult de un an. Ca deobicei, cand eram eu excedat de probleme cand sotia era excedata de
probleme.
Ca o clarificare: aceasta expresie, excedat de proble, era o vorba ramasa celebra printre
prietenii nostri de acasa si care pornise de la un amic din grupul nostru (legat in timpul liceului) care
in timpul studentiei era greu la vedere ceea ce poate nu era exact gresit pentru ca, spre diferenta de
noi, muncea si facea facultatea la seral si colac peste pupaza - era si casatorit
Terminand paranteza si revenind: evident ca in acea vreme asa numitele probleme erau legate
mai ales de carierele noastre si tinerii inca fiind, nici nu trecea prin cap ca problemele ar putea sa fie si
de alte feluri.
Cand ne-am hotarat serios sa mergem sa-l revedem pe Silvas, ne-am lovit pentru o vreme de o
alta problema, de aceasta data de onoare hotarasem in sinea noastra, adica vorbisem intre noi dar nu
spusesem la nimeni altcineva ca de exemplu verisorului meu (cui altcuiva am fi putut spune si sa
conteze?) ca vom cumpara si vom aduce cu noi la urmatoarea vizita, ca si cadou, o noua pereche de
cizme pescaresti pentru ca o alta pereche care urma sa faca drumul peste parau in vremuri de
primavara sa nu trebuiasca sa se mai ingrijoreze ca cizma aruncata spre malul celalalt s-ar putea duce
la vale purtata de apele crescute Asa ca ne-a mai luat ceva timp in plus pana am gasit magazinul de
unelte pescaresti si de vanatoare care avea perechea de cizme potrivite (doream sa ne asiguram mai
intai ca ne putem tine promisiunea facuta fata de noi insine).

Dar cand sa il rugam pe verisorul meu sa faca vorbele pentru a doua vizita am aflat cu uimire
ca intre timp inginerul Silvas murise ii explodase inima de durere la modul cat se poate de fizic.
Verisorul meu ne-a povestit ca, desi incercase sa puna o bariera cat de cat intre simturile lui
amplificate si lume, prin parau (apa cat de cat curgatoare ce ii fusese la indemana), pana la urma s-a
dus vorba printre ciobanii care bateau campurile, ca mergand sau pascand oile pe langa casa lui
ajungeau sa se simta mai bine. Cum se dusese vorba? Ca reportajul de la B1 TV avusese vreun rol?
sau vorba dinspre sat ori dinspre oras? sau simplul telefon fara fir in jurul unui foc in camp? sau
simpla intamplare? nimeni nu stie si poate ca nici nu avea prea mare importanta. Important era ca
inginerul Silvas a inceput sa se simta din ce in ce mai rau si pana la urma a murit
Socul era mare pentru familie (dar pentru care familie fericita nu este un soc moartea sotului
si a tatalui?) - dar si pentru cei care incepusera sa stea aproape de el, practic bazandu-se pe sfaturile
lui periodice si poate si mai mult pe reglajele, ajustarile sau cum i s-o mai fi spus ajutorului pe
care il dadea la destui.
Noi nu eram atat de legati de el, nu aveam cum sa fim legati dupa doar o vizita, dar cel putin
eu recunosc ca am avut si intr-un fel inca mai am sentimentul ca am pierdut sansa sa am acces la o
cunoastere mai altfel si ca poate nu voi mai avea o a doua astfel de sansa in aceasta viata
Al doilea epilog
Asa cum am povestit deja, nu am avut sansa sa il ascult prea mult pe inginerul Silvas. Dar
parte din ceea ce voi scrie mai jos vine din povestirile verisorului meu.
Adaug de asemenea in continuarea povestirii mele paginele scrise de Silvas si la care am avut
acces, pentru a va da ocazia voua sa cititi cuvintele lui.
Mi-a permis sa aduc cateva mici modificari editoriale asupra textului, modificari pe care leam indicat si marcat cat de bine am putut. Dupa modul cum au fost scrise notele inginerului Silvas, eu
am dedus ca paginile erau prima schita de text si din acest motiv cred ca o revizie editoriala s-ar fi
facut oricum de catre inginerul Silvas printr-o a doua (sau a treia) lectura, eventual si de catre un
posibil editor. Ca urmare nu consider ca decizia de a edita minor textul este ceva gresit si ca
modificarile aduse doar usureaza citirea si faciliteaza intelegerea textului. Mai mult, pe cat a fost
posibil am pastrat si textul original ca referinta.
Diversele formatari ale textului sunt clarificate precum urmeaza:
- Textul italic indica o modificare fata de original pentru o mai mare claritate.
- Cuvintele textului initial nu sunt modificate daca culoarea textului este neagra. Daca
textul nu este in paranteze atunci doar ordinea cuvintelor este modificate. Se considera ca
eliminarea din context a unor cuvinte este benefica intelegerii cand respectivele cuvinte
sunt incadrat in paranteze si taiate.
- Daca cuvinte noi sunt adaugate pentru claritate, aceste cuvinte sunt scrise cu rosu in plus
fata de formatul italic.
In continuare voi incerca sa aduc mai multe informatii (pe baza intelegerii mele) in notele
urmatoare. Portiunile relevante pentru fiecare nota au fost marcate in text.
Nota x1 Despre familie:
Inginerul Silvas deplangea decaderea sau mai bine spus dezmembrarea familiei clasice
formate din trei generatii: bunici, parinti si copii.
El argumenta ca in general parintii sunt auto-suficienti energetic si rolul lor principal este sa
asigure suportul material al familiei (evident a nu se generaliza, cazuri de parinti deficitar energetic
mai vazandu-se).
Copii sunt marii generatori de energie, energie de care insa au nevoie adultii si in special
batranii, bunicii. In schimb bunicii au grija de copii permitand parintilor sa se ocupe in liniste de
saricina lor principala de a asigura familiei suportul material.
Nu imi amintesc ca inginerul Silvas sa fi facut aceasta afirmatie dar, meditand la explicatiile
propuse de el am adaugat aici si fapul ca bunicii ofera copiilor prin educatie informatie care este
absorbita de copil si ca urmare structureaza, formateaza campul energetic al acestuia; pe scurt bunicii
ofera informatie structurata copilului.

Nota x2 Pneumonie in Asia in 2003

[2.1] http://en.wikipedia.org/wiki/Severe_acute_respiratory_syndrome
[2.2] http://www.cidrap.umn.edu/news-perspective/2003/03/who-issues-alert-over-atypicalpneumonia-outbreaks-asia
[2.3] http://www.voanews.com/content/a-13-a-2003-03-17-26-mysterious/395458.html
Alte linkuri publice se pot obtine printr-o cautare pe net dupa cuvinte cheie (ca de exemplu
pneumonia asia 2003)
Nota x3 - consecintele profetiilor
Poate cea mai buna (dar neacademica) referinta care discuta acest subiect (as putea spune chiar in
detaliu) este ciclul SF Dune de Frank Herbert. Cartile care pun mai mult accentul pe consecintele
profetiei sunt Profetul Dunei si Imparatul zeu al Dunei.
Este posibil sa existe si alte studii academice asupra subiectului (desi putin probabil datorita
neaceptarii academice a idei ca profetia este posibila) insa meditatia artistica asupra subiectului nu ar
trebui ignorata.
Aceasta este si intrebarea pe care ar trebui sa si-o adreseze cei care practica variantele vulgare de
profetie ca cititul in carti sau in cafea, respectiv cat de mult urmeaza profetia sa
directioaneze/conditioneze actiunile lor mai mult sau mai putin constiente
Conform cunostintelor mele, profetia facuta in afara cazurilor cand revelarea viitorului este trimisa de
Dumnezeu prin Sfantul Duh, ingeri, profetii sau sfinti, deci o profetie facuta in cadrului teologic, este
blamata si respinsa drastic de crestinism in general. Intelegerea mea este ca teologia crestina considera
ca incercarea de a afla viitorul din dorinta si prin vointa proprie este ceva nefiresc si are mai curand
legatura cu partea necurata si intunecata a lumii.
Profetia isi avea locul ei in civilizatiile europene precrestine, totusi doar privind la cazul clasic oferit
de mitul lui Oedip, putem intelege ca o anumita retinere referitoare la consecinta ei asupra viitorului
efectiv existau si erau percepute ca atare.
Totusi aflarea viitorului in momentul ales de fiecare pare posibila si este ceva acceptabil ca practica
curenta in civilizatia chineza sub forma stravechii practici de divinatie I-Ching. Chiar si in acest caz,
este recomandat ca interpretarea sa se faca de cineva experimentat, ceea ce ar implica ca aceasta
persoana sa adune asupra sa cel putin parte a consecintelor profetiilor.
Nota x4 Disfunctii metabolice care induc modificari la nivel subatomic
Fizica cuantica a deschis calea interpretarii realitatii ca o impletire de particula si vibratie sau (desi
poate un fizician ar putea sa nu agreeze interpretarea) materie si camp
Fizica cuantica a emis principiul incertitudinii prin care se postuleaza ca nu se poate masura cu aceiasi
precizie pozitia unei particule in spatiu si, simultan, viteza ei. Acest principiu se exprima (si de data
aceasta un fizician cred ca ar aproba) si sub forma ca incercarea de observare a unui fenomen face in
mod implicit ca observatorul sa interfereze cu fenomenul, modificandu-i parametrii ce se cer masurati
chiar in momentul masuratorii
De aici pana la pisica lui Schrdinger nu a fost cale lunga iar soarta acestei pisici virtuale a generat
discutii aprinse intre gigantii fizicii modern.
Interpretarea care ar putea sa aiba relevanta in contextul notelor inginerului Silvas este urmatoarea
(citat din referinta [4.1]):
n interpretarea Copenhaga a mecanicii cuantice, un sistem nceteaz s mai fie o superpozi ie de
stri i devine una dintre ele atunci cnd are loc o observare a sistemului.
Consecintele acestei interpretari au fost analizate si discutate de multe personalitati ale veacului XX.
Printre aceste personalitati si Frifjof Capra care in The Tao of Physics (1975) isi pune problema ca
omul poate influenta cu adevarat in mod subtil realitatea prin forta hotararilor sale (desi idea poate
genera o bucla logica daca ne gandim ca hotararile umane sunt sustinute de suportul material al
trupului omenesc). Daca imi amintesc bine Capra gaseste in aceasta idee si un suport al
Dumnezeirii omului, al intimei legaturi intre creatie si Creator.
Cred ca aceasta viziune mai larga a consecintelor subtile ale actiunilor umane, sustine idea
paragrafului indicat prin aceasta nota.
Referinte:

[4.1]
[4.2]
[4.3]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pisica_lui_Schr%C3%B6dinger
http://en.wikipedia.org/wiki/Schr%C3%B6dinger's_cat
http://en.wikipedia.org/wiki/Fritjof_Capra

Nota x5 modificarea proprietatilor materialelor ca urmare a starilor bioenergetice

Din cate imi amintesc, studiile pe aceasta tema pe care le-am gasit mentionate in diverse referinte
concluzioneaza ca studiul respectiv nu a putut demonstra nici o legatura intre activitatea mentala ca
atare si modificarea imediata a unor caracteristici fizice ale lumii material imediat inconjuratoare. Sau,
in cel mai bun caz, articolele prezentau o pozitie mai aproape de neutralitate cum ca legatura reesita
din experimentele efectuate este la limita zgomotului de fond statistic
Pe de alta parte, exista si un alt public care considera ca asa numitele evidente teoretice rezultate din
mecanica cuantica despre posibilitatea modificarea realitatii fizice prin activitatea mentala imediata
(numai prin ea insasi) sunt intarite de experimente ce dovedesc modificarea caracteristicilor fizice ale
realitatii imediate si inconjuratoare ca urmare a activitatii mentale imediate pure, asa cum arata
referinta [5.1]
[5.1] http://www.collective-evolution.com/2014/03/08/10-scientific-studies-that-proveconsciousness-can-alter-our-physical-material-world/
Nota x6 periost, subperiost
Periosteum (din grecescul peri = imprejur, ostun = os) este membrana care acopera suprafata externa a
tuturor oaselor cu exceptia articulatiilor oaselor lungi (sursa [6.1])
Epifiza este captul oaselor lungi, format din esut spongios (sursa [6.2])
[6.1]
[6.2]

http://en.wikipedia.org/wiki/Periosteum
http://dexonline.ro/definitie/epifiz%C4%83/paradigma

Nota x7 nivelul oxigenului de-a lungul timpului

Cifra de 23% pentru procentul de oxigen in atmosfera pe vremea patriarhilor biblici nu pare sa fie
dedusa intr-un mod transparent sau documentata.
Totusi, in mod logic, este chiar foarte probabil ca la anul aproximativ 4000 i.d.C., continutul de
oxigen in atmosfera sa fi fost mai ridicat, din simplu motiv ca se producea mai mult si se consuma
mai putin O2 ca azi.
De asemenea, cred ca nimeni nu contesta constatarea tendintei de inrautatire a procentului de oxigen
in atmosfera
http://www.theguardian.com/commentisfree/2008/aug/13/carbonemissions.climatechange
http://disinfo.com/2013/01/atmospheric-oxygen-levels-are-dropping-faster-than-atmospheric-carbonlevels-are-rising/
http://en.wikipedia.org/wiki/Geological_history_of_oxygen

Silvas (Silva) Suportul vietii partea nevazuta a lumii

<<Schita lucrarii / textul original este editat pentru mai multa claritate>>
Partea I-a
1. Magnetism si biomagnetism
2. Tratament si vindecare
3. Inceputul celei de-a doua existente
4. Primele relatii cu profesionistii de profesie-medici si reactiile lor
5. Primele interventii timide asupra unor cazuri grave si incurabile
6. Implicatiile vecinatatii imediate asupra conditiilor de habitat si existenta
7. Atitudinea lumii medicale si nasterea(facerea) unui diagnostic
8. Din cazuistica abordata si studii comparative de caz
9. Relatari si marturii
10. Refugiul
Partea a-II-a
<< din pacate nu mai este scris nimic mai departe Textul de mai jos acopera partea I.1 si partial
I.2>>
1. Magnetism si biomagnetism
A. Magnetismul
Magnetismul este o proprietate intriseca a materialelor in orice stare de agregare. In intelesul
cel mai general, magnetismul este proprietatea de atractie sau respingere a corpurilor ori a elementelor
prin intermediul unui camp de forta, constatata dar nu indeajuns cunoscuta. Purtatorul de cuvant in
campurile magnetice, ca vectori de sarcina, este necunoscut.
Maginetismul ca stiinta s-a dezvoltat din observatia ca unele roci (magnetite) atrag bucatile de
fier. Cuvantul magnetism vine de la numele localitatii antice Magnesia din Asia Mica in care s-au
gasit astfel de roci (magnetite).
Cel mai mare magnet natural in contact direct si aproape permanent cu omul este chiar
Pamantul, a carei proprietate de-a orienta acul magnetului busolei era cunoscuta inca din antichitate.
In 1820, Oersted a descoperit pentru prima oara efectul magnetic al unui fir metallic parcurs
de curentul electric, aceasta descoperire facand pentru prima data legatura intre cele doua stiinte
separate pe atunci: magnetismul si electricitatea.
Magnetismul insa, ca proprietate a materiei, se manifesta prin campuri subtile, de cele mai
multe ori in afara sferei masurabilului: prezenta lui vis--vis de orice materie este astazi insa de
necontestat.
Se poate spune in general ca magnetismul este cunoscut prin efectele sale si nu ca fenomen in
sine, in lipsa cunoasterii purtatorului de sarcina. Intregul univers este guvernat de campuri magnetoelectrice, purtatoare atat de energii colosale cat si de informatii.
Desi e greu de imaginat, cea mai mare cantitate de energie a universului este camp, ca forma
distincta de existenta a materiei, alaturata infimei parti de materie universala aflata sub celelalte forme
de agregare. Legaturile acestor forme de existenta a materiei este relative simplu de facut printr-o
cunatificare energetica, apeland la teoria relativitatii, prin relatia lui Einstein masa-energie, ori la
relatia masa-temperatura. Cele mai mari interferente, atat la nivel interstelar cat si intre corpurile de pe
pamant sunt prin campuri. Cea mai evidenta interfata de campuri la indemana observatiei profane o
constituie interactiunea Lunii cu oceanul planetar prin efectele sale, fluxul si refluxul.
Cea mai mare importanta pentru om o are campul gravitational terestru a carui existenta
constituie sursa energetica cea mai constanta de mentinere a campului magnetic uman. (, camp care,)
In corelatie cu acest camp si aportul campurilor astrale (ceresti) intretine structura de camp specifica
biocampului uman.
Daca in campurile electrice se poate vorbi de sarcini electrice izolate (electronul fiind sarcina
elementara), doua astfel de sarcini de semn opus constituind un dipol electric caracterizat prin
moment dipolar, nu acelasi lucru se poate afirma in magnetism.

Magnetismul nu prezinta in realitate poli magnetici izolati corespunzatori sarcinilor electrice

izolate, cea mai simpla entitate magnetica fiind dipolul magnetic cu structura dipolara de sine
statatoare. Daca un magnet este sfaramat in bucati din ce in ce mai mici se constata ca fiecare
fragment prezinta dipolaritate magnetica si nu poli izolati. Descompunand un magnet in electronii si
nucleele din care este format vom constata ca si aceste particule fundamentale sunt de fapt tot dipoli
magnetici.
Deosebirea de fond intre structura electrica si cea magnetica a electronului liber rezida in
opozitia momentului magnetic dipolar al electronului fata de vectorul momentului cinetic de spin,
momentele magnetice dipolare ale particulelor elementare fiind strans legate de momentele lor
cinetice intriseci. Acele particule si nuclee a caror moment cinetic este nul (cum sunt particula ,
nucleul de O16 ???, etc ) nu prezinta nici un moment magnetic dipolar. Momentul magnetic
intrisec sau de spin al electronului este acelasi indifferent e marimea momentelor magnetice,
datorita miscarii sale orbitale in atom.
Fenomenul magnetic intalnit in natura, numit ferromagnetism, nu reprezinta decat o parte a
magnetismului ca fenomen de ansamblu.
Pentru marea majoritate a atomilor miscarile electronilor pe orbita sunt compensatorii astfel
incat atomul sau ionul nu este deloc magnetic, cum este cazul gazelor inerte , a atomilor de cupru,
etc aceste material nefiind magnetice.
Pentru alti atomi sau ioni, magnetismul se datoreaza acestor miscari care nu sunt complet
compensate, astfel ca electronii pe ansamblu prezinta un moment magnetic dipolar foarte slab numit
paramagnetis, in foarte multe cazuri prezenta acestui magnetism nefiind masurabila. Daca insa aceste
elemente paramagnetice sunt plasate in camp magnetic, dipolii magnetici elementari vor avea tendinta
naturala de a se alinia liniilor acestui camp (cu tendinta unei totale alinieri) convergand spre o
totala aliniere din aproape in aproape, momentul magnetic dipolar fiind suma acestor dipoli
elementari.
Procesele de aliniere a dipolilor magnetici elementari in campul magnetic in care se afla sunt
serios perturbate de ciocnirile interatomice in cazul gazelor sau de cele de vibratie termica in cazul
lichidelor sau solidelor. Spre deosebire de elementele chimice paramagnetice (slab magnetice in sens
mai larg) cum sunt cromul sau potasiul si sarurile acestora, elementele din grupa chimica a actinidelor
si sarurile acestora, etc, exista si elemente chimice care prezinta caracteristici magnetice evidente,
daca sunt aduse in campuri magnetice puternice (si nu numai atunci). Aceste elemente sunt numite
substante diamagnetice.
Diamagnetismul este practic present in toate substantele insa fiind cu efecte uneori mai slabe
prezenta sa este mascata uneori aproape complet de substantele formate din atomi care prezinta
momente magnetice dipolare nete, adica cele feromagnetice sau paramagnetice.
Deoarece fiecare electron aflat pe orbita unui atom prezinta un moment magnetic orbital
propriu, intr-un atom orbitele electronice avand toate orientarile posibile, momentul total al
respectivului atom este nul. Aplicarea unui camp magnetic exterior unui astfel de atom are ca efect
cresterea sau descresterea vitezei unghiulare atomice, functie de sensul de rotire al electronului. In
consecinta momentului magnetic orbital al electronului ce se roteste pe orbita va creste sau descreste
impiedicand astfel compensarea momentelor orbitale si producand astfel efecte contrare celor
intalnite in paramagnetism [unde dipolii magnetici (permanenti) tind sa aiba acelasi sens cu cel al
campului magnetic in care se afla, motiv pentru care elementele diamagnetice (opus magnetice) au
intotdeauna tendinta de respingere al oricarui pol magnetic].
In cazul elementelor chimice cum sunt fierul, cobaltul si nichelul (alte doua elemente cu
proprietati similar fiind elementele rare (Gb) Gd Gadolinium si Dy Dysprosium) precum si a
majoritatii sarurilor acestora ori aliaje ale acestora cu alte elemente chimice poate aparea un fenomen
special care permite acestora sa atinga grade foarte ridicate de aliniere magnetica chiar si in cazul
unor agitatii termice ridicate ale atomilor lor.
Aceste material, cunoscute sub denumirea de elemente feromagnetice comporta la nivelul
atomilor adiacenti o forma aparte de interactiune care face ca momentele lor magnetice sa fie cuplate
impreuna intr-un paralelism riguros foarte stabil (rigid). Aceste momente (care) dispar brusc doar la
atingerea unor praguri de agitatie termica foarte ridicata numite temperature Curie peste care aceste
elemente devin paramagnetice.

B. Biomagnetismul
Biomagnetismul este magnetismul caracteristic tuturor structurilor vii (plante, animale,
oameni), fiind o structura de camp prezenta in si in jurul oricarei forme de viata. Intelegerea acestuia
nu este posibila fara o minima cunoastere si intelegere a magnetismului in general, ca fenomen fizic.
Spre deosebire de magnetism, biomagnetismul ca parte duala a structurii celulei vii, este
imposibil de pus in evidenta in intregul lui, tocmai prin diferenta majora fata de acesta, avand in
structura sa toata informatiile privind starea de moment a structurii celulare, dar si informatii care
transcend timpul in ambele sensuri pe intervale de timp foarte mari (uneori de ordinul a cateva
generatii). Structura organizational a acestuia vis--vis de componentele celulare il indeamna pe orice
om care il percepe cat de cat sa faca o legatura rationala cu structura suprema dominant
informationala imposibil de cuprins cu mintea, in lipsa careia o infinitate de unitati de informative si
conexiunile acestora ar trebui lasate prada hazardului, ceea ce contravine insasi notiunii de ratiune.
Organismul uman in intregul lui constituie un biomagnet cu structura de camp polarizata si
informata de o complexitate uluitoare. Relatia biunivoca a structurii celulare cu cea a campului aferent
este din pacate perceptibila la nivele destul de scazute si de catre foarte putini oameni, numiti
extrasenzitivi.
Din punctual de vedere al structurii propriului camp, acesta prezinta un grad mai ridicat de
densitate la distante relative mari in jurul campului fizic. Privit ca vector purtator de informatie acesta
va solicita pe masura si structura celulara proprie in vederea mentinerii unei variatii a densitatii proprii
in limite suportabile. Sursele adiacente de intretinere ale acestuia sunt toate formele de energie
compatibile cu bioenergia umana atat sub aspectul excitatiei termice ale acesteia cat si al nivelului
de densitate; provenienta lor fiind atat de natura astrala cat si telurica.
Interferenta campului informat (al biocampului) cu multitudinea campurilor astrale,
asociate la randul lor cu undele electromagnetice artificiale pe intensitati si frecvente din ce in ce mai
mari, determina variatii importante ale intensitatii campului organismelor vii. Aceste variatii
constituie la randul lor cauze ale modificarii starilor excitative la nivel sinaptic si sunt percepute
concret de persoanele cu o meteosesibilitate ridicata mai ales la o variatie termica ori barometrica
importanta.
Fara minime cunostinte despre campurile magnetice si ca o particularitate cu totul deosebita,
in structura biocampului uman, joaca de-a bioenergia poate fi extreme de periculoasa mai ales daca
se bazeaza doar pe informatii teoretice si nu pe simturi concrete.
Bioenergia energia viului poarta cu sine (si) permanent toate informatiile legate de un
individ, de la nastere si pana la moarte. Fiind foarte putin acesibila perceptiilor lumesti, la nivel
intuitive nu e accesibila decat persoanelor cu adevarat credincioase si tolerante si total inaccesibila
persoanelor intolerante si cu idei preconcepute in fata propriului necunoscut.
C. Bioenergia component intriseca a existentei
Dualitatea camp-materie este dupa cum am incercat sa arat in primul capitol, indiscutabila,
chiar fara a intra in detalii vis--vis de magnetismul particulelor elementare si neglijand magnetismul
particulelor nucleonice, acestea fiind mai greu de inteles pentru persoanele fara minime cunostinte de
fizica cuantica.
Aceasta dualitate se supune permanent starii campului informat si poate sa influenteze in
mod mai mult sau mai putin constient existent individului. Ea este insa determinanta pentru intreaga
activitate a structurii celulare, constituind si legatura omului cu fiinta suprema bunul Dumnezeu.
Mai mult chiar, informatiile referitoare la toate campurile care au putut influenta echilibrul
firesc al campului analizat socheaza. Sper ca exemplele ce vor urma in prezenta lucrare vor fi
edificatoare.
Influenta biocampului asupra activitatii structurilor celulare si organice este atat de puternica
incat se poate spune ca activitatea structurii dense a finite umane (corpul fizic) este supusa integral
starii pe care o are structura de camp ce-l inconjoara, fiind la propriu rezultanta indusa a factorului
inductor structura de camp.
Partea informata a campului uman impreuna cu structurile de camp magnetic (intrisec
bipolare) si cele de natura electrica formeaza in intregul lor ceea ce lumea numeste biocamp uman,

sau bioenergia umana. Natura informata a acestuia este sursa tuturor asa-zise fenomene
paranormale. Notiunea in sine de paranormal este mai mult decat nefireasca, tinand cont de relatiile
de interdependenta prin camp a tuturor biomagnetilor, care sunt semenii nostri.
Daca biocampul uman, ca factor coordinator al intregii activitati celulare a organismului,
este intr-o stare normala din punct de vedere cantitativ energetic, va fi sursa de restabilire a oricaror
dereglari functionale ale structurilor celulare survenite in urma unor influente nefaste indiferent daca
natura acestora este endogena ori exogena corpului uman.
Dereglarea fizologica poate sa fie datorata unei ingerari toxice, unor agresiuni virale, unor
contaminari, etc ca factori modificatori ai chimismului din organism. Aceasta deregalare poate sa
fie datorata si unor factori de natura traumatizanta cum ar fi traumatismele mecanice (raniri, fracture,
contuzii, etc) toate avand ca efect imediat o solicitare brusca a rezervei energetice a organismului
aflata in propria structura bioenergetica.
Structura de camp a organismului fiind mult mai fluida decat cea a structurii campului fizic
va avea tendinta imediata a unei reechilibrari pe baza matricilor de camp din zonele adiacente, care
prin modificarea gradului de densitate vor avea ca efect o modificare din aproape in aproape a
gradului de polarizare magnetica a structurii celulare din zona adiacenta afectiunii.
Aceasta modificare a polarizarii magnetice duce implicit la modificarea raportului dintre
starile de excitatie si inhibitie pe (care) structurile neuronale corespunzatoare, modificari pe care
receptorul (scoarta cerebrala) le va percepe ca atare sub forma de durere.
Aceasta este de fact forma prin care o modificare brutala a echilibrului neuronal (ca raport
cvasistationar intre inhibitiile existente la un moment dat la nivelul sinapselor neuronale) intr-o zona
restransa a organismului (sa spunem o luxatie la un membru, ori o fractura a unei falange) va duce la
un dezechilibru mai intai la nivele adiacente, cu efecte ulterioare pe structura celulara, in termeni
medicali perceptia la nivelul scoartei cerebrale fiind numita durere radiata. In fact aceasta durere
radiata este efectul unui transfer energetic de pe structurile de camp ale zonelor adiacente locului
traumatizat inspre (acesta) creier, sensul acestui transfer fiind exact opusul perceptiei (a durerii
radiate).
Dezechilibrarea raportului dintre inhibitiile si excitatiile neuronale au legatura directa si
aproape imediata cu modificari la nivelul campului bionergetic fara nici o exceptie, in toate cazurile
generand fluxuri ori refluxuri neuronale inspre si dinspre scoarta cerebrala (care constituie si cel mai
important rezervor energetic al organismului tinand cont de nivelul de frecventa si densitate
extreme de ridicat al campului ce-i corespunde).
Acest dezechilibru poate fi inlaturat daca din punct de vedere cantitativ rezerva energetica a
organismului cantonata la nivelul propriului biocamp este acoperitoare. Din pacate toata stiinta
medicala moderna moderna este axata pe starile masurabile si analizabile ale celei mai putin
importante parti ale organismului viu care este structura pipaibila, neglijand, ori si mai grav, negand
cu o abstinatie (derivata din alte cauze) partea esentiala a viului care este camp.
Intrucat cea mai importanta din punct de vedere cantitativ este tocmai component de camp
purtatoare de informative (componentele brute telurice si astrale nefiind decat rezerve de
intretinere a acesteia) se poate spune ca de fapt zestrea pe care bunul Dumnezeu i-a dat-o omului
este, asa cum afirma toate scrierile sfinte, campul ce-l inconjoara, numit in Biblie Sfantul Duh ori
Spirit Sfant, modern fiind numit bioenergie.
Deoarece acesta se afla ca dat in jurul fiecaruia dintre noi, este lesne de inteles importanta
majora pe care o are interfata acestui camp intre doua sau mai multe persoane aflate in vecinatate.
Deoarece acest camp este structurat si organizat ca parte duala a structurii celulare, prezinta
particularitati pentru fiecare individ in parte, cu potentiale diferite pentru fiecare matrice a lui.
Cand doua persoane se afla in apropiere, chiar daca nu s-au cunoscut niciodata, va avea un
schimb energetic intre acestea la nivelul campului, fiecare cedandu-i celuilalt o anumita cantitate
din propria zestre tocmai de pe aceste matrici de camp (de) pe care raportul cantitativ este mai
semnificativ si capturand din campul celuilalt o cantitate de camp la nivelul acelor matrici la care
prezinta o stare deficitara din punct de vedere cantitativ raportat la semenul lui aflat in preajma.
Aceasta este tot (dar TOT) ce se poate transmite intre doi semeni, fiind de fapt intregul
support sacru al celei de-a doua porunci biblice iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti, lasandu-i
omului sa inteleaga ca atat zestrea unuia cat si a celuilalt are de fapt aceiasi origine si este parte
infima a imensului intreg Dumnezeirea lumii.

Viata in sine este Dumnezeu, data omului pentru efemera lui trecere prin aceasta lume sub
forma de duh, pe care, ca rezerva a propriei existente o cheltuie de multe ori brutal si nejustificat
prin propriile pacate, acestea fiind cele mai grave consumatoare ale zestrei divine.
Cine poate va intelege importanta capital a (continutului) primei porunci biblice care de fapt il
invita pe om sa-l iubeasca pe Creatorul sau. Despre care Creator ca datator de duh adica de
viata, lumea medicala discuta, dar chiar daca discuta o face mai mult in zeflemea, componenta sacra
a fiinte umane nefiind vreodata subiect de discutie a marilor simpozioane stiintifice pe teme medicale.
Toate premizele actului medical sunt (fiind) de fapt limitate la infima parte a intregului care este
structura sa celulara (corp mic raportat la camp care este practic si teoretic nelimitat).
Daca in activitatea practica, cotidiana, cineva i-ar pretinde unui inginer sa execute un proiect
mechanic de orice fel, fie el un banal carusel, un apeduct, viaduct sau orice altceva, dar sa nu tina cont
de existent campului gravitational, ar fi in acceptia generala, cea mai utopica pretentie, tot ce se misca
fiind guvernat de acesta. Insa daca, persoane cu perceptie proprie diferita de a majoritatii incearca sa
puna in discutie existenta si implicatiile corespondentului campului gravitational pentru (la) om,
(camp care spre deosebire de (acesta) campul gravitational poarta cu sine informatii de-a dreptul
coplesitoare), aceasta persoane sunt in marea majoritate a cazurilor considerate cel putin deplasate,
luate in deradere, supuse opiniilor pro si contra tocmai de catre majoritate pentru care perceptiile sunt
comune, adica lipsite de orice simtire fata de biocampul uman. Dar daca simtirea de orice fel poate
fi considerate o virtute a omului, lipsa acesteia nu poate fi considerate in nici un caz o virtute. Cu alte
cuvinte ne-simtirea nu este o virtute.
Dintr-o intelegere limitata a functionarii organismului viu in corelare cu mediul propriu de
existenta, medicina moderna lupta din rasputeri sa elimine orice forma de durere, apeland la
tranchilizante din ce in ce mai puternice, necunoscand in esenta natura durerii si neaceptand ca
aceasta este intrisec legata de modificari ale structurii campului, modificari ce sunt in marea
majoritate a cazurilor supuse interferentelor cu campurile invecinate, tendinta naturala si fireasca a
acestor interferente fiind aceea de diminuare treptata a diferentei si egalizarea potentialului celor doua
campuri.
Cu alte cuvinte nu boala este transmisibila ci campul. Un corp bolnav din punct de vedere
bioenergetics prezinta pe ansamblu o stare deficitara, motiv pentru care, la interferenta lui cu un alt
biocamp cu potential mai ridicat va genera un transfer de camp impropriu numit vampirism
involuntar, de la potentialul mai mare spre cel mai mic (prin tendinta fireasca si naturala de egalizare
a potentialelor de orice fel).
Daca acest transfer este chiar nesemnificativ cantitativ, dar repetat la intervale de timp mai
mici decat cele minim necesare unei reechilibrari naturale (nepontentate energetic voit) respectiva
persoana (donoare) poate sa ajunga la dezechilibre energetice majore cu repercusiuni serioase ale
structurii celulare. Starea de boala se instaleaza (instalandu-se) ca urmare a unui transfer din propriul
camp spre cel (cele) invecinat si nu invers.
Orice forma de camp fiind energie, doar poate fi cedat, opusul acestuia fiind nimicul si nu
energia negativa cum in mod gresit se interpreteaza, energia fiind din punct de vedere cantitativ o
valoare pozitiva, valoarea ei minima tinzand la zero, indiferent de unitatea de masura folosita.
Referitor la component unipolara negativa aceasta nu poate exista decat concomitent si
intrisec legata de component pozitiva, indifferent daca vorbim de structura bipolara electrica sau
magnetica. Indiferent de marimea unui magnet acesta nu poate exista sub forma unipolara deci nici
campul magnetic din jurul sau.
Cel putin prin similitudine, la interferenta biocampurilor umane este lipsit de logica referirea
la semnul energiei unuia dintre acestea si nu la cantitatea de energie corespunzatoare fiecaruia atat
timp cat orice camp (deci si biocampul uman) prezinta o stare bipolara. Acceptarea celei mai bizarei
idei (din pacate universal acceptate) ca boala (si nu campul) se poate transmite, constituie in fapt cea
mai teribila experienta a necredintei, prin negarea vehementa a zestrei pe care Creatorul i-a dat-o
omului, impingandu-l incet, incet, sa se incline in fata unei boli crezandu-se total neputincios, cand de
fapt putinta se afla in el si in preajma lui, fiindu-i data fiecaruia deopotriva.
Prea putini au fost aceia care au apelat la ajutorul meu din credinta in puterea pe care
Dumnezeu mi-a dat-o, din pacate pe majoritate dintre ei impingandu-i spre mine, doar disperarea
situatiei in care au ajuns.

Pretentia multora dintre ei de a intelege la prima sau cel mult a doua intalnire cu mine spusele
mele ori talcul manevrelor mele (unele foarte dureroase) m-a impiedicat sa-i ajut, chiar crezand eu in
locul lor si suferind alaturi de ei. Acestora nu le plang de mila ci ma miluiesc si ma jelesc pentru
urmasii lor.
Diferenta intre potentialului propriu unui copil si cel al parintelui ori bunicului este
considerabila, motiv pentru care donator (ca bilant general pe matricile intregului camp) va fi
intotdeauna copilul pentru parinte ori bunic si doar in putine cazuri si invers fara o actiune voita si
rationala a celor din urma. (nota x1)
Orice om bolnav se va simti mai bine in prezenta copiilor cu o stare normala, dar in putine
cazuri un copil bolnav se va simti bine in prezenta oamenilor maturi cu o stare normal dar care poate
fi de multe ori doar aparent normal.
Exceptand starile de boala cauzate de traumatisme mecanice, intoxicatii alimentare (ori alte
cause de natura extriseca) n-am intalnit situatii in care afectiunile copiilor sa nu le gasesc la nici unul
din parinti sau bunici (chiar daca acestia nu simteau nimic). Dar am intalnit suficiente cazuri in care o
afectiune (uneori chiar majora) a parintilor sa (nu) fi afectat semnificativ copiii ori nepotii (bolile
grave cronice nu fac exceptie decat arereori). Daca starea mea de oboseala nu este mare, in marea
majoritatea a cazurilor simt destul de usor relatia de cazualitate a bolii din fata mea, chiar daca
declansarea dereglarii a avut loc cu doua, trei sau mai multe generatii inaintea celui aflat in fata mea.
2. Tratament si vindecare
Multa lume face o grava confuzie intre acesti doi termini care sunt fundamental diferiti.
(Gravitatea) Confuzia(ei) este insa mai mult decat grava cand este savarsita de oameni specializati
exclusiv pe activitatea de tratament, indiferent de categoria bolii pentru care s-au specializat,
indifferent de (pentru) categoriile de varsta corespunzatoare anumitor afectiuni.
Dualismul celor doua structure ale fiinte umane ce solida, pipaibila, analizabila si cea de
camp, abordata cu destula timiditate de cartile sfinte si mai recent de specialisti in paranormal
nu permite din pacate abordarea ambelor structure prin metode medicale spre analiza, partea nevazuta
a structurii biologice (biocampul) nesupunandu-se legilor fizice clasice si nici analizelor de laborator.
Biocampul este (Acesta fiind) un fluid aflat in permanenta stare de transit atat in interiorul cat si in
jurul finitei de care apartine. Acest transit aflat in stransa relatie cu structura celulara a corpului si
determinat determinant pentru intreaga activitate neuronala a organismului nu permite fotografierea
interferentei campurilor sale cu cea a campurilor adiacente ori mai indepartate decat ca fenomen si nu
ca relatie informationala (aceasta din urma fiind rolul activitatii scoartei cerebrale a fiintelor in cauza).
Deoarece puterea de sinteza si interpretare este (fiind) legata de nivelul propriu de dezvoltare
al fiecarui individ (implicit prin nivelul de exercitiu mintal al fiecaruia) se subintelege ca orice
perceptive extrasenzoriala reprezinta un unicat in raport cu altele, fiind imposibila identitatea
perceptiilor campului la doua personae diferite.
Luand in seama doar persoanele de buna-credinta (nu si sarlatanii ori aventurierii) cu perceptii
diferite de cele lumesti, (si) acceptate asa cum sunt, (si) ascultate cu interes si cumuland informatiile
pe care le pot oferi acestei lumi atat de normale in raport cu paranormalul, poate ca lumea sa se
bucure de informatii ce nu le poate dobandi pe alte cai.
Lumea medicala se va afla intr-adevar la un nou inceput daca va incepe sa-si reconsidere
obiectul muncii pacientul tratandu-l ca pe o faptura dumnezeiasca, din care doar o cota parte
infima o poate supune analizei de laborator structura celulara a acesteia si careia va incerca sa-i
regleze prin metode chimice, fizio-chimice ori chirurgicale abaterile individuale de la media statistica
cunoscuta. Aceasta reglare poate sa aiba (sau poate sa nu aiba!) efect asupra structurii de camp in
sensul corectarii acestuia de catre organism, refacerea acestui dualism (structura celulara structura
de camp) fiind VINDECAREA. Aportul Creatorului este (fiind) in toate cazurile determinant,
indiferent daca este numit Dumnezeu, Allah ori altfel.
Aportul unui vindecator la modificarea starii uni semen de-al sau este savarsita printr-un
transfer de camp din structura ce-l inconjoara, reechilibrarea acestuia fiind necesara si obligatorie, cu
toate nemultumirile si restrictiile pe care le implica. Intrucat scopul transferului este ajutarea
individului sa traverseze o stare de dezechilibru al structurii celulare, iar bioterapia constituie
modificarea unui dezechilibru al campului aflat in acord cu dezechilibrul celular spre normalizarea

acestuia, atat actiunea mediului cat si a bioterapeutului au acelesi tel: ameliorarea sau vindecarea
bolnavului.
Caile de interventie sunt complet diferite dar intotdeauna complementare daca tratamentul
medical nu se aplica pe un diagnostic gresit, cum se intampla, din pacate, in marea majoritate a
cazurilor. Din fericire interventia ce are loc la nivelul campului n-are nici o legatura cu un
diagnostic oarecare, la acest nivel notiunea avand o importanta absolut nesemnificativa. Aceasta
este de fapt marea diferenta intre actul medical si interventia asupra campului. Prima se refera fara
exceptie la bolnav, pe cand cea de-a doua la boala. Un medic nu se va putea ocupa de boala
propriuzisa decat atunci cand va corela celputin la nivel minimal propria-i actiune medicala cu natura
sacra a omului, incercand sa elimine catusi de putin factorii perturbatori de camp, prin minime
investigatii asupra conditiilor de existenta ale bolnavului. Aceste minime investigatii sunt insa
imposibil de facut printr-o negare sau chiar o combatere facuta uneori cu abstinatie a ceea ce lumea
cunoaste in general ca bioenergie. Medicul nu va putea sa obtina informatii despre bioenergie decat
pe caile firesti pe care Dumnezeu i le ingaduie perceptiile celor ce le au ele fiind atat cat
Dumnezeu le-a dat si acolo unde Dumnezeu le-a dat, lumea toata in esenta ei fiind Dumnezeire.
Daca din punct de vedere medical o interventie poate sa fie gresita datorita unei eroari de
diagnostic ori din pricina unui abuz medicamentos (lucru din ce in ce mai frecvent), din punctual de
vedere bioenergetics se poate gresi prin simpla neintelegere a raporturilor de campuri, ca efect al
interferentei acestora, sub aspect fenomenologic. Ca aspect al capacitatii celulare de a ordona
campurile brute atat cele de sorginte gravitationala cat si cele astrale in vederea mentinerii unei
rezerve magnetice acoperitoare, doar la prima vedere individual este independent din punct de
vedere energetic, in fapt orice fiinta este si donatoare si primitoare vis--vis de campurile celor din jur.
Negarea acestei realitati constituie o adevarata fatalitate pe termen mediu si lung asupra vietii pe
pamant mai ales in conditiile modernismului contemporan cand varietatea campurilor magnetice,
electromagnetice, a emisiilor radio si a undelor acustice acopera plaje de frecventa si capacitate din ce
in ce mai mari, aducand modificari majore ale permeabilitatii mediului fata de biocampul uman.
Modificari majore ale structurii de camp la grupuri mari de oameni prin introducerea unor
stari nefiresti (de teama, disperare, de infometare ori insetare, etc) provoaca grave dereglari ale
structurii si densitatii campurilor gravifice cu urmari de o gravitate indescriptibile si consecinte
aparent inexplicabile asupra micutei noastre planete (dereglari grave climaterice ce vor merge pana la
disparitia notiunii de anotimp, de zestre naturala, cutremure majore, alunecari de teren, aparitia unor
boli in fata carora stiinta medical ava fi complet neputincioasa).
Pentru a fi cat posibil inteles as dori sa subliniez faptul ca oricat de bine imi cunosc limba
materna (fara a fi un literat), nu pot da expresie perceptiei pe care o am nici in procent insignificant,
marea majoritate a informatiilor la care am acces fara voia mea fiind indescriptibile. Incerc sa pun in
fraze lucruri de o gravitate majora asupra carora se vor apleca sau nu mai marii lumii de azi.
Pentru mine este mult mai dificil discernamantul intre normal si anormal, intre bine si rau,
comparativ cu personae ce nu dispun decat de perceptiile comune si pot afirma cu toata
responsabilitatea ca nu starea de normalitate este consumatoare de anormalitate, nu starea de bine este
consumatoare de rau, ci invers.
Starea de normalitate si bine fata de sanatatea omului si a fiintelor ce-l inconjoara a fost
asigurata pe pamant de Creator chiar inaintea acestora. Agresarea acestor stari prin actiuni voite ori
nevoite in principiu de catre om (si se mai lauda ca este singura fiinta rationala) a dus si duce la
degradari ireversibile ale locului trairii efemere a omului in aceasta lume.
Reinstaurarea starii de normalitate incepand de la individ pana la comunitate sub toate
apectele acesteia va insemna inceputul starii de vindecare. Probabilitatea acestei reinstalari din pacate
este infima atat vreme cat omul considera competitia ca principal factor al progresului. Spionajul
economic, utilizarea anabolizantelor in lumea sportului, reclamele cu fete ascunse, impunerea de
multe ori a vointei proprii prin forta, sunt suficiente dovezi ale neputintei individului de a reveni la
acea stare normal de competitie doar cu sine, de toleranta si altruism, de renuntari si compasiune fata
de nevoia celui din jur.
Intr-o tara in care consumul real de alcool a atins cote insuportabile pe cap de locuitor, in care
numarul copiilor abandonati (multi dintre ei victime ale saraciei extreme) a ajuns alarmant, in care
exista sute de cabinet specializate doar pe avorturi, in care protectia familiei ca celula de baza a
societatii este ca si inexistenta, starea de normalitate, inclusiv din punct de vedere al starii generale de

sanatate, este pe masura. Intr-o lume in care la o reclama pentru laptele proaspat (sau oricare element
de baza pentru copii) se gasesc sute de reclame pentru zeci de tipuri de bere ori de votca, este evidenta
importanta pe care lumea o acorda celui mai serios izvor de sanatate din lume starea de sanatate a
copiilor.
Intr-o distributie Gaussiana a lumii in raport cu datatorii si primitorii de sanatate (aceasta fiind
ceea ce la propriu se transmite) copii se afla in marea lor majoritate in prima categorie, fiind cele mai
fidele barometre ale starii de sanatate pentru adultii din preajma lor. Componentele energetice
transferate de copii catre adulti dupa necesitati, sunt permanente si continue, starea lor normala
energetica fiind una excedentara in raport cu cea a parintilor si cu atat mai mult cu a bunicilor.
Reciproca acestei afirmatii poate fi adevarata doar punctual sau chiar deloc.
Potentarea energetica voita si rationala de moment a starii proprii a adultului (parinte sau
bunic) poate avea efecte uimitoare de vindecare asupra copilului tocmai prin degrevarea acestuia de o
sarcina ce (nu) poate fi cel mult dedusa, intuita, tocmai din starea de anormalitate improprie copiilor.
Daca este vorba de consecinte ale neglijentei fata de aglomeratii de copii (crese, gradinite,
stabilimente internat, scoli) prin mentinerea unor spatii de habitat insalubre ori neincalzite, acestea pot
fi germenii unor viitoare stari de anormalitate, uneori (la) peste intervale de timp dupa care (cand)
raporturile de cazualitate nici macar nu vor mai putea fi stabilite.
In cee ace priveste starea de sanatate a copiilor aflati in familie, aceasta este mult mai usor de
monitorizat intr-o relatie familiala normal. In mod normal o dezechilibrare de moment a starii
copilului poate fi usor eliminate printr-o medicatie adecvata de scurta durata. Daca insa chimismul
propriu sub raport simptomatologic nu are semen evidente de reechilibrare in doua maximum trei zile,
pentru orice medic pediatru ar trebui sa fie evidenta influenta nefasta a propriului habitat (al acestuia)
impunandu-se minime investigatii si corectii in acest sens.
Nu putine au fost cazurile in care la afectiuni foarte grave si incurabile la copii am reusit sa-I
aduc la o viata normal fara sa-i vad macar o data la fata (din motive pe care o sa le explicitez pe
parcurs) ocupandu-ma de parinti ori de bunici, dupa caz.
Traumatizarea unei mare mase de copii, infometarea lor, lipsa acuta a igenei si caldurii (mai
ales in timpul si dupa conflicte armate locale ori zonale) constitiue la scara globala cele mai grave
surse de boala de care lumea nu se poate degreva nici cu aportul celor mai elaborate metode medicale.
In fata Creatorului lumea nu are justificare nici macar pentru mutilarea fizica a unui copil
nevinovat indifferent cat de mult ar cauta o justificare a faptelor sale si admitand cu cinism
traumatizarea izvorului de sanatate al lumii ca efect colateral al propriei nesabuinte mature.
Facand conexiunile ce se impuneau intre diferitele informatii si stari, stiam cu certitudine inca
in urma cu sapte ani ca in cursul anului 2003, in Asia, se va declansa cea mai teribila forma de
pneumonie pe care a cunoscut-o lumea in istoria ei multimilenara, boala fara precedent in raport cu
etiologia si viteza de propagare. (nota x2)
M-am rezumat la aducerea la cunostinta a acestui adevarat inceput al sfarsitului unei doamne
ce avea calitate sa ia cunostinta cu un astfel de fenomen, fiind medic primar.
Desi prezicerea mea se referea la un fenomen de o gravitate deosebita, cu impact la scara
planetara si facea referire la natura bolii, la zona in care se va declansa precum si la anul declansarii,
am sfatuit-o pe doamna doctor sa o pastreze ca pe o informatie pentru sine pentru a nu risca sa i se
atribuie (atribuirea) (Doamne fereste!) vreunui diagnostic similar cu cel pe care colegii de breasla ai
doamei doctor (dansei) mi l-ar atribui mie.
Cea mai mare probabilitate ca aceasta nenorocire sa nu se fi intamplat ar fi fost ca ea sa fi fost
facuta publica (ca informatie sacra, fara detalii), insa consecintele asupra mea (si implicit asupra
familiei mele) ar fi fost similare consecintelor pe care le-au avut toate prezicerile mele vis--vis de
sanatate si boala ca stari energetice care pot sa transceada peste generatii. (nota x3)
Multor specialisti si oameni cu importante functii decizionale le-am explicat de pilda ca
peste opt din zece accidente aviatice, atat in aviatia militara cat si in aviatia civila, au drept cauze
factori energetici care n-au nici o legatura cu ceea ce poate pune in evidenta cutia neagra a
aparatului de zbor in cauza, ori cu factorii de stare meteo. Vectorii perturbatori, in marea majoritate a

a cazurilor, nici macar nu se afla la bord ci de regula se afla la sol si pot fi destul de usor detectati in
contextul in care se admite existent a inca ceva dincolo de normalul si normalitatea acestei lumi,
acest ceva nefiind macar paranormal. Este pur si simplu o stare ce nu poate fi accesibila spre
cunoasterea persoanelor limitate la perceptiile lumesti.
Daca aceasta stare are legatura cu oamenii si nu cu aparatele, este lesne de inteles ca
eliminarea acestor vectori perturbatori ar implica serios politicile de personal (serioase politici de
personal) in aviatie, motiv pentru care imi este imposibil sa dau mai multe detalii, acestea neputand fi
facute publice.
Cine are urechi de auzit sa auda.
Exista stari energetice ce isi au originea in stari de moment ale unor persoane cu grave
disfunctii metabolice (ce se pot usor incadra sub un diagnostic medical anume) care provoaca
profunde modificari in structura intima a materiei (organice sau anorganice) pana la nivelul
subatomic, situatie in care legile fizicii clasice sau proprietatile fizico-chimice ale acestora isi pierd
valabilitatea. (nota x4). In aceste stari materialele elastice pot deveni casante, structuri din material plastic
trec subit in stare elastica, notiunea de modul de elasticitate isi pierde partial sau complet sensul
(poate ceda un cablu gros de otel sub actiunea unei sarcini pentru care sa reziste un fir de ata de cusut.
(nota x5)

Sunt stari energetice care de altfel dau cele mai mari batai de cap extrasenzitivilor si care
din pacate le atribuie de multe ori mediului (zonei) si nu persoanelor. Aceste stari caracterizeaza de
altfel toata gama fenomenelor de tip Poltergeist. Toate starile sus mentionate si fenomenele ce le
insotesc au un element comun legatura cu o persoana grav dependent de alcool. Legatura poate sa
fie directa dar poate sa fie si indirecta interpunandu-se intre aceasta si mediul afectat un vector
purtator in general o ruda apropiata (de sange).
Persoana grav dependent de alcool nu este obligatoriu o persoana alcoolica in sens clinic. Este
aceea persoana al carui alcoholism este cronic si nu acut. Poate sa nu fi fost niciodata in stare de
ebrietate. Cantitatea de alcool pe care o consuma poate fi una chiar foarte mica insa ea este consumata
zilnic sau aproape zilnic. Pentru aceste personae impunerea din orice motiv a unei abstinente totale la
alcool pentru o saptamana, o luna sau un an este de neconceput. Aceste persoane (aparent cat se poate
de normale) constituie adevarate pericole, starea lor fiind mult mai grava decat a acelora care ajung sa
se imbete accidental odata la cateva luni, pana pica in nas, in general insa consumul lor de alcool fiind
unul absolut ocazional.
Retentia alcoolului in organism la acele personae se accentueaza in timp, mai ales la nivelul
capilarelor periostice si subperiostice, in special in zone epifazare, generand in vederea normalizarii
stari de absorbtie energetica, uneori ciclonice, de la persoanele din preajma. (nota x6) Acestea din urma,
degrevate constant si continuu de energie, putand ajunge in timp la forme grave de reumatism
articular sau chiar la guta, gama intreaga a acestor consecinte fiind extreme de larga.
Aceste personae suferind de alcoolism cronic incerca sa se convinga singure ca starea si
comportarea lor este una normal, admitand inconstienti ca Dumnezeu l-ar fi facut pe om sa
functioneze pe baza de amestec de sange cu alcool fals.
Daca in relatia cauza- efect principalul factor cauzator de boala il constituie la scara globala
avorturile si cumulul metodelor contraceptive (singura metoda fara efecte secundare fiind abstinenta),
pe locul second se afla, fara dubiu, consumul de alcool. Adaugand la aceste cause majore poluarea de
toate felurile, cu efecte majore asupra biosferei, si reducerea treptata dar continua a procentului de
oxigen din atmosfera prin arderea combustibilor fosili, se poate lesne concluziona modul in care,
constient sau nu omul, prin propria activitate impinge incet si continuu starea de lucruri inspre pragul
de jos al conditiilor de mediu propice vietii pe pamant.
Varstele matusalemice descrise in cartile sfinte nu sunt legendare desi greu de acceptat astazi.
Anduranta naturala a structurii celulare umane in conditii adecvate este conforma acestor varste.
Una dintre conditiile adecvate (ele) este tocmai compozitia atmosferica cu referire speciala la
procentul de oxigen.
Daca inceputul vietii pe pamant, in conformitate (conform) cu aceste varste, avea loc la un
procent de 23-24% O2, azi lumea se indreapta din ce in ce mai galopant spre pragul de 20%. Deseori,

local sau zonal, pentru interval mai mari sau mai mici de timp, omul este (fiind) supus unor conditii de
existent sub acest prag. (nota x7)
Afectarea structurii celulare la grupuri mari de oameni in acest fel, are efecte ce pot dura
chiar mai multe generatii dupa disparitia cauzei. Efectele pot fi boli de sine statatoare, cu diagnostic
clinice specific, dar in fapt nu sunt decat pur si simplu efecte la nivelul structurii de camp.
Daca sub raport informational relatia cauza efect nici nu poate fi pusa in discutie la nivel
clinic, orice referire a unui paranormal ca si (la) cauza, va fi cel putin utopie.
Afectarea corpului prin supunerea la un mediu sarac in oxigen oblica corpul sa apeleze la
(propria-i) rezerva proprie de energie aflata in structura propriului camp, provocand in timp rarefierea
acestuia, fapt ce va duce la modificarea raportului sinaptic excitatie-inhibitie pe toata structura miotica
toracala. Limitarea acestor efecte este posibila doar printr-un permanent exercitiu si control al
functiilor musculaturii toracale, atat pe structura muschilor ridicatori intercostali cat si pe cei
coboratori. Intrucat modificarile la nivelul sinapselor neuronale din structurile musculare toracale sunt
lente, fluxurile ori refluxurile neuronale la nivelul scoartei cerebrale sunt imperceptibile, astfel incat o
persoana sa nu realizeze aceste modificari in vreun fel. In general nevralgiile musculare intercostale
nu sunt percepute la nivelul scoartei decat in foarte mica masura sau deloc.
Poate astfel o persoana sa ajunga la un nivel foarte ridicat de excitatie neuronala pe
componentele structurilor musculare coboratoare intercostale in detrimental componentelor
rdicatoare. Dereglarea din aproape in aproape a comenzilor motrice ale acestui tandem limiteaza
variatiile diametrelor toracale, in special pe cel antero-posterior care este si cel mai important.
Daca aceasta dereglare este dominant pe structura musculara toracala posterioara, persoana
poate sa ajunga la un sistem de variatie al volumului pulmonar atat de redus incat sa apara orice boala
pulmonara, inecepand cu o usoara aprindere de plamani si pana la TBC sub forma galopanta.
Daca toate afectiunile pulmonarea se instaleaza doar in urma afectiunilor structurilor
musculare acoperitoarea, se intelege de la sine ca toata corvada medicului fiziolog se reduce la
limitarea si inlaturarea pe cat posibila a unor efecte, cauzele propriu-zise nici macar neputand fi pusa
in evidenta pe cai clinice, fiind in alta parte decat in plamani.
== Aici se sfarsesc notele inginerului Silvas, in forma si cantitatea la care am avut acces la ele ==