Sunteți pe pagina 1din 6

Referat nr.

3
Student: Herache Laura
Grupa: 102
Specializarea: Geografie
Anul: I

Fondul funciar
Fondul funciar reprezint totalitatea suprafeelor de teren de pe Glob, fiind
cea mai important resurs natural a Pmantului.Suprafaa de teren cuprins intre
graniele unui stat formeaz fondul funciar naional al statului respectiv, care se
imparte in fond funciar agricol,silvic, al apelor, al construciilor i al drumurilor.
Terenurile agricole se impart in:
Teren arabil
Suprafete ocupate cu vii
Suprafete ocupate cu livezi
Pasuni naturale
Fanete naturale
Terenurile neagricole se impart in:
Suprafete ocupate cu paduri
Suprafete acoperite de ape si balti
Fondul funciar al altor suprafete:
- Suprafata de teren de sub constructii
- Suprafata de teren de sub caile de comunicatii
Din suprafaa Globului, de peste 13,5 mld. ha, spaiul agricol reprezint
peste un sfert (adic 3,4 mld. ha). Suprafeele cultivate acoper aproximativ 1,5
mld. ha, respectiv 8% din totalul terenurilor, fiecrui locuitor al planetei revenindui 0,25 ha.Asia si America detin cele mai mari procente in ceea ce priveste
terenurile arabile si culturile permanente, 38%, respectiv 26%. Europa detine 20%
din totalul mondial al terenurilor arabile, iar Africa 16%, la nivelul anului 2007.

Cea mai mare parte din spaiul agricol se afl localizat in zona temperat
(circa 2 mld. ha), ceea ce reprezint 55% din spaiul agricol mondial i tot aici se
afl cea mai mare parte din suprafaa insmanat a planetei (830 mii. ha, 59%).
Cele mai mari suprafete agricole, pe plan mondial in anul 2007, se intalnesc
in Asia (37%) si America (27%), fiind urmate de Africa cu 26% si Europa, cu
10%.De departe, Europa detine procentul cel mai mare in ceea ce priveste
ponderea terenurilor arabile din totalul suprafeti agricole, in anul 2007, in jur de
60%. Este urmata de America si Asia, cu 30% si de Africa, cu aproximativ 20%.
In conditiile unei cresteri explozive a populatiei mondiale si totodata datorita
altor factori (intre care, de exemplu, politica de scoatere din circuitul productive a
unor suprafete de teren agricol) economia mondiala a ajuns la o balanta mondiala
precara intre cerere si oferta.
Ca urmare a aparut o problema alimentara, extreme de grava, a carei
rezolvare nu este deloc usoara.In cazul agriculturii, mai mult ca pentru orice alt
sector de activitate umana, conditiile naturale reprezinta o premisa de prim ordin,
acest sector economic fiind influntat de conditiile de mediu (relief, clima, apa,
soluri, vietuitoare, etc.) intr-o masura inca destul de mare.
In acelasi timp, nu este mai putin adevarat ca, prin activitatea agricola, omul
a modificat destul de mult cadrul natural, in unele cazuri chiar radical, prin irigare,
desecarea zonelor mlastinoase, terasearea versantilor, ameliorarea solurilor etc.
Solul este stratul de la suprafaa planetei cu o structur afanat i friabil,
format prin aciunea agenilor externi asupra scoarei, impreun cu plantele i
animalele. Caracteristica sa de baz este fertilitatea. Nu toate solurile au aceeai
fertilitate i, din acest motiv, nu toate terenurile de pe Glob sunt cultivate. Din cele
1,5 mld. hectare cultivate, doar 920 000 hectare dau producie. Solul trebuie
protejat deoarece pentru refacerea unui strat de 3 cm este nevoie de 300 pan la 1
000 de ani. Mrirea productivitii se face prin administrarea de ingrminte
naturale, rotirea culturilor pe aceeai suprafa, irigarea terenurilor, selecionarea
speciilor de plante .a.
Tot mai muli productori opteaz pentru practicarea unei agriculturi
ecologice. Solurile se formeaza in timp, au un caracter fragil, limitat in spatiu si
sunt diversificate in functie de factorii pedogenetici. Jumatate din suprafata
uscatului planetar este constituita din areale practic nesolificate (deserturi, zone
inghetate, zone cu exces de umiditate, munti inalti, etc.), numai cealalta jumatate
avand soliri cu diferite grade de fertilitate.

Principalele grupe (categorii) de soluri, incepand din zona ecuatoriala spre


poli, sunt: lateritele, solurile rosii de savana, solurile brune de pustiuri si
semipustiuri, solurile rosii si galbene subtropicale, solurile castanii de stepa,
solurile argiloiluviale, solurile podzolice si de tundra.
Pentru ameliorarea calitatii productive a terenurilor se realizeaza o serie de
imbunatatiri funvciare cum ar fi: inlaturarea excesului de umiditate, comaterea
eroziunii terenurilor, terasarea versantilor, ameliorarea terenurilor nisipoase si
saraturoase, combaterea efectelor inundatilor, dar indeosebi reducerea deficitului
de umiditate prin irigatii.
Lucrarile de desecare au ca scop principal includerea in circuitul agricol a
suprafetelor ocupate de balti, mlastini, terenuri cu exces de umiditate sau expuse
frecvent inundatiilor. In Olanda s-a realizat insa si indiguirea unor suprafete
marine, cum ar fi golful Zuiderze, cu o suprafata de pestre 200.000 ha. In prezent
se afla in curs de realizare un plan complet de indiguire si desecare a zonei deltaice
a Rhinului (planul Delta). Alte zone mai reprezentative cu lucrari de indiguire si
desecari sunt: delta Rhonului, delta Padului, cursul inferior al fluviului Chang
Jiang, Lunca Dunarii (Balta Ialomitei, Insula Mare a Brailei).
Lucrarile de terasare au traditii in Europa mediteraneana pentru culturile de
vita de vie. In prezent, cele mai intinse suprafete se intalnesc insa in Asia
indeosebi in China, Filipine, Indonezia, Japonia, cele doua Corei s.a. si sunt
destinate in principal culturilor de orez.
Combaterea eroziunii solurilor este o problema importanta indeosebi pentru
viitorul agriculturii, deoarece solul se reface foarte greu, in timp, iar distrugerea sa
accelerata diminueaza continuu potentialul productiv al terenurilor. Eroziunea
solurilor afecteaza aproape o treime din totalul terenurilor arabile ale Terrei, ceea
ce demonstreaza clar dimensiunile globale ale problemei.
Eroziunuea solurilor este un fenomen provocat in buna masura de actiunea
omului, indeosebi ca urmare a inalturarii covorului vegetal natural si a folosirii
unei agrotehnici nerationale.
Aceasta este atenuata, sau din contra, accelerata in functie de mai multi
factori naturali: se manifesta in special pe versantii cu o inclinare apreciabila si
acolo unde solurile sunt putin dezvoltate (subtiri); cu cat precipitatiile sunt inegal
distribuite si au un caracter torential (de exemplu in regiunile subecuatoriale, in
climatele musonice etc.); cu cat pericolul eroziunii solului este mai mare; in stepele
aride, indepartarea stratului subtire de sol, dupa destelenirea terenurilor, se
datoreaza in principal actiunii vanturilor.

Modul de utilizare a terenurilor:


Suprafata totala a uscatului ( cca. 150 mii kmp) cuprinde terenuri arabile
(11%), pasuni si fanete (24%), fond forestier (31%) si alte suprafete (34%).
Clasificarea terenurilor dupa calitate solului:
terenuri fr restricii pentru agricultur (11%), care ocup suprafee intinse n
Europa, America Central, America de Nord;
terenuri afectate de secet (28%),cele mai intinse suprafee fiind in Africa i
Asia de Sud;
terenuri srace in minerale (23%) -Asia de Sud, America de Sud i Europa;
terenuri puin profunde care constituie (22%) Asiei de Nord i Centrale, Asiei de
Sud;
terenuri cu excedent de umiditate (10%) - Asia de Sud-Est, Australia, Asia de
Nord i Central;
terenuri ingheate permanent (6%) - America de Nord, Asia de Nord i Central.
Factorii care influeneaz direct viaa plantelor i sistemele de producie
agricol:
Factorii cosmico-atmosferici (lumina, cldura, aerul, apa meteoric );
Factorii telurico-edafici (solul,apa i organismele vii din sol);
Relieful( altitudinea, orientarea versanilor, pant);
Clima(temperaturi,vanturi,precipitaii).
Caracteristici climatice -veri clduroase i secetoase, ierni ploioase
Caracteristicile economiei agricole - cultura plantelor: graul, orezul, citrice,
mslin, via de vie, ceai, porumb, iuta, bumbac; creterea animalelor.
Zonalitatea culturilor agricole n raport cu zonalitatea climatic
1. Zona ecuatorial
Caracteristici climatice - climat cald i umed, variaii zilnice i anuale de
temperatur mici

Caracteristicile economiei agricole:cultura plantelor( arborele de cafea,


bananierul, arborele de cauciuc, palmierul de ulei, cocotierul etc),creterea
animalelor.
2. Zona subecuatorial
Caracteristici climatice - succesiunea a dou anotimpuri, unul ploios i unul
secetos;
Caracteristicile economiei agricole: cultura plantelor (orezul, trestia de zahr,
meiul, sorgul, iuta, oleaginoase, porumbul etc), creterea animalelor.
3. Zona tropical
Caracteristici climatice -climat cald cu diferenieri zilnice i anotimpuale de
temperatur mari;
Caracteristicile economiei agricole - cultura plantelor: bumbacul, curmalul,
orezul, citrice, etc; creterea animalelor.
4. Zona subtropical sau mediteraneean
Caracteristici climatice -veri clduroase i secetoase, ierni ploioase
Caracteristicile economiei agricole - cultura plantelor: graul, orezul, citrice,
mslin, via de vie, ceai, porumb, iuta, bumbac; creterea animalelor.
5. Zona temperat
Caracteristici climatice -ierni friguroase (cand cultura plantelor nu se practic),
veri clduroase ce prezint diferenieri importante intre zonele oceanice i cele
continentale;
Caracteristicile economiei agricole - cultura plantelor: orz, graul de toamn,
sfecl de zahr, pomi fructiferi, secar, cartof; creterea animalelor.
6. Zona subpolar
Caracteristici climatice -ierni lungi i friguroase, veri scurte i rcoroase
Caracteristicile economiei agricole - cultura plantelor: orzul, secara de
primvar; creterea animalelor.

Bibliografie

1. Silviu Negru (coordonator), Geografie economic mondial , Editura Meteor


Press, Bucureti, 2008;
2. Miron Florea, Geografie economic mondial, Editura Aula, Braov,2000;
3. Florina Bran, Tamara Simon, Ildiko Ioan, Geografia economic mondial,
Editura economic, Bucureti, 2005