Normele de hrana

Cunoasterea cerintelor de substante nutritive pentru diferitele specii si

categori de animale este necesara pentru aplicarea alimentatiei rationale.
Cerintele de substante nutritive ale animalelor sunt exprimate prin
normele de hrana, care reprezinta cantitatea de subsante nutritive necesare
unui animal in timp de 24 de ore atat pentru asigurarea functiilor vitale cat
si pentru obtinerea diferitelor productii.La stabilirea normelor se tine seama
de greutatea animalului, de starea fiziologica, de cantitatea si calitatea
productiei pe care o da.
Normele de hrana folosite la noi in tara sunt exprimate in: U.N., A.D.,
saruri minerale si vitamine. Pentru pasari se folosesc si norme exprimate in
T.S.D., A.D. sau P.D., saruri si vitamine.
Normele nu trebuie interpretete ca ceva fix, invariabil ci ele se pot
adapta la conditiile concrete din fiecare gospodarie.

Tehnica alcatuirii ratiilor

Ratia reprezinta cantitatea de nutreturi administrata unui animal in
timp de 24 de ore. Ca valoare nutritiva ratia trebuie sa corespunda normei.
Pentru ca ratia sa fie considerata buna, trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii :
Sa fie completa, adica sa contina toate substantele nutritive
necesara animalului pentru care este destinata. Substantele
nutritive trebuie sa se gaseasca intr-un anumit raport unele fata
de altele. In aceasta directie intereseaza in primul rand raportul
in care se gasesc substantele azotate fata de cele neazotate,
cunoscut sub numele de raport proteic sau raport nutritiv.
Sa fie satioasa,adica sa aiba un asemenea volum,care sa asigure
animalului senzatia de satul, fara insa a-I incarca prea mult tubul
digestiv.
Sa fie gustoasa. Pentru ca ratia sa fie consumata cu placere , ea
trebuie sa fie alcatuita din cat mai multe nutreturi de buna
calitate.
Ratia trebuie sa fie de buna calitate, adica sa nu contina
nutreturi alterate sau toxice care sa dauneze sanatatii si nici
nutreturi care sa influenteze in rau calitatea produselor obtinute.
Sa fie economica. Pentru aceasta trebuie folosite la maxim
nutreturile ieftine produse in gospodarie, reducandu-se cat mai
mult consumul de concentrate.
Pentru alcatuirea corecta a ratiei trebuie sa se aiba in vedere
urmatoarele :
Sa se cunoasca unitatiile de masura ale valorii nutritive si modul
de utilizare al tabelelor ce cuprind aceste valori.
Sa se inteleaga fondul normelor de alimentatie si sa se cunoasca
modul de utilizare al tabelelor de norme.
Tehnica alcatuirii ratiei este urmatoarea :
Cu ajutorul tabelelor de norme se stabileste mai intai necesarul
de hrana pentru animalul a carui ratie urmeaza sa se
intocmeasca. Norma se stabileste in U.N., A.D. sau P.D., saruri
minerale (in special Ca si P) si vitamine. In unele situatii, de

exemplu la pasari, in loc de U.N. normele sunt exprimate in

T.S.N.D. .
Dupa ce s-a stabilit necesarul de hrana se trece la stabilirea nutreturilor
care vor intra in ratie, tinand seama de posibilitatiile gospodariei si de
cerintele animalului.
Se trece apoi la alcatuirea propriu-zisa a ratiei, cand se stabileste
cantitatea in care va intra fiecare nutret. Cunoscand valoarea nutritiva a
fiecarui nutret se calculeaza valoarea nutritiva a fiecatui nutret se calculeaza
valoarea nutritiva a cantitatiilor inscrise. Apoi prin tatonari, se micsoreaza
sau se maresc cantitatiile din unele nutreturi, pana cand se obtine o ratie,
care sa satisfaca necesarul de hrana si sa indeplineasca conditiile mentionate
anterior. In orice ratie se introduc mai intai nutreturiile de baza dupa care se
completeaza cu celelalte in scopul completarii ratiei.
Dupa ce ratia a fost completata se trece la verificarea ei. Se cerceteaza
mai intai daca valoarea corespunde cu necesarul stabilit prin norma. Nu se
admite ca voaloarea ratiei sa fie sub necesarul stabiulit prin norma, dar se
admite o depasire cu pana la 10%.
Pentru a putea intocmi ratii pentru diferitele specii si categori de
animale, se vor folosi tabelele de norme prezentate, precum si tabelele ce
contin valoarea nutritiva a principalelor nutreturi folosite in hrana
animalelor.
Tipurile de alimentatie la animale
Prin tip de alimentatie se intelege aplicarea unei alimentatii cu
particularitati cantitative si calitative caracteristice. Intr-un anumit tip de
alimentatie predomina utilizarea timp mai indelungat a unui nutret sau a
unor grupuri de nutreturi.
Tipul de alimentatie influenteaza marimea, calitatea si pretul de cost al
productiei animalelor.
Tipurile de alimentatie sunt denumite dupa continutul ratiilor in
nutreturile sau grupele de nutreturi care predomina.
Tipurile de alimentatie se stabilesc diferentiat pe zone naturale de
productie si in cadrul acestora pe specii si categorii de animale.
In cazul vacilor cu lapte, principalele tipuri de alimentatie sunt :
Tipul concentrat, in care se administreaza o cantitate mare de
concentrate pentru 1 litru de lapte, respectiv 400-500 g.

Tipul semiconcentrat, in care se administreaza 250-300 g

concentrate pentru 1 litru de lapte.
Tipul putin concentrat, in care marimea suplimentului de
concentrate este de 110-220 g pentru 1 litru de lapte.
Tipul suculent, in care predomina nutreturile suculente in
timpul iernii.
Tipul voluminos in care predomina nutreturile voluminoase
revenind pentru 1 litru de lapte 0-100 g concentrate.
Tipul uscat in care suculentele intra in proportie de 10% din
substanta uscata a ratiei.
Pentru a se obtine productii la un pret de cost cat mai scazut,
gospodariile trebuie sa se orienteze catre tipurile de alimentatie putin
concentrate sau semiconcentrate, asigurand in ratii cantitati suficiente de
nutreturi suculente.
Deci la stabilirea tipului de alimentatie, in afara de specie si cateagorie
de animale pentru care se stabileste, trebuie sa se tina seama si de alegerea
nutreturilor care in conditiile regiunii respective sunt mai eficiente.

Alimentatia taurinelor
Alimentatia taurinelor are un anumit specific, legat de particularitatiile
anatomo-fiziologice ale tubului digestiv.Taurinele pot sa consume cantitati
mari de nutreturi voluminoase si pot sa valorifice mai bine nutreturile cu un
continut ridicat in celuloza (fin, paie, coceni etc.) decat celelalte specii de
animale.Datorita microorganismelor existente in prestomacele lor au loc o
serie de procese prin care isi asigura cantitati insemnate de proteina si
vitamineTot datorita acdestor microorganisme, taurinele sunt aprovizionate
cu vitaminele din complexul B si nu sufera din cauza insuficientei acestora
in hrana.Exceptie fac numai viteii sugari pana cand se dezvolta
prestomacele.
Particularitatile anatomo-fiziologice ale tubului dicestiv fac ca in hrana
taurinelor sa fie mai indicate urmatoarele nutreturi : fanurile, paiele, cocenii
de porumb, nutretul verde, nutretul murat, radacinoasele, bostanoasele,
borhoturile etc..
Alimentatia taurinelor se diferentiaza in functie de categoria de
animale, de productia pe care acestea o dau : tauri de productie, vaci
gestante, vaci cu lapte, vitei si tineret de prasila, taurine puse la ingrasat si
boi de munca.

Alimentatia taurilor de reproductie

Alimentatia, ingrijirea si intretinerea taurilor trebuie facuita asa incat sa
fie mentinuti tot timpul in conditie de reporoductie si sa fie folositi o
perioada de timp cat mai indelungata.In perioada de monta, tauriiu trebuie sa
primeasca o cantitate de hrana mai mare fata de perioada de inactivitate.

Greutate
vie, kg

Norme de hrana pentru taurii de reproductie

U.N.
P.D. g
Ca, g
P, g
Sare, g

700
800

6,7
7,3

700
800

7,3
7,8

700
800

8,7
9,4

In perioada de inactivitate
670
41
27
730
44
29
In perioada de activitate mijlocie
912
47
37
987
51
40
In perioada de activitate intensa
1261
61
52
1363
66
56

Caroten,
mg

41
44

300
325

47
51

365
395

61
66

522
564

Pentru hranirea rationala a taurilor, nutreturile trebuie alese pentru

asigurarea proteinei, a sarurilor minerale si a vitaminelor.Se va acorda o
atentie deosebita nutreturilor care influenteaza favorabil spermatogeneza.
Dintre fibroase fanurile de leguminoase (lucerna si trifoi) si
fanul de borceag. Fanul se da in cantitate medie de 1, 1,5 kg
zilnic penru 100 kg greutate vie.
Dintre suculente se folosesc: morcovul rosu si nutretul murat in
periuoada de stabulatie si nutretul verde in perioada de vara.
Morcovul se da in cantitate de 2-4 kg pe cap si pe zi, iar nutretul
murat 8-15 kg pe cap si pe zi.
Dintre nutreturile concentrate cele mai indicate sunt: ovazul,
taratele, sroturile, mazarea si porumbul. Se dau in cantitate de
2,5-3,5 kg pe cap si pe zi.
Taurii trebuie adapati de 2-4 ori pe zi, in functie de natura nutreturilor
din ratie.
Alimentatia trebuie asociata cu masurile de igiena necesare si cu
plimbarea zilnica timp de 1-2 ore.

Alimentatia vacilor gestante

Alimentatia vacilor gestante trebuie condusa incat sa se obtina vitei
bine dezvoltati la fatare, sa se asigure depunerea de substante de rezerva in
corp necesare pentru lactatia urmatoare si sa se mentina vacile intr-o stare
buna.
Tinand seama de aceste considerente rezulta necesitatea hranirii vacilor
in aceasta perioada cu ratii echilibrate si care contin cantitati suficiente de
proteine si vitamine.
Durata repausului mamar variaza in functie de varsta, stare de
intretinere, marimea productiei de lapte.
Pentru vacile adulte care dau un vitel pe an se considera ca perioada de
repaus mamar este de 60 zile. Pentru vacile inca in crestere durata este in
medie de 90 de zile.
Necesarul de hrana la vaci in ultima parte a gestatiei variaza in functie
de productia probabila de lapte.
Vacile gestante a caror productie este de peste 3000 kg in cursul unei
lactatii vor fi hranite cu hrana corespunzatoare unei vaci cu lapte de 10-12
kg productie zilnica.
Norme de hrana pentru vacile gestante (cu 60 zile inainte de fatare)
Greutate
U.N.
P.N g
Ca, g
P ,g
Sare, g Caroten,
vie, kg
mg
Pana la 3000 kg lapte productie planificata dupa fatare
500
7.0
770
70
42
45
350
600
8.0
880
80
48
55
400
Cu o productie planificata de 3000- 5000 kg lapte pe an
500
8.0
880
95
50
55
400
600
8.6
945
110
60
65
430
Cu o productie planificata de 5000- 7000 kg lapte pe an
500
9.0
1080
100
55
60
450
600
10.0
1200
115
65
70
500
Pentru junicile gestante in ultimile 3 luni de gestatie
400
7.0
840
63
42
49
325
500
8.0
960
72
48
56
375

Cele mai indicate nutreturi in hrana vacilor gestante sunt :

Dintre nutreturile suculente - nutretul murat 20-25 kg, sfecla de
zahar 8-12 kg, sfecla de nutret 15- 20 kg pe cap si pe zi.
Dintre fibroase fanurile si paiele cerealelor de primavara, 1-1,5
kg/100kg greutate vie.
Dintre concentrate : taratele, porumbul, sroturile, mazarea 1,5-3
kg.
Adaparea se face in 2-3 tainuri zilnice.

Alimentatia vacilor cu lapte

In prima zi dupa fatare vacile se hranesc numai cu fan de buna calitate
si 1-2 kg tarte sub forma unui terci subtire. Treptat cantitatea de fan si
concentrate se mareste. Se pot administra cantitati mari de nutreturi
voluminoase (fibroase si suculente). Administrarea nutretului murat trebuie
facuta in asociere cu fanul. Pentru 5-6 kg nutret murat, 1 kg fan de buna
calitate.
Sfecla de zahar se poate da in cantitati zilnice de 8-16 kg. Borhoturile
umede se pot da 20-35 kg pe cap si pe zi. Dovlecii si pepenii furajeri 25-30
kg pe cap si pe zi.Nutreturi concentrate 1 kg la 10 kg lapte si 3 kg la 15 kg
lapte si 4 kg concentrate la 20 kg lapte.
Hranirea vacilor cu nutret verde se poate face la pasune, cu nutret verde
cosit si administrat la grajd sau in tabere de vara. Pasunatul se face dupa un
plan in care se stabilesc : incarcarea la hectar, numarul tarlalelor, timpul de
pasunare pe o tarla, etc.. Suprafata de pasune necesara pentru o vaca este de
2,5 -5 ha pe pasunile de calitate slaba si 0,4- 0,5 ha pe cele de calitate foarte
buna.Pe o pasune buna se pot obtine zilnic 10-12 kg lapte fara supliment de
concentrate.
Adaparea vacilor variaza in functie de nutret si conditii climatice. Se
apreciaza ca 4 l de apa pentru fiecare kg S.U. din ratie.

Alimentatia viteilor sugari

Nutreturile de baza in hrana viteilor sunt: colostrul, laptele integral si
laptele zmantanit care se suplimenteaza cu amestecuri de concentrate, fan de
buna calitate si nutreturi suculente.
Colostrul reprezinta unica hrana in prima saptamana de viata. In prima
zi 4-5 tainuri a cate 1-1,5 kg si in zilele urmatoare cantitatea de colostru la
un tain creste pana la 8-10 kg. Colostrul trebuie administrat imediat dupa ce
a fost muls la temperatura de 37-38 grade C. Este bine ca pana la 3
saptamani viteii sa primeasca lapte de la mamele lor.
Cantitatea totala de lapte integral consumata de un vitel in perioada de
alaptrare este intre 200-400 kg.
De la varsta de 3-4 saptamani se incepe substituirea laptelui integral cu
laptele zmantanit, treptat cu 0,5 kg pana se inlocuieste total cu lapte
zmantanit. Cantitatea ajungand la 10-12 kg zilnic dupa care se reduce in mod
treptat pana la varsta de 4-6 luni.
Pe masura inaintarii in varsta hrana de baza trebuie suplimentata cu
nutreturi concentrate, fan de buna calitate sau nutreturi suculente.
Nutreturile concentrate se introduc de la varsta de 2-3 saptamani. In
perioada de iarna se introduc nutreturile suculente : morcovi, rosii si nutret
murat. In perioada de vara hrana viteilor este formata din lapte, supliment de
concentrate si nutret verde.

Alimentatia tineretului taurin dupa intarcare

In perioada de stabulatie, nutretul de baza este fanul de buna calitate in
special cel de leguminoase. Se poate da in medie 1,5-2 kg pentru 100 kg
greutate vie. Nutreturi suculente 2-4 kg sfecla de nutret, 1-3 kg sfecla de
zahar si 4-6 kg nutret murat, toate la 100 kg greutate vie. Adaparea se face
de 2 ori pe zi iarna si de 3-4 ori pe zi vara. Cantitate de apa este de 4-5 kg
pentru fiecare kg substanta uscata din ratie.

Alimentatia taurinelor puse la ingrasat

Ingrasarea taurinelor se face cu scopul de a obtine o cantitate sporita de
carne buna, aceasta depinde de rasa, varsta, stare de intretinere si
alimentatie.
9

Greutate
vie, kg

Norme de ingrasare pentru taurinele adulte

(pentru 1kg spor zilnic)
Necesarul pe cap si pe zi
U.N.
P.D., g
Ca, g
P, g
Sare, g

400
500
600

9.0
9.6
10.2

400
500
600

9.8
10.4
11.0

400
500
600

10.5
11.1
11.7

La inceputul ingrasarii
585-675
24
16
625-765
30
20
665-765
36
24
La mijlocul ingrasarii
635-735
26
17
675-780
32
22
715-827
39
26
La sfarsitul perioadei
685-790
28
19
720-835
35
23
760-880
41
28

Caroten,
mg

50
60
70

60
75
90

50
65
75

65
80
95

55
70
80

70
90
105

Durata perioadei de ingrasare variaza in functie de varsta. Astfel durata

ingrasarii se poate imparti in 3 perioade:
Perioada I care reprezinta circa 25% din durata ingrasarii si are
ca scop obisnuirea animalelor cu consumul unor cantitati mari
de nutreturi voluminoase si cu un consum redus de concentrate.
Perioada a II-a reprezinta cca. 50% din durata ingrasarii, in care
se administreaza cantitati maxime de nutreturi voluminoase
asociate cu cantitati corespunzatoare de nutreturi concentrate.
Perioada a III-a reprezinta 25% din durata ingrasarii, se mai
numeste si perioada de finisare. In aceasta perioada se reduc
nutreturile voluminoase si se mareste cantitatea de concentrate.
Ingrasarea pe baza de pasune este cel mai economic sistem de
ingrasare, putandu-se realiza sporuri zilnice de 600-800 g.
Ingrasarea pe baza de porumb insilozat se face administrandu-se
animalelor pana la 40-50 kg porumb insilozat zilnic la adulte si 10-45 kg la
tineret.
Ingrasarea pe baza de borhot se practica mai ales pe langa fabricile de
zahar si de spirt. Borhotul se poate folosi in stare proaspata , murata sau
uscata. Ratia se completeaza cu 5-7 kg fibroase la adulte si 3-5 kg la tineret,
la care se adauga un supliment de concentrate de 1-2 kg.

10

Ingrasarea taurinelor pe baza de radacinoase si tuberculi se practica in

regiunile cultivatoare de cartofi si sfecla. Atat sfecla cat si cartofii se
administreaza in stare cruda si sub forma tocata, in amestec cu paie, pleava
sau coceni de porumb. Sfecla se poate da in cantitate de 30-50 kg, iar cartofii
15-25 kg pe cap si pe zi.
Ingrasarea pe baza de coceni murati da rezultate bune atunci cand
cocenii au fost insilozati in nutreturi suculente, cu adaos de 0,5% uree sau in
amestec cu melasa si adaos de uree. Ingrasarea se face in concentratii
asemanatoare cu cele de la ingrasarea pe baza de porumb murat.
Ingrasarea pe baza de fan , animalele primesc ca hrana in medie 3 kg
fan pentru fiecare 100 kg greutate vie. Ratia se suplimenteaza cu 1-2 kg
concentrate.

Alimentatia boilor de munca

Hranirea boilor de munca trebuie facuta corespunzator muncii pe care
acestia o efectueaza, luata in considerare la stabilirea normelor de munca.
Norme de hrana pentru boii de munca
Greutatea
corporala,
in kg

U.N.

400
500
600

4.0
5.0
6.0

400
500
600

5.0
6.1
7.1

400
500
600

6.4
8.1
9.4

400
500
600

8.5
10.6
12.7

P.D.,
g

Ca,
g
In repaus
312
24
390
30
468
36
La munci usoare
400
24
488
30
656
36
La munci mijloci
512
24
648
30
776
36
La munci grele
680
24
848
30
1016
36
11

P,
g

Sare,
g

Caroten,
mg

12
20
24

40
40
40

48
60
72

16
20
24

40
40
40

48
60
72

16
20
24

40
40
40

48
60
72

16
20
24

40
40
40

48
60
72

La hranirea boilor de munca trebuie avut grija ca dupa consumarea unui

tain sa li se lase o perioada de 1, 1 ore pentru a rumega in voie. Adaparea
trebuie sa se faca la fiecare tain, insa dupa cel putin o jumatate de ora de la
terminarea lucrului.

Alimentatia bivolilor de munca

Alimentatia bivolilor este foarte apropiata de cea a taurinelor.Se poate
co9nsidera insa ca bivolii nu sunt asa de pretentiosi si ca se multumesc cu o
hrana formata din nutreturi mai putin valoroase. Din aceasta nu trebuie sa se
traga concluzia gresita ca bivolii pot sa fie hraniti in mod saracacios. Ei
trebuie sa fie hraniti pe baza de norme, folosindu-se aceleasi norme ca si la
taurine, in functiie de productiile pe care le dau.

Alimentatia cabalinelor
O data cu mecanizarea proceselor de munca din agricultura socialista,
rolul calului trece pe plan secundar. Dar trebuie sa existe o preocupare
pentru a mari capacitatea de munca a cailor, prin creerea unui tip de cal
adaptat muncilor agricole si prin imbunatatirea conditiilor de hranire.
Nutreturile specifice cailor sunt:
Dintre fibroase: fanurile de graminee si leguminoase, paiele,
pleava.
Dintre suculente: morcovii, sfecla, nutretul verde,nutretul murat.
Dintre concentrate: ovazul, orzul, porumbul, taratele, mazarea si
sroturile.
Orice nutret nou introdus in ratie se va administra la inceput in cantitati
mici, pana cand tubul digestiv se obisnueste cu excitantii din acest nutret.
Apa nu trebuie sa fie prea rece, pentru ca opreste secretia sucurilor digestive,
dar nici calda, deoarece in acest caz se produce o slabire a activitatii
secretorii.

12

Alimentatia armasarilor de reproductie

Alimentatia armasarilor trebuie astfel organizata incat sa se gaseasca in
permanenta in conditie de buni reproducatori. Din aceasta cauza, alimentatia
trebuie sa fie cat mai completa. Pregatirea pentru monta trebuie sa inceapa
cu o luna, o luna si jumatate inainte de monta.
Norme de hrana pentru armasarii de reproductie, in perioada de
pregatire si de monta
Greutatea
corporala,
U.N.
P.D.
Ca, g
P, g
Sare,
Caroten,
kg
g
g
mg
Armasarii din rasele usoare si mijlocii
500
10.0
1300
60
50
35
350
600
12.0
1360
70
60
42
420
Armasarii din rasele grele
700
12.7
1650
75
65
49
440
800
14.2
1850
85
70
56
500
Vara cand armasarii monteaza pot primi in ratie verdeata in cantitate de
15-20kg si concentrate 6-7 kg. Zilnic lapte zmantanit, pana la 5 kg si 2-3 oua
crude, plimbati zilnic sau supusi la o munca usoara.

Alimentatia iepelor gestante

Ratia trebuie sa fie echilibrata in toate substantele nutritive, proteine,
vitamine si saruri minerale. In prima perioada de gestatie pentru 100 kg
greutate vie 2-5 kg fan. In ultima perioada 100 kg greutate vie intre 1-1,5 kg.
Vara, vitaminele sunt asigurate prin nutretul verde iar iarna prin fanul
verde recoltat la timp si pastrat in conditii bune. In lipsa fanului, vitaminele
se asigura cu morcovi rosii 20 mg pentru 100 kg greutate vie.

13

Norme de hrana pentru iepele gestante

Greutatea
corporala,
kg

U.N.

400
500

6.8
8.5

600
700

9.9
11.3

P.D.
Ca, g
P, g
g
Iepele din rasele usoare si mijloci
7.50
50
35
900
60
45
Iepele din rasele grele
1090
65
45
1240
75
55

Sare,
g

Caroten,
mg

20
25

150
190

30
35

230
270

Ratia trebuie administrata in 4-5 tainuri mici. Apa trebuie sa aiba o

temperatura de 8-10 grade C.

Alimentatia iepelor cu manz

Iarba de pasune sau nutretul verde cosit si dat la grajd constituie o hrana
foarte buna care stimuleaza productia de lapte. O iapa in timp de 6 luni cat
alapteaza poate da 1800-2000 kg lapte. In timpul iernii, nutreturile suculente
si radacinoasele( morcovi) influenteaza productia de lapte. In ratia iepelor
care alapteaza trebuie sa se adauge zilnic 20-30 g sare de bucatarie.
Norme de hrana pentruiepele care alapteaza
Greutatea
corporala,
kg

U.N.

400
500

8.4
10.0

600
700

12.0
14.0

P.D.
Ca, g
P, g
g
Iepele din rasele usoare si mijloci
840
65
35
1000
75
45
Iepele din rasele grele
1260
80
55
1470
90
65

14

Sare,
g

Caroten,
mg

24
30

185
220

36
42

270
325

Alimentatia manjilor sugari

Prima hrana a manzului este colostrul, bogat in proteine, saruri
minerale, vitamine, substante imunogene. De la trei saptamani se recomanda
un supliment de concentrate din amestec de ovaz zdrobit, tarate, turte, boabe
de leguminoase, faina de ovaz, creta furajera, sare.
Iarna trebuie sa consume fan, adapatul se face de 2-3 ori pe zi.

Alimentatia manjilor intarcati si a tineretului

Intarcarea manjilor se face la 6 luni, alteori la 5 luni sau chiar la 7-8
luni. Dupa intarcare hrana trebuie sa fie formata din aceleasi nutreturi, 3 kg
ovaz si 4 kg fan. Un amestec de concentrate bun este format din 60% ovaz
uruit, 20% tarate de grau, 20% mazare, bob, tarate. Iarna 4 kg fan de lucerna,
4kg amestec concentrate, 2-4 kg morcovi rosii, 1-2 kg paie de ovaz tocate.

Alimentatia cailor de munca

Dupa intensitatea muncii, alimentatia cailor se face diferit pentru munca
usoara, mijlocie si grea.
Necesarul de hrana se calculeaza considerand ca pentru 100kg greutate
corporala sunt necesare 1-1,1 U.N. pentru asigurarea functiilor vitale.
Norme de hrana pentru caii de munca
Greutatea
corporala,
U.N.
P.D.
Ca, g
P, g
Sare,
Caroten,
kg
g
g
mg
In perioada fara lucru
400
4.8
380
24
24
24
70
500
5.7
460
30
30
30
85
La munci usoare
400
7.5
600
32
32
28
95
500
9.0
730
40
40
35
115
La munci mijloci
400
10.8
860
50
50
32
135
500
13
1040
60
60
40
160
La munci grele
400
13.7
1100
60
60
36
170
500
16.4
1310
75
75
45
205

15

Nutreturile specifice cailor sunt fibroasele care se pot da 2 kg pentru

100 kg greutate vie, nutretul verde 10-20 kg pe zi, concentratele 3-6 kg pe zi
si radacinoasele 3-5 kg pe zi. Nutretul murat 6-10 kg. Caii sunt hraniti de 3
ori pe zi, adapatul se face de 3-4 ori pe zi.

Alimentatia porcilor
Specificul hranirii porcilor
In alimentatia porcilor intra nutrturi foarte variate din grupa
concentratelor, suculentelor, a diferitelor reziduuri industriale si menajere.
Ratiile trebuie sa fie alcatuite din nutreturi care contin proteina, vitamine si
saruri minerale.
Nutreturile folosite in hrana porcilor
Acestea ocupa cea mai mare parte din valoarea nutritiva a ratiei si
anume 75-95 % la porcii pusi la ingrasat, 80-85% la tineret, 50-75 % la
scroafe si 70-80 % la vieri. Dintre concentrate, primul loc il ocupa porumbul
apoi orzul, ovazul, boabele de leguminoase, taratele si sroturile.
Fainurile animale( faina de sange, de carne, de carne-oase si peste) pot
ocupa 5-10 % din S.U. a ratiei. Pe langa nutreturile concentrate intra si
nutreturi suculente, cele mai potrivite sunt sfecla de zahar, morcovii rosii,
nutretul murat si nutretul verde.
La porcine, cerintele de substante nutritive difera in functie de varsta,
categoria de productie, starea fiziologica, rasa.

Alimentatia vierilor de reproductie

Alimentatia vierilor trebuie dirijata asa incat sa ii mentina tot timpul
intr-o conditie de reproductie, in cat sa fie vigurosi fara sa se ingrase.
Necesarul de hrana pentru vieri, pentru fiecare U.N din necesar se va asigura

16

intre 110-150 kg P.D si anume: 110-120 g in perioada de repaus si activitate

moderata; 130- 150 g in perioada de folosire intensa la monta.
Dintre nutreturile specifice se recomanda:
nutreturi concentrate: ovazul, taratele, mazarea, drojdiile
furajere, sroturile, porumbul.
Nutreturi de origine animala: laptele zmantanit si fainurile
animale.
Nutreturi suculente: morcovii rosii si sfecla de zahar, lucerna si
trifoi.
Nutreturi fibroase: faina de fan vitaminos de leguminoase.
Volumul ratiei este in medie de 2,5 kg S.U. la 100 kg greutate vie iar
raportul nutritiv este - 1/5.

Alimentatia scroafelor gestante

Durata gestatiei la scroafe este de 108-114 zile inpartita in 2 perioade
din punct de vedere al cerintelor de hrana. In prima parte a gestatiei,
scroafele tinere care nu s-au terminat cresterea primesc 2,5-3 U.N., iar
scroafele adulte, 1-1,5 U.N. pe cap si pe zi.
Necesarul de proteina este de 100-130 g P.D. pentru o U.N.., iar
necesarul de saruri minerale 6-8 g Ca si 3,5-4 g pe U.N..
In perioada a doua de gestatie suculentele se reduc pana la 25 % iar
proteina se majoreaza cu 10-12 % fata de prima perioada. Dintre concentrate
se recomanda urmatoarele nutreturi: orz, mazare, tarate, ovaz, sroturi,
porumb. Cu 4-5 zile inaintea fatarii ratia de concentrate se reduce pana al
1/3-1/4 din cantitatea initiala.

Alimentatia scroafelor cu purcei

Alimentatia trebuie astfel dirijata incat sa asigure animalele cu cantitati
suficiente de substante nutritive, proteina, saruri minerale si vitamine.
Pentru fiecare U.N. din ratie trebuie sa se asigure cate 115- 120 g P.D.
pentru scroafele tinere si 100-110 g P.D. pentru scroafele adulte. Caroten 3035 mg pentru 100kg greutate vie si 45-65 g sare de bucatarie pe cap si pe zi.
Sarurile minerale sunt necesare in cantitati de 6-7 g Ca si 4-4,5 g P la 1
U.N., 25-30 g sare de bucatarie pe cap si pe zi si 30 -35 mg caroten la 100
Kg greutate vie. Concentratele reprezinta 70-75 % din valoarea nutritiva a
ratiei. Se recomanda taratele, orzul, ovazul, porumbul, mazarea, sroturile,
drojdiile furajere.
17

Concentratele se dau in cantitati de 3- 5 kg pe cap si pe zi sub forma

unui amestec alcatuit din 85 % tarate de grau orz, porumb, ovaz, in parti
egaale si 15 % mazare, sroturi, drojdii furajere, fainuri animale. Laptele
zmantanit se foloseste in cantitati medii de 3- 5 kg pe cap si pe zi.
O deosebita importanta o are apa de baut, adaparea se face de 5-6 ori pe
zi.

Alimentatia pureceilor sugari

Dupa fatare, scroafele pot asigura in primele 15-20 de zile necesarul in
substante nutritive. Din a 4- a saptamana se introduc nutreturile. Cand apar
dintii purceii consuma graunte prajite si suplimente minerale, creta, faina de
oase, carbune, lut rosu. In sapatmana a 2-a se introduc amesrtecuri de uruieli
uscate cu continut bogat in proteina si scazut in celuloza, la care se adauga
suplimentele minerale.
Purceii se pot intarca la o varsta mai timpurie, la cateva zile dupa fatare
sau la 3-4 saptamani. Laptele matern sete inlocuit cu amestecuri din lapte
zmantanit uscat, uruieli, tarate, drojdie uscata, fainuri anmimale, faina de
fan,saruri minerale si antibiotice.

Alimentatia pureceilor intarcati si a tineretului de prasila

La varsta de 3-4 luni cand purceii ating greutatea de 30 -35 kg se face
separarea lor in doua gategorii: tineret pentru prasila si tineret destinat
ingrasarii. Cerintele de hrana variaza in functie de varsta, greutate corporala,
spor de crestere.
Necesarul de P.D. pentru o U.N. variaza in legatura cu varsta astfel:
Varsta, in
2
4
6
8
10
luni
P.D. g/
135
125
115
105
100
U.N.
Calitatea proteinei influenteaza sporul de crestere si gradul de utilizare
a hranei. Nutreturile de baza sunt concentratele din amestecuri de porumb,
orz, mazare, tarate, sroturi. Nutreturile de origine animala, laptele zmantanit
este de neinlocuit, in toata perioada de crestere. Concentratele se
completeaza cu nutreturile suculente si nutret verde. Vara in ratiile pentru
tineretul de prasila, faina de fan si sfecla se inlpocuiesc cu pasune la
discretie.
18

Alimentatia porcilor pusi la ingrasat

In raport cu scopul si cu varsta la care porcii se pun la ingrasat se
deosebesc 3 tipuri principale de ingrasare.
1- Ingrasaree pentru carne:
a)ingrasarea timpurie pentru carne
b)ingrasearea pentru bacon
2- Ingrasarea mixta
3- Ingrasarea pentru grasime
In functie de nutreturile de baza folosite in ratii se disting urmatoarele
forme de ingrasare:
Ingrasesarea pe baza de cereale porumb si orz.
Ingrasarea pe baza de cartofi sau alte suculente: sfecla de zahar,
bostanoase.
Ingrasarea pe baza de resturi alimentare.
Influenta nutreturilor asupra calitatii carnii si grasimii
Nutreturile cum sunt porumbul, ovazul, sroturile, influenteaza
nefavorabil calitatea grasimii dandu-I o consistenta moale spre deosebire de
nutreturi ca orzul, mazarea, cartoful, sfecla de zahar, nutretul verde, laptele
zmantanit, care dau o consuistenta tare si calitate mai buna grasimii.
Necesarul pentru 1kg spor creste paralel cu varsta si caloricitatea
depunerilor, fiind cuprins intre 3-5 U.N..
Greutate corporala, in kg
20-40
40-60
60-90
90-140
Peste 140

Spor realizat, in g
300-400
400-500
500-700
700-800
600-700

Ingrasarea timpurie pentru carne

Rasele din tara noastra care se preteaza la acest fel de ingrasare sunt:
marele alb, alb de banat, porcul romanesc, berc, bazna si metisii.
Din punct de vedere al nutreturilor se practica :
- ingrasarea pe baza de porumb si de orz completata cu nutreturi
proteice.
19

Ingrasarea pe baza de cartofi sau alte suculente completat cu

concentrate.
In ingrasarea pe baza de concentrate, porumbul si orzul ocupa in medie
70 % din amestec. Dintre suculente pe langa cartofi si sfecla de zahar se mai
pot folosi bostanoasele, nutretul verde fraget de lucerna si trifoi.
Ingrasarea pentru bacon
In ingrasarea porcilor pentru bacon se tine cont de alegerea si
proportionarea nutreturilor in ratie. Nutreturi cu influenta favorabila sunt:
laptele zmantanit, orzul, faina de lucerna, drojdiile furajere, sroturile de soia,
mazarea, cartofii, sfecla de zahar, nutretul verde, nutretul murat, zerul,
faqina de carne-oase.
Cantitati de nutreturi recomandate in ratia porcilor ingrasati pentru
bacon
Nutretul
Cantitati in kg pe cap si pe zi
Lapte zmantanit
Zer
Nutret verde`
Nutret murat
Orz
Porumb
Uruiala de mazare
Sroturi de floarea soarelui
Fainuri animale
Cartofi
Sfecla de zahar
Faina de fan de lucerna

1-3
6-7
2-4
1.5
Pana la 100%
Pana la 30%
Pana la 25%
10-15%
5-10%
40-50%
15-25%
5-20%

Ingrasarea mixta pentru carne si grasime

In acest sistem de ingrasare se obtine pe langa carne si o cantitate mai
mare de grasime.
Animalele se pun la ingrasat de la 4-10 luni cand ating 150-160 kg
greutate vie. Ca nutret de baza este folosita sfecla de zahar, bostanoasele si
faina de fan de leguminoase 5-10 % din valoarea nutritiva a ratiei.

20

Se consuma in medie 4,5-5,5 U.N. pentru un kg spor si se realizeaza

sporuri medii de 700 -800 pe cap si pe zi.
Ingrasarea pentru grasime
Se practica pe scara redusa. Se ingrasa porcii adulti reformati timp de
cca. 3 luni folosindu-se ratii cu nutreturi de cereale, cartofi, sfecla,
bostanoase, borhoturi.
Se consuma in medie 6-7 U.N. pentru 1kg spor si se realizeaza sporul
de la 1,3 kg 0,7 kg pe cap si pe zi.

Alimentatia oilor

Avand o productie destul de variata- lapte, carne, lana, necesita o hrana

bogata, echilibrata in toate substantele nutritive.
Nutreturile cele mai utilizate sunt:
- Dintre fibroase: fanurile, vrejii de leguminoase, paiele cerealelor de
primavara, cocenii de porumb si frunzalul.
- Dintre suculente: nutretul murat si sfecla in perioada de stabulatie, iar
vara, masa verde.
Alimentatia berbecilor de reproductie
Norme de hrana pentru berbecii de reproductie
Greutatea
corporala,
kg

U.N.

P.D.
Ca, g
P, g
Sare,
Caroten,
g
g
mg
In perioada de repaus
60
1.2-1.5 105-135 6.5-7.5
3.7-4.2
10
12-18
80
1.4-1.7 125-155 7.5-8.5
4.5-5.0
11
16-24
100
1.6-1.9 145-175
9-9.5
4.3-5.8
13
20-30
In perioada de pregatire si la monta moderata (2-3 monte pe zi)
60
1.7-2
190-245
9-10
6.5-7
15
21-30
21

80
100
60
80
100

1.9-2.2 210-265
10-11
7.5-8
16
2.1-2.4 230-283
11-12
8.5-9
18
In perioada de activitate intensa (4-5 monte pe zi)
1.8-2.3 250-355 12-13.5
9-10
15
2.2-2.6 290-385 14-15.5
11-12
16
2.4-2.8 325-420 16-17.5
13-14
18

32-40
40-50
30-40
40-50
50-60

In perioada in care berbecii nu sunt folositi la monta, ratia este 1,5- 2,5
kg/cap/zi. In perioada de vara, ratia este 8-10 kg masa verde si un supliment
de concentrate. In perioada pregatitoare pentru monta ratia este 1,5-2,5 kg
fan, 4-6 kg masa verde sau 0,5-1,5 kg morcovi si 1-2 kg nutret murat.
In cazul folosirii intensa la monta, 3-4 monte pe zi cantitatea de
concentrate creste pana la 1000-1500g.
Alimentatia oilor gestante
Cu o luna inainte de inceperea sezonului de monta, oile vor fi
intretinute pe pasuni de buna calitate din care se consuma 8-10 kg masa
verde zilnic si sa primeasca 150-250 g concentrate.
Cele mai indicate nutreturi concentrate sunt : porumbul, mazarea si
taratele. Cand trec la stabulatie, in hrana se introduc fanurile, vrejii de
mazare, paiele cerealelor de primavara si cocenii de porumb. In a doua
jumatate aperioadei de gestatie, cele mai indicate nutreturi sunt: fanul de
leguminoase sau de borceag in cantitate de 1-1,5 kg pe cap si pe zi. Acestea
se suplimenteaza cu 300-400 g concentrate formate din mazare, porumb si
tarate.
Alimentatia oilor in lactatie
In primele zile dupa fatare, oile se hranesc numai cu fan de cea mai
buna calitate. Nutreturile de baza sunt: leguminoase 1-1,5 kg pe cap si pe zi,
vrej de mazare sau paie de orz/ovaz 0,5-1,5 kg. Nutreturile suculente,
insilozate sau sfecla 1,5-2,5 kg pe cap si pe zi. Ratia de baza se completeaza
cu 400-500 g concentrate din porumb, mazare, tarate si sroturi.

Alimentatia mieilor si a tineretului ovin

22

In primele 3-4 saptamani de viata singura hrana o constituie laptele supt

de la mama. De la 2-3 saptamani se hranesc cu nutreturi concentrate dinb
faina de ovaz, faina de porumb si tarate. Prin fan li se asigura vitamine si
saruri minerale iar prin nutreturi, proteina. Alaptarea se face de 5-6 ori pe zi
pana la 10 zile, de 4-5 ori pana la 15 zile iar apoi de 3 ori pe zi. Intarcarea se
face la 2,5-3 luni.
Hranirea mieilor se face la pasune sa ajunga pana toamna la o greutate
corporala de 35-45 kg. In perioada de stabulatie , ratia este de 1-1,5 kg fan,
0,5 kg vrej de mazare, 1-1,5 kg nutret murat sau sfecla si 150-200 g
concentrate din tarate, mazare, porumb si sroturi.
Alimentatia ovinelor puse la ingrasat
Nutreturile de baza pot fi: pasunea, nutreturile fibroase, nutretul
insilozat, borhoturile.
Norme de hrana pentru ovine
Greutatea
corporala,
U.N.
P.D.
Ca, g
P, g
Sare,
Caroten,
kg
g
g
mg
Norme de hrana pentru ingrasarea ovinelor
40
1.2590-110
4
2.7
8
6
1.50
60
1.55110-140
6
3.5
10
8
2.05
80
2-2.7
140-190
8
4.3
12
10
Norme de hrana pentru batalii producatori de lana
40
0.8-0.9
63-72
2.4
2
8
8
60
1.0-1.1
81-91
3.2
2.4
10
12
80
1.2-1.3
99-108
4
2.8
12
16
100
1.4-1.5 117-126
4.8
3.2
14
20
Ingrasarea ovinelor pe pasune este cea mai economica, ea dureaza 2-3
luni si ovinele au un spor de 1-15 kg de crestere in greutate. In afara de
pasune, oile mai primesc si un supliment de concentrate in functie de
calitatea nutretului verde, in medie de 200- 500 g. Prin aplicarea unui
pasunat corespunzator se mareste productivitatea cresterii oilor

23