1.1.

Definirea dobnzii i continutul acesteia

Dobnda reprezinta o alta forma a venitului creat in societate si anume, venitul ce revine
factorului capital. Dobanda apare atunci cand posesorul capitalului transfera capitalul sau,
prin imprumut, unui intreprinzator. Este vorba de capital lichid, respectiv capitalul aflat sub
forma baneasca.
De remarcat este faptul ca existenta capitalului lichid nu este suficienta pentru explicarea
dobanzii. Este necesar ca in acelasi timp, posesorul capitalului lichid sa doreasca a imprumuta
acest capital, sau mai corect, este necesar ca ei sa-si amane satisfacerea unor cheltuieli
prezente, in favoarea unora de perspectiva (oferta de credite). Procedand astfel, ei pot
imprumuta capitalul lor lichid celor care au nevoie de el, in prezent, pentru folosirea lui in
afaceri. Cei ce iau cu imprumut banii - intreprinzatorii - ii folosesc pentru procurarea de
factori de productie, cu ajutorul carora organizeaza si desfasoara activitati de producere de
bunuri si servicii (cererea de marketing). Deci, capitalul lichid, preluat prin imprumut de
intreprinzator, se transforma in capital fizic (active fizice) cu ajutorul caruia se va obtine
cantitati sporite de bunuri si servicii necesare societatii.
Cei care imprumuta platesc pentru dreptul de folosinta a capitalului imprumutat, dobanda.
Deci, acesta este pretul platit de debitor creditorului, pentru dreptul de folosire a imprumutului
pana la scadenta. Cu alte cuvinte, dobanda poate fi considerata ca reprezentand pretul
renuntarii la capitalul lichid, cerut de cel ce acorda imprumutul si acceptat de cel ce se
imprumuta. Mai simplu, dobanda se prezinta ca fiind suma de bani platita creditorului de catre
debitor pentru dreptul de folosire a capitalului imprumutat, pe intreaga perioada a
imprumutului.
Dobanda se poate stabili fie la creditele pentru consum, caz in care debitorul o plateste din
venitul sau, fie la creditele pentru productie, cand debitorul o plateste din profitul obtinut ca
urmare a desfasurarii activitatii economice in care s-a utilizat creditul solicitat.
Forma cea mai importanta de dobanda este cea de pe piata monetara pentru imprumuturile pe
termen scurt pe care bancile le contracteaza intre ele sau cu banca centrala. La aceasta se
adauga si alte tipuri de dobanda, cum este cea de pe piata obligatiunilor, taxa de scont etc.

1.2. Dobanda - acceptiuni generale

Dobanda in sens larg este surplusul ce revine proprietarului oricarui capital utilizat in
conditii normale. Dobanda este pretul platit pentru factorul de productie capital.

In sens restrans, dobanda reprezinta excedentul ce revine proprietarului capitalului dat cu

imprumut, din remuneratia proprietarului capitalului imprumutat ca rasplata pentru
cedarea dreptului de folosinta a numerarului pe un timp determinat. Dobanda este asadar
venitul adus creditorului, incasat de la debitor si platit de acesta din urma pentru utilizarea
unei sume de bani pe o perioada determinata.
Asupra dobanzii si rolului acesteia s-au formulat, in cadrul economiei de piata, mai multe
acceptiunii, astfel:

conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall). Abordeaza dobanda

ca fiind reglementata de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea
capitalului sau ca pret care trebuie platit pentru folosirea capitalului,
pret stabilit ca echilibru intre cererea globala de capital si stocul de
capital oferit pe piata.

conceptul neoclasic (Irving Fischer). Defineste dobanda ca reprezentand

pretul banilor in momentul actual exprimat in banii de maine.

conceptul Keynesist. Defineste dobanda ca o recompensa pentru

renuntarea la lichiditati pe o anumita perioada de timp. Potrivit aceleeasi
conceptii, rata dobanzii poate fi un instrument de influentare a
volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului.

Dobanda ca pret al capitalului imprumutat poate fi analizata atat ca marime absoluta

cat si in marime relativa (sub forma de rata procentuala). Rata dobanzii sau marimea
relativa a dobanzii este raportul procentual intre masa dobanzii (anuale) si capitalul
utilizat. Ea poate fi considerata pretul platit pentru folosirea sumei de 100 de unitati
monetare pe termen de un an. Rata dobanzii este o marime variabila in timp. Nivelul si
dinamica ei sunt rezultatul actiunii concomitente, convergente si contradictorii, a mai
multor factori generali si specifici, cu influente directe sau indirecte cum sunt: rata
profitului, raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, riscul pentru cel ce
acorda capital de imprumut, inflatia, durata creditului, politica guvernului.
Dobanda are un rol important in mecanismul de functionare a economiei, indeplinind
urmatoarele functii:

influenteaza repartizarea factorilor de productie, orientandu-l catre

destinatiile care asigura folosirea lor cea mai eficienta

parghie de stimulare atat a populatiei, cat si a firmelor in economisirea

unei parti din venituri

modalitatea de a asigura bancilor recuperarea cheltuielilor efectuate si

realizarea unui profit normal

parghie de redistribuire a venitului. Dobanda este o parghie economica

deosebit de importanta folosita de stat sau de diferite grupuri in
orientarea activitatii economice.

1.3. Dobanda activa dobanda pasiva. Marja dobanzii.

Din punct de vedere al bancii, se disting:

dobanda bonificata (dobanda pasiva)

dobanda perceputa (dobanda activa).

Dobanda pasiva reprezinta nivelul dobanzii cu care sunt remunerate disponibilitatile

banesti ale celor care si-au constituit depozite bancare. In general, dobanda bonificata este
mai scazuta decat dobanda perceputa la credite.
Factorii care influenteaza nivelul acestei dobanzi sunt:

rata inflatiei

dobanda de referinta

ratele dobanzilor practicate de celelalte banci comerciale.

Dobanda activa exprima dobanda incasata de banci de la clientii care beneficiaza de

creditele acordate.
Factorii de influenta ai acestei dobanzi sunt:

erodarea monetara

nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare

gradul de risc

profitul bancar

rezerva minima obligatorie.

Dobanda activa totala se calculeaza ca medie ponderata intre valorile absolute ale
indicatorilor de activ si dobanzile lor active corespunzatoare. Rata dobanzii active reprezinta
nivelul procentual la care banca da cu imprumut o suma de bani (venituri). Rata dobanzii
pasive reprezinta nivelul procentual la care banca ia cu imprumut o suma de bani (cheltuieli).
1.4.Marja dobnzii
Marja dobanzii (ecart sau spread) reprezinta diferenta intre rata dobanzii active si rata
dobanzii pasive. Pentru stabilirea rezultatelor financiare ale bancii, marja dobanzii trebuie
influentata cu alte elemente de venituri (ex : comisioane de incasat), sau de cheltuieli (ex :
comisioane platite, cheltuieli de interes general, cheltuieli administrative, provizioane).

In functie de structura valutara, se pot calcula urmatoarele tipuri de marje ale

dobanzii:

marja totala reprezinta diferenta dintre dobanda medie la total active

si dobanda medie la total pasive (pentru efectuarea calculelor, sumele in
valuta vor fi transformate in echivalent lei)

marja partiala se calculeaza ca diferenta intre dobanda medie a

activelor intr-o anumita valuta si dobanda medie a pasivelor constituite
in aceeasi valuta.

In functie de posturile care sunt luate in considerare la calculul marjei de dobanda, acestea
poate lua urmatoarele forme :

marja extinsa marja din dobanzi calculata intre dobanzile medii active
si pasive rezultate fata de totalul posturilor bilantiere (indiferent daca
acestea fructifica / bonifica dobanzi, sau nu).

marja restransa - marja dobanzii calculata intre dobanzile medii active

si pasive rezultate fata de posturile bilantiere care produc sau bonifica
dobanzi.

Ca indicator care exprima relatia directa dintre depozitele constituite de clienti (ca
principala sursa de acordare de imprumuturi bancare) si credite, se poate calcula marja
dobanzii credite / depozite. Aceasta marja reprezinta diferenta dintre dobanda medie la
creditelea cordate si dobanda medie bonificata depozitelor constituite.
Odata cu trecerea la economia de piata rolul dobanzii a fost reconsiderat si pus in legatura cu
rata inflatiei. Din punct de vedere al relatiei existente intre rata dobanzii si rata inflatiei, se
realizeaza distinctia intre dobanda nominala si dobanda reala. Rata reala a dobanzii, cea care
exprima cresterea puterii de cumparare actuale, se obtine dupa ajustarea ratei nominale prin
inflatie. Corelatia dintre cele doua rate se realizeaza prin expresia cunoscuta sub denumirea
efectul Fisher:
(1+i) (= 1+ r)(i +) (1.1)
unde notatiile au urmatoarea semnificatie:
i rata nominala a dobinzii
r rata reala a dobnzii
- rata inflatiei.

Nivelul ratei de dobanda reala este influentat de o serie de factori:

presiunea fiscala in economie

deficitul bugetar

cursul de schimb

balanta comerciala si de plati.

Inregistrarea unei dobanzi reale pozitive este rezultatul practicarii unor dobanzi inalte
in termeni nominali, ceea ce semnifica, de asemenea, credite scumpe si investitii
nerentabile. Dobanda real negativa se manifesta atunci cand rata nominala a dobanzii
nu acopera rata inflatiei. Astfel de dobanzi ii avantajeaza pe debitori si conduce la
scaderea increderii populatiei in moneda nationala.
2.4. Dobnda simpla dobnda compusa
Din punct de vedere al perioadei pe care se acorda creditul si al capitalizarii dobanzii se
poate face distinctia intre dobanda simpla si dobanda compusa.
Dobanda simpla se calculeaza in cazul in care perioada analizata este mai mica de un an,
iar dobanda nu este capitalizata.
Ds = S0 i t (2.4.1)
unde :
Ds - dobanda simpla
S0 - suma imprumutata
i - % de dobanda
t - timpul, in ani.
Dobanda compusa se practica atunci cand perioada de creditare sau de depunere este mai
mare de un an, iar dobanda este reinvestita la fiecare scadenta.

Dc = St S0 (2.4.1) / St = S0 (1+1)t (2.4.2)

unde :
S0 - suma imprumutata
St - suma finala
Dc - dobanda compusa

i - % dobanda
t - timpul in ani.
1.5. Dobnda bruta dobinda neta
Dobanda bruta este cea calculata inainte de deducerea unui impozit la sursa sau a impozitului
anticipat.
Dobanda neta decurge din dobanda bruta, prin corectarea acesteia cu rata taxelor si a
impozitelor.
1.6. Dobinda de baza
In tarile cu economie de piata consolidata s-a conturat o rata de baza a dobanzii, un nivel
focalizator al multiplelor niveluri ale acestei marimi relative. Aceasta rata poate fi
considerata acea rata fixata de catre o banca in conditii medii date, care apoi serveste ca
termen de referinta pentru calcularea celorlalte rate in jurul celei de baza.
In Anglia si in lume este binecunoscuta rata LIBOR (London Interbank Offered Rate),
rata de referinta zilnica practicata pe piata londoneza de catre bancile de prim rang pentru
remunerarea depozitelor lor reciproce. LIBOR este opusul LIBID (London Interbank Bid
Rate).
1.7. Dobnda medie
Pentru analiza consolidata a dobanzilor la nivelul intregului portofoliu de active si
pasive, se calculeaza dobanzile medii. Acestea se pot studia pe structura valutara, in
functie de tipul debitorului, in functie de durata ramasa din active sau din pasive (durata
pana la data maturitatii), in functie de performanta financiara a debitorului.
Dobanda medie se calculeaza ca medie ponderata. Modul de calcul este exemplificat prin
urmatorul exemplu, prin care se calculeaza dobanda medie la un portofoliu de credite in
EUR :

(EUR)
Credi

Valoare

te

credit

doban

EUR

da

Credit

10.0

103,000

Credit

5,670

10.5

B
Credit

%
4,560

C
Credit

%
34,000

D
Credit

21,890
489,000

10.0
%

849,000

G
Credit

11.0
%

F
Credit

11.5
%

E
Credit

11.0

10.0
%

10,000

10.5
%

TOTA

1,517,1

10.1

20

Astfe, dobanda medie a creditelor in EUR in valoare totala de 1.517.120 EUR este
de 10,1%.
Dintre instrumentele curente de analiza a dobanzilor medii se pot aminti :

Ratele medii ale dobanzilor practicate de institutiile de credit pentru

activele / pasivele bilantiere curente (raportare lunara transmisa catre
BNR)

Ratele medii ale dobanzilor practicate de institutiile de credit pentru

creditele / depozitele noi (raportare lunara transmisa catre BNR)

GAP analiza marjelor de dobanda ca diferenta intre dobanda medie a

activelor sensitive si dobanda medie a pasivelor sensitive. Activele
sensitive sunt activele care fructifica cu dobanda variabila. Pasivele
sensitive sunt pasivele care bonifica dobanzi variabile.
Indicatorul GAP reprezinta diferenta dintre activele sensitive si pasivele
sensitive. Cazul ideal=0 reflectand echilibrul total intre activele
sensitive si pasivele sensitive (modificarea dobanzii nu influenteaza
marja bancii).
Gap pozitiv presupune o volatilitate mai mare a veniturilor din dobanzi
decat a costurilor cu dobanzile. Gap negativ presupune o volatilitate mai
mare a costurilor cu dobanzile decat a veniturilor cu dobanzile. Analiza
se realizeaza pe benzi de scadenta :

Analiza diagnostic - se studiaza influenta modificarii sumei resurselor

atrase de banca si a procentului dobanzilor pasive in modificarea
dobanzilor medii.

1.3. Formele dobanzii asociate creditului bancar

Marimea ratei dobanzii difera in functie de natura operatiunilor de creditare, de durata
imprumutului, de aspectele cantitative si calitative ale creditului.
Se disting astfel urmatoarele forme ale dobanzii la creditul bancar:
Dobanda fixa dobanda variabila dobanda mixta
Diferena major dintre cele dou tipuri de dobnd este reprezentat de modificarea sau
nu a nivelului acesteia pe parcursul perioadei de rambursare a creditului. Dac dobnda
fix rmne neschimbat pn la lichidarea creditului, dobnda fluctuant se modific n
funcie de indicii monetari interni/internaionali i de politica de pe piaa bancar.
Dobnda variabil. Principalul atu al dobnzii fluctuante este constituit de faptul c
ajustarea costului mprumutului se face n funcie de tendinele de pe pia. In cazul unei
evolutii descendente a dobanzilor pe piata, cand clientul opteaza pentru o dobnd
variabil, pe parcursul perioadei de rambursare poate beneficia de reducerea nivelului
acesteia. Este ns posibil ca n intervalul de creditare, dobnzile de pe piaa bancar s
creasc, fapt pentru care clientul poate plti mai mult.

Dobnda fixa. Cel mai mare avantaj al dobnzii fixe este posibilitatea ealonrii plilor
n timp i a modelrii bugetului propriu. Creditele cu dobanda fixa ofera clientului
posibilitatea de a cunoaste inca de la inceput toate costurile pe care le are un credit pe
toata durata sa de viata. La capitolul dezavantaje se nscrie meninerea unor costuri
ridicate n condiiile scderii pe pia a dobnzilor. Singura solutie pentru a-si reduce
costul imprumutului va fi refinantarea.
Pe langa imprumuturile cu dobanzi fixe si variabile, tot mai multe banci au introdus si
credite cu dobanzi mixte: Rata dobanzii este fixa pentru o perioada initiala de 1 5 ani, iar
ulterior aceasta se transforma intr-una variabila. De regula, dobanda stabilita la inceputul
perioadei de creditare este situata sub media pietei, insa ulterior este posibil ca banca sa-si
recupereze discountul oferit initial prin practicarea unor dobanzi mai ridicate dupa
expirarea perioadei in care dobanda este fixa.
Dobanda standard dobanda negociata
Dobanda standard reprezinta dobanda stabilita conform reglementarilor interne ale fiecarei
banci. Aceasta depinde de tipul creditului acordat, performanta financiara a clientului,
perioada de acordare a imprumutului si valuta creditului.
In functie de indicatorii economico-financiari care caracterizeza situatia clientului, de
volumul platilor efectuate de acesta prin banca, de eventualele dificultati intampinate in
derularea activitatii curente, se pot negocia niveluri scazute ale ratei dobanzii (dobanda
particulara). Aceste diminuari sunt acordate tinand seama de nivelurile de competenta
stabilite de normele interne (de exemplu, o negociere de dobanda poate fi aprobata de
conducerea unitatilor teritoriale, de Comitetul de Credite din centrala bancii sau de
Consiliul de Administratie).
Dobanda la creditele in lei dobanda la creditele in valuta
In functie de structura valutara a creditelor acordate, banca stabileste niveluri diferite
ale dobanzii: dobanzi distincte pentru creditele in lei si pentru creditele in valuta.

Dobanda curenta dobanda majorata dobanda restanta

In functie de starea curenta a creditului, dobanda poate lua urmatoarele forme:

Dobanda curenta. Serviciul datoriei asociat creditului este 0, toate ratele

sunt rambursate la timp, nu exista obligatii restante. Dobanda se
pastreaza la nivelul initial stabilit in contractul de credit.

Dobanda majorata. Clientul inregistreaza intarzieri la plata obligatiilor

scadente. Aceasta dobanda se percepe la soldul curent al creditului din
momentul (sau dupa o anumita perioada reglementata intern) trecerii in
conturile de restanta a datoriilor neachitate.

Dobanda restanta. Reprezinta dobanda penalizatoare percepua la soldul

restant al creditului, din momentul inregistrarii acestuia in conturile de
restanta.

Dobanda creditelor din extrabilant. Creditele neperformante sunt strese

din bilantul bancii si inregistrate in evidenta extrabilantiera. Conform
reglementarilor actuale BNR1, acest lucru se realizeaza atunci cand
serviciul datoriei atinge 360 de zile. Dobanda calculata la soldul acestor
credite reprezinta dobanda extrabilantiera.

Dobanda anuala efectiva (DAE)

Dobanda anuala efectiva2 exprima sub forma procentuala costul total al unui credit.
Acesta este un concept implementat pentru a permite consumatorilor sa compare usor
costul creditelor.
Pentru a intelege rolul DAE in compararea costurilor creditelor, vom analiza un caz
concret. Daca intregul cost al creditului ar fi format doar din dobanda, atunci DAE ar
fi egala cu rata dobanzii. In realitate, bancile percep o serie intreaga de comisioane,
care fac dificila compararea creditelor. Daca o banca acorda un credit, care are o rata a
dobanzii de 10% si un comision initial de 3%, in timp ce alta practica o dobanda de
1 Regulamentul nr. 12 / 11.12.2006 pentru modificarea Regulamentului Bncii
Naionale a Romniei nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor i plasamentelor,
precum i constituirea, regularizarea i utilizarea provizioanelor specifice de risc
de credit, cu modificrile i completrile ulterioare.
2 DAE este reglementata prin legea nr. 289 / 24 iunie 2004 privind regimul juridic
al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane
fizice.

11%, cu un comision lunar de 0,1%, aplicat la soldul curent al creditului, costurile

celor doua credite nu sunt comparabile.
Rolul DAE este tocmai de a aduce la acelasi numitor comun toate costurile unui
credit. Mai precis, DAE transforma si comisioanele aferente unui imprumut sub
forma unei dobanzi.
Factori care influenteaza DAE
Cu cat DAE este mai scazuta, cu atat creditul este mai ieftin. Insa, pentru a utiliza
corect DAE in compararea creditelor este extrem de important ca acest indicator sa fie
calculat pentru aceeasi suma imprumutata si termen de rambursare la nivelul tuturor
ofertelor comparate.
Cea mai mare influenta asupra DAE o are durata de rambursare. Cu cat aceasta este
mai mare, cu atat DAE scade. Acest lucru se intampla in special in cazul creditelor cu
comisioane mari percepute la acordare.
Suma imprumutata influenteaza la randul sau valoarea DAE, insa impactul este relativ
limitat. In acest caz, DAE se modifica daca banca percepe comisioane in suma fixa,
indiferent de valoarea creditului. Cele mai frecvente costuri de acest gen sunt taxele de
analiza a dosarelor de credit. Acestea au insa valori mici comparativ cu costul total al
creditului, astfel ca impactul nu este la fel de mare ca in cazul duratei de rambursare.
Conform legii privind contractele de credit de consum, bancile sunt obligate sa calculeze
DAE pentru creditele cu valori cuprinse intre 200 euro si 20.000 euro. Insa, in cazul in care
imprumutul este garantat cu ipoteca, aceasta constrangere nu mai este valabila. Astfel, bancile
calculeaza DAE in cazul creditelor auto, creditelor de nevoi personale, celor pentru
achizitionarea de bunuri, precum si pentru cardurile de credit.
Costuri incluse in DAE
In general, bancile includ in DAE costul cu dobanda, comisioanele platite la acordare,
precum si cele lunare sau anuale.
Indiferent de tipul creditului, bancile nu includ in DAE cheltuielile cu deschiderea si
administrarea contului curent. Insa deschiderea unui astfel de cont este obligatorie la orice
banca atunci cand se contracteaza un imprumut.
Un alt cost exclus este comisionul cu retragerea de numerar.

Pe langa aceste costuri, la creditele auto, bancile nu includ in DAE primele platite pentru
polita casco si costul cu inregistrarea garantiei. Aceasta din urma este exclusa de fapt in
cazul oricarui credit garantat cu un bun mobil.
In ceea ce priveste creditele de nevoi personale, asigurarea de viata este inclusa in
DAE, daca incheierea ei este obligatorie pentru a beneficia de credit.
DAE criteriu de comparare a creditelor
Cea mai frecventa greseala atunci cand se compara doua credite este de a folosi drept
criteriu de departajare rata lunara. Acesta este modelul prin care se vand creditele in
special in magazine, multe dintre ele fiind imprumuturi scumpe.
Rata lunara este un indcator pe care banca il poate controla foarte usor. Simpla
extindere a perioadei de rambursare face ca rata lunara sa scada foarte mult, creand
falsa impresie ca este un imprumut ieftin. De exemplu, un credit de 5.000 lei acordat
la o rata a dobanzii de 10%, are o rata lunara de 160 lei daca este acordat pe 3 ani.
Acelasi imprumut acordat la o rata a dobanzii de 25%, dar pe o perioada de 5 ani, are
o rata lunara de numai 145 lei. Astfel, un imprumut de peste doua ori mai scump,
poate parea ieftin. Pe langa acest aspect, rata lunara nu reflecta costul total al
creditului. Ea nu include comisioanele platite la acordare sau comisioanele anuale,
daca este cazul.
De asemenea, nici rata dobanzii nu reprezinta un criteriu relevant pentru a compara
costul creditelor. Importanta comisioanelor in costul total al creditelor a crescut
considerabil in ultimii ani, pe fondul restrictiilor impuse de BNR la acordarea de
credite pentru populatie. In acest conditii, multe banci au transferat o parte din
costul cu dobanda in comisioane.
Un indicator mai util decat cele mentionate mai sus este suma totala de rambursat.
Aceasta include toate costurile pe care le implica un credit, fiind astfel mult mai
relevanta decat rata lunara sau rata dobanzii. Insa spre deosebire de DAE, suma totala
de rambursat nu tine cont de valoarea in timp a banilor. Inflatia face ca valoarea in
timp a banilor sa se modifice. In plus, valoarea banilor este influentata si de costul de
oportunitate. Banii detinuti in prezent pot fi plasati intr-un depozit bancar, astfel ca
peste un an valoarea lor va fi majorata cu dobanda primita la depozit.
DAE tine cont si de valoarea in timp a banilor astfel ca, si din acest punct de vedere,
este cel mai bun criteriu pentru a compara costul creditelor.

III.1.CARACTERISTICILE SI FUNCTIILE DOBANZII

Dobanda este o categorie complexa cu multe intelesuri. Ea este analizata, de
regula, in legatura cu imprumuturile banesti si considerata in sens restrans, dupa unii autori,
ca reprezinta: plata pentru o suma imprumutata , "recompensa pentru renuntarea la lichiditate
pentru o anumita perioada de timp" , "partea din plusvaloarea incasata de creditor persoana
fizica sau juridica de la debitor, ca plata pentru capitalul de imprumut cedat" , "pretul pe care
oamenii il platesc pentru a obtine resursele acum in loc sa astepte pana cand vor castiga banii
cu care sa cumpere resursele; o prima platita pentru a intra in stapanirea curenta a resurselor".
Fiind un concept care oglindeste numeroase aspecte din activitatea economica,
dobanda are atat in teorie, cat si in practica o insemnatate deosebita, o foarte mare capacitate
de a releva sintetic starea si tendintele unei economii.Avand ca punct de referinta aceste
elemente, dobanda poate fi considerata ca fiind pretul platit de debitor creditorului la scadenta
pentru

folosirea

unui

capital

perioada

de

timp

determinata.

Daca se are in vedere faptul ca obiectul tranzactiei de imprumut il constituie banii priviti ca
lichiditate, atunci cu certitudine se poate spune ca dobanda reprezinta pretul renuntarii la
lichiditate cerut de cel ce acorda creditul sau pretul consimtit a fi platit de cel ce se imprumuta
pentru procurarea lichiditatii.Dobanda este deci plata acordata pentru un imprumut de capital
lichid,care la randu-i se transforma in capital fix,un stoc de bunuri de productie care vor fi
disponibile in viitor pentru a produce o cantitate sporita de bunuri de consum.
Dobanda nu este numai o caracteristica a capitalului imprumutat, ci a oricarui
capital, prin a carui folosire sporesc resursele viitoare. Daca posesorul capitalului este si
intreprinzator, el isi va insusi in mod direct, din vanzarea marfurilor, remuneratia capitalului
echivalenta cu dobanda pietei ca parte a profitului normal, minim sau necesar; daca el il da cu
imprumut, va primi dobanda, ca venit indirect, printr-un act de imprumut de la debitor.
Dobanda are un rol important in mecanismul de functionare a economiei,
indeplinind

din

acest

punct

de

vedere

mai

multe

functii,

cum

sunt:

a) influenteaza repartizarea factorilor de productie, orientandu-i catre destinatiile care asigura

folosirea

lor

cea

mai

eficienta;

b) instrument de stimulare atat a populatiei, cat si a intreprinderilor in economisirea unei parti

din

venituri;

c) modalitate de a asigura bancilor recuperarea cheltuielilor efectuate si realizarea unui profit

normal;
d) parghie de redistribuire a venitului. Dobanda este o parghie economica deosebit de
importanta folosita de stat sau de diferite grupuri in orientarea activitatii economice.
III.2.FACTORI CE DETERMINA MARIMEA SI DINAMICA DOBANZII
Ca element al contractului de credit, nivelul dobanzii este acceptat, de fiecare
data, de creditor si debitor in urma actiunii de negociere; fiecare parte urmarind motivarea
deciziei adoptata in contextul unui ansamblu eterogen de factori care exercita o ampla
influenta asupra dinamicii dobanzii. Desigur, dinamica dobanzii este abordata aici sub
aspectul

ratei.
In acest sens, distingem ca marimea ratei dobanzii oscileaza intre o limita

maxima si alta minima.Ambele sunt greu de determinat cu precizie pentru ca sunt

conditionate atat de factori obiectivi, cat si subiectivi.Limita maxima, teoretic poate prelua
toate formele de venit care se constituie prin utilizarea unui capital, asigurand o rata a
dobanzii care, tot teoretic, poate atinge 100%.Limita minima, considerata si ea in aceeasi
optica,poate fi egala cu 0.Este foarte greu de crezut daca cele doua limite se realizeaza practic
vreodata,pentru ca la stabilirea dobanzii intervin intotdeauna calcule si judecati subiective
care

sa

determine

proprietarul

de

capital

sa

aprecieze

suficienta

dobanzii.

Rata dobanzii se modifica in timp in sus sau in jos; de asemenea, ea difera pe

tari

si

chiar

uneori

pe

zone

economice

din

(aceeasi

tara)

diferite

tari.

Aceste modificari si deosebiri au implicatii ample asupra economiilor nationale si economiei

mondiale avantajeaza sau dezavantajeaza pe debitori sau creditori, amplifica sau restrang
fluxurile

de

capital

internationale,

prilejuieste

operatii

speculative

etc.

Un alt factor ce determina nivelul dobanzii il constituie raportul dintre cererea

si

oferta

de

capital

de

imprumut

(de

credite).

Oferta de credite este asigurata de resursele temporare disponibile din economie,cum sunt:
- sumele degajate in cadrul circuitului productiv al capitalului: capitalul fix, capitalul circulant
si
-

rezultatele
sursele

banesti

temporar

finaciare
disponibile

ale

institutiilor

;
publice

(bugetare);

- sursele banesti temporar disponibile ale statului (care apar datorita decalajului existent intre
momentul incasarii veniturilor bugetare si cel al angajarii cheltuielilor bugetare);

disponibilitatile

III.3.DOBANDA

banesti

temporare

NOMINALA

SI

ale

populatiei.

DOBANDA

REALA

Aprecierile privind nivelul dobanzii au valabilitate atata vreme cat stabilitatea

monetara asigura, la expirarea scadentei imprumutului, recuperarea integrala a valorii
avansate, respectiv o putere de cumparare echivelenta momentului acordarii imprumutului.
Ori, inflatia cu toate consecintele sale afecteaza si acest proces si pune pe prim plan riscul
eroziunii

capitalurilor.
Riscul eroziunii capitalului se refera, inainte de toate, la dimensiunea pierderilor

pe care creditorul le poate inregistra prin faptul ca valoarea reala (la momentul de referinta) a
ratelor de rambursare a imprumutului sa nu mai aiba capacitatea de acoperire integrala a
capitalului

imprumutat,

evaluat

in

aceeasi

termeni.

In aceste conditii, creditorul nu renunta a-si valorifica capitalul prin imprumuturi, dar, va
cauta prin atuurile creditului, sa-si asigure o compensare corespunzatoare, pentru eventualele
pierderi

cauzate

de

deprecierea

monetara

sau

cresterea

nivelului

dobanzii.

inand seama de contextul inflationist existent in mai toate tarile, se impune constatarea ca
dobanda capata o semnificatie mult mai profunda daca se iau in considerare cele doua
ipostaze

ale

sale:

Dobanda nominala, exprimata ca atare prin rata curenta de piata. Ea exprima raportul de
schimb dintre banii de azi si cei de maine. Daca rata nominala a dobanzii (de pe piata) este de
15% pe an, inseamna ca un leu de astazi echivaleaza cu 1,15 lei peste un an.
Dobanda reala, ca diferenta intre dobanda nominala si gradul de eroziune al capitalului,
determinat de evolutia procesului inflationist. In acest context, dobanda reala este direct
proportionala cu dobanda nominala si invers proportionala cu gradul de depreciere monetara.
Din punct de vedere teoretic orice rata a inflatiei pozitiva implica un proces de erodare a
dobanzii

sau

chiar

capitalului

avansat.

Tinand seama de aceste influente si de probabilitatea redusa a anticiparii corecte

a ratei inflatiei, rata nominala a dobanzii poate fi fixa sau variabila. Rata fixa a dobanzii se
practica in perioade de stabilitate monetara si se stabileste prin contractul de imprumut inca
din momentul acordarii creditului. Nivelul ei nu se modifica decat in mod cu totul exceptional

inainte de scadenta. Rate variabile ale dobanzii sunt practicate in perioade de instabilitate
monetara. Folosirea unor asemenea rate trebuie inteleasa ca o masura de protectie pentru
creditori (cand ratele dobanzii sunt in crestere), dar si pentru debitori (daca pe piata tendinta
este

de

scadere

nivelului

ratei

dobanzii).

Cum procesul inflationist exista, rata reala a dobanzii devine un indicator foarte important
pentru

agentii

III.4.TEORII

economici

ASUPRA

DOBANZII

Dupa cum sunt luati sau nu factorii monetari in judecatile asupra continutului si impactului
asupra economiei, teoriile privitoare la dobanda se structureaza, in principal, in doua mari
grupe:
-teorii pure sau ale capitalului real care nu tin seama de implicatiile factorilor monetari asupra
dimensiunii

si

evolutiei

dobanzii;

- teorii monetare care considera factorii monetari raspunzatori de formarea dobanzii.

Teoriile pure sau ale capitalului real care nu tin seama de implicatiile factorilor
monetari

asupra

dimensiunii

si

evolutiei

dobanzii;

Este vorba aici de: teoria productivitatii si a folosirii capitalului, teoriile privind costul
formarii capitalului, teoria raritatii capitalurilor, teoria riscului, dobanda ca impozit asupra
profitului.
a) Teoria productivitatii si folosirii capitalului considera capitalul ca fiind inzestrat cu o putere
(capacitate) care atunci cand este folosit poate genera un prisos, un "ceva" mai mare decat s-a
consumat. Partea negativa a teoriei consta in incapacitatea de a explica aceste valante ale
capitalului

atunci

cand

este

utilizat.

b) Teoriile privind costul formarii capitalului au comun faptul ca explicarea dobanzii se face
cu ajutorul abstinentei. Astfel teoriile asteptarii si sacrificiului (Marshall si McVane) considera
structura capitalului ca fiind o acumulare in timp a rezultatelor, o amanare a consumurilor
catre un viitor indepartat in scopul obtinerii unor rezultate superioare; teoriile profitului
(Fisher, Zeiter, Bokn Bowerk) isi sprijina motivaiile pe factorul timp, considerand mai
avantajos a amana folosirea capitalului pentru ca satisfactia sa fie mai mare.
Teorii monetare asupra dobanzii.Este vorba, cu deosebire, de teoria fondurilor
de

imprumut

si

teoria

preferintei

pentru

lichiditate

lui

Keynes.

a) Teoria fondurilor de imprumut (Hicks, Robertson, Ohlin). In opinia sustinatorilor aceste

teorii, dobanda este determinata de echilibrul dintre partea de venit a unei tari folosita pentru
investitii si cea pentru consum, sau dintre cererea si oferta de fonduri de imprumut. In
teermeni stiintifici, dobanda reprezinta remunerarea facuta pentru fondurile imprumutate.
b) Teoria preferintei pentru lichiditate a lui Keynes care invoca mai multe aspecte:
- economiile sunt o functie a veniturilor, iar fiecare variatie a cererii de economii constituie
cauza
-

unei

functia

modificari
monetara

este

de

acelasi
considerata

sens
ca

ofertei

determinanta

de

economii;

pentru

dobanda;

- rata dobanzii se stabileste pe baza echilibrului dintre cererea si oferta de moneda; cererea de
moneda

desconspirand

preferinta

pentru

lichiditate;

Relatia dintre dobanda nominala si cea reala este un element esential al teoriilor
contemporane asupra dobanzii, avand ca sustinator pe Milton Friedman. Teoriile
contemporane pornesc de la constatarea ca rata dobanzii nominale isi mentine tendinta de
crestere, chiar in conditiile in care rata de crestere a masei monetare revine la nivelul anterior,
iar

preturile

inceteaza

mai

creste.

In momentul in care rata de crestere a masei monetare depaseste rata de crestere a produsului
intern, cererea de bunuri si servicii devine excedentara si anticipa inflatia. Ca urmare,
deponentii vor solicita o dobanda nominala cel putin egala cu rata reala a dobanzii, majorata
cu rata anticipata a inflatiei. La randul lor, debitorii vor fi dispusi sa plateasca dobanzi
majorate, deoarece stiu ca sporirea preturilor le va accesa plata acesteia.
Dobnda este o alt form pe care o mbrac venitul net. n prezent, s-au conturat dou optici
cu privire la dobnd:
Dobnda n sens restrns - acel excedent care revine proprietarului capitalului dat cu
mprumut, din remuneraia capitalului mprumutat, ca rsplat pentru cedarea dreptului de
folosin a numerarului pe un termen determinat;
Dobnda n sens larg - este surplusul ce revine proprietarului oricrui capital utilizat n
condiii normale.
Astzi doar conceptul de dobnd n sens larg este operaional. Dobnda are
urmtoarele forme de existen:
a. dobnda de pe piaa monetar, care se utilizeaz, n general, n cazul
creditelor pe termen scurt contractate ntre bncile comerciale i (sau) ntre
acestea i Banca Central;
b. dobnda bancar de baz, care se practic pentru certificatele de
depozit sau pentru bunurile de trezorerie;

c. dobnda aplicat ntreprinderilor de ctre bnci i alte instituii

financiare;
d. dobnda ca tax de scont comercial i ca tax de rescont;
e. dobnda sub diverse forme de plasament pe termen scurt i mediu
pentru depozitele la termen i la vedere, pentru construcia de bunuri etc.;
f. dobnda pe piaa obligaiunilor, care este apreciat ca tipic pentru
plasamentele pe termen lung;
g. dividendul sau alte forme de remunerare procentual pentru aciunile
deinute la societile pe aciuni.
Sursa dobnzii constituie o parte din rezultatele financiare ce se obin prin investirea
capitalului mprumutat n activiti economice. n cazul creditului de consum (de care
beneficiaz n principal populaia), dobnda este suportat din veniturile personale ale
debitorului (a celui care a mprumutat).
Dobnda este rezultatul unor relaii complexe ntre diferite categorii de ageni economici,
ntre acetia i populaie, care au loc pe pia. Dobnda este cunoscut sub dou forme:
1. Dobnda simpl (Ds) se calculeaz ca produs ntre mrimea
creditului (C), rata dobnzii (d')i numrul de ani (n).
Ds = C x d'x n
Aceast formul se utilizeaz rar; este plata pentru un serviciu adus de un capital,
atunci cnd dobnda nu este capitalizat.
2. Atunci cnd dobnda se capitalizeaz, alturi de dobnda la capital
apare dobnda la dobnd, adic dobnda compus:
Dc = (1 + d')n
unde: d - rata dobnzii anuale n - numrul de ani sau
Dc = Sn - C = Sn = So(1 + d')n
unde: Sn - suma ce revine proprietarului dup n ani de folosire a capitalului i care este
format din capitalul avansat + dobnda compus
Dobnda compus se aplic n activitatea bncilor, caselor de economii i a altor
instituii financiare.
n cazul n care utilizarea capitalului are loc n condiii de risc, aceasta se acoper prin
pli suplimentare, care mresc suma ncasat de proprietar.
Rata dobnzii, ca mrime relativ a dobnzii, este raportul procentual ntre masa
dobnzii i capitalul utilizat n condiii normale.
Rd = D x 100

C
n condiii de inflaie, pentru ca rata dobnzii s fie pozitiv, trebuie s fie mai mare
dect rata inflaiei. Ca urmare, rata de pia a dobnzii (nominal) va fi:
i=r+n
unde: r - rata real a dobnzii n - rata inflaiei
n condiiile n care procesul informaional nu se manifest, rata nominal a dobnzii
este egalcu cea real.
i=r
Rata dobnzii oscileaz ntre dou limite: limita maxim i limita minim. Ambele
sunt condiionate de factori obiectivi i subiectivi, fiind greu de determinat cu precizie. Limita
maxim poate prelua toate formele de venit care se constituie prin utilizarea unui capital, iar
cea minim, teoretic, ar fi egal cu 0 (bani fr dobnd).
Factorii de scdere a ratei dobnzii pe termen lung sunt:
- creterea general a ofertei de bunuri;
- scderea relativ a productivitii capitalului;
- msuri antiinflaioniste adoptate i promovate de guverne;
- sporirea gradului de autofinanare a ntreprinderilor. Factorii de creterea ratei dobnzii
sunt:
- sporirea costurilor serviciilor (inclusiv a celor bancare);
- emigrarea "capitalului fierbinte";
- marile descoperiri i invenii;
- apariia de noi nevoi, care sporesc nclinaia spre investiii;
- rzboaiele i bulversrile sociale.
Aceti factori se combin n maniere diferite, n funcie de starea general a economiei
i de conjunctura social-economic i politic.
n cazul creditului monetar bancar pe termen scurt, ratele dobnzii pltite de bnci
deponenilor sunt fixate:
- parial de nsi bnci;
- parial de Consiliul Naional a Creditului. Dobnzile pltite de diveri debitori bncilor
depind de:
- costurile depozitelor bncii;
- rata de scont practicat de Banca Central;
- cererea i oferta de lichiditi pe piaa monetar.

n alt ordine de idei, rata dobnzii mai este influenat de:

- raportul cerere/ofert de capital de consum;
- riscul pentru cei ce acord capital de mprumut;
- inflaia;
- durata creditului i destinaia;
- starea conjunctural a economiei;
- rata profitului;
- obiectivele politicilor economice.
n situaia n care se manifest o puternic tendin de cretere a ratei dobnzii,
guvernul sau puterea legislativ poate interveni n sensul stoprii acestui proces prin stabilirea
unui plafon maximal ratei dobnzii. Consecinele plafonrii vor fi: reducerea ofertei i
creterea cererii de capital. Aceast plafonare are ca scop stimularea noilor investiii,
sprijinirea productorilor mici i mijlocii. Tot n aceste condiii statul poate descoperi o parte
din nevoia de credit. De asemenea, statul poate obliga bncile i alte instituii financiare de
credit s acorde mprumuturi n noile condiii (cu o rat mai mic a dobnzii).