Sunteți pe pagina 1din 16

INTRODUCERE

Recesiunile sunt comune, depresiunile sunt rare. Conform opiniei lui Paul
Krugman au existat doar dou epoci din istoria economic, care au fost
descrise ca fiind "depresiuni", la acel moment: anii de deflaie i instabilitate
care au urmat Panicii din 1873 i anii de omaj n mas care au urmat crizei
financiare din 1929-1931. Nici depresiunea din secolul 19, nici Marea
Depresiune din secolul 20 nu a fost o epoc de declin non-stop - dimpotriv,
ambele au inclus perioade n care economia a crescut. Dar aceste episoade
de ameliorare nu au fost niciodat suficiente pentru a reface daunele
cauzate de criza iniial, i au fost urmate de recidive. Suntem acum,
conform spuselor lui Krugman, n stadiile incipiente ale unei tere depresiuni.
Acesta va arta, probabil, mai mult ca recesiunea din 1837 dect cea din
1929. Dar costul - pentru economia mondial i, mai presus de toate, pentru
milioanele de viei ruinate de lipsa locurilor de munc - va fi, totui, imens.
n 2008 i 2009, se pare c am fi nvat din istorie. Spre deosebire de
predecesorii lor, care au ridicat ratele dobnzilor pe durata crizei financiare,
liderii actuali ai Federal Reserve Bank i Banca Central European au redus
rata dobnzii i au sprijinit pieele de credit. Spre deosebire de guvernele din
trecut, care au ncercat echilibrarea bugetelor n faa unei economii n declin,
guvernelor din ziua astzi au permis deficitele s creasc.
n ceea ce privete retorica, renaterea metodelor vechi este cea mai
evident n Europa, unde oficialii i-ar fi obinut discursurile de la Herbert
Hoover, prin faptul c susin c mrirea impozitelor i reducerea cheltuielilor
va extinde de fapt economia, prin mbuntirea ncrederii n mediul de
afaceri. Nici America nu face mult mai bine. Cei de la Federal Reserve par a fi
contieni de riscurile deflaioniste - dar ceea ce i propun s fac cu privire
la aceste riscuri este practic irelevant.
n lucrarea de fa ne propunem s prezentm cteva din crizele financiare
importante din istorie, urmrind n principal cauzele acestor crize, efectele
acestora asupra economiei i soluiile implementate. Este foarte dificil de a
alege care criz este mai important, istoria oferindu-ne numeroase
exemple. Lucrarea este structurat n trei pri. n prima parte vom aborda
cteva aspecte conceptuale i teoretice privind crizele financiare, n a doua
parte vom prezenta crize financiare care au afectat Europa, Asia i America
Latin, iar n ultima parte vom prezenta cteva din cele mai importante crize
financiare din istoria economic a Statelor Unite ale Americii.
ASPECTE CONCEPTUALE
n orice domeniu de activitate exist preocupri privind dereglrile care pot
s apar n interiorul lui, studiindu-se astfel cauzele, manifestrile i efectele
lor. Crizele sunt astfel de disfuncionaliti.

Termenul de criz financiar este aplicat, n linii mari, unei varieti de


situaii n care unele instituii financiare sau active pierd brusc o mare parte
din valoarea lor. n secolele 19 i nceputul secolului 20, multe crize
financiare au fost asociate panicilor bancare i multe recesiuni au coincis cu
aceste panici. Alte situaii care sunt adesea numite crize financiare includ
prbuirile pieei de capital, exploziile altor bule financiare, crizele valutare.
Crizele financiare provoac schimbri imediate n economia real doar dac
sunt urmate de o recesiune sau de o depresiune.
n evoluia noastr, crizele pot fi definite ca fiind situaii caracterizate de o
instabilitate pronunat, nsoite de o volatilitate i de o incertitudine n
cretere. Problema cu definirea crizelor const n a spune ct de mare s fie
volatilitatea sau cderea pieelor pentru a ncadra o evoluie de acest gen n
categoria unei crize, ct de mare s fie inflaia, omajul sau scderea PIB
-ului unei ri pentru a aprecia intrarea ei ntr-o criz. National Bureau of
Economic Research (NBER) definete criza ca fiind o scdere semnificativ a
activitii economice pentru cteva luni, reflectat n scderea PIB, scderea
veniturilor individuale, reducerea nivelului ocuprii, diminuarea produciei
industriale i a consumului.
Economitii i monetaritii definesc crizele financiare ca form de
manifestare a crizelor bancare, cu impact asupra stabilitii financiare i cu
ajungere n stare de colaps a infrastrcturii financiare n absena interveniei
bncii centrale. Colapsul financiar care afecteaz companiile genereaz rapid
probleme asupra sistemului bancar: starea de panic a clienilor,
incapacitatea de a distinge starea de sntate de cea de dificultate a
bncilor, retragerea depozitelor. Criza financiar este o form de
manifestare a crizei economice i reflect o nencredere n sistemul financiar,
o scdere semnificativ a volumului tranzaciilor la burs, o dereglare a
mecanismelor de pia.
Kindleberger arat c o criz financiar implic modificri n baza
monetar sau n puterea de cumprare a monedei n anumite stagii ale
crizei. Acelai autor consider c orice criz financiar este o
parte endogen a unui ciclu economic. Exist ocuri exogene n sistemul
financiar care au impact deosebit asupra profitabilitii n sectoarele
existente sau n unele noi. Astfel, agenii debitori sau creditori i mut
finanele lor ctre noi zone de profit, ctre creterea credibilitii, finannd
boomul economic i antrennd creterea ofertei de moned.
Prin urmare, sistemul financiar ncepe s devin fragil, principalele sale
caracteristici devenind urmtoarele:
bncile i constituie provizioane insuficiente viziunii optimiste asupra
colateralului, pe care investitorii l angajeaz chiar n activiti speculative;

n timp, cererea depete oferta n anumite sectoare de activitate, n


special n noile sectoare profitabile. Preurile cresc, crend noi oportuniti
pentru profit i investiii mai multe, crescnd veniturile i investiiile viitoare.
sunt observate activiti speculative, ca urmare a lipsei de experien a
agenilor care se implic n investiii.
Obiectul compartimentelor speculative variaz i deseori duce la crize
particulare: aciuni, mrfuri, valut sau proprieti. Comportamentul iraional
creeaz bule speculative, definite ca i creteri exagerate de pre. Adncirea
bulei speculative, prin manifestarea panicii i colapsul preurilor, volatilitatea
internaional a fluxurilor de capital, dereglemantarea conduc la declanarea
crizei.
Problemele din sectorul bancar reprezint, ns, sursa crizelor financiare.
Toate crizele financiare necesit injectri de lichiditate sau fonduri publice
sau private de la bnci i instituii internaionale. Aceste intervenii
reprezint costuri directe, fr a fi luate n considerare costurile cu
acoperirea instrumentelor reale, garaniile guvernamentale, modificrile de
rate a dobnzilor adoptate de bnci pentru meninerea spreadului, creterea
omajului i reducerea PIB-ului real.
Indicatorii care prezint un grad mare de eficien i a cror persisten este
mai ridicat n perioadele premergtoare crizei sunt:
supraacprecierea monedei naionale, calculat ca abaterea cursului real
efectiv fa de un trend liniar;
ponderea deficitului de cont curent n PIB;
M2/rezerve;
ritmul de cretere a exporturilor.
Tipuri de crize financiare:
Crize bancare
Situaia n care o banc se confrunt, dintr-o dat, cu retrageri rapide
efectuate de deponeni, poart denumirea de fug bancar (bank run ).
Din moment ce bncile mprumut cea mai mare parte din numerarul pe
care l primesc din depozite, este dificil pentru ele s restituie toate
depozitele n cazul n care acestea sunt brusc cerute, aa c o fug poate
lsa banca n faliment, provocnd pierderea economiilor de ctre muli
deponeni, dac depozitele nu sunt asigurate. Situaia n care fugile bancare
se execut pe scar larg se numete criz bancar sistemic sau doar
panic bancar. Situaia n care fugile bancare nu se realizeaz pe scar
larg, dar n care bncile sunt reticente n a acorda mprumuturi, deoarece se

tem c nu au suficiente fonduri disponibile, este adesea numita criz a


creditelor. n acest fel, bncile devin un catalizator al crizelor financiare.
Bule i atacuri speculative
Economitii spun c un activ financiar (de exemplu, o aciune) manifest o
bul atunci cnd preul su depete valoarea actualizat a veniturilor
viitoare (cum ar fi dobnzi sau dividende), care ar fi primit prin deinerea lui
pn la maturitate. n cazul n care majoritatea participanilor pe pia
cumpra activul cu scopul de a-l vinde ulterior la un pre mai mare, nu
pentru veniturile pe care le va genera, acest lucru ar putea fi dovada
existenei unei bule. Dac exist o bul, exist, de asemenea, un risc de
scdere a preurilor activelor: participanii de pe pia vor cumpra atta
timp ct se ateapt ca alii s cumpere i atunci cnd mai muli se decid s
vnd, preul va cdea. Cu toate acestea, este dificil de spus, n practic,
dac preul unui activ este egal cu valoarea sa fundamental, aa c sunt
greu de detectat bule fiabile. Unii economiti insist c bulele nu apar
niciodat sau aproape niciodat.
http://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/criza-financiara-actuala277042.html?s=criz%20financiar

n ultimele dou decenii, activitile sistemelor financiarei bancare


internaionale au fost grav perturbate de dou valuri de crize, care au marcat
puternic att ritmul creteri economice, ct i relaiile ntre cetean,
sistemul bancar/financiari autoritilenaionalei supranaionale. n anii 90
problemeleacumulate n zone geografice diferite au trimis n criz state
situate n Asia de Sud-Est, Europai America Latin.Ulterior, n 2008,
prbuirea pieei imobiliare n Statele Unite ale Americii a indus otensiune
puternicn sistemului financiar,ceea ce a determinat o reacie n lan n
principalele companii internaionale de credit i investiii: mari bnci i firme
de asigurri au intrat n faliment sau au fost salvate prin intervenia
statului.Problematica crizelor financiare este extrem de complex, incluznd
o serie de factori cantitativi i calitativi, de ordin financiar,economic, social,
etc, tehnologic i uman,care pot intervenii influena operaiunile financiare
ntr-un stat sau n mai multe state,simultan. Considerm ceste dificil de
apreciat cun model tradiional ar puteaexplica o crizfinanciar, n condiiile
n fiecare context de apariie, condiii de evoluiei programe de soluionare
a unei crize sunt unicei irepetabile.
CARE SUNT ELEMENTELE DE CRIZA/POST-CRIZA CARE NE AFECTEAZA
DOMENIUL?
Criza economica a afectat toate domeniile, inclusiv cel al arhitecturii de
interior. Dintre toate domeniile afectare, cel al imobiliarelor a fost aproape

distrus. Valoare terenurilor si a locuintelor a scazut inimaginabil, ajungand la


jumatate din pritul inital. Forta de cumpare a oamenilor a scazut si ea,m
proportional cu taierea salariilor si a locurilor de munca.
Daca arhitectura generala a fost aproape stopata, domeniul nostru a avut
ceva mai putin de suferit. Nu exista la fel de multe proiect de constructii noi,
insa in totdeauna va exista un spatiu de modificat, sau o locatie de convertit.
Arhitectura de interior este din acest motiv, mai longeviva, si mai putin
afectata de criza econimica.
Desigur, lipsa banilor si a fondurilor a stopat sau a amanat multe din
proiectele domeniului nostru. Daca inainte de criza, puteai sa gasesti
proiecte la tot pasul, acuma trebuie sa te lupti pentru cele existente.
Continutul proiectelor difera si acesta, odata cu bugetul clientului, care s-a
micsorat considerabil post-criza. Multi dintre noi de orientam spre arhitectura
ecologica sau sustenabila, care sa ajute clientul in a economisi cat mai multa
energie sau resurse.
Un alt element important adus de criza econnomica este utilizarea
materialelor cat mai ieftine si totusi eficiente, incercarea de a le integra intr-o
amenajare cu gust, cautand solutii cat mai bune, la un pret mult mai mic.
Au aparut si materiale neconvetionale, precum deseuri de lemn sau hartie
reciclabila, stical sparta, care constituie o sursa noua de inspiratie pentru
domeniul amenajarii interioare. Elemente care pana acum 5 ani, nu avea loc
in domeniu esteticii, au devenit foarte folositoare si creative.
Domeniul imabiloarelor nu mai este unul de siguranta maxima, iar
majoritatea oamenilor, nu mai investesc in terenuri sau case, deoarece nu
stiu daca valoare la data cumpararii va scadea in decursul anilor. Multi dintre
romani au avut foarte mult de pierdut, deoarece casele cumparate cu foarte
multi bani inainte de criza, au fost depreciate si investitia lor a fost una
paguboasa. Au ramas cu imprumuturi banacare foarte mari, in timp ce altii
si-au pierdut locuinta. De aceea, proiectele de amenajare a locuintelor au
cam disparut.
Pe de alta parte, exista amenajarea functionala a birourilor sau a localurilor,
care este un o sursa de venit nelimitata. Iar cum multe dintre firmele mici si
mijlocii nu au facut fata crizei, altele le-au luat locul. Acest lucru a condus la
reamenajarea spatiilor de lucru, a birourilor, magaznelor, etc
La fel se intampla si cu cafenelele, barurile sau restaurantele. Acestea se
modifica de la an la an. Chiar daca detinatorii acestora nu au probleme
financiare, reamenajarea lor este obligatorie odata cu schimbarea modei, a
trendului, care ii forteaza sa evizuiasca decoarea acestora, pentru a atreage
clientii.

Criza financiara a afectat fiecare domeniu in parte, inclusiv pe al nostru. Insa


spre deoasebire de multe dintre ele, arhitectura de interior a reusit sa
supravietuiasca, sa profite de schimbari si sa evolueze.
Cauze i mecanisme ale crizei economico-financiare actuale
Un fenomen ncn curs de a fi conturati neles, dar pe care tocmai ltrim,
este criza economic, care a devenit manifestncepnd cu anul 2007.
Sepoate afirma cmanifestarea crizei pe care o parcurgem i are originea
ncreditele de tip subprime, denumire sub care se ascund credite
imobiliaregarantate cu valoarea bunurilor cumprate, acordate cetenilor
americani carenu ndeplineau anumite condiii de bonitate. Aceste
mprumuturi, n sumdeaproximativ 1.200 miliarde de dolari,au fost
distribuite cu precdere ncepndcu anul 2000. Transformate prin
mecanismul de titrizare (securitizare) nobligaiuni (CDO Collateralized Debt
Obligation), acestea au fost transferateapoi ctre bncii investitori din
lumea ntreag. Atunci cnd preurilebunurilor imobiliare au nceput sscad,
aceste credite nu au mai putut fi rambursate, antrennd astfelpierderi
abisale pentru cumprtorii de titluribazate pe creditele de tip subprime.
Evenimentele de pe piaa financiarau avut att un efect cauzal,
generndblocajei conducnd la sistarea investiiilor dar, poate ntr-o
msurnci maimare, ele au constituiti un semnal foarte puternic al unor
dificulti existenteicare rmseserascunse. Aceste disfuncionaliti
camuflate au ieit progresivla lumin, dar este greu de prezis n ce
msurirul descoperirilor s-a terminat.Pe de altparte, opiniile n ceea ce
privete elementele declanatoare alecrizei diverg chiari n rndul experilor
recunoscui n domeniu. Frpreteniade a le contrapune un punct de
vederepropriu comparabil ca nivel, ncercm ncontinuare explicitarea
ctorva din caracteristicile acestui fenomen mondial.Astfel, criza financiari
economicdin prezent este, n primul rnd,manifestarea unei sincope care
nsoete, de aproape fiecare dat, reaezarearolurilor politico-economice la
nivel mondial. Ea definete nu doar schimbarearegimului de cretere a
economiei globale, dari rsturnarea, ca importan, amotoarelor acestei
creteri. Chiar daccele dousituaii, cea antecrizi ceapostcriz, sunt
stabile n sinea lor, tranziia de la una la alta poate fi deosebit
devivace.Ssemnalm, mai nti, gradul de relativitate al blocajului financiar.
Datfiind ccea mai mare parte a tranzaciilor financiare (chiari acordarea
decredite) sunt jocuri cu sumnul(i problema nu trebuie privitdoar la
prileimplicate direct ntr-o asemenea tranzacie, ci la totalitatea actorilor
economiciimplicai), dificultile aprute pentru unii din actorii de pe piaa de
capital sunt,n egalmsur, oportuniti pentru alii.Iar pierderile imense ale
unora setransformn ctiguri, tot imense, pentru alii. Chiari prbuirea
instituiilorbancare ce au mizat pe instrumentele derivate din creditele
subprime s-a tradusn ctiguri importante pentru unele fonduri de hedging.
Strict din punct devedere financiar, chiari situaiile catalogate ca pierderisau

fraude sunt, n fapt,redistribuiri ale avuiei. Desigur, aceasta nu constituie


nicidecum o scuzpentruasemenea erori, care sunt, multe din ele, ilegalei
imorale. n plus, trebuieinutcont de impactul psihologici financiar la nivel
de individ, apariia unortragedii personale, a unor noi surse de inegalitate
etc. Dar, din punct de vederestrict economic, sumele de bani rmn pe
piai nu dispar, doar percepiaasupra lor se schimb(13).Din punctul nostru
de vedere, crizaeste n fapt un ansamblu dedisfuncionaliti diverse, dar a
cror interdependenilustreazexplicit gradulde globalizare financiari
economicn societatea umandin prezent. Astfel,una din cauze este
ajungerea la saturaie a celor trei motoare de cretereeconomicmondialn
perioada de dupprbuirea blocului socialist:delocalizarea, credituli
consumul.Astfel,delocalizareaa avut drept linie directoare deplasarea
facilitilorde producie n zonele cu mnde lucru ieftin, de regulrile mai
puin dezvoltate, srace sau de-abia ieite din sistemul de organizare
socialist.Costurile de transport ale produselor ctrerile dezvoltate erau, n
cea maimare parte a cazurilor, neglijabile(14)n raport cu economia
realizatprinutilizarea unei mini de lucru mai ieftine. Acest fapt a avut
efecte beneficeasupra ntreprinderilor carei-au delocalizat producia, prin
aceea cmarjele deprofit au crescut (datoritreducerii costurilor de
producie). Aceastrentabilitate regsita permis finanarea a ceea ce s-ar
putea numi deficitulstructural(15)al economiilor de origine ale actorilor
economici aflai n prinproces de delocalizare ctre alte regiuni: unomaj
cauzat de reducereanumrului de locuri de munc, o pierdere a autonomiei
economice a statului deoriginei, nu n ultimul rnd, o pierdere a
exclusivitii excelenei tehnologice.Dintre acestea,omajul a putut fi
camuflat prin ceea ce s-a numitreorientarea economieii deplasarea
centrului de greutate a acesteia de laindustrie ctre servicii (dintre care cele
financiare au fost printre cele maiproeminente). Pierderea autonomiei
economice a statelor de origine s-a tradus,n esen, n slbirea
competenelor strategice aleacestora, ca urmare aprevalrii ca importana
rentabilitii n detrimentul siguranei strategice. Deexemplu, delocalizarea
capacitilor de producie a dus la stabilirea unei relaiide
dependenmanufacturiern raport cu noile locaii. ntr-o economie
globalcomplet omogen, n care concurena s-ar face pe criteriiinnd
exclusiv decompetitivitatea economic, acest fapt ar fi frimportan. Dar,
cum nmomente de crizse manifesttendinele de revenire la autarhie,
aceastultraspecializare n domeniul serviciilor prezintdezavantaje cci, de
multe ori,acestea sunt percepute ca un domeniu nalt profitabil, dar nu
indispensabil.Unul din paradoxuri este, deci, acela cstatele dezvoltate sunt
astzi maivulnerabile la msurile protecioniste dect statele mai puin
dezvoltatei, dinacest motiv, mai puin specializate.n fine, delocalizarea
produciei a condus,indiscutabili ineluctabil, la necesitatea unui transfer de
tehnologiei decunotine. Dei statele dezvoltate au pstrat exclusivitatea
n anumite domeniisensibile (produciai cercetarea militar, domeniul
roboticii, anumitetehnologii software cum ar fi programele de criptare),

interdependenaeconomicactualface ca exploatarea acestor avantaje sfie


foarte dificil,chiar imposibil: este cazul, de exemplu, al preeminenei n
domeniul militar.Tot pe aceeai linie, multe din aceste domenii de excelen,
chiar exclusive, seregsesc n situaia de a fi considerate supraevaluate n
vreme de criz.Acest deficit structural a putut fi finanat datoritnoii
rentabiliti derivatedin scderea costurilor de producie. Dar delocalizareaia pierdut n prezent,dacnu caracterul de resursimportantde cretere,
mcar aparena deinepuizabilitate. Mai nti, dupintegrarea n sistemul
economic global(16)afostelor state socialiste, a Asiei de sud-vesti a Americii
Latine(17), ariageograficde expansiune a economiei a ajuns la dimensiunea
maxim.Apoi,dupce ntr-o primetapglobalizarea condusese la scderea
preului deproducie, iar subiecii statelor dezvoltatei-au adaptat stilul de
viala aceastpremis, ntr-o a doua etap, tendina s-a inversat: salariile n
statele-intaledelocalizrii au nceput screasc(18)i, chiar fra ajunge la
nivelul celor dinstatele-origine, coroborat cu diferena de productivitate, au
anulat ctigul adusde delocalizare. Soluia clasicar fi fost delocalizarea
ctre noi regiuni, daracestea erau, puri simplu, indisponibile din punctde
vedere fizico-demografic(Antarctica, Groenlanda),politic (Coreea de Nord, o
mare parte din Africa) saulegal (rezervaiile nativilor americani).Creditula
devenit n decursul perioadei amintite un substitut al avuiei.Tendina
respectivare o cauzuor de explicat: una din problemele pe carele-a adus
delocalizarea economiilor statelor dezvoltate a fost creterea graduluide
asimetrie n distribuirea profiturilor. Dacn perioada anterioarprofiturileerau
repartizate ntre acionariatul (sub formde dividende)i angajaii
(subformde salarii) din acelai stat, delocalizarea a dus la redirecionarea
prii deprofituri care s-ar fi cuvenit angajailor(este drept, de valoare mai
mic, mnade lucru fiind mai ieftin) de la angajaii din statele-origine ctre
angajaii dinstatele-int.Prin aceasta, o mare parte a populaiei a fost
lipsitde aportuldirect al noilor investiii. Cu toate acestea, sentimentul de
cretere a avuiei,departe de a scdea, s-a amplificat. Substitutul care a
permis acest lucru a fostcreditul. Prin relaxarea normelori condiiilor de
creditare, s-a creatposibilitatea accesrii acestora de ctre o mare parte a
populaiei, care astfel iputea permite achiziionarea de produse scumpe,
rezervate n mod tradiionalcelor bogai. Coroborat cu anumite aspecte
psihologice, care tind sprivilegiezesatisfacia imediat, consumatorii din
statele-origine nu au sesizat c, de fapt,puterea lor de cumprare nu se mai
msura ncapacitatea de a achiziionabunuri,ci ncapacitatea de a achiziiona
credite.Pentru o bunperioadde timp, ns, fluxurile financiare
suplimentareaprute ca urmare a majorrii marjelor de profit prindelocalizare
au dus la oinflaie n anumite sectoare ale economiei. Cel mai evident dintre
acestea estesectorul imobiliar. Disponibilitatea unora dintre actorii economici
(nmajoritate, proprietari sau acionari ai companiilor care beneficiaserde
peurma localizrii) de a achiziiona proprieti de lux a dus la creterea
preuluiacestora. Tendina a fost ntritde preferina multora din cei care
dobndiseravere n statele emergente de a-i achiziiona proprieti n

statele dezvoltate,att din raiuni de afaceri sau sentimentale, cti din


raiuni politice: acesteproprieti constituiau refugii, pe un terendemocratic,
unde drepturile omuluierau aproape deplin respectate, n cazul apariiei unor
dificultii conflicte cuadministraiile din statele lor de origine.n fine,
accesul facil la credit a ranforsat trendul ascendent al preurilor. Cum mare
parte a cetenilor statelorcapitaliste eraui deintori de proprieti
imobiliare (cel puin scriptic, fralua n calcul ipotecilei riscul de executare
silita garaniei bancare), iarvaloarea de tranzacionare pe piaa acestora
cretea n mod continuu, sumeleaccesibile prin mprumut deveneau din cen
ce mai ridicate, ceea ce permiteanoi achiziiii, deci, o noucretere a
preurilor. Capcana acestui mod deaciunei care, neobservatfiind, a dus n
cele din urmla constituirea uneiadevrate bule imobiliare, era acea
cmajorarea de preuri deveniseautoalimentat: orientarea unei pri din
capital devenit disponibil n urmadelocalizrii ctre proprieti imobiliare
condusese la o cretere a preurilor,dar aceastresursfinanciarnu era
suficienta susine un fenomen de mas.Or, acest capital era una din
puinele motivaii raionale ale creterii preurilor.Consumul, cel de-al treilea
motor al creterii economice amintit, abeneficiat din plin de aceastcretere
a preului proprietilori a majorriisumelor ce puteau fi luate cu mprumut,
att prin faptul calimenta lichiditiledisponibile pe pia, cti parial
datoritunui aspect psihologic cunoscut subnumele de paradoxul
coaforului(19). Finanarea consumului s-a fcut nu numaila nivel de individ
sau de companie, ci a devenit chiar o politicde stat. Acestfapt a fost
acceptat deopotrivde statele care se ndatorau pentru a-i puteasusine
tendina de a consuma, cti de cele care finanau deficitul rezultat
dinaceastabordare cu ajutorul propriilor excedente comerciale, fiind
dependentede piaa de desfacere pe care o reprezentau statele
consumatoare. ExemplulSUAi al Chinei este gritor n acest sens, datoriile
acumulate de SUA fiind imense. http://store.ectap.ro/articole/547_ro.pdf
Soluii adoptate pentru contracararea efectelor crizeieconomico-financiare
ntruct elementele primare ale crizei financiare sunt cunoscute(expansiunea
necontrolata creditului), este naturalcutarea unor remedii dinaceeai
categorie. Pentru unele dintre ele au fost fcute deja tentative deaplicare, iar
altele sunt n atenia organismelor financiarei de
reglementarefinanciar.Astfel, una din primele msuri luate de organismele
financiare (FederalReservei Trezoreria SUA) a fost abordarea TARP (Troubled
Assets ReliefProgram), prin care se urmrea preluarea activelor toxice din
bilanul bncilorslbitei apoi licitarea acestora pe piaa liber(25)pentru
descoperirea (i,totodat, validarea) preului real al acestorai n vederea
construirii unei pieepentru aceste active. Dei, ntr-o primetap, acest tip
de operaiune a fostpredilect utilizat de ctre administraia american(prima
jumtate, respectiv350 miliarde de dolari, a planului de ajutorare de 700
miliarde de dolari propusde Henry Paulson a fost dedicatacestui scop), s-a
ajuns la abandonareaacestuia deoarece cantitatea mare de astfel de active,

prezente n bilanurilefoarte multor instituii financiare, ar fi riscat stabilirea


unui prede piafoartemic pentru activele respective. Or, acest lucru ar fi
forat instituiile financiarerespective la deprecieri ale activelori la
operaiuni de recapitalizare. La acestnivel, principalul dezavantaj ar fi fost
dificultile de atragere de noi capitaluriprivate(26). O altproblemar fi fost
caceasta ar fi condus la costuri (publice)ridicate, datoritcantitii mari de
asemenea active toxicei ar fi privilegiatacionarii instituiilor financiare
respective, prin eliminarea riscului de faliment,dari prin suplimentul de
ctig pe care achiziia din fonduri publice a activelor toxice la o valoare mai
mare dect cea de pia(n vederea evitrii deprecieriloractivelor) l-ar fi adus
acestora.Ca urmare, s-a trecut lao abordare alternativ, anume
recapitalizareabncilori preluarea de ctre stat de participaiuni la acestea.
n contrast cusoluia precedent, de data aceasta, cei care aveau de pierdut
erau acionariibncilor respective, participaiunile acestora fiind puternic
diluate ca urmare arecapitalizrilor. Pe de altparte, creditorii instituiilor
financiare respectiveerau avantajai de solvabilitatea regsita acestora din
urm. O problemnerezolvat, ns, ar fi rmas creterea (incorect
fundamentati neechitabilnraport cu ceilali actori economici) a valorii de
piaa creanelor deinute lainstituia financiarrespectiv.n fine, o a treia
modalitate de intervenie utilizata fost oferirea degaranii de stat pentru
creanele de slab calitate. Pentru a preveni abuzurile,oferirea de garanii
implica un anumit cost: fie subforma unor taxe speciale, fiesub forma
acceptrii unor reglementri mai stricte, fie prin stabilirea uneifranize
pnla care pierderile ar fi fostsuportate n continuare de
instituiafinanciarrespectiv. Alte guverne (cel francez) auoptat pentru
crearea unorvehicule de investiii de tipul fondurilor suverane(27)care, dei
capitalizate destat, acioneaz, n principiu, pe baze independente.La nivelul
reglementrilor financiare, una din msurile luate a fostinterzicerea vnzrii
de tip short a aciunilor. De exemplu, Security and Exchange Commission
din SUA a interzis, la data de 19 septembrie 2008,vnzarea de acest fel a
unui numr de 799 de companii, n scopul protejriiintegritiii calitii
pieelor de capitali ntririi ncrederii investitorilor(28).Msura,
anunatiniial ca fiind valabilpnpe 2 octombrie 2008, a fostulterior
reconfirmatpnla o datulterioar(17 octombrie 2008). De notat
cinterzicerea explicita operaiunilor de acest tip nu este singura modalitate
dereducere a operaiunilor de short-selling. Aceasta se restrnge uneori
natural,chiar acionarii companiilor financiare aflate n dificultate devenind
reticeni, ncazul unui trend descresctor prelungit, smprumute aciuni
investitorilor careadoptmai apoi poziii short, ntruct devin contieni
caceste operaiuni vorduce la deprecierea valorii propriilor deineri.Pe
lngaceste msuri, au fost propusei alte reforme legate de
sistemulfinanciar, care s amelioreze funcionarea acestuiai snlture
posibilitateaproducerii de blocaje de genul crizei economico-financiare din
prezent. Astfel,Institute of International Finance a propus(29)reconsiderarea
practicilor demanagement al riscurilor (redefinirea ponderilor guvernanei

corporative, aculturii riscului, a roluluimanagerului pentru risci a


complexitii produselorderivatei titrizate), a politicilor de compensare (prin
alinierea intereseloracionarilor cu cele ale companiei de management),de
evaluare, de acordare a creditelor, a ratingurilori asigurarea transparenei
activitilor, att la nivelulinstrumentelor financiare (standardizarea acestora,
armonizarea reglementrilor,adoptarea unor platformei tehnologii comune,
regularizarea utilizriiitranzacionrii acestora) cti la nivel de instituii
financiare(stabilirea unorcoduri de conduit, obligativitatea publicrii
expunerii pe produse titrizate, astrategiei de managementa riscurilor
adoptate).Pe aceeai linie, Financial Stability Forum a prezentat minitrilor
definane din G-7i guvernatorilor bncilor centrale un raport(30)care
propunecinci domenii de aciune n care face recomandri, respectiv: 1)
ranforsareasupravegherii prudeniale a capitalizrii, lichiditiii sistemului
demanagement al riscului(prin stabilirea de condiii legate de capital,
demanagementul lichiditii, de considerarea activelor extrabilaniere n
stabilireariscului, asigurarea calitii structurii operaionale pentru
instrumentelederivate), 2) ameliorarea transpareneii a procesului de
evaluare (declarareariscurilor, standardizarea procedurilor de contabilizarei
declarare a activelorextrabilaniere, utilizarea generalizata standardelor
internaionale de evaluare,asigurarea transparenei proceselor de
titrizare),3) reconsiderarea roluluii afinalitii ratingului de creditare
(ameliorarea calitii procesului de notare,stabilirea de ratinguri difereniate
pentru instrumentele financiare complexe,asigurarea calitii datelor utilizate
n notare, schimbarea percepieiinvestitorilori a autoritilor de
reglementare asupra importanei ratinguriloricontientizarea relativitii
acestora), 4) ranforsarea celeritii (rapiditii)rspunsului autoritilor la risc
(prin definirea de proceduri de aciune imediatn funcie de rezultatul
analizei de risc, ameliorarea gradului de informarereciprocntre diversele
organisme de controli de reglementare, angajareaacestora n stabilireade
politici internaionale n domeniu)i 5) realizarea unoracorduri solide de
cooperare n cazul apariiei situaiilor de urgen n sistemulfinanciar (la
nivelul bncilor centrale, variaia ratelor rezervelor minimeobligatorii n
raport cu gradul de solveni lichiditate al bncilori cu situaiaglobala
sistemului financiar). http://store.ectap.ro/articole/547_ro.pdf
Consecintele crizei financiare globale
Criza financiara si economica internationala din 2008 a precipitat o
neincredere grava in functionalitatea institutiilor financiare ale capitalismului
contemporan. Inevitabil, criza are efecte defavorabile asupra cresterii
economice globale si va avea consecinte politice, strategice si sociale.
Recesiunea economica generata de haosul din sistemul financiar a timorat
profund publicul, cercurile de afaceri si liderii politici. Declansata initial in
Statele Unite, criza s-a extins in Europa Occidentala si, pe fundalul
globalizarii, s-a raspandit vertiginos in restul lumii.

Incercand sa previna falimentarea in masa a bancilor si a fondurilor de


asigurare, guvernantii din America si din Europa Occidentala au nationalizat
o mare parte din sistemul financiar autohton. Ceea ce contravine principiilor
capitalismului modern si imputerniceste statul in detrimentul sectorului
privat, depreciaza validitatea "valorilor" asociate cu piata "libera" si erodeaza
imaginea modelului economic promovat de Statele Unite in restul lumii.
Interventiile fara precedent ale guvernantilor, prin infuzii masive de fonduri
"imprumutate" in sistemul financiar, prin achizitionarea de actiuni in
institutiile falimentare si prin reducerea impozitelor, nu garanteaza
restabilirea increderii publicului in sistemul bancar, in fondurile imobiliare si
de investitii si in capabilitatea autoritatilor de a reglementa pietele de credit
ca sa previna speculatii toxice, abuzuri si coruptie.
In 2008, actiunile oferite pe pietele internationale si-au pierdut intre 20 si
70% din valoarea avuta in 2006 si 2007. Liderii politici din multe tari, speriati
de consecintele drastice ale crizei, sunt de acord ca obiectivul prioritar
trebuie sa fie prevenirea prabusirii sistemului financiar international. Ei sunt
constienti ca statele, in mod individual, nu pot sa restabileasca increderea in
institutiile bancare si de investitii decat daca isi coordoneaza actiunile
anticriza. Cu toate acestea, sub presiunea politica autohtona, liderii multor
state vor fi inclinati sa actioneze in interes strict national si sa apeleze la
masuri protectioniste ca sa-si apere institutiile proprii de criza si ca sa
previna achizitionarea lor de catre interese straine.

Statele Unite

Criza financiara s-a declansat initial in Statele Unite. Administratia condusa


de presedintele George W. Bush, dominata de propovaduitorii "economiei de
piata libera", a degradat autoritatea organelor responsabile cu
reglementarea institutiilor financiare si a dat mana libera "scamatorilor"
financiari. Acestia s-au implicat masiv in activitati "creative" dubioase.
In absenta unor limite impuse si sanctionate de autoritatile statale, unele
banci, fonduri de investitii si societati de asigurare, fara sa aiba acoperirea
necesara, au acordat imprumuturi considerabile unor "clienti" care nu aveau
capabilitatea de a-si plati ratele. Imprumuturile respective, avand dobanzi
apreciabile, au fost "reimpachetate" in devize complexe, toxice si aparent
atractive, care, ulterior, au fost vandute profitabil ca produse financiare
legitime multor investitori autohtoni si straini.
Excesele creditorilor pradatori s-au raspandit la scara globala.
Disponibilitatea excesiva a fondurilor de credit a creat multe "baloane"
hiperumflate pe piata de credite pentru case individuale, cladiri, terenuri,

masini, studentie si carti de credit. Manipularile financiare "ingenioase" s-au


extins si la imprumuturile facute de administratiile regionale si locale, la
creditele industriale si comerciale, la bursele de actiuni si la pietele pentru
resurse naturale. In timpul crizelor bancare, din ce in ce mai multe
imprumuturi raman neplatite, valoarea bunurilor scade si multe intreprinderi
dau faliment. Pierzand capital, bancile nu mai pot acorda credit. In America,
pierderile datorate neplatii imprumuturilor se pot ridica la peste 2 trilioane
de dolari.
Lipsa normelor de reglementare si atitudinea "laissez fair" a guvernului Bush
au contribuit si la formarea asa-ziselor fonduri "ingradite" (hedge funds), la
care puteau participa numai investitori foarte bogati si institutii instarite.
Managerii acestor fonduri netransparente si manipulative s-au implicat in tot
felul de tranzactii dubioase care au contribuit la precipitarea crizei financiare.
In 2007 si 2008, cetatenii americani au pierdut o treime din avutul personal.
Valorile caselor si cladirilor, estimate la 13 trilioane de dolari in 2006, au
scazut sub 8 trilioane in 2009. Economiile directe ale cetatenilor au
descrescut cu 1,2 trilioane. In aceeasi perioada, fondurile de pensii
particulare s-au devalorizat de la 11 la 8 trilioane. Aceste pierderi exorbitante
au socat populatia americana. Ca sa evite agravarea starii de panica, Banca
Centrala a SUA (Federal Reserve) a pus prompt la dispozitia fondurilor de
pensii o suma de 540 miliarde de dolari si a alocat 700 de trilioane de dolari
pentru uzul bancilor si al companiilor de asigurare in prag de faliment.
In ianuarie 2009, valoarea actiunilor din bursele americane a scazut cu 50%
din valoarea pe care o avusesera in prima jumatate a anului 2007. Aceste
pierderi considerabile au semnalat ca Statele Unite se afla in cea mai grava
recesiune economica din ultimii 75 de ani. In ultimii doi ani, cheltuielile
deficitare ale guvernului de la Washington au creat datorii imense.
In septembrie 2007, guvernul federal datora 5,8 trilioane de dolari,
echivalent cu 41% din produsul intern brut (PIB) al tarii. Din cauza agravarii
situatiei economice si a masurilor aditionale anticriza, specialistii americani
preconizeaza ca datoria guvernului american va creste cu inca 2 sau 3
trilioane de dolari in urmatorii doi ani. PIB al SUA, ca si veniturile statului din
impozite au scazut substantial in a doua jumatate a anului 2008 si vor
continua sa scada in 2009. La valoarea actuala a datoriilor, numai dobanzile
la fondurile imprumutate obliga guvernul american sa achite 12 miliarde de
dolari anual.
Peste jumatate din imprumuturile guvernului de la Washington au fost facute
in strainatate, mai ales in China, in Japonia si in tarile exportatoare de petrol
din regiunea Golfului Persic. In cazul in care aceste state ar decide sa se
debaraseze de valuta acumulata, valoarea dolarului american s-ar prabusi.
Ceea ce ar avea consecinte nefaste atat pentru SUA, cat si pentru economia
globala.

Restul lumii

Criza financiara si economica din America s-a extins rapid in restul lumii.
Europa a intrat in recesiune economica. Incercand sa stabilizeze entitatile
financiare interne si sa-si revigoreze economia, guvernantii din Europa
Occidentala au investit sume uriase in structurile financiare interne, au
nationalizat o buna parte dintre banci si au redus impozitele ca sa stimuleze
economia.
Productia industriala din tarile europene dezvoltate, precum Germania,
Franta, Anglia, Italia si Spania, a scazut in ultimele 6 luni cu 20-25%.
Somajul, lipsa de incredere a consumatorilor si senzatia de nesiguranta a
cetatenilor au crescut in majoritatea statelor din UE. Guvernul german a
alocat 100 de miliarde de euro pentru garantarea imprumuturilor acordate
de banci. Deoarece efectul a fost insuficient, guvernantii au dispus ca alte 60
de miliarde de euro sa fie alocate pentru stimularea economiei.
PIB al Marii Britanii a scazut alarmant in ultimele 6 luni. Incercand sa
supravietuiasca, firmele engleze au apelat la stat. In ianuarie 2009, guvernul
de la Londra a alocat 20 de miliarde de lire ca garantie pentru imprumuturi
facute de banci intreprinderilor mici si mijlocii. Ceea ce este mult prea putin
pentru acoperirea datoriilor interne ale firmelor britanice, in valoare de peste
500 de miliarde de lire.
Pana acum, China a rezistat cel mai bine la criza curenta. Desi exporturile au
scazut anul trecut, importurile au scazut si mai mult, asa incat balanta
comerciala externa a Chinei in 2008 a ramas pozitiva, in valoare de 460 de
miliarde de dolari. Cu rezerve valutare enorme, cu mare capacitate de
stimulare a consumului intern si cu surplus comercial solid, China isi va
continua ascensiunea economica.
In Rusia, criza financiara a facut ravagii spectaculoase. Deoarece in ultimul
an pretul titeiului pe piata internationala a scazut cu doua treimi, veniturile
din exportul de petrol s-au deteriorat substantial. Reactionand la deprecierea
rublei, capitalul strain si autohton a reinceput fuga in strainatate. In ultimul
an, bursa de actiuni a scazut cu 70%. In loc sa ia masuri monetariste,
premierul Vadimir Putin a decis sa combata criza economica prin controlul
informatiilor si prin represiuni politice. Ca "sa nu sperie populatia", el a
interzis mass-media sa discute criza financiara si economica.
In timpul crizelor financiare internationale, cerintele pentru resurse naturale,
servicii si produse scad. Ceea ce afecteaza negativ tarile cu economii bazate
pe export. Exporturile din Taiwan, Japonia si Coreea de Sud s-au degradat cu
de la 25 la 50%. Cresterea economica globala, care a fost de 5% in 2007,

este proiectata sa scada la 0,2% in 2009. Multe tari in proces de dezvoltare


supravietuiesc prin export de materii prime si produse agricole. FMI nu are
fonduri suficiente ca sa salveze majoritatea statelor nedezvoltate lovite de
recesiune.

Alte consecinte

Din punct de vedere geopolitic, crahul financiar din 2007-2008 a diminuat


influenta, prestigiul si credibilitatea economica a Americii in lume.
Recesiunea economica declansata in SUA si nationalizarea institutiilor
financiare au compromis, cel putin temporar, eficacitatea promovarii globale
a modelului economic capitalist de tip american, considerat, in trecut, ca cel
mai capabil de a crea progres economic si prosperitate.
In urmatorii ani, noua administratie de la Washington va fi preocupata de
probleme interne urgente, precum stimularea activitatii economice,
reducerea somajului, restabilirea increderii in institutiile financiare, salvarea
companiilor importante in pericol de falimentare, redefinirea sistemului de
asistenta medicala, restructurarea programelor de pensii si asigurarea unor
surse independente de energie.
In trecut, Statele Unite si Europa Occidentala erau principalele surse de
capital privat pentru restul omenirii. Ceea ce acorda democratiilor euroatlantice o influenta deosebita in strainatate. Din cauza deficitelor bugetare
si a deteriorarii institutiilor financiare, aceasta influenta se va diminua. In
viitor, guvernele comunitatii euro-atlantice vor ezita sa se implice in actiuni
costisitoare in strainatate.
Cu toate eforturile guvernantilor, pietele de capital occidentale nu isi vor
recupera vitalitatea anterioara pentru mai multi ani. Bancile, afectate de
pierderile din neplatirea imprumuturilor si din devalorizarea investitiilor, vor
fi obligate sa se restructureze si sa-si reduca numarul de angajati. Mult mai
precaute in viitor, ele vor acorda imprumuturi numai clientilor care pot
dovedi ca isi vor achita ratele respective.
Interventiile financiare fara precedent ale guvernelor din tarile afectate de
criza, cu intentia de a restabili vitalitatea institutiilor financiare si de a
stimula activitatea economica, oricat de drastice ar fi, nu garanteaza
restabilirea increderii publicului in sistemul bancar, in fondurile de investitii si
in capacitatea autoritatilor de a reglementa pietele de credit ca sa previna
speculatii excesive, abuzuri si coruptie nesanctionata.
Inevitabil, populatia va fi obligata sa plateasca impozite apreciabile, ca sa
acopere datoriile facute de guvernele respective cu intentia de a stavili

daunele recesiunii economice globale. Interventiile financiare considerabile


ale statelor ar putea asigura supravietuirea nu numai a intreprinderilor
viabile, dar si a altor entitati parazitare sau ineficiente care, de fapt, ar
merita sa fie eliminate sau sa dea faliment.
Stiintele economice nu sunt inca "stiinte" adevarate, in sensul capabilitatii de
a explica ce se intampla, de a prezice evenimente importante si de a oferi
solutii valide. Specialistii in economie nu au anticipat declansarea si evolutia
crizei actuale. Recomandarile lor contradictorii cu privire la masurile care
trebuie luate ca sa restabileasca increderea in sistemul financiar si ca sa
aplaneze depresiunea economica actuala reflecta o ignoranta jenanta.
http://www.revista22.ro/consecintele-crizei-financiare-globale-5498.html

Rm
Criza economic i-a atins apogeul n 1999 . De atunci Republica Moldova, a
avuto perioad lentde refacere economic. Deiaceast ara fost i
continu s fie ara cu cel mai mic PIB din Europa.Efectele crizei economice
sunt vizibile, pentru cmuli din cetteni pleac spre vest la
munc.Actualmente, Republica Moldova tinde spre alinierea cu practicile UE,
n frunte cu noul partid laguvernare, de dreapta, pro-european. Acesta este
un factor important pentru Republica Moldova i estesusinut moral i
financiar de Uniunea European.. Odat cu intrarea Romniei n Uniunea
European,Republica Moldova a devenit vecinul Uniunii Europene i desigur
beneficiaz de politica de vecintate cuUniunea European. Aceste susineri
dinpartea UE pentru Republica Moldova, are ca iniiativintroducerea ca s
pregteascRepublica Moldova n practic a cerinelor UE, i desigur
integrareaacesteia n spaiul Uniunii Europene. n acest context, este de
apreciat faptul c investiiile n bugetul destat pentru dezvoltarea economic
a rii ajung, i UE este interesat de practicile politice i economice
aleRepublicii Moldova.La nivelul teoretico-normativ putem observa faptul c
dei investiiile din partearilor europene sunt prezente, totui muli
cetteni pleac spre occident, pentru ocuparea unui loc demunc mai
favorabil, i mai bine pltit.