Sunteți pe pagina 1din 10

INTRODUCERE

Tratatul este rezultatul negocierilor ntre statele membre, reunite n cadrul unei
conferine interguvernamentale, la lucrrile creia au participat i membrii Cmisiei
Europene i ai Parlamentului European. Tratatul a fost semnat pe 13 decembrie
2007 la Lisabona, urmnd s intre n vigoare dup ce va fi ratificat de ctre toate
statele membre potrivit propriilor reguli constituionale, stabilindu-se drept dat
probabil 1 ianuarie 2009.

Tratatul va permite adaptarea instituiilor europene i a metodelor de lucru,


precum i consolidarea legitimitii democratice a Uniunii i a valorilor sale
fundamentale.
Tratatul de la Lisabona modific Tratatul privind Uniunea European i
Tratatele CE, care sunt n vigoare n prezent, fr a le nlocui, venind n
ntmpinarea provocriilor viitoare, ale globalizrii, asigurnd cadrul legal i
instrumentele juridice necesare.
Cele mai importante modificri aduse de Tratat se refer la:
consolidarea poziiei Parlamentului European, care se va afla pe poziie de
egalitate cu Consiliul Uniunii Europene n ceea ce privete adoptarea celei
mai mari pri a legislaiei Uniunii Europene. Totodat Parlamentul va avea
noi atribuii privind legislaia, bugetul Uniunii Europene i acordurile
internaionale;
o implicare mai ampl a parlamentelor naionale datorit unui noi mecanism
care le permite s intervin pe baza principiului subsidiaritii;
stabilirea relaiilor dintre statele membre i Uniunea European, pentru fiecare
domeniu de activitate precizndu-se cui revine dreptul de aciune: statelor membre
sau Uniunii. Tratatul introduce o clasificare general a competenelor n trei
categorii:
competene exclusive: doar Uniunea are dreptul de a legifera n domenii precum
uniunea vamal, politica comercial comun sau concurena;
aciuni de sprijin, de coordonare sau completare: intervenia Uniunii limitndu-se la
susinerea aciunilor ntreprinse de statele membre. Domeniu de aplicare fiind
educaia, cultura sau industria.
competene partajate n toate celelalte domenii, distribuirea puterii legislative ntre
Uniune i statele membre realizndu-se pe baza principiului subsidiaritii.
Introducerea clauzei de retragere voluntar, care va permite fiecrui stat membru
s decid n mod individual, n orice moment, dac rmne sau nu n Uniune.

Procesul de ratificare difera de la un stat membru la altul. In unele


state, ca Irlanda, trebuie sa se organizeze referendum conform Constitutiei
nationale. Olanda a decis deja ca nu va mai organiza referendum pentru
ratificarea textului. Totusi, procesul de ratificare nu va fi unul care sa nu se
impedice de critici dar cele 27 de state membre UE au fot de acord sa
implementeze aceasta reforma a tratatului pina in 2009, an electoral
european. Cert este ca 21-23 iunie Lisabona este un prim pas dintr-un
moment istoric.

Tratatul de la Lisabona este diferit de Constitutia


Europeana, dar nu foarte.
Ceea ce se va numi Tratat de la Lisabona este diferit de vechea Constitutie
prin forma in care sunt facute reformele. Fiind o amendare a vechiului tratat
limbajul textului este foarte juridic, ca sa nu spunem greoi. Conventia
Europeana realizase Constitutia in ideea de a inlocui toate vechile texte
legislative de baza al Uniunii, si astfel textul era mult mai prietenos. In
plus in tratatul de la Lisabona intra noi optiuni opt-aut pe care statele
membre le-au negociat si care nu erau incluse in Constitutie. Aceasta este
principala diferenta de fond, pentru ca, desi scris mai complicat, Tratatul de
reforma face acelasi lucru-adapteaza arhitectura UE la situatia extinsa, UE-27
de state membre.

Presedintele UE
Dupa ratificarea tratatului de la Lisabona Uniunea Europeana va avea un
presedinte, dar comparatia care s-ar face cu presedintele Statelor Unite nu
este deloc corecta. Deocamdata, cel putin, Presedintele Uniunii Europene
ramine un simbol. O fata atasata Uniunii. Presedintele UE va fi, ca si pina
acum, Presedintele Consiliului Uniunii Europene, doar ca va fi aleasa o
anumita persoana, care va sta in aceasta functie timp de 30 de luni. Aceasta
persoana va fi un politician de top, ales in unanimitate de primii ministrii si
de presedintii statelor membre dar postului nu ii sunt atestate puteri
executive. Vechiul sistem de presidentie rotativa a Consiliului nu dispare, dar
se schimba. Noul tratat va prevedea o presidentie compusa din trei state
care vor prezida impreuna reuniunile ministrilor din Consiliu.

Consiliu UE
Statele membre au contriubui pentru o redistributie a voturilor statelor
membre in consiliu, care va fi realizata in mai multe faze in perioada 20142017.

Mini-Comisia Europeana

Tratatul micsoreaza numarul de comisari care vor activa in Comisie din


urmatorul mandat. Din 2014, comisarii vor ramine doua treimi din numarul
de state membre, cu o regula de rotatie corespunzatoare.

Parlamentul European UE27


Tratatul de la Lisabona redistribuie locurile din Parlamentul European
conform unei formule proportionale. Nici unul din statele membre nu va
putea avea mai mult de 96 locuri sau mai putin de 6. Numarul maxim de
deputati europeni va fi 750.

Ex-ministrul de Externe, actual Inalt reprezentant


Uniunea Europeana nu va avea un Ministru de Externe, asa cum au dorit
membrii Conventiei Europene cind au scris Constitutia. Negocierile dintre
statele membre au rezultat in denumirea postului <<Inalt Reprezentat al
Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate>>. Inaltul
Reprezentat va fi o pozitie inalta in arhitectura UE. Desi nu se poate substitui
ministrilor de externe, deoarece orice politica in acest domeniu, implementat
la nivel european, va trebui agreata in unanimitate de toate statele membre,
Inaltul Reprezentant va avea probabil o voce mai puternica pe scena
internationala decit oricare dintre ministrii de externe ai statelor membre
individual. Tratatul de la Lisabona prevede insa clar ca postul nu va
interfera cu responsabilitatile statelor membre in ceea ce priveste
formularea si implementarea politicilor lor externe.

UE-persoana juridica
Una dintre cele mai importante afirmatii ale Tratatului de la Lisabona este
faptul ca Uniunea Europeana va avea personalitate juridica-la fel ca un stat,
si nu ca o organizatie internationala. Uniunea Europeana semneaza tratate
de citiva ani buni si este membra a Organizatiei Mondiale a Comertului, de
exemplu. La fel cum s-au semnat tratatele internationale cu nume de Uniune
Europeana. Totusi, personalitatea juridica a UE nu era explicit recunoscuta in
propriile sale acte fundamentale pin acum. Declaratia politica atasata
Tratatului afirma din nou clar faptul ca are personalitate juridica, nu da
Uniunii Europene de a substitui statele membre in chestiuni pentru care nu a
primit mandat sa o faca.

Parlamentele nationale au greutate mai mare


Noul Tratat UE va acorda parlamentelor nationale un rol mai mare in luarea
deciziilor europene, chiar daca schimbarile in acest domeniu sunt destul de
limitate. Una dintre noutati este ca institutiile UE vor trebui sa notifice
parlamentelor nationale toate propunerile legislative facute la nivel
european, iar parlamentele vor avea 8 saptamini ragaz pentru a comenta
aceste propuneri inainte ca guvernele nationale sa inceapa sa le discute.

Mai important este ca, prin noul Tratat, parlamentele nationale vor putea
aduce contestatii legislatiei UE. Daca o treime dintre parlamentele nationale
au obiectii la adresa unei propuneri legislative, comisia trebuie sa o discute si
sa ia decizia dac sa o sustina in continuare, sa o amendeze sau sa o
retreaga. Daca comisia decide sa mentina propunerea in forma contestata de
catre parlamente, acestea nu au dreptul sa o conteste mai departe. Daca
contestatia vine din partea majoritatii parlamentelor nationale, iar Comisia
se hotaraste sa mearga inainte cu propunerea in forma contestata, intervin
Consiliul si Parlamantul European, care vor media confilictul.

Carta Europeana a Drepturilor Fundamentale


Tratatul de la Lisabona face referire la Carta europeana a drepturilor
fundamentale aceasta devenind intr-o anumita masura obligatorie pentru
toate statele membre. Exista si aici prevederi care asigura faptul ca
legislatiile nationale nu vor fi contrazise de Carta drepturilor fundamentale.
Textul Cartei in sine ramine intr-o anexa a tratatului.

Transfer de suveranitate-JAI
Tratatul de la Lisabona constituie un pas inainte in transferul de suveranitate
de la statele membre la Uniunea Europeana, dar este unul limitat. Au fost
extinse puterile comisiei, Parlamentului si Curtii de Justitie in domeniul
justitiei si afacerilor interne.
A fost inlaturata, de asemenea, in anumite domenii puterea de veto a
statelor membre. Statele au putere de veto pe politicile care cer decizii
unanime. Cel mai important domeniu scos de sub incidenta unanimitatii este
justitia si afacerile interne. UE va lua decizii cu majoritatea simpla in ceea ce
priveste domeniul cooperarii politienesti si al cooperari judiciara in materie
penala. De asemenea, tot in domeniul justitie si afaceri interne, noul Tratat
ofera curtii de justitie dreptul de a judeca cazuri pe baza legislatiei UE JAI, ca
azilul, vizele, imigratia ilegala sau cooperarea in materie juridica.
Tratatul mai scoate de sub incidenta unanimitatii citeva zeci de politici,
numeric mai multe decit celelalte tratate, dar mai putin importante. Un
exemplu sint regulile de stringere a datelor statistice in zona euro.
Mai important este ca noul Tratat permite votul majoritar pe propunerile
Inaltului reprezentant UE pentru afaceri externe si politica de securitate
privind implimentarea politicilor externe.
Unanimitatea este inlaturata si in ceea ce priveste legislatia privind
securitatea sociala a migrantilor, cu o clauza care permite unui guvern
national sa ceara votul unanim intr-o reuniune a Consiliului European daca
legislatia pe cale a fi adoptata contravine flagrant intereselor sale.

Sistemul de vot in Consiliu


Tratatul introduce un nou sistem de vot in Consiliu, ceva mai simplu. O
decizie trece dac 55% din statele membre (15 din 27) sint in favoarea ei sau
dac statele care voteaza pentru formeaza 65% din populatia UE. In prezent
statele membre au fiecare un numar de voturi in Consiliu direct proportional
cu numarul de cetateni. Astfel, o decizie este aprobata daca circa 255 de 345
de voturi sunt voturi pentru.

Simplificarea amendarii
Tratatul de la Lisabona introduce prevederi prin care Tratatul UE si politicile
europene sa fie mai usor de modificat de acum inainte, eventual fara
convocarea Conferintei Interguvernamentale. Asa numita ratchet clause
care permite statelor membre ca pe viitor, sa modifice chestiunile care pina
acum erau amendate prin unanimitate, doar prin majoritate.
Totusi, clauza nu se aplica pentru reforme institutionale fundamentale ale
tratatului, pentru care CIG va trebui in continuare convocata. De asemenea,
modificarile textului ramin aria de decizii unanime a statelor membre, iar
parlamentele nationale trebuie sa le aprobe.
Statut de membru in Consiliul de Securitate ONU?
Nu. Uniunea Europeana ramine o organizatie internationala, deci nu poate fi
membra a Consiliului de Securitate. Totusi, odata cu infiinatrea postului de
Inalt reprezentat UE pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, daca
statele membre ajung la o unanima privind o chestiune de pe agenda
Consiliului, statele care sunt membre ale Consiliului ii vor solicita lui Javier
Solana sa prezinte aceasta pozitie ONU. Voturile din Consiliul de Securitate
ONU apartin in continuare insa statelor membre.
In fapt, de altfel, Javier Solana nu este nici acum strain de prezentarea
pozitiilor comune UE in cadrul Consiliului ONU. Aceasta s-a intimplat de
citeva ori, fapt care nu a impedicat statele UE sa exprime pozitii diferite.
Tratatul include o declaratie politica care afirma raspicat ca Politica comuna
externa si de securitate nu va afecta nicicum statutul de membru in Consiliul
de Securitate al vreunei tari UE.

Unele dintre schimbarile pe care le aduce


Tratatul de la Lisabona:
1. Un articol la inceput TUE defineste clar valorile care stau la baza
Uniunii. Un altul stabileste obiectivele Uniunii.
2. Carta drepturilor fundamentale capata forta furidica si are valoare
juridica ca si tratatele, desi textul acesteia nu va fi inclus in tratate.

3. Proiectul de tratat prevede un nou temei juridic pentru aderarea


Uniunii la Conventia europeana privind drepturile omului. Consiliul va
decide in unanimitate, cu acordul Parlamentului European si aprobarea
statelor membre
4. Este consolidata democratia participativa, in special prin dreptul
cetatenilor la initiativa, care permite unui numar de cel putin un milion
de cetateni dintr-un numar semnificativ de state membre sa solicite
Comisiei sa ia o initiativa intr-un anumit domeniu.
5. Noua procedura bugetara asigura paritate deplina intre Parlament si
Consiliu in aprobarea bugetului general (nu se mai face distinctie intre
cheltuielile obligatorii si cele neobligatorii) si a cadrului financiar
multianual, care capata statut juridic obligatoriu.
6. In domeniul apararii, statele membre care au capacitatatile si dorinta
necesare pot dezvolta o cooperare structurata, care poate conduce la
un sistem comun de aparare. Se introduce o clauza de solidaritate:
daca un stat membru este victima unei agresiuni militare pe teritoriul
sau, celelalte state membre il ajuta si ii ofera asistenta prin toate
mijloacele care le stau la dispozitie.
7. Jurisdictia Curtii de Justitie este extinsa pentru a acoperi toate
activitatile Uniunii, cu exceptia politicii externe si de securitate comune
(dar incluzind controlul care restring drepturile cetatenilor).
Si altele.

Concluzii
In 50 de ani, Europa s-a schimbat, la fel ca intreaga lume.
Astazi, mai mult ca niciodata, intr-o lume globalizata in evolutie constanta,
Europa trebuie sa faca fate unor noi provocari. Europa secolului XXI-lea se
confrunta cu o serie de provocari: mondializarea economiei, evolutia
demografica, schimbarile climatice, aprovizionarea cu energie sau noile
amenintari la adresa securitatii.
Statele membre nu mai sunt in masura sa faca fata singure tuturor acestor
probleme fara frontiere. Pentru a gasi solutii si a raspunde preocuparilor
cetatenilor, este necesar un efort colectiv la nivel european. Europa trebuie
sa se modernizeze, sa dispuna de instrumente eficiente si coerente,
adaptate nu numai la functionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27
de state membre, ci si la transformarile rapide prin care trece lumea de
astazi. Prin urmare, regulile convietuirii, inscrise in tratate, trebuie revizuite.

Acesta este obiectivu tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007.


Tinind cont de evolutiile politice, economice si sociale si dorind, in acelasi
timp, sa raspunda aspiratiilor europenilor, sefii de stat si de guvern au decis
asupra unor noi reguli referitoare la amploarea si modalitatile actiunii viitoare
a Uniunii. Astfel, Tratatul de la Lisabona va permite adaptarea institutiilor
europene si a metodelor lor de lucru, precum si consolidarea legitimitatii
democratice a Uniunii si a valorilor sale fundamentale.
Tratatul de la Lisabona este rezultatul negocierilor intre statele membre,
reunite in cadrul unei conferinte interguvernamentale, la lucrarile careia au
participat Comisia Europeana si Parlamentul European. Inainte de a putea
intra in vigoare, acest tratat va trebui sa fie ratificat de fiecare dintre cele 27
de state membre, conforma propriilor reguli constitutionale.
Tratatul de la Lisabona modifica Tratatul privind Uniunea Europeana fara a il
inlocui. Tratatul va pune la dispozitia Uniunii cadrul legal si instrumentele
juridice necesare pentru a face fata provocarilor viitoare si pentru a raspunde
asteptarilor cetatenilor.
1.
O Europa mai democrata si mai transparenta, in care Parlamentul
European si parlamentele nationale se bucura de un rol consolidat, in care
cetatenii au mai multe sanse de a fi ascultati si care defineste mai clar ce
este de facut la nivel european si national si de catre cine.

Un rol consolidat pentru Parlamentul European: Parlamentul


European, ales direct de catre cetatenii UE, va avea noi atributii
privind legislatia, bugetul Uniunii Europene si acordurile
internationale. Prin faptul ca se va afla pe o pozitie de egalitate cu
Consiliu, care reprezinta statele membre, in ceea ce priveste
adoptarea celei mai mari parti a legislatiei UE.

voce mai puternica pentru cetateni: datorita initiativei cetatenilor,


un milion de cetateni din diferite state membre vor putea cere
Comisiei sa prezinte noi propuneri politice.

Cine si ce face: relatia dintre statele membre si Uniunea Europeana


va deveni mai clara odata cu clasificarea competentelor.

Retragerea din UE: Tratatul de la Lisabona recunoaste explicit,


pentru prima data, posibilitatea ca un stat membru sa se retraga din
Uniune.

2.
O Europa mai eficienta, cu metodele de lucru si reguli de vot
simplificate, cu institutii eficiente si moderne pentru o Uniune Europeana cu
27 de membri, capabila sa actioneze mai bine in domenii de prioritate
majora pentru Uniunea de astazi.

Un proces decizional eficient: votul cu majoritatea calificata din


Consiliu va fi extins in domenii noi politice, astfel incit procesul
decizional sa se desfasoare mai rapid si mai eficient. Incepind cu 2014,
calcularea majoritatii calificate se va baza pe sistemul dublei
majoritati, a statelor membre si a populatiei, reflectind astfel dubla
legitimitate a Uniunii. Dubla majoritate se obtine atunci cind o decizie
este luata prin votul a 55% din statele membre, reprezentind cel putin
65% din populatia Uniunii.

viata mai buna pentru europeni: Tratatul de la Lisabona amelioreaza


capacitatea UE de a actiona in diverse domenii de prioritate majora
pentru Uniunea de azi si pentru cetatenii sai precum libertatea,
securitatea si justitia ( combaterea terorismului sau lupta impotriva
criminalitatii). Intr-o anumita masura, Tratatul se refera si la alte
domenii, printre care politica energetica, sanatatea publica,
schimbarile climatice, serviciile de interes general, cercetare, spatiu,
coeziune teritoriala, politica comerciala, ajutor umanitar, sport, turism
si cooperare administrativa.

3.
O Europa a drepturilor, valorilor, libertatilor, solidaritatii si
sigurantei, care promoveaza valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor
fundamentale in dreptul primar european, prevede noi mecanisme de
solidaritate si asigura o mai buna protectie a cetatenilor europeni.

Valori democratice: Tratatul de la Lisabona specifica si consolideaza


valorile si obiectivele care stau la baza Uniunii. Aceste valori sunt
menite sa serveasca drept punct de referinta pentru cetatenii europeni
si sa arate ce anume are de oferit Europa partenerilor sai din intreaga
lume.

Drepturile cetatenilor si Carta drepturilor fundamentale: Tratatul de la


Lisabona mentine drepturile existente si introduce altele noi. In mod
special, garanteaza libertatile si principiile inscrise in Carta drepturilor
fundamentale si confera dispozitiilor acesteia forta juridica obligatorie.
Se refera la drepturi civile, politice, economice si sociale.

Libertatea pentru cetatenii europeni: Tratatul mentine si consolideaza


cele patru libertati, precum libertatea politica, economica si ssociala
a cetatenilor europeni.

Solidaritate intre statele membre: Tratatul de la Lisabona prevede


faptul ca Uniunea si statele membre actioneaza impreuna intr-un spirit
de solidaritate in cazul in care un stat membru este tinta unui atac
terorist sau victima unui dezastru natural sau provocat de mina omului.
De asemenea, se subliniaza solidaritatea in domeniul energiei.

Mai multa siguranta pentru toti: Uniunea ca beneficia de capacitate


extinsa de actiune in materie de libertate, securitate si justitie, ceea ce
va aduce avantaje directe in ceea ce priveste capacitatea Uniunii de a
lupta impotriva criminalitatii si terorismului. Noile prevederi in materie
de protectie civila, ajutor umanitar si sanatate publica au, de
asemenea, obiectivul de a intari capacitatea Uniunii de a raspunde la
amenintarile la adresa securitatii cetatenilor europeni.

4.
Europa ca actor pe scena internationala Instrumentele de politica
externa de care dispune Europa vor fi regrupate atit in ceea ce priveste

elaborarea, cit si adoptarea noilor politici, Tratatul de la Lisabona va oferi


Europei o voce mai clara in relatiile cu partenerii sai din intreaga lume. Va
utiliza forta dobindita de Europa in domeniul economic, umanitar, politic si
diplomatic pentru a promova interesele si valorile europene pe plan mondial,
respectind, in acelasi timp, interesele specifice ale statelor membre in
domeniul afacerilor externe.

Numirea unui Inalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si


politica de securitate, care va fi si unul din vicepresedintii Comisiei, va
creste impactul, coerenta si vizibilitatea actiunii externe UE.

Noul Serviciu european pentru actiune externa va oferi Inaltului


Reprezentant sprijinul necesar.

Uniunea va avea o personalitate juridica unica, ceea ce ii va intari


puterea de negociere determinind-o sa fie mai eficienta pe plan
mondial si un partener mai vizibil pentru tarile terte si organizatiile
internationale.

Progresele in domeniul politicii europene de securitate si aparare vor


mentine unele modalitati decizionale specifice, facilitind totodata o
cooperare consolidata in cadrul unui grup mai mic de state membre.

Tratatul de la Lisabona, dezbateri post-factum:


La Berlin s-a discutat, in cadrul Forumului Constitutionis Europe, despre
noul Tratat de la Lisabona, semnat la inceputul lui decembrie.
Jo Leinen, social-democrat si membru in Parlamentul European, e de parere
ca Uniunea Europeana are nevoie de decizii comune luate la Bruxelles, care
sa-i asigure functionalitatea.
Tratatele de la Roma din 1957, au stabilit o Uniune economica intre sase
dintre cele mai puternice state europene la acea vreme. Acestea propuneau
o piata comuna libera, care sa intareasca puterea economica a membrilor ei.
In 1993, Comunitatea Economica Europeana a devenit Uniunea Europeana,
iar Uniunea Europeana s-a extins treptat ca suprafata, dar in acelasi timp s-a
retras din punctul de vedere al regulamentelor, de la un tratat la altul.

Tratatul de reforma de la Lisabona, a dorit initial semnarea unei Constitutii


Europene, aceasta nefiind posibila, deoarece Franta si Olanda au respins-o
prin referendum, cu 55%, respectiv 61% impotriva. Insemnatatea acestei
comunitati in Europa s-a schimbat deci, fata de ceea ce era planificat initial:
puterea politica a UE a devenit tot mai mare, la nivel global, iar cea
administrativa, din ce in ce mai mare asupra statelor membre. De aici si
euroscepticismul, aratat de-a lungul timpului de anumite grupuri de interese.
Social-democratul german, Jo Leinen, a declarat la Berlin ca tarile care nu au
acordat o sansa Constitutiei Europene, au reprezentat o frina pentru
functionarea optima a Uniunii. El a mai considerat foarte important faptul ca
prin Tratatul de la Lisabona, puterea de decizie a statelor membre va fi
masurata in functie de numarul populatiei acestora.
Prin Tratatul de la Lisabona, sistemul de vot va lua in considerare numarul
populatiei statelor membre, iar in 50 de domenii administrative, votul minim
va fi inlocuit cu votul majoritar. Aceasta miscare va limita binenteles politica
nationala in favoarea Charter-ului de Drepturi fundamentale, va stabili un
presedinte Comisiei Europene cu un mandat de doi ani si jumatate, ce se
poate reinnoi, si un Ministru de Externe, care va reprezenta Uniunea
Europeana pe plan mondial.
Acest document complicat, numit Tratatul de la Lisabona, pe care, sa-l
intelegi trebuie sa citesti toate tratatele precedente, a stirnit din nou
intrebari si chiar controverse, legate de cit timp vom mai putea vorbi de
identitate si suveranitate nationala, sau unde ar trebui sa stea limita puterii
Uniunii. Va functiona acest sistem in care unele state vor fi obligate sa faca
ceea ce altele vor, prin votul majoritatii? Revista The Economist a scris ca
adevaratele efecte ale unui tratat se vad abia dupa multi ani.
Tratatul in sine are 287 de pagini si multi oameni politici si jurnalisti vorbesc
despre continutul lui fara sa aiba o idee clara despre acesta.

Bibliografie:
1.Tratatul de la Lisabona (decembrie 2007).
2. http://www.sursa.md.
3.Drept institutional al UE,Natalia Suceveanu si Stela Buiuc.
4.Revista The Economist
5.Jurnalul Oficial al Uniunii europene
(http://www.ecb.europa.eu/ecb/legal/pdf/ro_lisbon_treaty.pdf)