Opitz Ioana

Grupa 103
PPP
Pedagogia Invatamantului Primar si Prescolar , ID
Psihologia varstelor/ dezvoltarii

Lect univ dr. Bucur Cristian

1.Evidentiati aspectele critice in adaptarea copilului la gradinita/scoala.

Varsta scolara, denumita si copilaria a treia ,se distinge prin orientare

obiectiva a intereselor , diminuarea egocentrismului , sociabilitate crescuta
dar inca nedeferentiata, toate acestea pivotand in jurul constructivismului,
ca trasatura, care isi cauta tot mai multe prilejuri de a se exercita si de a se
impune ca dominata.
Mica scolaritate este perioada cand se modifica substantial regimul de
munca si de viata , caracteristicile tensionale si vectoriale, generate de
evenimente care domina si marcheaza tabela de valori a scolarului mic.
Scoala introduce in fluxul activitatii copilului un anumit orar , anumite
planuri si
programe cu valoare structurata pentru activitate.
Mediul scolar in care copilul de 6 ani este primit, este complet diferit de
cel familial,
el fiind creat, cum observa M.Debess, nu pentru a distribui satisfactii afective
, ci pentru o
munca disciplinata , continua, organizata.
La intrarea in scoala potentialul creativ a copilului intra intr-un pasager
con de umbra
dupa acest palier , creativitatea cunoaste un reviriment substantial.Formele
sale de manifestare sunt dintre cele mai diverse , in functie de interesele
copilului , dar si de aptitudinile sale speciale.
Scoala constutuie un mediu care, in locul unui grup restrans (cel de joc),
ofera
copilului o colectivitate si un loc de munca cu numeroase intrepatrunderi
mentale, afective,
morale- care se constituie ca un importamt resort al dezvoltarii lui psihice.
Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare presupune o oarecare
maturitate
din partea copilului , care sa-I insufle capacitatea de a se lipsi de
afectivitatea ingusta din
mediul familial si de interesele imediate ale jocului , pentru a patrunde intrun nou univers de
legaturi sociale si a-si asuma indatoriri. Studiile de specialitate inregistreaza
dificultati
multiple de adaptarea generate fie de o baza psihofiziologica precara, fie de
fixatiile si
conflictele afective de sorginte sociofamiala, fie de insusi mediul scolar.
Maurice Debesse spune ca scoala il invata pe fiecare individ sa se situeze
printre

semeni , ii comunica coplului acea capacitate de mladiere sociala absolut

necesara adaptarii
scolare.
Observarea comportamentelor concrete ale copiilor, convorbirile cu
parintii, cu
educatorii si copiii sugereaza existenta unei simptomatologii a trecerii si
implicit, a adaptarii
de la copilaria prescolara, dominata de structurile si motivele activitatii
lucide, la copilaria
scolara, ce tinde a se aseza sub influenta dominanta a structurilor si
motivelor activitatii de
invatare.
Perioada de tranzitie si de adaptare poate sa nu se consume la fel
pentru toti copiii.
Sunt prescolari, care aflati in pragul scolaritatii, manifesta o simptomatologie
negativa in raport cu modelul conduitelor din gradinita.Parintii relateaza
despre dificultatea
de a gasi un limbaj comum cu acesti copii, care, parca pe neasteptate, s-au
schimbat foarte
munt :au devenit capriciosi, neascultatori,chiar impertinenti.
O alta categorie de prescolari, aflati si ei in pragul scolaritatii,
manifesta , potrivit datelor de cercetare, o conduita diferita de cea descrisa
mai sus:se comporta neconflictual, sunt linistiti, ascultatori, nu protesteaza in
fata cerintelor adultilor., se ocupa mult cu jocul , preferandu-l invataturii.
In ipostaza de scolari in clasa intai, copiii din prima categorie, in a caror
conduita de
prescolari se observasera indiciile unor fenomene de criza, isi modifica iarasi
brusc conduita.Ei
reusesc sa depaseasca dificultatile din etapa precedenta, isi amelioreaza
simtitor conduita si
reintra in mormal.
Copiii din cea de-a doua categorie , in a caror conduita nu se observasera
fenomene de
criza , inclina si ei spre o conduita negativa o data cu intrarea in scoala,
devenind asemanatori
cu cei din prima categorie si comportandu-se asa cum se manifestau acestia
inaintea
debutului scolaritatii
Necoincidenta nivelurilor de pregatire pentru adapterea la sarcinile scolare
se poate
exprima fie in faptul ca instalarea premiselor trecerii la invatatura se produce
inaintea
racordarii formale la noua activitate si atunci, copilul, nesatisfacut de
realitatea vechii sale

pozitii sociale , acorda mai putina atentie jocului, inlocuindu-l cu alte

activitati pana ce intra
in contact cu scoala, fie ca formarea premiselor ramane in urma trecerii
formale la activitatile
de tip scolar, si atunci , copilul, mergand la scoala in conditii de insuficienta
maturizare
psihologica, resimte insatisfactie de pe urma noii sale pozitii sociale, pe care
o percepe ca
factor frustator, de intrerupere a continuitatii activitatii datatoare de
satisfactii, jocul.
Decalajul dintre polul social obiectiv si polul psihologic subiectiv(nivelul
de
pregatire interna pentru scoala) genereaza disonante prentru ambele
categorii de copii, aflati
in pragul scolaritatii.Ei vor strabate o faza critica, de criza, cu sensuri
motovationale diferite
pentru unii si pentru altii:primii traind insatisfactia, disconfortul emotional ca
urmare a
prelungirii unui status rol ocupational ce a inceput sa nu mai fie agreat, cei
din categoria a
doua traind disconfortul ca urmare a nereusitelor si a situatiilor jenante care
le creeaza un
status- rol ocupational ce n-a inceput inca sa fie agreat.In consecinta, vor
aparea
simptomatologii comportamentale negative in ambele cazuri.
Declansand un proces de adaptare la un mediu si la uin sistem de
solicitari foarte
diferie ca structura , climat, functionare- , de cel de familie si de gradinita,
scoala isi
exercita de fapt calitatea ei formatoare asupra evolutiei psihice a copilului.
Aparitia motivatiei pentru invatatura este regizata de legea succeselor si a
Insucceselor.
Concret, daca debutul scolaritatii se face sub o zodie buna, in sensul ca
micul scolar
raporteaza o serie de succese , acest lucru va influenta favorabil in opinia
cadrului didactic si
a clasei, primind emblema de elev bun, in virtutea careia ii vor fi trecute cu
vederea
eventualele erori sau lacune.Un asemenea debut fericit il va atentiona si
asupra cailor pe care
le-a urmat pentru a dobandi aceste mici victorii scolare.
Daca elevul incepe cu un sirag de note proaste,de reprosuri, el va fi
pecetluit cu statutul de elev mediocru,iar posibilele sale momente de
inspiratie ulterioara la lectii, vor fi privite cu

maxima circumspectie si suspiciune de catre dascal, ele nereusind sa disloce

parerea
initiala.In timp, datorita efectelor didascogene cumulative , cauzate de opinia
eronata a
dascalului, elevul va abandona cursa, complacandu-se in apele caldute si
cenusii ale
mediocritatii.
Adaptarea colar implic att obinerea performanelor colare, ct i
acomodarea la
grupul colar, pe baza asimilrii unor valori sociale specifice vrstei. ntre
reuita colar i
adaptarea la colectivul colar exist o relaie puternic, exprimat de tipul
definirii
noncognitive a succesului colar ca indicator al adaptrii; elevul nregistreaz
insuccese
colare atunci cnd e inadaptat la mediul colar, la colectivul clasei sale,
cnd triete o
situaie de excludere sau de conflict. Odat cu frecventarea colii, cmpul
relaional al
copilului se diversific i se mbogete prin stabilirea relaiilor cu
covrstnicii, relaii bazate
pe egalitate i reciprocitate.
Aadar, procesul de socializare n coal se caracterizeaz prin implicare
social,
presiunea mai mare a expectanelor adulilor, contextul clasei de elevi i
procesul de
comparare social, care influeneaz nsuirea normelor sociale.

2. Conspect din cartea : Harwood, R, Miller S.A., Vasta R.

2010. Psihologia copilului. Ed Polirom

Capitolul 3 : Contextul biologic al dezvoltarii

MECANISMELE MOSTENIRII GENETICE

GENELE SI COMPORTAMENTUL
INTERACTIUNEA GENE-MEDIU
BOLILE GENETICE
MODALITATILE DE A DEVENI PARINTE

MODALITATILE DE A DEVENI PARINTE

Infertilitatea si cauzele cel mai des intalnite

Infertilitatea este definita ca esecul de a se reproduce dupa un an de relatii sexuale fara

utilizarea contraceptivelor. O sursa obisnuita a infertilitatii feminine este blocarea tubului
fallopian. Deteriorarea calitatii ovulelor ( deobicei datorita varstei) este o alta cauza.

Cea mai frecventa cauza de infertilitate masculina este numarul scazut de spermatozoizi, care
poate aparea din diverse motive.

Fertilizarea in vitro

Prin fertilizarea in vitro ( FIV) , mama primeste medicamente pentru stimularea producerii
ovulelor, dupa care un ovul matur este fecundat intr-o eprubeta. In majoritatea cazurilor,
spermatozoidul provine de la sotul sau partenerul mamei, desi nu intotdeauna se intampla acest
lucru. In termen de 24 de ore, ovulul fecundat este introdus in uter. Daca procedura este reusita,
rezultatul este o sarcina normala.

Exemple de tipuri de tehnologii de reproducere asistata (TRA) pe care le pot folosi

familiile

In cazul in care problema este infertilitatea masculina, este utilizata uneori inseminarea
asrtificiala cu donator. In aceste cazuri, copilul este legat genetic doar de mama, nu si de tata.
In cazul donarii de ovul , este folosita o femeie donator, iar copilul este legat genetic doar de tata.
In cazul mamei surogat, o alta femeie poarta sarcina pentru eventualii parinti; copilul poate fi
inrudit cu ambii parinti ( daca atat ovulul, cat si spermatozoidul au fost donate) sau numai cu
tatal ( daca a fost folosita inseminarea).

Tendintele actuale din adoptiile care au loc in Statele Unite

In recensamantul din 2000 au fost incluse pentru prima data intrebari despre frecventa si natura
adoptiei. In acel moment erau 2,1 milioane de copii adoptati in Statele Unite, reprezentant 2,5%
din copiii sub 18 ani. A fost o usoara tendinta de crestere a numarului de adoptii in anii 90.
Recensamantul nu a facut diferenta intre adoptiile intre rude si celelalte forme; alte surse au
estimate ca intre 40 si 50 % din adoptiile din Statele Unite sunt facute de catre rude.

Recensamantul a aratat ca putin peste 15% din copiii adoptati veneau din alte tari, tarile asiatice
reprezentand aproape jumatate din total. Acest procent a crescut in ultimii ani.
Aproximativ 53% din copiii adoptati au fost fete, in parte datorita politii din China de a avea un
copil.

3. Analiza transversala a unei subetape din ciclul adultului sau adolescentului (la
alegere) folosind stadialitatile lui Piaget (dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea
morala), Vigotski (dezvotarea intelectuala- limbaj), Kohlberg (dezvoltarea morala),
Freud (dezvoltarea afectiva) si Erickson (dezvoltarea socio-afectiva).

Perioada adolescentei ( 14-18/20 ani)

Adolescea (14/18-20 ani) se caracterieaz prin intelectualizare intens, prin imbogatirea si

largirea incorporarii de conduite adulte. Adolescentul cauta mijloace prin care sa fie i sa apara in
ochii celorlalti. Este interesat de responsablitati, individualizarea i constiinta de sine devin mai
dinamice si capata dimensiuni noi de demnitate i onoare. Gustul personal are mai mare
pregnanta si se poate sustine i demonstra.
Acesta se integreaza treptat, cucereste o anumita pozitie in ierarhia sociala, preponderent
educationala. Pornirile de independenta manifeste se tempereaza treptat. Adolescentul si adultul
opereaza n aprecierea celuilalt cu criterii valorice.

STADIALITATI

Erik Erikson

Jean Piaget

stadialitatea socio-efectiva
dezvoltarea intelectuala
dezvoltarea morala

Lev Vigotsky

dezvoltarea intelectuala si lingvistica

Sigmund Freud

sexual - afectiva

Lawrence Kohlberg -

dezvoltarea morala

Carol Gilligan

dezvoltarea morala

Erik Erikson - stadialitatea socio-efectiva

Adept al scolii freudiene, Erikson se indreapta catre o viziune noua a aparatului psihic, luand in
considerare dimensiunea culturala si sociala in formarea EULui. Acesta promoveaza ideea
existentei unor componente duale (pozitive si negative- proprietate a afectivitatii) aflate n
opozitie n fiecare din cele 8 stadii sau cicluri ale vietii : INITIATIVA si RETRAGERE.
Erik Erikson a dezvoltat teoriile lui Freud si a ajuns la concluzia ca premisa dezvoltarii unei
personalitati sanatoase este rezolvarea conflictelor dintre individ i societate. El a identificat 8
stadii ale dezvoltrii psihosociale. n fiecare stadiu individul se confrunt cu un alt tip de
conflict. De modul n care sunt rezolvate conflictele depinde progresul individului. Erikson
considera:
-

ca fiecare etapa de dezvoltare este caracterizata prin evenimente si conflicte, sarcini

specifice de rezolvat pe care copilul, si mai tarziu adolescentul, adultul trebuie sa le
parcurga si sa le solutioneze adecvat pentru fiecare varsta sau etapa specifica

ca personalitatea individului este un produs al modului cum au fost solutionate aceste

crize sau conflicte; aceste stadii de dezvoltare au mai fost numite si crize de dezvoltare

Erik Erikson, descriind cele opt stagii de dezvoltare psihosociala, atribuie perioadei de
adolescenta nevoia rezolvarii conflictului dintre identitate si confuzia de rol. El considera ca
in adolescenta, individul trebuie:

sa isi pastreze un anumit sentiment de stabilitate in raport cu sine avand in vedere faptul
ca in aceasta perioada trece printr-o varietate mai mare de situatii si interactioneaza cu un
numar tot mai mare de persoane

ca trebuie sa-si rezolve si sa infrunte criza de identitate; aceasta rezolvare se face

satisfacator in conditiile in care si celelalte stadii au avut o rezolvare pozitiva

Adolescena reprezinta criza centrala a intregii dezvoltari(Erickson). De rezolvarea

acestei crize depinde dezvoltarea ulterioara a individului.
Caracteristici ale dezvoltarii socio-afective:
-

se confrunta cu problema unor alegeri, in conformitate atat cu dorintele si nevoile sale,

cat si cu totalitatea si varietatea constrangerilor sociale;

viata sociala devine mult mai complexa ; i i se prezinta o infinitate de modele umane din
care poate alege ; isi pune mai mult decat oricand intrebarea cine sunt eu? sau cum si
prin ce ma deosebesc de ceilalti?.

se integreaz n diferite grupuri sociale care solicita interpretarea unei mari varieti de
roluri, deseori contradictorii;

sentimentul apartenenei la grup este puternic;

- la inceput, grupurile de obicei sunt omogene din punctul de vedere al sexului, relaiile
dintre biei i fete sunt slabe; interesul fa de cei de sex opus crete , disimulandu-se sub masca
agresivitii sau a dispreului afiat ostentativ;
- la liceu, relaiile cu cei de aceeai vrst au o intensitate maxim; se formeaz grupuri
mari, alctuite din fete i biei; se simte independent, eliberat de subordonarea fa de aduli, se
poate afirma, i poate manifesta originalitatea;
- spre sfarsitul perioadei influena grupului de prieteni poate scade; grupurile mari se
frmieaz i se formeaz grupuri mici alctuite din cteva perechi;
-

dornic sa isi afirme propria personalitate, sa se afirme ca individ cu trasaturi, abilitati si

potentiale unice, care il deosebesc atat de parinti, cat si de restul indivizilor;

construirea identitii nseamn c nsuirile solicitate de aceste roluri contradictorii sunt

integrate, sintetizate i se formeaz o imagine unitar a Eului (Eu sunt eu, i atunci cnd
sunt singur, i cnd m supun prinilor, i cnd organizez activitatea colegilor);

odata cu ntrirea identitii eului se intensific ncrederea n sine, iniiativa, autonomia,

crete capacitatea de a lua decizii i scade frecvena comportamentelor opoziioniste,
demonstrativ-nonconformiste;

eecul formrii identitii duce la confuzia de roluri care este nsoit de nesiguran,
nencredere n sine, sentimente de inferioritate, instabilitate n relaii, tendina de a
renuna uor ;

cautarea de sine este insotita de repercursiuni in plan afectiv si al relatiilor cu parintii;

perioadele euforice alterneaza cu perioadele de dezinteres, lipsa de activitate, iritare,
egocentrism, depresie;

apare o rigidizare a granitelor interpersonale ; din cauza dorintei sale de independenta se

poate produce o ruptura fata de sistemul familial prin retragere in sine sau printr-o
atitudine rebela;

imaginea idealizata asupra parintilor se diminueaza, deoarece compara parintii cu alti

adulti si exagereaza asupra slabiciunilor si greselilor pe care le fac acestia;

tensiunile si conflictele sunt mai frecvente n prima parte a adolescenei; intensitatea i

durata conflictelor depind att de adolescent, cat si de atitudinea parintilor;

relatiile cu parintii au de suferit : uneori doreste sa fie tratat ca un adult, barbat sau
femeie, ca un om care stie ce vrea, avand clar definite valorile (pentru care e dipus sa
se certe ingrozitor atunci cand ii sunt puse sub semnul indoielii) si scopurile sale in viata
(chiar daca tata zice ca o sa mor de foame cu pictura, eu ma fac pictor!), iar alteori cere
parintilor, direct sau indirect, sa l ndrume si sa i mprumute din valorile lor; parintii
sunt deseori derutati de variabiliatea optiunilor profesionale ca si de dificultatea
intelegerii motivelor care stau la baza acestor optiuni (motive care, de altfel, nici
adolescentului nu ii sunt clare);

sunt constienti ca a trai intr-o societate presupune conformarea la niste norme ; dar intre
adolescenti si regula se da o lupta de principiu, ce e motivata de aceeasi nevoie de
independenta, unicitate si libertate; cautarea limitelor proprii inseamna renegocierea
regulilor si scaderea controlului parental;

presiunile puternice din partea parintilor sau a societatii pot determina dezorientarea si
disperarea; acestea au ca rezultat instrainarea fizica sau psihica de mediile normale, iar in
cazurile extreme, o identitate negativa;

cei care provin din familii prea apropiate si excesiv de incarcate afectiv se vor simti
impovarati de aceste legaturi familiale atunci cand va veni vremea sa treaca de la
dependenta la independenta;

fetele se dezvolta diferit privind dezvoltarea identitatii; manifesta tendinta de amanare a

dezvoltarii identitatii pana la gasirea partenerului de viata, care are un rol important in
determinarea statutului lor;

relaiile interpersonale din perioada adolescenei sunt ngreunate de egocentrismul

caracteristic acestei perioade; este capabil de a nelege alte puncte de vedere, dar are
greuti n a diferenia ceea ce se refer la alii, de ceea ce se refer doar la el nsui;

din egocentrismul specific adolescenei rezult i alte dou fenomene caracteristice ale
acestei etape: impresia de a fi mereu n centrul ateniei i credina de a fi unic i
invulnerabil ;

vehiculeaza ideea ,,conflictului dintre generatii : au tendinta de a se centra pe un singur

aspect al problemei, si de a nu lua n considerare multe alte aspecte practice, pe care le
iau n considerare adultii; vad lucrurile n alb si negru, n timp ce adultii, datorita
experientei de viata, vd si nuanele de cenusiu ; sunt idealisti si au impresia c adultii
sunt depasiti, incapabili de a ntelege problemele esentiale;

sentimentul demnitatii personale capata o intensitate deosebita; este preocupat pentru a

dobandi recunoasterea si respectul celor din jur.; ignorarea de catre parinti si cadre
didactice a acestei particularitati poate dauna serios echilibrului psihic, integrarii
(socializarii) optime a adolescentului.

J.Piaget - dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea morala

Teoria lui J. Piaget privind stadiile rationamentului moral a evidentiat aspectul cognitiv al
dezvoltarii morale, modul in care copiii apreciaza ceea ce este bine sau rau. Moralitatea va
constitui parte importanta a socializarii sale. Exista o progresie treptata in simtul moral al
copilului. Acesta parcurge :
- stadiul moralitatii heteronome (realism moral) - disciplina este impusa de catre autoritati ,
copilul accepta regulile lor;
-o actiune este judecata in functie de
dimensiunea consecintelor, decat in functie de intentiile individului;
-rationamentul moral este influentat de
egocentrism;
- stadiul moralitatii autonome(relativism moral) - poate gandi singur si moralitatea sa poate fi
un produs mai degraba al propriului rationament, decat al constrangerilor altor persoane;
-regulile sunt stabilite prin negociere si
acceptare in cadrul grupului social
-judecatile de bine sau rau se bazeaza pe
intentii dar si pe consecinte

Eu cred ca un adolescent aflat la inceputul perioadei poate oscila intre cele doua stadii. Pe
masura ce creste, dezvoltarea cognitiva si experienta sociala vor juca un rol important in
transferul de la un stadiu la altul(Piaget), ajungand ca spre sfarsitul acestei perioade el sa se
incadreze in stadiul moralitatii autonome .
In mare parte datorita diferitelor deficiente cognitive descrise de Piaget, adolescentii
(14/15 ani) tind sa judece fie in baza unor reguli concrete, invariabile (Este intotdeauna rau sa
furi sau Voi fi pedepsit daca fur), fie in baza regulilor societatii (Oamenii buni nu fura sau
Ce-ar fi daca toti ar fura?). Unii dintre ei pot fi capabili sa gandeasca probleme morale
complexe : pedeapsa cu moartea, criza mondiala, saracia extrema. Gandirea , in aceasta
perioada , este insa influentata foarte mult de starile emotionale. Perioada ,,bombardamentului
hormona nefiind terminata, ei sunt influentati in mare parte, in formarea unor convingeri morale
, de emotii.
Adolescentii(16-18/20 ani) pot rationa si intr-un plan superior, atingand, in mod tipic,
faza operationala formala de dezvoltarea cognitiva a lui Piaget. Prin faptul ca pot intelege
principii morale largi, ei realizeaza si ca moralitatea nu inseamna totdeauna doar alb si negru si
ca un anume conflict poate avea loc si intre doua norme acceptate din punct de vedere social. Ei
sunt mai sofisticati si mai dezvoltati moral, dar nu sunt inca adulti. Pana la aceasta varsta ,
trebuie sa aiba o idee clara despre bine si rau si simtul responsabilitatii pentru faptele lor mai
dezvoltat. Din pacate insa, asumarea consecintelor propriilor fapte, depaseste de multe ori
aceasta perioada.

Lawrence Kohlberg - dezvoltarea morala

L. Kohlberg a continuat studiile asupra dezvoltarii morale interesat fiind de modul in care
oamenii ajung sa rezolve diverse dileme morale, construite pe conflictul dintre a respecta regula
morala si a o incalca, in urma unei presiuni individuale si reale. El a fost mai putin interesat de
raspunsul in sine , cat de argumentatia folosita. A studiat judecata morala si nu comportamentul
moral. A identificat trei nivele distincte cu cate doua substadii fiecare:
1. Nivelul premoral/preconventional(4-10ani) I) stadiul moralitatii ascultarii
-II) stadiul hedonismului instrumental naiv

2. Nivelul moralitatii conventionale(10-13 ani) III) stadiul moralitatii bunelor relatii

-IV) stadiul moralitatii legii si ordinii
3. Nivelul autonomiei morale/interiorizarii si acceptarii personale a principiilor
morale(dupa 13 ani, tinerete /niciodata) - V)stadiul moralitatii contractual
-VI)stadiul moralitatii principiilor individuale de
conduita
Cercetarile lui Kohlberg au aratat ca majoritatea adolescentilor aflati la inceputul
perioadei se afla la nivelul moralitatii conventionale (stadiul moralitatii legii si ordinii) si
spre sfarsitul perioadei, ei dobandesc nivelul autonomiei morale( stadiul moralitatii
contractuale)
In zilele noastre, dinamica si caracterul relatiilor sociale, sistemul de valori al familiei,
anturajului, societatii in sine influenteaza foarte mult dezvoltarea morala a adolescentului.
Din aceasta cauza, am intalnit adolescenti care, din punct de vedere al dezvoltarii morale, se
regasesc in toate nivelele enuntate de Kohlberg.
O parte dintre adolescentii de 14-15 ani:
-

apreciaza caracterul moral al unei actiuni tot in functie de consecinte

esentiala este recunostinta celor din jur/ si ceilalti la randul lor il vor ajuta in situatii
dificile

gandesc ca a fi moral inseamna ca trebuie sa primeasca tot atat cat daruiesc celorlalti

considera ca o regula trebuie sa fie respectata mai ales daca ea permite satisfacerea
propriilor interese

este inca puternic influentat de etichetele culturale ale anturajului

pot urmari in continuare evitarea pedepsei sau obtinerea de recompense

acorda importanta parerilor celorlalti doar daca rezultatul este in favoarea lor
Aceste caracteristici ii situeaza la nivelul preconventional. Fara a fi considerati

reprezentanti ai perioadei, ei exista si se manifesta datorita unui egocentrism dezvoltat si sustinut

de mediul social din care provin. Atentia societatii, prin institutiile sale, trebuie indreptata asupra
lor si ajutatati sa-si insuseasca un sistem de valori acceptat de majoritatea.
Majoritatea adolescentilor de 14/15-16 ani :
-

manifesta interes pentru parerile celorlati

respecta reguli din dorinta de a fi laudat (III)

judeca faptele tinand cont si de intentii, nu numai de consecinte(III)

isi creaza obisnuinta de a mentine apropierea si aprobarea grupului de prieteni ;chiar daca
grupul nu este privit cu ,,ochi buni de familie, in interiorul lui ei sunt vazuti ca persoane
loiale, de gasca, bune (III)

considera ca sunt morali daca judecatile morale si faptele lor sunt in concordanta cu
asteptarile celor importanti din viata lor(III)

poseda dorinta de a-i ajuta pe cei din jur, devin empatici(III);

isi manifesta dragostea, loialitatea, recunostinta si respectful; loialitatea fata de grup

devine tot mai importanta; minciuna sau inselatoria in cadrul grupului determina
pedepsirea (III)

atentia lor se indreapta spre respectarea legilor si ordinii (IV)

considera ca ele trebuie respectate mai degraba pentru a nu aparea sentimentul de

vinovatie si dezamagire (IV)

pe masura ce latura cognitive se dezvolta, inteleg ca legile trebuie respectate pentru ca fac
parte dintr-un sistem care face legile(IV)

condamna pe cei care le incalca(IV)

mai mint ocazional pentru a-si proteja un prieten ; examineaza valorile morale care intra
in conflict cu ale sale, le inlatura repede si, de regula, se asociaza cu persoane care au
aceleasi valori si urmeaza aceleasi reguli(IV)
Aceste caracteristici ii situeaza la nivelul moralitatii conventionale, parcurgand ambele

stadii. Adolescentii devin atenti la standardele morale ale parintilor, profesorilor si adultilor.
Condamna neconcordanta dintre fapte si vorbe, condamna neconcordantele in general si vor
incerca sa-si fac propriile standarde morale.
Adolescentii la 16-18 ani:
-

se identifica cu grupul de referinta, datorita faptului ca au aceleasi drepturi si datorii (V)

punctele lor de vedere pot intra in contradictie cu cele legale(V)

considera ca legile nu sunt intangibile, nu le absolutizeaza

pot intelege ca sunt instrumente pentru buna functionare a societatii, ca mai presus de
regulile acceptate de persoane importante din viata lor, sunt legile, traditiile societatii in
care traiesc (V)

pot intelege si ca unele norme si legi pot intra in contradictie cu bunele intentii ale unor
persoane(V)

binele este judecat in relatie cu opinia majoritatii dintr-o societate particulara; regula
este ,,cel mai bun pentru cei mai multi(Birch, 2000)(V)

pot ajunge sa inteleaga pot ajunge sa judece ca un comportament este moral daca se
respecta autoritatea si legile care mentin ordinea sociala(V)
Acesti adolescenti se incadreaza la nivelul autonomiei morale, stadiul moralitatii

contractuale.
Cercetarile facute au demonstrat insa ca aproape jumatate dintre adolescenti si chiar adulti
raman la stadiul moralitatii conventionale. Educati in spiritul respectarii normelor, legilor, ei vor
ajunge ca toata viata sa le respecte pentru ca ,,asa trebuie sau ca ,,asa au procedat si altii.
Dezvoltarea morala se realizeaza in stransa legatura cu cea cognitiva, judecata morala
modificandu-se in functie stadiul intelectual.

Lev Vigotsky - dezvoltarea intelectuala si lingvistica

In teoria sa, Lev Vgotski arata ca mediul social este la fel de important in dezvoltarea cognitiva
a individului ca si maturizarea biologica. Conceptia sa despre limbaj subliniaza faptul ca limbajul
nu este doar un proces cognitiv, ci si un instrument de angajare in actiunea sociala. Dezvoltarea
limbajului nu se face doar pe baza cognitiva, ci si pe baza sociala. El a emis teoria cum ca fiecare
copil are o zona de potential cognitiv, pe care a denumit-o zona dezvoltarii proximale(ZDP).
ZDP reprezinta dezvoltarea cognitiva pe care copilul nu o poate gestiona singur, dar poate face
acest lucru cu ajutorul altor persoane. EL a sustinut ca , atunci cand un copil isi va dezvolta
cunostintele ghidat de catre un adult, va ajunge la solutii mai elaborate decat daca ar face-o
bazandu-se pe potentialul existent la acel moment. A considerat ca dezvoltarea cognitive are loc
dinspre exterior inspre interior, numind-o ,,legea generica a dezvoltarii culturale.
Principii fundamentale :
Copiii construiesc cunoaterea in mod activ

 Interaciunea social i mediul cultural orienteaz dezvoltarea cognitiv

Invarea se bazeaz pe inovaiile sociale
Cunoaterea este creat prin interaciuni cu ali oameni i obiecte, n context cultural
Persoanele mai puin abilitate nva de la cei care tiu/ pot mai mult
Pornind de la principiile acestei teorii, caracteristicile perioadei sunt:
-

adolescentii se incadreaza in al treilea stadiu stadiul limbajului interiorizat, pentru

sine; prin acest tip de limbaj i pot direciona gndirea i propriul comportament.
dezvoltarea acestui tip de limbaj permite dezvoltarea tuturor formelor gndirii i

desfurarea funciilor mentale superioare; poseda gndire verbal

este capabil de limbaj coerent, nsuit n strns interdependen cu gndirea si

influentat de mediul social

prin limbaj, i formeaz un sistem de noiuni i de cunotine
se cristalizeaz memoria semantic creand posibilitatea formularii de judecai i
raionamente; plasarea cuvintelor n cadrul retelei semantice dezvoltate n timp, permite

comunicarea i ntelegerea
relatiile sociale de care dispune ii influenteaza limbajul si gandirea; exista diferente la
nivel de volum de vocabular, modalitate de exprimare, capacitate de transmitere a unui

mesaj intre mediul urban si cel rural, intre zone geografice

relatiile sociale i deschid calea spre un limbaj ce va apartine contextului social
limbajul este un instrument, un mod de exprimare a propriei personaliti
caut cuvinte i expresii, i nuaneaz vorbirea pentru a putea face fa solicitrilor
modelele verbale folosite n familie influeneaz i condiioneaz dezvoltarea limbajului
vocabularul pasiv ajunge la sfarsitul adolescentei la aproximativ 20.000 de cuvinte,

asigurand competenta lingvistica si usurand intelegerea. (Cretu, 2001)

creste debitul limbajului oral ajungand la 200 cuvinte/minut, iar cel scris 14-20

cuvinte/minut (Munteanu, 1998)

potentialul vocabularului activ se dezvolta si se imbogateste in termeni de stiinta, tehnica,

literatura
sunt evidente influentele socio-culturale; exprimarea devine mai fluenta, mai elocventa,
ideile sunt mai bine organizate, propozitii si fraze mai bogate si apare o oarecare

preferinta pentru superlativ

persista insa numeroase aspecte necontrolate ale vorbirii si este specifica vorbirea in
jargou, expresiile teribiliste, vulgarisme: cuvinte parazite, excese de exclamatii, ca

expresie de teribilism;
este evidenta transportarea uneori dezordonata a ideilor din limbajul interior in cel
exterior, ca si organizarea inca imperfecta a gandirii superlative (extraordinar,

nemaipomenit), expresii sablon si clisee verbale (mie-mi spui, las-o balta!), dar si
vulgarisme

uneori

voite,

agramatisme,

neglijenta

ostentativa

(Schiopu

si

Verza,1981,pg.202)
diversificarea materiilor de studiu, duce la aparitia limbajului literar, dar in acelasi timp,

se cristalizeaza si un stil personal de exprimare (M. Zlate, 1995).

folosesc corect figurile de stil si sensurile figurative ale expresiilor verbale
un rol important in largirea vocabularului il are lectura personala; de dragostea pentru
lectura, de continutul si de organizarea lecturii depinde in mare masura formarea
conceptiei adolescentului despre lume, dezvoltarea setei de cunoastere, a capacitatii de

gandire precum si a perceptiei artistice si a gustului estetic

o influenta importanta asupra dezvoltarii capacitatilor verbale o exercita mass-media,

alaturi de mijloacele modeme de informatie (intemetul)

expunerile verbale sunt realizate nuantat, in functie de capacitatile verbale ale
adolescentilor, continutul ce trebuie exprimat, contextul de comunicare, particularitatile

celui care comunica (Schiopu si Verza (1989))

debitul si viteza comunicarii se apropie de cele ale adultului
se produce autoreglarea vorbirii manifestata ca selectie a materialului verbal, ca adaptare

rapida la situatia de comunicare, ca fluenta si expresivitate

stilul exprimarii este ingrijit, controlat mereu de normele gramaticale in legatura cu care
adolescentul manifesta exigente si autoexigente caracteristice (E. Bonchis, Monica Secui,

Oradea, 2004, p. 117)

dialogul se manifesta nuantat in adolescenta, in functie de situatie, de interlocutor, de

relatiile cu acesta
apare placerea discutiilor in contradictoriu, ,,tentative de angajare in teoretizari

sofisticate, uneori pe baze speculative(Jacoh, 1998, p.51

comunicarea nonverbala esta mai bogata si mai nuantata in aceasta perioada; cele mai

frecvente mijloace nonverbale sunt contactul vizual, expresivitatea privirii si a posturii

nuanteaza limbajul gesturilor
realizeaza un progres in ceea ce priveste citirea cu vocea tare care se realizeaza acum cu
mai multa corectitudine, coerenta si expresivitate. (E. Bonchis, Monica Secui, Oradea,
2004)
manifesta interes deosebit pentru perfectionarea vorbirii intr-o alta limba.

Sigmund Freud - sexual afectiva

Primele trei stadii psihosociale ale lui Erikson sunt asemanatoare stadiilor sexuale ale lui Freud:
oral, anal si falic si sunt influentate semnificativ de atentia si ingrijirea adecvata a parintilor.
Dupa perioada de latenta, urmeaza stadiul genital ,ce debuteaza cu pubertatea si dureaza pe tot
parcursul vietii adulte. In acest stadiu, atentia individului este concentrata asupra sexului opus si
a cristalizarii relatiilor afective si sexuale .
Caracteristicile perioadei adolescentei:
- se formeaza comportamente specifice rolului sexual
- sexualizarea fiziologica intensa din aceasta perioada, insotita de o psihosexualizarea
-

corespunzatoare, pune probleme legate de rolul sexual jucat in plan

este o perioad de criz narcisic i de identitate
este o perioad n care se produc numeroase modificri hormonale i corporale; el trebuie
s se obinuiasc cu noul su corp; schimbrile fizice rapide determin nelinite,

ngrijorare, sau chiar team

este o perioad caracterizat de numeroase furtuni emoionale care se explic prin
apariia unor dezechilibre ntre cele trei componente fundamentale ale personalitii: id,
ego i superego; odat cu maturizarea sexual instinctele primitive din id devin mult mai
active dect n etapa anterioar i contribuie la instalarea unui comportament instabil,
impulsiv, capricios; in adolescenta trebuie s se creeze un nou echilibru, care s permit

satisfacerea socializat a trebuinelor sexuale.

se poate reactiva problematica oedipiena, cu deplasarea pe substitute idealizate ale prinilor
(profesori, artiti), dar i o reactivare a problematicii preoedipiene, n special orale (toxicomanie,

anorexie, alcoolism); la ieirea din adolescen, alegerea obiectului sexual va fi definitiv

suporta atat presiuni interne (de natur fizic si emotional), cat i presiuni externe, care
vin din partea familiei, profesorilor, prietenilor
debutul adolescentei poate fi caracterizat :
prin hipersensibilitate, instabilitate emotiv, opoziionism; se simte jignit,
lezat cu uurin, chiar fr motive ntemeiate; desi are capacitatea de a-si
controla manifestrile emotionale, uneori are izbucniri necontrolate - mai
ales n mediile familiare (acas sau n grupul de prieteni)
nevoia de a se individualiza ca individ duc la negativism si opozitie, care
au rol important in formarea personalitatii

 pot avea stri de anxietate legate de teama de eec, de a fi umilit sau de a fi

respins; starile de depresie, sentimentele de inferioritate, de singurtate
sunt frecvent ntlnite
afectivitatea are un caracter vulcanic, debordant
emotivitatea oscileaz ntre extreme
in interiorul grupului format din persoane de acelai sex, relaiile sunt
calde, tandre, grupul l securizeaza i i da forta; se schieaz prieteniile
cele mai sincere
fa de sexul opus, iniial, se manifest o aparent indiferen i distanare,
-

care ascunde de fapt o tatonare a "adversarului"

spre sfaritul etapei :
i mbogete experiena afectiv, devine mai independent, are mai mult

ncredere n sine, i n acelai timp devine mai stabil emoional

sentimentele devin mai profunde i mai stabile
sentimentele de prietenie i dragoste au o importan deosebit de mare
alte sentimente i pasiuni pot deveni intense i stabile: pasiunea pentru

sport, pentru un domeniu artistic sau tiinific

uneori devin intense sentimente sau pasiuni negative: gelozia, dorina de

rzbunare, pasiunea pentru jocuri de noroc, pentru jocuri pe calculator

viaa afectiv se nuaneaz
emotivitatea devine mai echilibrat
pe fondul deschiderii fa de bine i frumos apar sentimente superioare

intelectuale, estetice, morale

raporturile cu familia, asperitatile se estompeaza i armonia se restabileste;
fa de sexul opus apare o deschidere particular, adolescenta fiind cotat
drept vrsta celor mai frenetice iubiri

BIBLIGRAFIE
1.
2.
3.
4.
5.

SCHIOPU,U., VERZEA,E., Psihologia varstelor, EDP, Bucuresti, 1995

CRETU, T., Psihologia varstelor, Ed CREDIS, Bucuresti, 2001
BIRCH, A., Psihologia dezvoltarii, Ed Tehnica, Bucuresti, 2000
BOCHIS, E., Psihologia varstelor, Ed Universitatii de Vest, Oradea, 2004
BOCSA, E., Psihologia varstelor, Ed. Edyro Press, Petrosani, 2003