UNIVERSITATEA BUCURETI

Facultatea de Teologie Ortodox Iustinian

Patriarhul

Lucrare de seminar la Teologie Morala

Tema: Rugaciune la Sfantul Teofan Zavoratul

Autor: Basangeac Ion
student anul III grupa 1

Bucureti
2015

Planul Lucrarii:

1.
2.
3.
4.
5.

Introducere
Viata sfantului Teofan Zavoratul
Sfantul Teofan despre rugaciune
Inchiere
Bibliografie

Introducere
Dumnezeu este creatorul lumii, Dumnezeu a creat cerul si pamantul, lumina si
intunericul, luna si soarele, animalile si tote fiintile de pe acest pamant, Dumnezeu este creatorul
intregului univers.
Dumnezeu a creat toate, si a vazut ca este bine, si in ultima zi a creatiei el a creat omul, la
creat dupa chipul si podoaba Sa, la facut stapan peste toate, dand posibilitatea dea fi aprope de
Sine in Rai. Iar omul prin cadere in pacat a pierdut aceasta posibilitatea, fiind nevoit apoi sa duca
o viata grea prin rezistenta si lupta cu tot ce il inconjoara. Dupa caderea in pacat a stramosilor
nostri

majoritatea oamenilor au inceput sa se indeparteze de Dumnezeu, incepand sa uite de

Creatorul sau, pacatul si viata trupeasca a luat putere a supra lor, uitand de scopul sau pe acest
pamant, si doar o mica parte de oameni incerca sa fie cat mai aproape de bunul Dumnezeu, sa
traiasca o viata cat mai curate, sa traiasca in rugaciune si comuniune cu Dumnezeu. Cu cadearea
in pacat a stramosilor, pacatul a fost mostenit de toti oamenii, acesta indepartandune de Creator,
si doar lupta cu pacatul printr-o viata de exemplu a celor ce ne inconjara, prin post si ascultare, si
cel mai important, prin taina pocaintei si rugaciunea curata catre bunul Dumnezeu, putem fi cat
mai aproape de El.
In aceasta lucrare, sau mai bine zis recenzie, doresc sa vorbesc despre rugaciune, despre
rugciunea in viziunea unui mare sfant si pustnic rus, Teofan Zavoratul.

Viata sfantului Teofan Zavoratul

Sfantul Teofan sa nascut intr-o familie de preot, fiind botezat cu numele Gheorgii,
studiili sale lea inceput la o coal religioas din Livni, din 1829 a fost admis la Seminarul Orel,
la finalizarea seminarului in 1837 ca cel mai bun student, a fost trimis la Academia Teologica
din Kiev.
La 15 februarie 1841 n Kiev, de catre rectorul Academiei din Kiev, epicopul de Cernigof
Ieremia (Soloviov), a fost tuns calugar cu numele Teofan, imbracand haina monahala. La 7
aprilie, in acelai an a fost hirotonit irodiacon, 7 iunie - ieromanah. La finalizarea academiei a
fost numit profesor de limba latina, de catre rector.
La 7 decembrie 1842 a fost numit inspector la siminarul Teologic din Novgorod, la 18
decembrie aceluiasi an i sa aprobat gradul de Maestru in Teologie.

La 21 august 1847 a fost numit membru al misiunii ruse ecleziastice n Ierusalim,

condus de Arhimandritul Porfir (Uspensky), la 3 mai 1854 , misiunea a fost retras n legtur
cu rzboiul din Est, napoi intorcanduse prin Europa. La ntoarcerea n Rusia, este numit
profesor la Academia Teologic din Sankt Petersburg.
La 14 aprilie 1855 a fost ridicat la rangul de arhimandrit, la 15 septembrie - fiind numit
Rector a Seminarul Teologic din Olonetk. La 21 mai 1856 a fost numit paroh al bisericii
ambasadei ruse la Constantinopol. la 1 iunie 1859, in Catedrala Sfnta Treime din Lavra
Alexandar Nevsky ,a fost hirotonit ca episcop al eparhiei Tambov de catre Mitropolitul Grigorie
(Postnikov), la data de 22 iulie 1863 numit Episcop din Vladimir, unde a fondat scoala teologica
pentru fete.
n 1866, episcopul - surprizator pentru toti ce il inconjurau i membrii Sinodului - a depus
o ceree la Sfntul Sinod de a se retrage din scaunul Episcopal, dar sa i se dea voie sa locuiasca in
schitul "Vishenskii" din eparhia Tambovului.
nemulumit

De aceasta cerere

iniial a fost surprins i

Mitropolitul de Sanct-Petersburg Isidor (Nicholas) i Mitropolitul Filaret al

Moscovei (Drozdov).
n scrisoarea sa ctre Mitropolitul Isidor din 30 mai 1866, episcopul Teofan a explicat
motivele i motivaiile sale, unde scria: .Eu caut liniste, ca s ma pot preda preocuprilor de
suflet care le doresc, ci nu din neascultare, intenia eseniala fiind c sa fie si rodul muncii
folositor pentru Biserica lui Dumnezeu. Am in gand a sluji Bisericii lui Dumnezeu, doar in alt
mod..... Cererea a fost acordata pe 17 iunie aceluiasi an. n 1872 episcopul Teofan sa retras in
singuratate (), unde a petrecut restul vietei, la 6 ianuarie 1894,

in

srbtoarea de

Boboteaz, episcopul Teofan a trecut la Bunul Dumnezeu.

In 1988, la Consiliul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse consacrat la 1000 de ani de
cretinism n Rusia, Teofan Zavoratul a fost canonizat ca sfant.
Pe parcursul vietei sale sfantul Teofan a scris numeroase lucrari, care au o mare valoare
pentru studiul teologic, aceste lucrari pot fi impartite in doua parti, prima parte fiind pana la
1872, si a doua, lucrarile scrise in zatvor (singuratate), in aceasta pereoada avem o lucrare foarte
importanta, care se numeste cele patru cuvinte despre rugaciune.

Sfantul Teofan despre rugaciune.

Lucrarea Sfantului Teofan Zavoratul este in forma unei omelii, si este compusa din patru
cuvintari, sau mai bine zis scrisori. Prima dintre acestea fiind scrisa in ziua praznicului Intrarea
n Templu a Sfintei Fecioare Maria, avand forma unei predici.
In aceasta sarbatoare Sfantul Teofan gaseste ca necesetate aceasta cuvantare despre
rugaciune, rugaciunea fiind principala si ce mai importanta parte a templului, a cultului.
Templul(Biserica) fiind locul de rugaciune si de dezvoltarea acestei calitati in sine. Sfantul
Teofan spune: Pentru noi intrarea n Templul1 este intrarea in spiritul de rugciune. Si Inima
omului Domnul a binevoit a o numi Templu al Sau, intrand cu gandul, stam in Fata Lui, si prin
rugaciune ne inaltam catre El, asemenea la fimiam.
In aceasta lucrare, sau mai bine zis prezentare a rugaciunei, Sfantul Teofan incearca sa
expuna cateva reguli de a savarsi rugaciunea, punand mare accent pe faptul ca rugaciunea in
viata crestinului trebue sa fie pe primul loc. Sfantul Teofan, face compratie cu zicala un secol
treaesti, un secol inveti2, zicand, daca un secol intreg esti despus pentu un studiu, cu ata mai
mult trebue sa fii dispus pentu rucaciune, aceasta trebuind sa fie neintrerupta, prin aceasta el
transormand aceasta zicala, un secol traesti, un secol te rogi.
Sfantul Teofan, ca or ce parinte, in lucrarile sale pune accentul pe sfanta Scriptura si
sfintii parinti, acestea reprezentand penru el o mare autoritatea. In lucrarea sa el ne aminteste
noua ca in vechimi sfintii parinti, cand se intilneau dupa un timp indelungat; Ei nu intrebau
ce mai faci, sau cum merg treburile, ei nu intrebau despre sanatate si alte treburi, ei intrebau in
primul rand depre rugaciune, intreband; cum stai cu rugaciunea? Sau , cum functioneaza
rugaciunea? Functiunea rugciuneii, avea un semn de via spiritual,- i ei o numiau suflare
de duh.- Exista suflare n organism - organismul triete - respiraia se opreste - se oprete
viaa. La fel este si in duh. Exist rugaciune - duhul este viu (traeste), nu exista rugciune - nu
exista nici viaa n duh. Prin aceste cuvinte Sfantul Teofan ne arata, ca viata spirituala nu poate
sa exsiste fara rugaciune, sa duci o viata buna, sa faci fapte bune sa traiesti doar dupa propria
constiinta nu e suficienta pentru o viata spirituala, pentru o viata cu adevarat in Hristos, Sfantul
Teofan prin aceste cuvinte pune la baza ori carui fapte bune rugaciunea, aceasta fiind cheia
mantuirii.
Insa, Sfantul Teofan ne spune ca nu tot ce vedem noi in biserica azi se poate de numit o
rugaciune, sa stai in fata icoanei si sa faci metanii, asta inca nu este o rugaciune, ci doar
1 Aici sfantul Teogan se refere la praznicul Intrararii n Templu a Sfintei Fecioare Maria
2 , - zicala ruseasca - presupune viata un studiu neincetat.

atributiile unei rugaciuni, rugciunea n sine este apariia n inimile noastre, unul dup altul a
sentimentelor evlavioase fa de Dumnezeu, - sentimentul

de smirenie, mulumire, laud,

iertare, supunerea fa de voina lui Dumnezeu, etc.... Toata preocuparea noastra trebuie s
fie de acea ca in timpul rugaciunei noastre .
Sfantul Teofan, in lucrarea sa, accentuaza mult modul cum trebue sa ne rugam, si modul
de a ne pregati inaintea rugaciunei, pentru el nu exista rugaciune curata fara a ne pregati pentru
aceasta, pentru a intalege ce dorim sa facem, nu doar sa le rostim din carte ca un simplu ritual.
Sfantul Tefan ne spune: inainte de a incepe rugaciunea, de diminiata sau seara, stai putin,
plimbate, si incearca in acest timp sa trezesti mintea, distragi-o de la

toate treburile i

subiectele lumesti. Apoi gandeste, cine este Acela, Cui te adresezi tu in rugaciunea ta, si cine esti
tu, care doresti acum sa adresezi rugaciunea ta catre El In aceasta consta pregatirea,- cu
evlavie a sta in fata Domnului,- mica, dar nu putin importanta. Prin aceste cuvinte a sfantului
Teofan, putem intelege ca o rugaciune buna, trebue sa aiba si un bun inceput, acesta facand
mult.
In afara de buna pregatire pentru o rugaciune, sfantul Teofan pune mare accent pe pravila
si canonul zilnic, acesta jucand un rol foarte important pentru viata noastra spirituala. El
considera ca pentru o viata in rugacine e neaparat sa urmezi trei pasi;
1) Sa ai o pravila, canon zilnic, cu binecuvantarea duhovnicului tau, nu foarte mare, asa
ca sa poti so savarsesti fara graba, si sa nu fie pentru tine in greutate.
2) Inainte de a te ruga, in timpul liber, studiaza fiecare cuvant a rugaciunilor care le citesti
zilnic, pentru a intelege mai bine si a putea sa te didici complet in timpul rugaciunei Domnului,
fara a te mai gandi la fiecare cuvant in parte.
3) Cand te rogi, incearca sa te concentrezi de la inceput, concentreza-ti mintea si
gandurile, ca in timpul rugaciunei sa nu piarzi gandurile, iar daca se intimpla sa o scapi,
straduestete sa o aduci inapoi. Caci rugaciunea nu este doar o adresare catre Domnul, dar si o
lupta continuo cu sine insusi si cu patimile tale.
La fel Sfantul Teofan, pune mare accent nu numai in pregatirea de a savarsi rugaciunea,
dar si a o termena si incheia corecta, fara graba. Dupa ce ai terminat rugaciunea, nu incepe
imediat treburile lumeste, dar ca si la inceput, satai putin, plimbate si gandestete, ce sa
intimplat cu tine acum, incercand sa pastrezi acel sentiment al rugaciunei pe toata ziua.

Sfantul Teofan compare inima omului cu un vas plin cu apa, care se ravarsa mereu, la fel
si inima omului care este umpluta de rugaciune trebue sa se reverse rugaciunea si dragostea fata
de Dumnezeu neincetat.
In descrierea sa, el ne vorbeste noua despre trei tipuri de rugaciune:
1) Este cel mai raspandit tip de rugaciune, acesta fiind citire rugaciunelor din carte,
citire rugaciunilor scrise de sfintii parinti. La acest tip de rugaciune este cel mai des
folosit, fiind accesibil ori carui crestin.
2) Este rugciunea mintii, atunci cnd mintea noastra se inalta la Dumnezeu, cand se
dedica lui Dumnezeu i apeleaza din toata inimia la El. Acest tip de rugaciune este
mai complicat pentru multi oamenei, si fiind mai mult accesibel calugarilor, acestea
dedicanduse Domnului toata ziua.
3) Acest tip de rugaciune, dupa sfantul Teofan este cel mai inalt, in acesta primile doua
tipuri servesc doar ca introducere in adevarata rugaciune. Acesta fiind, adresarea
gandului sau catre Domnul incontinua, chear si cand dormi, Dumnezeu fiind
principalul obiect a gandului omului. Aceasta rugaciune neincetata fiind insotita de
un foc in suflet, o flacara care te indruma numai catre bunul Dumnezeu.

Sfantul Teofan, ne da noua ca exemplu cuvintele Mantuitorului ; Privegheti si va rugati,

ca sa nu

intrati in ispita.3

Prin aceste cuvinte a Mantuitorului putem bine intelege ca

rugaciunea nu este doar o simpla formalitate, care se face de cate va ori pe zi, rugaciunea este o
intreaga traire, in rugaciune crestinul traieste si se mantueste, prin rugaciune crestinul se apropie
de Dumnezeu. Prin aceste cuvinte putem intelege ca rugaciune trebuie mereu sa ne insotiasca si
sa ne daie viata, precum ne da viata rispiratia si bataia inimii.
Dar cu toate acestea, Sfantul Teofan ne aminteste noua ca e imposibil sa ajungi la rugaciunea
inimii, fara safarsirea si altor vartuti, acestea facand parte din intreaga viata spirituala a
crestinului, combinand acestea impreuna.
Pana aici am incercat sa expun pe scurt principalile idei despre rugaciune la sfantul
Teofan Zavoratul, toate cele patru cuvantari a sfantului Teofan, cum am spus si mai sus sunt in
forma unei predici, toate avand contiunt de indrumare si sfatuire cum mai bine a parcurge
rugaciunea, cum mai bine a se adresa catre bunul Dumnezeu. Lucrarea sa sfantul Teofan o inchee
cu cuvintele; Sa va ajute Dumnezeu in aceasta (in rugaciune)! Amin!

In incheiere
3 Matei 26,41

Si in incheiere doresc sa expun un mic pasaj a sfantului Teofan despre rugaciunea in

Biserica din cuvintarea lui, acest pasaj fiind foarte furmos, si folositor pentru or ce crestin pentru
a creste propria cunostinta in domeniul cel mai important, in domeniul rugaciunei;
e este rugciunea? Rugciunea - este inaltare mintei i a inimei catre Dumnezeu,
este o jertf de laud i de mulumire lui Dumnezeu, in care cerem bunurile care ne sunt
necesare, spirituale i fizice. Esena a rugciunei, prin urmare, este o inaltare a mintei(gindului)
si a inimei catre bunul Dumnezeu. Mintea devine constienta in inima si sta in fata lui Domnezeu
si, umpluta de veneraie ncepe s deschida inima naintea Lui. Aceasta fiind rugaciunea de
minte! Dar asa trebue sa fie fiecare rugaciune. Rugaciunea externa, cea de acasa sau din
biserica, ii da doar un cuvant, sau forma; iar sufletul, sau esenta de rugciune fiecare o poarta
in el nsui, n mintea i inima sa. ntregul rit din biserica noastr, toate rugciunile, sunt grele
pentru un uz casnic, acestea fiind umplute de adresare catre Dumnezeu. Dar, cel care este un
pic atent, nu poate sa scape de aceast transformare duhovnoceasca, de adresarea intregii minti
catre bunul Dumnezeu, nesimtirea acetei adresari, transformari si apropiere de Dumnezeu poate
fi numai atunci cand suntem neatenti complet la ceiea ce se savarseste in timpul respectiv in
sfanta Biserica.

Bibliografie

1. Episcopul TEOFAN, Patru cuvinte despre rugaciune, editura a seasa a

manastirei sfantul Pentelimon din Athos, Moscova,1912.
http://www.wco.ru/biblio/books/feofanz11/Main.htm