1.

Scopul proiectului
Observarea si analiza unui ecosistem lacustru care sa permita studiul calitatii apei si prevederea
evolutiei sistemului.

2.Prezentarea generala a apei de suprafata

Apele de suprafa se clasific n ape stttoare (mri i oceane, lacuri etc.), ape curgtoare (izvor pru - ru - fluviu) i ape stagnante. Distingem lacuri naturale i lacuri artificiale, cursuri de ap
naturale, modificate artificial / regularizate sau construite artificial (canale).
Apele dulci de suprafa difer dup foarte multe caracteristici: debitul i variaiile sale (la cele
curgtoare), temperatura, concentraia i natura substanelor dizolvate sau aflate n suspensie,
coninutul biologic i microbiologic etc., fiecare mas de ap lichid cu albia ei i vieuitoarele din ea
fiind un ecosistem distinct. Totodat, apele dulci de suprafa au i numeroase caractere comune: Spre
deosebire de cele subterane, ele sunt de regul mai puin mineralizate, mai bogate n elemente
biologice, mai influenabile de ctre ali factori (naturali i antropici), mai uor poluabile, mai puin
stabile n caracteristici, dar totodat au i capaciti mai crescute de a-i automenine calitatea.
Un lac face parte din categoria apelor de suprafata si este o ntindere mai mare de ap stttoare
nchis ntre maluri, uneori cu scurgere la o mare sau la un ru, dar nefiind alimentat din sau
conectat cu apa oceanelor. De cele mai multe ori lacurile au ap dulce. Totui, denumirile de lac sau
mare date diverselor ntinderi de ap stttoare nu respect ntru totul aceast definiie. Uneori se ine
cont i de felul de ap, srat sau dulce, sau de mrimea ntinderii de ap. Lacurile sunt ape stttoare
i se mpart n naturale i artificiale. Cele naturale sunt majoritatea situate ntr-o depresiune natural
nchis a scoarei pmntului, dar exist i lacuri de alt origine, cum sunt cele de baraj natural, sau n
cratere vulcanice etc. Majoritatea sunt lacuri cu ap dulce, ns exist multe cu ap srat, mai ales n
zone aride, dar i n alte mprejurri cum sunt foste saline inundate, golfuri marine ce au fost separate
de mare etc. Unele lacuri sunt alimentate de ruri sau praie / izvoare, altele aparent numai de
precipitaii i eventual izvoare submerse. Unele au scurgere prin ruri sau chiar fluvii, altele sunt
lipsite de scurgere. Majoritatea lacurilor sunt permanente, dar exist i numeroase lacuri temporare n
zone carstice sau aride, unele de foarte mari dimensiuni cum sunt lacul Erie din Australia, pe care
geografii voiau s l tearg de pe hri cci nu avusese ap multe decenii dar brusc s-a reumplut dup
ploi puternice.
Efectele modificrii antropice a rurilor i lacurilor
Tierea meandrelor. Una din cele mai frecvente msuri a fost tierea
meandrelor. Acest fapt ns duce la creterea vitezei de curgere, care mrete
eroziunea, ceea ce atrage lirea sau / i adncirea albiei. Prin aceasta omul
pierde mai mult teren agricol dect a ctigat prin tierea meandrelor sau e
forat s ndiguiasc rul.
ndiguirile rurilor. ndiguirea pare s rezolve problema inundaiilor i
eroziunii prin ruri. Dar ea ar trebui folosit cu msur, numai n locuri eseniale
(localiti, infrastructuri importante) i pstrate zone inundabile pentru apele
1

mari, deoarece ndiguirile creaz probleme mult, printre care distrugerea zonelor
umede i afectarea vieii acvatice, scderea capacitii de autoepurare etc.
Betonarea albiilor. Betonarea albiilor rurilor este cea mai duntoare
msur din toate. Ea nsemn distrugere peisagistic i distrugere biologic, dar
i afectarea calitii apei i a capacitii de a rezista polurii, prin diminuarea
grav a capacitii de autoepurare. Dac nici mecanic nu se asigur o albie cu
curs variat, ci una uniform, i asta pe poriuni lungi, rul este condamnat i
devine doar un canal de scurgere a unui fluid pe care nu mai merit s l numim
cu adevrat ap. Alternative la betonare exist destule, de exemplu cuti cu
pietre, blocuri de piatr sau fascine de lemn n exteriorul localitilor.
Lirea i nivelarea albiilor minore. Pentru a putea prelua debite de
inundaie, multe albii minore au fost lite dar i fundul a fost nivelat. Acest fapt
face ca la debite mici i viteza de curgere s fie foarte redus, adncimea la fel,
s creasc temperatura rului i astfel s scad concentraia de oxigen, s se
depun tot sedimentul din suspensii i albia s nu mai aib variaia necesar
pentru viaa din ru etc. Corect este s amenajezi o mini-albie pentru ape mici,
cu coturi, bulboane i repeziuri, cu variaii de vitez, cu pietre i stnci care s
dea direcionrile necesare etc.
Praguri artificiale. Pe multe ruri s-au construit praguri de beton pentru a
scdea panta (deci viteza i puterea eroziv) i a crea bulboane i o mai bun
oxigenare. Dar pragul de beton nu e cea mai ecologic soluie, putndu-se face
mai bine grmezi de bolovani sau stnci n albie.
"Igienizarea" i dragarea albiilor minore. nc mai ntlnim ideea de
"igienizare" a albiilor n sensul ndeprtrii vegetaiei, arborilor i altor
"obstacole", prin tiere sau chiar dragare a albiei chiar fr necesiti reale
pentru navigaie sau pentru ndeprtarea obstacolelor mari i a mri debitul
prealabil n albie la inundaii, ci pentru a "mbunti" curgerea i "estetica"
rului, mai ales cnd n vegetaie sa aga gunoaie sau plante moarte duse de
ape i edilii consider c cea mai comod soluie e o albie care s asigure c
totul e "crat la vale" de ru i "mizeria" nu se oprete pe acea seciun

Scurt istoric Parcul romanescu

Parcul Romanescu, cunoscut de a lungul timpului i sub numele de Parcul Bibescu, Parcul
Independenei sau Parcul Poporului, se afl pe locul unde, la mijlocul secolului al XIX-lea, se afla
moia i grdina familiei Bibescu. Construcia parcului a nceput n anul 1897 i a fost inaugurat n
1903 n prezena Regelui Carol. De a lungul timpului au fost executate numeroase lucrri care au
sporit frumuseea parcului. ntre anii 1954-1956 s-a construit portalul existent azi la intrarea
principal, s-a realizat mprejmuirea cu gard cu stlpi i soclu de beton i plas de srm, a fost
reconstruit i mrit debarcaderul .

Parcul are o suprafata totala de peste 96 hectare de

plantatii, o intindere de apa de 4 hectare, un
hipodrom de peste 20 de hectare, drumuri, alei si
poteci pe o intindere de 35 de kilometrii.
Parcul Romanescu este construit folosindu-se
aproape toate formele de relief, de la zona de
campie la intrarea in parc , la colinele inverzite,
paraul care curge prin inima lui, cascadele in
miniatura, lacul, dealurile care sustin podul iar
dupa ce treci de pod ajungi in zona de munte a
parcului.
Pentru realizarea proiectului sunt folosite solutii indraznete de constructie, inedite pentru acea vreme.
Sute de specii rare de arbori sunt aclimatizate, arbori care in mod normal nu cresc in conditiile
climatice ale Romaniei. Este redesenat lacul, sunt improvizate dealuri si vai, sunt ridicate constructii
deosebite expresii ale romantismului - cum ar fi podul suspendat, castelul in ruina, poduri peste
cursul raului, parapet de pod imitand trunchiuri de arbori, imitatii de stanci, refugii,
Lacul reprezinta punctul central al parcului si are o suprafata de 4 hectare.

Lacul din Parcul Romanescu are o suprafata de 4 ha si strabate centrul parcului de la un capat al
parcului la celalalt.

3.Analiza hidrobiologica
HIDROBIOLOGIA:Ramur a biologiei, este o disciplin ecologic, care studiaz structura i
functionarea ecosistemelor acvatice, marine i continentale in strns corelaie cu factorii de mediu
(fizici, chimici i biotici).
Hidrobiologia are 2 domenii:
1)Oceanologia: studiaz ecosistemele oceanice i marine;
3

2)Limnologia:studiaz ecosistemele de ape continentale.

Metode de studiu n hidrobiologie: Observaia, experimentul, analiza i sinteza datelor.
Crizele apei.
1. Criza de ap dulce.
Resursele de ap dulce au un caracter finit, chiar dac nu se poate dect aproxima perioada n care se
vor termina. Suntem n pargul unei crize de ap potabil, deoarece exist tendina global de risipire a
apei. Dezvoltarea foarte accentuat a industriei i tehnologizarea excesiv a agriculturii sunt alte dou
cauze ale epuizrii apei dulci, din toate acestea rezultnd o poluare industrial a apei.
2. Eutrofizarea.
3. Simplificarea structurii ecosistemelor naturale.

In privinta peisagistilor, este foarte important pentru a putea identifica daca calitatea apei este
potrivita cu scopul acesteia. De aici rezulta ca apa va trebui sa respecte criterii speciale in cazul in
care este nevoie de apa potabila, apa din acvarii, iazuri si helestee, piscine biologice, etc.
Calitatea apei include specificatii biologice, fizice si chimice, care sunt factori indisolubili.
In general se accepta principiul potrivit caruia in iazuri ornamentale functionarea ecosistemului este
guvernata de interactiunea factorilor biologici. In cazul in care este necesar cantitati de organisme
biologice ridicate (helestee), modificari importante sunt provocate, de regula, de factori biologici.
Acelasi lucru se intampla si in cazul iazurilor ornamentale neingrijite, suprapopulate cu alge.Din
pacate modificarile chimice nu pot fi intotdeauna detectate cu ochiul liber. Din acest motiv se impune
initierea noastra in procesele chimice din apa.
FACTORI CHIMICI SI FIZICI CE INFLUENTEAZA ECOSISTEMUL ACVATIC
LUMINA
Radiatiile electromagnetice ce ajung pe suprafata pamantului sunt vizibile in procent de 55%. Din
aceasta cantitate doar 14% va strapunge suprafata, restul este reflectat de oglinda de apa. Lumina isi
modifica componenta spectrala pe parcursul inaintarii in profunzime, scazand in intensitate. In apa
clara, la adancime de 1 metru jumatate din energia luminii este transformata in caldura. Culoarea apei
este data de spectrul de culoare nefiltrata dar si de suspensiile aflate in apa ce absorb lumina.
4

TEMPERATURA
Incalzirea apei este cauzata preponderent de catre radiatiile solare. Absorbtia razelor si implicit
incalzirea apei, se reduce drastic in adancime. O parte a incalzirii apei din zonele adanci este cauzata
prin transfer al curentilor de conventie precum si de miscarea eoliana.
Este important de stiut faptul ca densitatea cea mai mare a apei este la 4 C, scazand in ambele
directii. Acest efect se numeste stratificare inversa, caci stratul superior poate fi nu doar mai cald ci si
mai rece (gheata). Aceasta stratificare este cauzat de diferentele atat de mari de densitate intre
straturile de apa cu temperaturi diferite, incat aceste straturi nu se intrepatrund, iar puterea vantului nu
este destula pentru a cauza imixtiunea straturilor.
In ape putin adanci, stratificarea nu poate avea loc. In timpul noptii straturile se unifica.
Opacitatea reduce considerabil cantitatea de lumina din apa.
In principiu se accepta faptul ca in zona noastra fotosinteza si respiratea este identica in adancimea in
care cantitatea de lumina este de doar 1% din cantitatea de lumina de la suprafata. Acest nivel se
numeste strat de compensare.
PH-ul
Multi confunda pH-ul apei cu duritatea apei, ce inseamna cantitatea de de calciu si magneziu
dizolvata in apa.
Nivelul pH-ului se defineste pe o scara de la 0 la 14. pH-ul neutru este 7, sub acest nivel vorbim de
aciditate, peste acest nivel vorbim de alcalinitate. Fiecare unitate este multiplul de 10 al unitatii
precedente. Din acest motiv variatiile cele mai mici pe scara gradata sunt, de fapt, modificari drastice,
ce afecteaza echilibrul biologic din apa, concentratia de nitriti sau amoniac va afecta inzecit mediul
biologic din apa.
Molecula de apa compusa din doi atomi de Hidrogen si un atom de Oxigen se modifica in molecule
de Hidroxoniu (H3O-) si Hidroxilion (OH-). Apa distilata proaspat are concentratii dde Hidroxoniu si
Hidroxilion identice, pH-ul apei distilate fiind neutru.
Nivelul pH-ului se defineste pe baza raportului de molecule de apa cu doua sau trei atomi de
Hidrogen. La diferente mici pH-ul este mare si invers. Organismele acvatice se inmultesc in mod ideal
in apa cu nivelul pH-ului situat intre 6 8,3. Cu putine exceptii, sub 4, respectiv peste 11 unitati vor
provoca moartea pestilor.
Efectul pH-ului este aparitia hidrogenului sulfurat sau al amoniacului.
AMONIACUL
Concentratia minima de amoniac in apa poate fi chiar fatala pentru pesti, predispunandu-le la boli.
Din acest motiv se impune controlul nivelului de amoniac in apa in cazul in care se constata schimbari
in starea apei. PH-ul crescut poate fi un semn al prezentei amoniacului in apa.
Daca se constata prezenta amoniacului, se impun masuri de urgenta pentru protectia pestilor.
Se impune schimbarea partiala a apei din iaz. In acest caz se va proceda la plasarea pestilor intr-un
acvariu temporar, avand in vedere faptul ca un schimb drastic are ca efect schimbarea drastica a
temperaturii apei, a concentratiei de clor din apa de retea.
Zeolita este un mediu foarte eficient pentru a absoarbe amoniacul toxic. Se recomanda minim 50 g /
m3 in sistemul de filtrare. Zeolita poate fi regenerata cu ajutorul sarii fara iod. 300 g sare dizolvata in
10 litri de apa. Se tine zeolita peste noapte in aceasta saramura si pe urma se clateste cu apa curata.

Zeolita poate fi presarata si pe fundul iazului, fiind un mediu propice pentru fixarea coloniilor de
bacterii nitrificatoare. Amoniacul legat de zeolita va fi hrana bacteriilor nitrificatoare.
NITRITII
Daca se constata existenta amoniacului in apa, atunci mai mult ca sigur ca vom gasi concentratii
ingrijoratoare de nitriti. Nitritii sunt foarte toxici pentru ca, legate de hemoglobina din sange,
impiedica oxigenarea celulelor.
In cazul in care se constata concentratii de nitriti in apa se impune schimbarea partiala a apei. Tratarea
se va face cu sare fara iod in urmatoarea concentratie: la fiecare mg de nitrit / l se va adauga 20 mg de
sare dizolvata. Ex. La 1mg nitrit se va adauga 20 g sare / m 3.
FOSFORUL
Fosforul este un element de baza necesar in viata vegetala, fiind principalul factor raspunzator de
eutrofizarea apei. Pentru alge raportul ideal de C-N-P este de 44 - 7,2 1. Inmultirea algelor este
influentata de minimul oricarui element. Deci, in cazul unei concentratii de fosfor de 0,5, acest factor
ar insemna ca fiind factorul de limitare a inmultirii.
In cazul eutrofizarii, deci a aparitiei algelor, se impune diminuarea concentratiei de fosfor in apa.
Lipsa, sau concentratia minima de fosfor impiedica sau limiteaza inmultirea algelor. Reducerea
nitrogenului nu este o solutie pentru ca in prezenta C si P se va constata o inmultire excesiva a
cianobacteriilor. Cantitatea ridicata de fosfor ajuta la inmultirea pestilor, dar o cantitate excesiva va
duce la inverzirea apei.
Algele sunt capabile sa asimileze si sa depoziteze cantitati de fosfor peste necesarul lor fiind capabil
de 2-3 cicluri de divizare celulara fara existenta fosforului in apa. Din acest motiv lipsa fosforului nu
reprezinta neaparat lipsa reala.
Reducerea cantitatii de fosfor in apa poate fi cauzata prin captarea fosforului de catre coloizii de argila
in suspensie, legarea lor de metale, calciu si aluminiu, ajungand in sediment.
Regula de baza: Sedimentele iazurilor noi sunt capcane de fosfor. In timp sedimentele acumuleaza
cantitati apreciabile de fosfor devenind sursa de alimentare pentru apa.
SULFUL
Sulful se gaseste in special in forma de sulfati SO 42+. In conditii de oxigen limitat, in special in zonele
din fundul iazului, sulfatii se transforma in hidrogen sulfurat, ce poate fi sesizat prin mirosul specific
de oua stricate. Acest factor poate fi periculos pentru pesti, in special in caz de aciditate crescuta. In
sedimentele neoxigenate, acesta se transforma in FeS ce apare ca niste dungi maronii in sediment.
In prezenta oxigenului, H2S se retransforma, la randul lui, in sulf sau sulfati.
In cazul iazurilor intretinute, sulful nu poate crea probleme sau efecte nedorite in apa.

CARBONUL
Carbonul existent in apa provine din doua surse: carbonul anorganic si caronul organic

CARBONUL ANORGANIC
Organismele acvatice fotosintetizante asimileaza carbonul anorganic pentru a-si putea cladi structura.
Dioxidul de carbon este principala sursa de carbon. Fara a intra in detalii de chimie, mentionam faptul
ca concentratia maxima de CO 2 la 25C este de 0,48mg si un pH de 5,68 (similar cu aciditatea apei
distilate). La o concentratie mai mare de CO 2 spre exemplu la 30mg, aciditatea ajunge la un nivel de
4,8. Dioxidul de carbon nu poate influenta pH-ul pentru a scadea sub nivelul de 4,8 unitati. O scadere
a pH-ului mai accentuata poate fi provocata de concentratii de acizi diferiti.
Cea mai mare problema poate fi cauzata, in schimb, de valori foarte ridicate ale pH-ului in timpul
zilei, in iazuri nestabilizate, in cazul in care cantitati prea mari de plante acvatice asimileaza aproape
in intregime stocul de dioxid de carbon. Pe urma producerii de hidroxid de calciu, alcalinitatea poate
ajunge la nivel ingrijorator de ridicat, peste 11 unitati, caz in care carbonul este prezent doar in forma
de CO3 .

CARBONUL ORGANIC
Carbonul organic provine din descompunerea organismelor moarte, din sedimentele din fundul apei
precum si din excrementele vietuitoarelor acvatice, ingrasamintelor organice sau a hranei de pesti
neconsumate.
Carbonul organic ajuta la acumularea de CO2 in apa dar este si sursa pentru proteinele necesare
organismelor de filtrare din apa.
In procesul de descompunere a materialului organic are loc producerea de CO 2 in conditii de
descompunere aerob. In conditii anaerobe (in sedimente) se va produce CO 2 si metan, in proportii
egale. Metanul nu este periculos pentru pesti, dar conditiile in care apare vor afecta starea de sanatate
a pestilor.

3.1 Recoltarea probelor de apa

Recoltarea probelor de apa este o etapa foarte importanta a procesului de analiza fizico chimica a
apei.Probele de apa recoltate trebuie sa fie reprezentative si nu trebuie sa introduca modificari in
compozitia si calitatile apei de analizat.
7

Conform normativelor in vigoare probele de apa uzata sau din emisari trebuie recoltate si prelucrate in
anumite conditii.Rezultate obtinute trebuie sa fie corespunzatoare scopului urmarit si ,in acelasi
timp,sa poate fi comparabile cu cele obtinute in alte statii sau puncte pe emisari.
Recoltarea probelor de apa incepe prin cercetarea :
-provenientei surselor de apa;
-stadiului canalizarii;
-eficientei instalatiilor;
-variatiei caractersiticilor acestor ape pe ore ,zile,zone,in functie de infiltratii,dilutii,ploi etc.
Trebuie sa se ia in considerare ca faptul ca apele de suprafata contin particule plutitoare,ca la
adancime ca la adancime contin in mod deosebit substante decantabile,relativ mai grele,si ca,daca apa
nu este recoltata cu grija se poate introduce in probe aer ,care modifica substantial rezultatele
probelor.
Din apele de suprafata recoltarea se face fixand flaconul la un suport special care ii confera greutatea
necesara pentru a patrunde cu usurinta sub nivelul apei.Recoltarea se face pe firul apei ,unde este cea
mai mare adancime ,in amonte de orice influenta a vreunui efluent si in aval,in punctul in care se
realizeaza amestecul complet al apei receptorului cu efluentul.
Locul cel mai indicat pentru recoltarea probelor din emisari se gaseste,pe verticala,la 10-15 cm sub
suprafata apei ,unde,datorita vitezei mai mari a acesteia calitatea ei este omogena.Pentru a asigura
posibilitatea corelarii cantitatii cu calitatea,se recomanda ca punctele de recoltare sa fie dispuse in
apropierea posturilor hidrometrice.

3.1.1 Materiale folosite pentru recoltarea probelor de apa

a) Turbidimetrul
Pentru determinarea turbidimetriei apei s-a folosit turbidimetrul portabil model WQ710.
Turbidimetrul este prevazut cu un senzor WQ710 ceea ce ii asigura portabilitatea.WQ770 este
alimentat cu ajutorul unei baterii de 9V si este dotat cu functie de Auto-shut off-se inchide automat

daca nu este folosit,pentru a economisii energia

Turbidimetrul are disponibile 2 categorii de masuratori:0-50 si 0- 1000NTU,iar afisajul arata

masuratorile in NTU sau ppm.Este prevazut doar cu 3 butoane ceea ce ii confera usurinta in
folosire,in setare sau in calibrare.
Elementul cel mai important al acestui aparat este senzorul WQ710 care este submersibil.Senzorul
este un dispozitiv controlat de un microprocesor care masoara nivelele turbiditatii in apele de proces
sau cele ambientale.Acest senzor este submersibil pana la o adancime de 125 de cm.El contine o
singura fereastra de admisie si doua de receptie.
Senzorul WQ710 masoara turbiditatea folosind un nefelometru cu dispersie la 90,in care raza
focalizata este directionata in apa monitorizata.Principiul este bazat pe recomandarile standardului
international ISO 7027.
Aparatul este prevazut cu un afisaj LCD prin intermediul caruia se citesc valorile masurate sau setarile
operate.WQ770 mai este prevazut cu trei butoane:MENU(ON),sageata SUS,sageata JOS si
SAVE(salvare).

b)Luxmetrul
Pentru masurarea intensitatii luminoase se va folosi luxmetrul de laborator.Luxmetrul este un
instrument pentru masurarea iluminarii,cu o constructie asemanatoare fotometrului,care efectueaza
determinari fotoelectrice.

Luxul este unitatea de masura a efectului de iluminare a suprafetelor.Un lux reprezinta iluminarea
unei suprafete cu aria de un metru patrat,care primeste un flux luminos uniform repartiza de un lumen:

lm
1lx= m2
In natura luminozitatea variaza in jurul a 0.01lx pentru o noapte cu luna plina si in jurul a 100000 lx in
mijlocul unei zile insorite de vara.

Luxmetrele pentru masuratori in aer si apa sunt prevazute cu un cap de masurare montat prin
intermediul unui cablu lung de 10m.
c)Prelevator cu termometru
Pentru prelevarea probelor de apa se va folosi prelevatorul cu termometru din dotarea
laboratorului.Prelevarile de probe se fac evitandu-se agitarea apei si fara a recolta apa spumoasa de la
suprafata.
Cu termometrul din dotare se determina temperatura apei in momentul recoltarii.
d)Sticle de plastic
Deosebit de potrivite pentru depozitarea acestor probe sunt sticlele din plastic bine spalate.

Vasul(sticla)se umple cu apa,fara bule de aer.Daca apa e prea putin adanca sau daca trebuie sa o
turnam dintr-un rezervor mai mare,la gura de scurgere a unei palnii se va fixa o bucata de furtun de
cauciuc,Acesta va fi atat de lung incat capatul sa ajunga la funcdul sticlei.Turnam apa cu grija in sticla
pana o umplem (lasand sa curga si pe dinafara).Scoatem incet furtunul si palnia turnand insa in
continuare apa prin palnie.Apa trebuie sa umple sticla pana la mariginea gatului ei.Se eticheteaza
probele si se depoziteaza in vederea utilizarii lor pe parcursul analizelor viitoare
.
3.1.2.Stabilire puncte de recoltare
In vederea recoltarii probelor de apa din lacul parcului Nicolae Romanescu s-au stabilit sase puncte de
recoltare fiecarui punct corespunzandu-i cate o echipa.Intregul grup participant la aceasta prelevare a
fost constituit din sase echipe. Un factor important apartinand acestei prelevari l-a constituit locul de
din care s-a realizat prelevarea de asemenea fiecare echipa a avut cate un singur loc de unde s-au luat
probe.
Cum lacul din incinta parcului Nicolae Romanescu are o vasta fauna si flora, punctul de
atractie dar si primul punct de prelevare corespunzand primei echipe este locul in care se afla
incinta lebedelor.

10

Alegerea acestui punct de prelevare nu a fost aleatorie ,dimpotriva s-a ales acest loc datorita faptului
ca prin permanenta miscare a lebedelor si eliminarea dejectiilor acestora continutul de compusi
organici aflati in apa de proba au un crescut coeficient de poluare al apei si de aceea poate fi
considerat printre cele mai importante puncte de recoltare in vederea analizei acesteia .
Stabilirea celorlalte puncte de prelevare a insemnat o parcurgere in totalitate a lacului urmarindu-se
alegerea de noi puncte de prelevare pentru fiecare echipa in parte.
Diferitele zone aflate in componenta lacului au facut o stratificare a intregii suprafete a acestuia .
In consecinta pe toata suprafata lacului au fost relizate sase puncte de recoltare.
Al doilea punct de colectare a fost portiunea lacului in care apa prelevata a fost la o distanta foarte
mica de incinta lebedelor dar in acest caz a fost recoltata inainte ca aceasta apa sa patrunda in incinta .

Procesul de recoltare a decurs prin introducerea prelevatorului in apa luandu-se trei probe de apa
din fiecare punct avand o anumita temperatura dupa care a fost facut testul de luminozitate cu ajutorul
luxmetrului si cel de verificare al turbiditatii cu ajutorul turbidimetrului.
Acest proces de prelevare a fost urmat pentru fiecare punct de colectare in parte,proces realizat de
fiecare echipa de lucru.
Urmatorul punct de prelevare, cel de-al treilea , a fost stabilit la o distanta semnificativa de cel
precedent,aici apa lacului a avut un caracter mai involburat datorita faptului ca proba de apa a fost

11

prelevata chia in preajma unei mici cascade urmandu-se aceeasi pasi ca de altfel la toate procesele de
colectare.

Punctul patru de prelevare a fost realizat pe o portiune alacului in care apa nu prezenta un debit
mare dar flora din interiorul acesteia era una complexa,iar fundul lacului prezenta urme evidente de
namol.

Cel de-al cincilea punct a fost constituit in zona cea mai dinamica a acestui lac datorita
faptului ca aceasta portiune este una de agrement(plimbari cu barca) fapt ce poate influenta
proprietatile apei.

Ultimul punct de colectare a fost la inceputul albiei lacului ,acest punct poate fii considerat si
cel mai putin poluat luand in calcul ca fiind locul de unde izvoraste acest lac.
12

Concluzia referitoare la procesul de prelevare al probelor de apa din lacul parcului Nicolae
Romanescu este aceea ca pentru o analiza in detaliu a acestei ape trebuie sa se stabileasca mai multe
puncte de colectare si sa se respecte fiecare procedeu in parte.
Probele de apa prelevate de fiecare echipa in parte sunt analizate in laborator facandu-se pe baza lor
diferite teste in vederea determinarii concentratiilor anumitor substante(nitriti ,nitrati,fier etc)

3.2 Analiza proprietatilor fizice

13