Isus s-a nascut la Betleem, in Iudeea ocupata pe atunci de romani.

Nasterea lui este situata prin

anul 4 sau 6 inaintea erei noastre, sub domnia imparatului Augustus, conform unui recensamant
efectuat in tot imperiul. El facea parte din tribul lui Iuda si se tragea din regele David, prin Iosif,
sotul mamei sale Maria, care era fecioara si care a primit prin credinta, acest copil conceput in ea de
Sfantul Duh: el va fi Fiul Celui Preainalt.
Isus isi petrece intreaga copilarie si tinerete la Nazaret, unde obtine educatia evreiasca a
timpului sau si era numit fiul tamplarului.
La varsta de treizeci de ani, Isus se duce pe malurile Iordanului, in locul unde loan boteaza
oamenii in apa, in semn de purificare si predica multimilor cu forta convertirii. Isus insista sa fie si el
botezat: atunci Duhul lui Dumnezeu se coboara sub forma unui porumbel asupra lui si din cer se
face auzit un glas Acesta este fiul meu cel iubit, intru care bine am voit. loan Botezatorul il
numeste pe Isus Mielul lui Dumnezeu cel ce ridica pacatul lumii si Fiul lui Dumnezeu.
Dupa aceasta scena decisiva, care dezvaluie identitatea sa, Isus se retrage in pustiu timp de
patruzeci de zile, unde infrunta cu succes ispitele fundamentale - bunurile acestei lumi, puterea,
gloria - care l-ar putea abate de la misiunea lui. Atunci incepe manifestarea lui in public, cu
propovaduirea pe drumurile Galileiei si chemarea primilor ucenici.
In centrul propovaduirii Sale sta Evanghelia imparatiei lui Dumnezei.
Invatatura lui Isus Hristos este rezumata in Predica de pe munte unde El a expus atat
atitudinea Sa fata de Legea morala a vechiului Testament, cat si continutul Noului Testament, pe care
l-a sintetizat sub forma fericirilor:
Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura.
Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este impartia cerurilor.
Fericiti veti fi voi cand va vor cari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul tau impotriva
voastra, mintind din pricina Mea.
In aceste invataturi Isus arata conditiile ce se cer oamenilor spre a fi fericiti.
Vechii filozofi greci si romani au lamurit-o in diferite chipuri, punand temeiul ei in avere,
rabdare, placere, putere, etc.
In Fericiri sunt date virtuti precum: simplicitatea, blandetea, mila, nevoia de dreptate, de pace
etc., virtuti care, prin simpla lor prezenta in inima omului, aduc cu sine recompense precum:
imparatia cerului, mostenirea pamantului, mangaiere sufleteasca, indestulare, apropiere de
Dumnezeu. Astfel putem remarca, ca fata de eticele precrestine, care combat prin pedepse efectele
exterioare ale actiunilor omenesti, etica crestina cauta sa faca imposibila aparitia cauzelor potential
rele, prin cultivarea unor virtuti sufletesti neconditionat bune. Asa de exemplu pentru crestinul
veritabil nu se va pune problema sa nu calce legea de frica pedepsei, ci sa nu calce lege a nicidecum;
nu se va pune problema sa-si cinsteasca parintii numai pentru a trage din asta anumite foloase, ci sa-i
cinsteasca oricum, ba chiar infrintand orice fel de aversiuni etc.
Fericirile arata nu numai ca istorie noua a inceput data cu Isus, ci si ca relatia credinciosului
cu Dumnezeu trece lta treapta si ata lta semnificatie. In disciplina noua a Evangheliei,
formalismul religios si morala razbunarii sunt inlocuite cu transformarea spiritului si cu morala
iubirii. Isus cere schimbare radical in inima si viata celor ce vor sa-l urmeze. Isus Hristos a aratat
ca Evanghelia Sa se za pe porunca iubirii, a iubirii desavarsite, care-i include si pe dusmani:
Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei va blestema, faceti bine celor va urasc si rugativa pentru cei ce va vatama si va prigonesc Isus precizeaza ca tocmai in paradoxul iubirii
vrajmasilor sta calea desavarsirii Fiti,dar, desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit
este.
Isus a adaugat runca noua care duce la desavarsir dupa chipul lui Dumnezeu: Sa nu
dusmanesti pe fratele tau in inima ta, dar sa mustri pe aproapele tau, ca sa nu poti pacatui lui. Sa

nu-ti razbuni cu mana ta si sa n-ai ura asupra fiilor poporului tau, ci sa iubesti pe aproapele tau, ca
pe tine insuti. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru... Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce
va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa
fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si
trimite ploaie peste cei buni si peste cei nedrepti. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata
veti avea? Au nu fac si vrajmasii acelasi lucrul? Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti
mai mult? Au nu fac si paganii acelasi lucru? Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Total vostru Cel
ceresc desavarsit este . Mai mult, Isus face din porunca cea noua porunca Sa: Porunca noua dau
voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei daca veti avea dragoste unii fata de altii.
Aceasta este porunca Mea: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste
decit aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. In aceasta porunca se
intalnesc dragostea naturala si cea divina, de aceea evanghelistul Ioan denumeste dragostea porunca
veche si noua.
Dragostea divina vine la noi in mod divin, in persoana Fiului lui Dumnezeu, al Carui nume
este Iubire. Caci Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul-nascut
L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem. Iar aceasta nu este numai afirmatia apostolului
Ioan, ci insasi porunca pe care Dumnezeu Tatal rosteste in momentul botezului Domnului. In Isus
Dumnezeu a pus intreaga Sa iubire.
Astfel, crestinii sunt tinuti sa marturiseasca nu numai ca Tatal L-a trimis pe Fiul, Mantuitor al
lumii, nu numai ca Fiul S-a intrupat si S-a jertfit pentru pacatele noastre, ci ca in El Dumnezeu a
concentrat intreaga Sa iubire. Bogatia covarsitoare a harului si iubirii ce a avut catre noi sunt
acumulate in Hristos Isus. Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El: In El locuieste
trupeste toata plinatatea dumnezeirii.
Dragostea este realitatea lui Dumnezeu de care este patrunsa intreaga Evanghelie, toata
misiunea si slujirea lui Isus. Pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit. Dumnezeu pe noi, care eram
morti prin pacatele noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos. Dragostea lui Hristos ne tine vii
pentru ca daca Cel ce a murit pentru noi este viu, atunci toti au murit si sunt vii, nu in capacitatea lor
proprie, ci in virtutea Celui care a murit si inviat pentru noi.
Facand un bilant al vietii sale, Isus spune: Eu am biruit lumea! Victoria a fost posibila in
virtutea faptului ca el a purces pe calea iubirii, milosteniei si nu s-a dezis de ea. Hristos s-a nascut
intr-un staul si si-a incheiat viata pe cruce. El a trecut prin neinlelegerea celor din preajma, prin
tradarea discipolilor, prin prigonirile din partea autoritatilor. De mii de ori putea el sa-si exaspereze
inima si sa spuna oamenilor ca ei nu sunt destoinici de iubirea lui, dar nu a facut-o. Chiar fiind
rastignit, el roaga sa fie iertati calaii sai. In aceasta si consta victoria lui Isus Hristos asupra lumii.
Evangheliile aduc, cu adevarat, innoire si restaurare spirituala a omului. Legea morala a lui
Hristos, fiind lege a iubirii, poate fi considerata si in alt sens. Iubire in intelesul cel mai propriu al
termenului inseamna implinire de sine prin altul (evid.n.-A.A.). Celalalt, ceilalti, alteritatea,
negativitatea infinita ca atare, nu ramin aici separata si straina de sinele celui ce iubeste, ci este
cuprinsa, asumata si afirmata in intregime in sine. Iubirea restina, propavaduite de Hristos este deci
ceva de ordin desavarsit, intrunind in sine toate atributele kantiene ale universalitatii si necesitetii.
Studiind exemplul moral al lui Hristos descoperim ca El a fost un model convingator, capabil sa
modeleze viitorii membri ai unei societati libere. Astfel educatia morala, spirituala si tica, prin
relevarea modelului si a exemplului moral superior, va permite elevului sa recunoasca necesitatea si
rostul bunelor insusiri umane.
Profunzimea fllozofico-patetica a invataturilor lui Isus constituie pentru viitorii pedagogi un
ghid de moralitate si de etica, de intelegere si de utilizare a pedagogiei umaniste. Neintelegand
esenta recomandarilor lui Hristos cu privire la conceptul iubirii fata de aproapele tau nu vom fi
capabili a intelege nici esenta umaniste a educatiei.

Bibliografie:
I. Aurelia Axenti- Etica pedagogica. Cahul: USC B. P. Hasdeu, 2012