CONCERTUL

De Mihai Costache

n poiana din pdure

Trei stncue imature
Ateptau cu nerbdare
S apar mndrul soare.
Cci la ase i un sfert
Susineau primul concert!
i, ca orice debutant,
tiau c e important:
Scena s fie-n lumin
i de public sala plin.
Deja-i public numeros
i-n tribune i pe jos.
Ba chiar i pe rmurele
Stau mulimi de psrele.
Iat! Soarele rsare!
Publicul e n picioare.

Crainicul, solemn, apare

i le-anunt pe tenoare.
Am uitat s v explic
Despre-al vulpii iretlic!
Celor trei, ea le spusese
C bunicul lor fusese
Cel mai talentat tenor,
Din tot neamul ciorilor.
Ele fiind motenitoare,
Au, genetic, prin urmare,
Toate trei, ca surioare,
Talent mare de tenoare!
n sfrit, sosi momentul
S-nceapa evenimentul!
Cele trei, emoionate,
De public intimidate,
Speriate c au trac
Abia ciocul i-l desfac.

Totui trebuie s-nceapa!

Iau grbit un cioc de ap
i, spre ocul tuturor
Trei de cra rostesc n cor!
Mai urmeaz o-ncercare:
Ali trei cra produc stupoare!
Publicul e-nfuriat
i s-a pus pe fluierat!
Multe ou i crengue
Se arunc spre stncue.
Toate scap cu noroc
nlndu-se pe loc
n vzduh, unde-s ferite
De masele dezlnuite.
De-acolo privind n jos
Spre publicul numeros,
i consider afoni,
Inculi, bdrani, bufoni

i lipsii de maniere!
Se pricep doar ca s zbiere!
Habar n-au ce lucru mare
E s-ajungi s fii tenoare!