Sunteți pe pagina 1din 19

FARMACOLOGIE GENERALA Motto:” Alimentele voastre să fie medicamente şi medicamentele voastre să fie

FARMACOLOGIE GENERALA

Motto:”

Alimentele voastre să fie medicamente şi medicamentele

Alimentele voastre să fie medicamente şi medicamentele

Alimentele voastre să fie medicamente şi medicamentele voastre să fie alimente”(Hipocrate)

voastre să fie alimente”(Hipocrate)

Definiţie Medicamentul (med) = orice substanţă de origine naturală (vegetal, animal, mineral), semisintetică sau sintetică care administrată unui organism viu, singură sau în asociere cu altele, în doză corespunzătoare, în timp util şi la intervale de timp potrivite, previne, ameliorează sau vindecă o boală sau unele simptome ale ei sau o diagnostichează. s.a. – substanţa activă sg sânge org organism Med : - preventive (vaccinuri)

- patogenice: se pot adresa - cauzelor etiologice = med etiologice

- simptomelor = simptomatice

- mec care produc boala = curative

- de substituţie = vitaminele, hormonii (Ex. febra este un simptom;

dacă adm aspirina contra febrei = med simptomatic; dacă o adm în altă conc = devine curativ)

- exploratoare funcţionale

Farmacologia = ştiinţa care se ocupă cu studiul med din toate punctele de vedere. Farmacologia Ramuri cu caracter fundamental Ramuri cu caracter aplicativ ↓↓ Farmacocinetica → Farmacografia ↓↓ Farmacodinamia → Farmacoterapia ↓↓ Farmacotoxicologia → Farmacoepidimiologia Farmacocinetica = studiul evoluţiei med în org de la admin până la elim acestuia.

Farmacodinamia = studiul efectelor med asupra org sănătos sau bolnav, locul şi mecanismul de acţiune,

Farmacodinamia = studiul efectelor med asupra org sănătos sau bolnav, locul şi mecanismul de acţiune, factorii care le influenţează, relaţii structură chimică – activitate biologică – interacţiuni medicamentoase. Farmacotoxicologie = studiul reacţiilor adverse şi a intoxicaţiilor produse de medicamente Farmacografia = prescrierea med în dif forme farm adecvate scopului terapeutic, incompatibilităţi şi posologie. Farmacoterapia = indicaţiile med în cadrul trat dif boli (ex de alte tipuri de terapii: fizioterapia, homeopatia, psihoterapia, kinetoterapia, reflexoterapia) Farmacoepidimiologia = contraindic, precauţii, farmacovigilenţă

Farmacocinetica etape:

- absorbţia: un proces complex prin care med trec de la locul de adm în sânge

- transportul: vehicularea med de către sg în tot sist circulator

- difuziunea şi distribuţia: trecerea med din sg în ţesuturi şi distrib lui în org; la niv ţesuturilor med poate acţ selectiv asupra receptorilor sau se poate prod acumularea, depozitarea sa

- biotransformarea: modif struct chim a molec iniţiale cu apariţia metaboliţilor activi/inactivi""- eliminarea: ultima etapă a evoluţiei med în org în care se produce excreţia lui, neschimbat sau sub f de metaboliţi

Definiţii:

(Wagner): Biodisponibilitatea Bd = parametru farmaceutic specific fiecărui med, parametru ce poate fi exprimat prin două variabile:

- cantit de s.a. elib dintr-o formă farm şi absorbită în circ sistemică

- viteza cu care s.a. este elib şi absorbită

(OMS): Bd = cantit de s.a. absorbabilă (FDA): Bd = cantit de s.a. eliberată, absorbită şi care ajunge la locul de acţiune manifestându-şi efectul terapeutic (Am Pharm Assoc): Bd = cantit de s.a. absorbită şi nemodificată

Bioechivalenţa med (Be): postulatul echivalenţei prevedea că doza indicată pe eticheta med este şi doza abs de org; insuccesele terap datorate subdozărilor + accidentele datorate supradozărilor → au infirmat

postulatul echivalenţei. Postulatul Be: - stabileşte că doza indicată pe etichetă nu este egală cu

postulatul echivalenţei. Postulatul Be: - stabileşte că doza indicată pe etichetă nu este egală cu doza abs

- este fondat pe un nou pareametru farmaceutic: Bd

- pot fi considerate echivalente numai preparatele cu aceeaşi Bd

Tipuri de echivalenţă (e):

- e. chimică = e. între med care conţin aceeaşi s.a., aceeaşi doză, forme farm diferite

- e. farmaceutică = e. între med care conţin ac s.a., ac doză, acelaşi tip de formă farm, dar subst

aux dif şi/sau tehnologie dif

- e. farmacologică = e. între med care au acelaşi efect farmacologic, s.a. poate să fie dif; condiţia:

ambele structuri să se metab în org la aceeaşi struct chim activă (ex prodrug - procain penicilina

îl formulăm a.î. să pună în libertate s.a. pt că penicilina G nu se abs singură)

- e. terapeutică = med cu ac eficacitate terap la acelaşi individ, ac doză, indif dacă med prez

numai e. chim, farm sau farmacologică

- e. biologică (Bioechivalenţa) = e. între med care au e. chim, e. farm şi Bd identică între cele 2 preparate

Importanţa Bd pt farmacoterapie:

- efectul med poate fi modif în privinţa param: latenţă, durată şi intensitate

- consecinţe toxicologice: r. adverse, intoxicaţii Trecerea med prin membranele biologice tipuri de transfer Membr. biologice:

- sunt structuri tip mozaic constituite din complexe lipoproteice

- posede sisteme membranare specializate şi active de transport

- constituie bariere semipermeabile care separă materia vie în compartimente

- ex: membrana celulară, epidermul Categorii de transfer transmembranar:

Transfer pasiv: - filtrarea

- difuziunea simplă

Transfer specializat (necesită un sistem transportor):

- difuziunea facilitată (canale şi transportori)

- microtransport (pompe ionice, co-transport şi transport activ secundar)

- macrotransport (endocitoza, exocitoza, transcitoza, pinocitoza)

Filtrarea

- presupune existenţa unui flux de apă

- este determ de pres osmotică / hidrostatică de o parte şi de alta a membranei

- prin filtrare trec subst hidrosolub cu molec mici în sensul gradientului de conc

Difuziunea simplă - are loc în sensul gradientului de conc dat solubilit în dublul strat

Difuziunea simplă

- are loc în sensul gradientului de conc dat solubilit în dublul strat lipidic

- molec neionizate sunt în gen liposolubile în timp ce ionii (având solubilit mică în lipide) nu pot trece prin membr

Transfer specializat = reprez un transport transmembranar mediat prin sist transportor = preia molec de med de o parte a membranei şi o cedează de cealaltă parte, redevenind apt pt transportul altei cel.

Transportul activ:

- are loc împotriva gradientului de conc, necesită energie

- este selectiv, este limitat (pt că se saturează)

- poate fi inhibat competitiv de compuşi cu o struct asemănăt

Difuziunea facilitată:

- tot prin sist transportor, nu necesită energie

- deplas med are loc în sensul gradientului de conc sau de potenţial electric

- mec este f selectiv

Pinocitoza

- constă în formarea şi deplas unei vezicule prin invaginarea unei porţiuni de membrană care

înglobează picături de med dizolvat

- veziculele traversează membrana şi se deschid în interiorul celulei sau după traversarea celulei la

polul opus (ex: bulele de aer din sucul carbonatat)

ABSORBŢIA MEDICAMENTELOR

- este prima etapă a farmacocineticii, reprez fen de pătrundere a s.a. în mediul intern al org prin căi nat / artif.

- este proc de trecere a unui med de la locul de admim în sânge

- reprez gradul cu care un med părăseşte locul de admin, precum şi viteza cu care acesta se produce Factorii care infl absorbţia:

1. factori care ţin de med:

- propriet fiz-chim ale s.a. (ex: solubilit, mărimea moleculelor)

- dimens partic solide

- concentraţia

- forma farm administrată

2. factori care ţin de org:

- calea de admin

- fact fiziologici (vârsta) - fact patologici Căile de admin a med: Naturale: orală (cu

- fact fiziologici (vârsta)

- fact patologici

Căile de admin a med:

Naturale: orală (cu sublinguală), respiratorie, cutanată, rectală, conjunctivală, vaginală, uretrală

Artificiale: parenterale (s.c., i.m., i.v., i.d.r., intraarterial, intraosos, intracardiac, intraperitoneal, intrarahidian) şi implante Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasele tub digestiv

1. Abs prin muc bucală: - sublingual → efectul se instalează în 1-3 min

- circ venoasă de la acest nivel se varsă în vena cavă super.

- Av+: abs. rapidă, med este protejat de degrad suc gastric şi de trecerea prin „primul pasaj hepatic” (ex: nitroglicerina)

2. Abs prin muc gastrică – se conformează legilor gen de trec a med prin membr biol

- membr gastrică se comportă ca o membr lipidică ce separă plasma de sucul gastric

- diferenţe de pH: pH suc gastric= 1, pH plasmă= 7,4

3. Abs prin muc intest subţire

- supraf mare de abs, vasculariz bogată, pH aproape de neutru

- este locul principal de abs pt majorit med Factorii care infl abs med pe cale orală:

A. factori care depind de med:

1.

s.a. (solubilit, dimens moleculelor, forma cristalină – prezenţa polimorfismului). Polimorfism

(4

forme): - forma instabilă: cea mai solubilă, dar inutilizabilă farm

- f intermediară: solubilit bună, stabilit medie

- f metastabilă: avantajoasă ca disponibilit

- f stabilă: m puţin solub

2. forma farm

B. factori care depind de funcţia ap digestiv:

- fact locali: pH, motilit gastrică, timp de golire a stomac, sist enzimatice, bact intestinale, circ de la niv stomac+intestin, tranzitul intestinal

- efectul primului pasaj hepatic

- stări fiziologice partic (nou născut, vârstnic, gravidă)

- stări patologice ale căii orale: tranzit intest accelerat

- stări patologice sistemice: febra, insufic cardiacă

- asocieri între med (ex: Fe + pansament gastric)

Av+ căii orale: - comodă, riscuri mici, subst se abs lent, progresiv

Av- : abs variabilă, nu poate fi admin în urgenţe, med pot prod iritaţii gastrice

Av-: abs variabilă, nu poate fi admin în urgenţe, med pot prod iritaţii gastrice / intest, inutiliz la pacienţii inconştienţi/ sugari, necesită cooperarea Abs la niv caii orale poate fi:

Grabita prin:

- folosirea de solutii izotonice incalzite la 37°C

- admin med pe nemancate

Intarziata prin:

- admin dupa masa

- asocierea cu subst adsorbante / mucilaginoase

- admin de forme farm retard (comprimate)"Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasa intestin

gros Se pot absorbi subst hidro si liposolubile care nu au fost abs in intestin subtire Se pot abs subst din forme farm admin pe cale rectala (ex supozitoare, clisme) Calea rectala este lenta si inegala. Vena hemoroidala inf si mijlocie dreneaza med in vena cava sup si evita pasajul hepatic. Vena sup dreneaza sangele in circulatia portala. Calea rectala o fol pt afectiuni locale si sistemice (cand nu se poate folosi calea orala, cand subst este

iritanta pt mucoasa gastrica) Av-: absorbtie inegala, iritatii. Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasa conjunctivala Admin med se face in sacul conjunctival; admin med este pt acţiune locală: antimicrob, anestezice locale, vasoconstrict, miotice, midriatice. De nedorit: abs în circ sistemică prin drenarea med prin canalul lacrimo-nazal. Se pot utiliza forme farm moderne: sist terap cu elib continua, implante, lentile. Particularităţi ale absorbţiei prin mucoasa uretrală şi vaginală

- abs este redusă

- congestia şi inflamaţia favoriz abs

- la femei: bacilul Doderlein asigura pH-ul vaginal

- se admin med pt acţiune locală: antib, antimicotice, antiinflam

Particularităţi ale absorbţiei prin calea cutanată Prin pielea intactă abs este redusă, dar este posib la niv glandelor sudoripare şi este favoriz de masaj local Abs poate fi mărită prin pielea lezată (arsuri), inflamaţii

Med se utiliz pt acţiune locală (antipruringinoase, antiinflam, antimicrob, antifungice, keratolitice) Pt acţiune generală: STT Particularităţi ale absorbţiei la nivelul ap respirator

a. Mucoasa rinofar ingiană - vascularizaţie bună - se abs subst lipo/hidrosolubile în sol apoase,

a. Mucoasa rinofaringiană

- vascularizaţie bună

- se abs subst lipo/hidrosolubile în sol apoase, uleioase, pulberi pt prizat

- acţiune locală: antiseptice, decongestionante, antimicob, rinite, infecţii, inflamaţii

- acţiune generală: pulbere de hipofiză posterioară (hormon) b. Calea pulmonară Mucoasa bronşiolară – adaptată pt protecţie şi secreţie de mucus protector Epiteliul alveolar – prez o supraf mare de abs şi o reţea capilară f bogată Subst med absorbite sunt: - lipo/hidro solubile – prin mucoasa bronşiolară (aerosoli)

- gazoase şi volatile – prin epiteliul alceolar (ex anestezice generale)

Calea pulmonară este utiliz pt: - acţiune generală (anestezie, vaccinuri)

- acţiune locală: bronhodilatatoare, expectorante, antiseptice şi antibiotice Av+: utilizare de doze mici, evit pasajului hepatic Factori care influenţează abs med admin pe cale pulmonară:

1. Factori dependenţi de med

- pres parţială în amestecul de gaze alveolar şi gradul de volatilitate

- solubilitatea

- mărimea, densitatea şi diametrul particulelor:

> 10μ: rămân în căile resp sup < 0,5 – 1μ: se absorb, dar pot fi elim prin expiraţie (ca fumul de ţigară) 1 - 8μ: străbat arborele bronşic 2. Factori dependenţi de organism

- anatomici

- fiziologici: respiraţie, umidit aerului, secreţia bronşică – cantitate, vâscozitate

- patologici: obstrucţii bronşice, inflamaţii, hipersecreţie bronşică

Particularităţi ale absorbţiei med admin pe cale parenterală

- abs rapidă şi completă

- este avantajoasă în situaţii de urgenţă (i.v.)

- este posibilă la pacienţii care nu colaborează

- este evitat primul pasaj hepatic şi contactul cu sucurile gastrice

- este preferată când se urm un efect rapid

- presupune personal specializat, instrumentar steril, med steril

- de evitat pătrunderea în vasele sang la admin s.c. şi i.m. şi atingerea nervilor

- pt subst uleioase / greu absorbabile se evită inject la intervale scurte în acelaşi loc

A. Calea subcutanată

- abs se prod lent dat vascularizaţiei reduse

- injecţiile sunt dureroase dat inervaţiei bogate

- se admin sol neutre şi izotone, subst greu solub sub f de preparate retard (insuline lente), implante plate / sferice, micropompe osmotice (insulină)

- abs poate fi: - grăbită prin: masaj local, căldură locală, asociere cu vasodilatat -

- abs poate fi: - grăbită prin: masaj local, căldură locală, asociere cu vasodilatat

- întârziată prin: răcire locală, aplicare de garou, asociere cu vasoconstrictoare/subst greu absorbabile

- riscuri: durere, abcese, lezare de vase/nervi

B. Calea intramusculară

- este mai rapidă decât calea s.c.

- inervaţia senzitivă mai rdusă

- echilibrul osmotic se reface rapid

- injecţiile profunde sunt m puţin dureroase

- med trec din ţes conjunctiv în sânge: - molec mici trec direct în capilare

- molec volumin trec mai întâi în limfatice

- abs are loc în 15 30 min

- se pot adm i.m. : sol / suspensii apoase / uleioase, în volume: 5- 20 ml, sol izotone pe cât

posibil

- nu se admin i.m.: sol iritante hipo/ hiper tone prea acide / alcaline deoarece provoacă durere,

abcese sterile, complicaţii infecţ cu anaerobi

C. Calea intravenoasă

- med sunt introduse direct în sânge

Av+: - efectul apare rapid, uneori imediat

- este util în sit de urgenţă (antidoturi în intoxicaţii, tonice cardiace, pt anestezie gen)

- permite perfuzia continuă, picăt cu picăt, pt a asigura un nivel sanguin constant timp

îndelungat sau pt introd unei cantit mari de lichid

- se pot admin sol iritante (clorura de calciu)

- nu se pot admin: suspensii / emulsii, subst hemolizante, subst toxice care lezează muşchiul

cardiac

- Atenţie: - se pot produce r. adv. prin inject rapidă dat invadării bruşte a inimii

- pot apărea frisoane/ febră (dat p-ţei pirogenilor în sol injectabile incorect prep şi steril)

- se recom admin lentă (cel puţin 1 min, timp necesar unui circuit complet al sg)

D. Alte căi parenterale

Calea intraarterială - rară, este efectuată de către personal specializat

- este rezervată admin subst de contrast

- pt trat unor tumori

- antrenează riscuri mari (tromboză, ischemie acută) Calea intrarahidiană - rahianestezie

- trat infecţiilor acute ale SNC (meningite)

Calea seroaselor - intraperitoneal - f rar

- intrapleural

- intrapericardic

- intraarticular - acţ locală (antiinflamat) Calea intracardiacă - se utiliz în stop cardiac TRANSPORTUL

- intraarticular - acţ locală (antiinflamat)

Calea intracardiacă - se utiliz în stop cardiac

TRANSPORTUL MEDICAMENTELOR S.a. pot circula sub 2 forme:

- forma liberă (dizolvată în plasmă)

- forma legată (inactivă biologic) - legarea reversibilă a med de proteine se realiz la niv

grupărilor polare ale aminoacizilor prin leg polare, forţe electrostatice, punţi de hidrogen, forţe Van der

Waals Legarea reversibilă se conformează legii maselor caracteriz de 2 param:

- afinitatea

- procentul de fixare (raportul dintre fracţia liberă şi cantit totală de med din plasmă):

* med cu molec slab acide se leagă de albumine: diuretice, AINS, antidiabetice

* med baze slabe, acizi f slabi, subst nedisociate se fix prin punţi de H

Med care se fix în procent mare de proteinele plasmatice se elimină lent! Transportul med este afectat de st fiziol / patol a org (stare de graviditate sau în post) → cantit de

proteine este scăzută, med nu are unde să se fixeze, med rămâne în formă liberă.

DIFUZIUNEA ŞI DISTRIBUIREA MED ÎN ORGANISM Compartimentele hidrice ale org:

- intracelular

- interstiţial (între celule) → întotdeauna trebuie să existe un echilibru între un compartiment

- intravascular şi celălalt

Există med care intră în toate compartimentele din org şi deci se elim mai greu. Difuziunea prin membr capilară Capilarul este format din celulele endoteliale unite prin ciment intercelular şi membrana bazală. După

ce străbat membr capilară med pot difuza în comp interstiţial sau/şi comp intracelular. 1. Bariera hematoencefalică Celula nerv transmite un impuls nervos; intervine teaca de mielină care întârzie pătrunderea med (din nod în nod). În general compuşii cu sulf sunt liposolubili (merg către materiile grase - ex. creierul) - tiopentalul (anestezic) 2. Placenta

- are permeabilitate crescută

Tipuri de distribuire - distribuire uniformă (alcoolul) - distribuire neuniformă (selectivă): - iod → are

Tipuri de distribuire

- distribuire uniformă (alcoolul)

- distribuire neuniformă (selectivă): - iod → are afinitate către glanda tiroidă

- anestezice locale → către ţes bogate în lipide

- calciu, fosfor → în oase

- tetraciclina → dinţi (îngălbenire)

- distribuire urmată de redistribuire (tiobarbiturice - anestezicul după transportul către creier se depozit în ţes adipos → de aceea pers obeze îşi revin mai greu din anestezie) Distribuirea med în ţesuturi Factori care infl distrib med

- factori care depind de med: struct chim, doza, vit de abs, biotransformarea, elimininare

- fact care depind de ţesut: modif patolog ale ţes (antib şi sulfamidele difuz greu în ţes

cicatriceale - dat vascularizaţiei întrerupte) Fixarea med în ţesuturi

- reversibilă, rareori ireversibilă

- se remarcă 3 aspecte: - legarea de proteinele tisulare:- afinitate medie faţă de proteine

- stabilitatea leg

- legarea med de receptori:

- depozitarea med: se pot acumula în ţes

BIOTRANSFORMAREA MED Etapa în care org intervine asupra med. Au loc modif de struct chim favorizând elim med din org. În urma metab în ficat → alte structuri - active = metaboliţi activi "prodrug"

- inactive → se elimină În urma metab:

1. proces de biometaboliz a med (biodetoxifiere):

- metaboliţii rezultaţi sunt m puţin activi, m puţin toxici, m puţin liposolubili

- se pot obţine metaboliţi inactivi, dar toxici

ex de metab activi: fenilbutazona: 2 metab: activ antiiflam + activ antigutoasă ex. med prodrug: hidrocortizon hemisuccinat - hidrocortizon

2. proces de biotoxifiere - creşte activ farmacodinamică, creşte toxicitatea, apar noi proprietăţi

ex. metab cu toxicit mare: paracetamol (toxic hepatic, renal la tratam prelungit)

Mecanismele biotransformărilor

R

de fază I - oxidări, reduceri, hidrolize → iau naştere metaboliţii (activi şi inactivi)

R

de fază II - r. sintetice, de conjugare: implică cuplarea med cu o subst endogenă → metaboliţii

sunt în general inactivi

Factori care influenţează biotransformarea Struct chim - nucleul (decla nşează acţiunea) şi substituenţii

Factori care influenţează biotransformarea Struct chim - nucleul (declanşează acţiunea) şi substituenţii (îmbunătăţesc acţiunea) Starea fiziologică - stress, perioade de post, peioada de sarcină Starea patologică - icter, diabet, hepatopatii Inducţia enzimatică - în urma admin unui med stimulăm un echip enzimatic care poate fi substratul pt metabolizare; dacă avem 2 med şi unul dintre ele este inductor enzimatic scade eficacit terap → creşte nr de admin sau creşte doza; efect benefic: admin fenobarbital la icterul nou născutului. Inhibiţia enzimatică - med inhibă enzima de care avem nevoie → creşte toxicitatea şi se reduc dozele din cel de-al 2-lea med Vârsta - nou născutul nu posedă sist enzimatice; pacientul în vârstă are proc metab încetinite Sexul - de ex femeile sunt m sensibile la efedrină decât bărbaţii Diferenţe interindividuale, specie.

ELIMINAREA MED DIN ORGANISM

Viteza de eliminare - depinde de propriet fiz-chim ale subst, abs med (calea de admin), profilul farmacocinetic al subst, vârsta Forma sub care se elimină med: - netransformate

- transformate sub f de metaboliţi"

Elimin med pe cale renală - implică 3 procese:

- filtrare glomerulară - majorit med se filtrează

- reabsorbţia tubulară - med se întorc către mediul intern

- secreţia tubulară - med vin dinspre org către tubul renal

Viteza de eliminare pe cale renală depinde de: struct chim, diureza, starea funcţională a org, mec

de

eliminare, distrib med în cele 3 compartimente hidrice Eliminarea renală poate fi - grăbită prin: creşterea diurezei, împiedicarea reabsorbţiei tubulare

- încetinită prin: scăderea diurezei, inhibarea proc de secreţie tubulară Elimin med pe cale digestivă - se elim subst admin oral:

- insolubile şi neabsorbabile (cărbune, ulei de parafină)

- solubile şi neabsorbabile (streptomicina, kanamicina, sulfat de Mg)

* prin salivă - se elim iod, alcaloizi

* prin bilă - se elim contraceptivele orale

* intestin - prin materii fecale Elimin med pe cale pulmonară - prin epiteliul alveolar (subst volatile şi gazoase: protoxid de

azot) - prin secreţii bronşice Elimin med pe cale cutanată - prin secreţie sudorală: metale

azot)

- prin secreţii bronşice

Elimin med pe cale cutanată - prin secreţie sudorală: metale grele, uleiuri volatile

- pot realiza depozite în celule

- persistenţa timp îndelungat a unor med (As, Hg) în fanere - toxicitate Elimin prin secreţia lactată Elimin prin secreţia lacrimală

FARMACODINAMIE GENERALĂ

Parametri specifici: acţ. farmacodinamică primară + efect farmacologic Caracteristicile acţiunii farmacodinamice (AF):

1. Sensul AF - stimulator

- inhibitor

Acţ stimulatoare: direct, acţionând asupra ei (adrenalina → tahicardie)

deprimând o funcţie antagonică (atropina → bradicardie)

(simpaticul consumă, parasimpaticul reface) Acţ. inhibitoare: direct, prin deprimare stimulare până la epuizare (cafeina) Med pot stimula o funcţie deprimată de boală, fără să aibă acţ pe funcţiile normale (antipireticele scad T crescută în febră, dar nu infl T normală).

2. Potenţa AF - o subst este m potentă decât alta cu cât este m activă în doze m mici.

3. Eficacitatea maximă - o propriet a unei subst de a avea un "efect maxim posibil".

4. Selectivitatea - propriet unui med de a infl un teritoriu cât mai limitat din org.

Există subst med cu un singur efect, majorit având "spectru de acţiuni". Ex. receptorii pt simpatic la nivel cardiac, β, arborele bronşic, nivel vascular

5. Latenţa - timpul scurs de la admin med până la apariţia efectului

- depinde de abs, transport, difuz, biotransform.

- în cazul admin i.v. timpul de abs = 0.

6. Durata acţiunii

- timpul de înjumătăţire în sânge (T1/2)

Cu cât T1/2 este m mare, cu atât durata dintre administrări este m mare.

Tipuri de AF

- după utilitate terap şi intensit:- acţ principală (ex. acţ antipiretică a aparacetamolului)

- acţ secundară (hiposecreţia salivară - poate fi utilă la pacienţii intubaţi)

- după modul de utilizare: - acţ locală (topică): ung, pansamente gastrice

- acţ sistemică

- după reversibilitate: - reversibile - ireversibile - după mec de acţiune: - directă: subst

- după reversibilitate: - reversibile

- ireversibile

- după mec de acţiune: - directă: subst se fix direct pe receptor şi îl activează

- indirectă: ca o consecinţă a influenţei unui mediator

- după criteriul farmacoterapeutic Mecanisme de acţ a med: - fizice

- biofizice (biochim

- adsorbţia (ex Smecta)

- osmoza (o dată cu apa acţ şi med)

- precipitarea proteinelor (subst taninoase ca antidiareice) Mec chimice

- r de neutralizare (antiacidele)

- r de complexare (chelare)

Acţ med la nivel celular - în afara cel

- la niv membr cel : direct sau prin intermed unor receptori specifici

- în inter cel

Membr la ext prez sarcini +, la interior sarcini -. Poate avea loc: - depolariz → fen excitatorii

- hiperpolariz → fen inhibitorii

Canalele ionice pot fi: dependente de voltaj / agonist dependente

Canalele de calciu pot fi: - de tip L (sensibile la blocantele de Ca)

- de tip N (neuronal)

- de tip T

Acţiunea med la nivel molecular Receptorii farmacologici Def: o macromolec proteică capabilă să lege specific o subst med cu formarea complexului med- receptor. Efector = enzimele. Interacţiunea med-receptor:

Med pot acţ ca agonişti (un agonist se fix pe receptor şi îl activează) - are afinitate şi activitate intrinsecă Un antagonist se fix pe receptor, dar nu îl activează - nu are activitate intrinsecă. Ex: acetilcolina → fixare pe receptor → scade pres intraoculară

atropina → fixare pe receptor, îl blochează, nu mai lasă acetilcolina să se fixeze → creşte pres intraoculară Antagoniştii pot fi competitivi (se leagă de receptori la niv situsurilor de legare ale agoniştilor) Antagoniştii necompetitivi se fixează de receptori pe un situs diferit de un situs de legare al agonistului, blochează receptorii şi împiedică legarea agonistului. Tipuri de receptori I. Proteina care include un canal ionic: - colinergici

- GABA

II. Proteine transmembranare III. Receptori cuplaţi cu proteine G IV. Receptori intracelulari FACTORI CARE

II. Proteine transmembranare III. Receptori cuplaţi cu proteine G IV. Receptori intracelulari

FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ACŢIUNEA FARMACODINAMICĂ

A. Factori dependenţi de medicament

1. Structura chimică

Doza: reprez cantit de med prin a cărei admin obţinem un efect biologic. Subst pot fi: - inactive farmacodinamic (nu au potenţă)

- cu potenţă mică

- cu potenţă medie

- puternic active (DE - doza eficace)

Criterii de clasificare a dozelor:

a. după modul de admin: - doza parţială

- doza pe zi

- doza totală

b. pt anumite med: - doza de atac

- doza de întreţinere

- doza unică

c. după vârstă: - doza pt copil

- doza pt bătrân

d. după intensitatea efectelor: - doza maximă terapeutică

- doza minimă terapeutică (DE25)

- doza medie terapeutică (DE50)

- doza optimă

- doza letală (DL50)

B. Factori dependenţi de organism

C. Alte condiţii (T, altitudine

Indicele terapeutic reprezintă o margine de siguranţă; cu cât este mai mare cu atât este mai uşor de mânuit terapeutic. Asocierea medicamentelor Interacţiuni medicamentoase = interacţ farmaceutice = incompatibilităţi.

- interacţ farmacocinetice: - prin modif absorbţiei

- în faza de transport

- în faza de difuz

- în faza de biotransf

- în faza de eliminare

)

- interacţ farmacodinamice: - sinergismul: sinergia - de adiţie - de potenţare → ex. antidepresive

- interacţ farmacodinamice:- sinergismul: sinergia - de adiţie

- de potenţare → ex. antidepresive + tranchilizante (receptori diferiţi)

- antagonistul - competitiv

- necompetitiv

- antidotism

FARMACOTOXICOLOGIE GENERALĂ Este ramura cu caracter predominant care stud efectele / reacţiile adverse la med, patologia med, precum şi intoxicaţiile acute / cronice. Reacţii adverse la med şi factorii de risc R. adv sunt r nocive, nedorite care apar întâmplător la dozele utilizate obişnuit la om. Factori favorizanţi:

- dozele mari

- stări fiziologice (sarcina, vârsta înaintată, copilul mic)

- stări patologice (insuf renală, insuf hepatică) Alţi factori sunt legaţi de:

- malnutriţie

- consum de alcool, tutun

- poluanţi din mediu

Riscul creşte progresiv cu nr de med utilizate de un singur pacient. Tipuri de r adv:

- ef sec

- ef adv toxice

- intoleranţa

1. Efecte secundare - sunt nedorite, sunt de ordin farmacodinamic, ca o consecinţă directă sau

indir a AF. Ef sec pot fi: - uneori dorite

- alteori dorite

- adesea inevitabile

Uneori pot fi utile terapeutic; nu sunt dependente de doză. Ex: uscăciunea mucoaselor (hiposalivaţia) după admin de atropină este neplăcută şi poate fi combătută printr-un consum crescut de lichide; în preanestezie este utiliz pt reducerea secreţiilor în căile aeriene superioare, secreţii nefavorab în cursul anesteziei generale.

2. Efecte adverse toxice - sunt tulb funcţionale / morfologice, diferite de ef farmacodinamice,

întotd nedorite şi care apar la o parte din subiecţii trataţi în cond similare. Apar în fc de bolnav sau de

med.

Apar la doze obişnuite şi pot prod leziuni la niv aparatelor / sistemelor şi tulburări

Apar la doze obişnuite şi pot prod leziuni la niv aparatelor / sistemelor şi tulburări ale funcţiilor acestora. Sunt dependente de doză; riscul este m mare cu cât doza este m mare. Factori care ţin de med:

a. toxicitatea mare şi indicele terapeutic mic (ex. în cazul digitalicelor-digoxină DE este f apropiată de DL: indicele terapeutic = 2 - 3)

b. biodisponibilit anumitor preparate / forme farm care poate fi variată pt aceeaşi subst de la un

producător la altul. (ex fen a fost semnalat pt fenitoină-anticonvulsivant, antiepileptic şi pt glicozide cardiotonice)

c. schema de dozare - dacă nu se ţine seama de fatmacocinetica med, ac aspect poate favoriza apariţia toxicităţii. Se ţine cont de calea de admin şi intervalul dintre doze.

d.

interacţ med - pot fi prin mec farmacocinetic sau farmacodinamic (med care nu se vor asocia

cu

alcool: opioide, tranchilizante, neuroleptice, antibiotice) Factori care ţin de organism

a. utiliz unei căi de admin nepotrivite - riscul cel m mare îl reprez calea i.v."

b. reactivitatea individuală - putem întâlni pers f sensibile, care la doze obişnuite de med duc la

apariţia de r adv toxice. Acest fenomen este datorat: - fie unei particularităţi de metabolizare

- fie unei selectivităţi excesive ale ţesutului ţintă

c. stările patologice - pot modif comportarea farmacocinetică / farmacodinamică. La bolnavii cu

insuf hepatică, med care în mod normal sunt inactivate prin metaboliz în ficat tind să se acumuleze. În insuf renală med elim pe cale renală manifestă o toxicit crescută. Exemple de r adv toxice la niv unor aparate / sisteme

- la nivelul pielii - pot apare dif erupţii

- la niv SNC- funcţii psihice sau sist extrapiramidal

- la niv ap digestiv - pot fi ef adv toxice funcţionale (greţuri, vărsături, diaree, colici) sau morfologice (ulcere)

- la niv ficatului - unele med produc un tablou clinic asem cu hepatita virală (Halutan-anestezic general)

- la niv cordului - pot apare ef funcţionale (creşterea excitabilit miocardului cu aritmii) sau

morfologice (caracterizate prin leziuni degenerative - citostatice)

- la niv sanguin - ef toxice se manif prin: - leucopenie, trombopenie, agranulocitoză (citostatice)

-anemie megaloblastică=carenţă de vit B12 ± acid folic (antiepileptice)

- atenţie la admin Fe: trebuie fracţionat în m multe prize pe zi pt că receptorul nu poate transporta

decât limitat - la niv renal - antibiotice nefrotoxice (kanamicina, streptomicină) Ef adv toxice sunt

decât limitat

- la niv renal - antibiotice nefrotoxice (kanamicina, streptomicină)

Ef adv toxice sunt urmărite prin det de toxicit la dif specii de animale de lab în studii preclinice:

- toxicit acută: evaluată după admin unică şi obs după 7-14 zile

- toxicit subacută: după admin repetată, zilnică

- toxicit cronică: după admin repetată 3-12 luni

3. Intoleranţa - este o r adv medicamentoasă care se manif printr-un răspuns anormal cantitativ

şi/sau calitativ la un med.

- congenitală - poate fi de specie sau de grup (idiosincrazie)

- dobândită

a. Idiosincrazia - se manif prin efecte dif de acţ farmacodinamică caracteristică ce apare numai la unii indivizi, putându-se manifesta la prima admin a med sau la timp scurt de la începutul admin. Răspunsul neobişnuit este independent de doză şi diferenţa faţă de răspunsul fdinamic normal poate fi :

- cantitativă (ef de supradozare sau ineficacitate)

- calitativă (r anormală faţă de cea fdinamică)

Când o genă prez anomalii sau este absentă, enzima respectivă are o constituţie anormală sau lipseşte; aceste anomalii enzimatice = enzimopatii (sunt manifeste sau latente). În cazul în care se admin un med care este metab de o astfel de enzimă apar r. idiosincrazice (există 2 tipuri: fcinetice şi fdinamice).

Manifestările fcinetice sunt responsabile de distrib diferită a vitezei de biotransform a unor med într-o populaţie. În fc de metabolizare avem:

- metaboliţi lenţi: apar ef de supradozare, cu intensit crescută şi consecinţe ftoxicologice

- metaboliţi rapizi: ineficacitate terap şi consecinţe fterapeutice

Manifestările fdinamice - au consecinţe ftoxicologice b. Intoleranţa dobândită = hipersensibilitate - reprez de fapt o alergie la med. Intoleranţa dob presupune contactul org cu alergenul şi abia la următ contact se prod sensibilizarea / alergia. Antigenii compleţi - sunt macromolec proteice / polizaharidice." Există subst cu struct simple, susceptibile de a se combina cu anticorpii, dar incapabile de a antrena singure formarea anticorpilor. Acestea devin antigenice numai după legarea de proteine (= antigeni incompleţi). Ex: peniciline, cefalosporine, sulfamide, barbiturice, ac acetilsalicilic, procaina Riscul de apariţie a r alergice este m mare pt preparatele cu aplic locală şi m mică pt calea orală.

Pe lângă subst active, ca alergene mai pot fi incriminate dif impurităţi sau subst auxil

Pe lângă subst active, ca alergene mai pot fi incriminate dif impurităţi sau subst auxil conţinute de dif forme farm (ex coloranţii). Anticorpii (imunoglobulinele) = biomacromolecule care sunt capabile să se cupleze cu antigenul şi să det reacţie alergică. Pot fi de m multe tipuri: G, M, E, A, D. Sunt sub forma literei Y, pot fi monomeri, dimeri, pentameri. După mec de producere există 4 tipuri de r alergice:

1) r alergice de tip anafilactic (de tip 1): fac parte din categ r imediate, sunt m frecvente la pers cu predispoziţie la boli alergice. Şocul anafilactic este o manif acută, cu caracter sistemic a alergiilor de tip 1. Sindromul este f grav, fiind declanşat în special când alergenul este introdus în org pe cale injectabilă. În această privinţă penicilinele sunt med cu riscul cel m mare. Simptomele (se dezv în câteva minute): dispnee cută cu sufocare prin bronhospasm şii edem laringean, urmat de hipotensiune până la colaps. Manifestările clinice mai puţin grave şi mai frecvente:

urticaria, astm bronşic (apărute după peniciline şi acid acetilsalicilic). Intervenţii în caz de şoc anafilactic: adrenalina admin subcutanat şi nu intravenos (creşte brutal TA) sau hidrocortizon hemisuccinat (i.v.). 2) r alergice de tip 2: se datorează formării de anticorpi prin imunoglobulin E, M direcţionaţi specific împotriva unor constituenţi celulari. Anticorpii formaţi au proprietăţi aglutinante şi det liza celulară. (astefl se explică unele anemii, trombocitopenii produse de sulfamide, cinină/chinidină) 3) r alergice prin complexe imune (de tip 3) - se datorează formării de complexe între antigeni şi anticorpi circulanţi (imunoglobuline G şi M). Complexele imune solubile care se form se fix în vasele mici şi în membranele bazale declanşând fen inflamatorii. Manif clinice m frecvente: boala serului (caract prin febră, urticarie, adenopatie=ganglioni măriţi), unele forme de pneumonii. Ex: peniciline, sulfamide, nitrofurantroina 4) r alergice mediate celular (de tip 4): fac parte din categ reacţiilor întârziate, se dat intervenţiei limfocitelor sensibilizate, care elib limfochine provocând fenomene inflamatorii. De obicei, manifestările acestui tip de r alergice sunt cutanate: dermatita de contact (apare prin admin

locală de neomicină, gentamicină) 4. Toleranţa: - congenitală - dobândită Constă într - o sensibilitate

locală de neomicină, gentamicină) 4. Toleranţa: - congenitală

- dobândită

Constă într-o sensibilitate redusă / absenţa sensibilităţii la unele acţiuni ale unui med.

T. congenitală - apare imediat după naştere, poate fi: de specie sau de grup.

T

dobândită - poate avea la bază un mec fcinetic/ fdinamic cu desensibilizarea receptorilor.

T

adevărată se dezvoltă lent şi nu este niciodată completă. Se cunosc câteva aspecte ale

toleranţei:

- obişnuinţa - constă în diminuarea treptată a unor efecte ale unui med în urma admin repetate;

fenomenul este reversibil mitridatismul -reprez capacit unui org de a suporta fără simptome deosebite, ca urmare a admin

de

cantităţi progresiv crescânde dintr-o subst, doze, care la prima admin pot prod ef toxice. (ex

fumătorii

care suportă doze mari de nicotină)

- toleranţa încrucişată - se poate prod între 2 sau m multe med (ex: alcoolicii sunt m puţin

sensibili la anestezice gen)

- tahifilaxia (toleranţa acută) - constă în dimin progresivă a intensit efectului unor doze constante

dintr-

o subst prin admin repetată la intervale scurte de timp. Prin întrerup admin se ajunge repede la

redobândirea sensibilit iniţiale. (ex efedrina, nafazolina) Toleranţa nu treb confundată cu efectele farmacodependenţei (cei care se droghează).