LEOAICA TANARA IUBIREA - NICHITA STANESCU

Comentariu literar - referat

Generalitati
Poezia " Leoaica tanara, iubirea " face parte din volumul "O viziune a sentimentelor" din
1964 volum care are ca tema centrala iubirea, inteleasa ca stare de gratie, o permanenta
intamplare a fiintei, pentru poetul Nichita Stanescu
Metafora de baza in jurul careia se ordoneaza cele trei secvente ale textului (si constituind
titlul poeziei) este Leoaica tanara, iubirea: poetul ii inchina aceasta creatiei Iubirii "o
intamplare a fiintei mele" (cum o numeste intr-un Cantec), dar si factor demiurgic, pentru ca
numai Dragostea si Cuvantul au stat la baza lumii.
Leoaica tanara iubirea este considerat o capodoper a liricii erotice romneti,
individualizndu-se prin transparena imaginilor i proiecia cosmic, prin originalitatea
metaforelor i simetria compoziiei.
"Leoaic tnr, iubirea
mi-a srit n fa.
M pandise-n ncordare
mai demult.
Colii albi mi i-a nfipt n fa,
m-a mucat, leoaica, azi de fa.
i deodat-n jurul meu, natura
se fcu un cerc, de-a-dura,
cnd mai larg, cnd mai aproape,
ca o strngere de ape.
i privirea-n sus ni, curcubeu tiat n dou,
i auzul o-ntlni tocmai lng ciocrlii.
Mi-am dus mna la sprncean,
la tmpl i la brbie,
dar mna nu le mai tie.
j alunec-n netire
pe-un deert n strlucire
peste care trece-alene
o leoaic armie
cu micrile viclene,
nc-o vreme,
i-nc-o vreme..."
Tema este erotica, poetul dezvolta ideea ca iubirea este o forta demiurgica, creatoare care
reordoneaza universul tinzand spre perfectiune si care schimba raportul eu-lui poetic cu lumea
de afara si cu sine.

Titlul este exprimat printr-o metafor n care transparena imaginii sugereaz extazul poetic la
apariia neateptat a iubirii, Vzute sub forma unui animal de prad agresiv, "leoaica tnr",
explicitat chiar de poci prin apoziia "iubirea".
Structura poeziei
Poezia leoaica tanara iubirea are 4 strofe inegale ca numar de versuri (6,8,3,7). Versurile sunt
inegale ca masuri si rimeaza accidental.
.
Prima strofa
- Nichita Stanescu apeleaza la metafore, personificari si comparatii, . creaza imaginea
materializata a iubirii. Metaforic iubirea este leoaica tanara, leoaica aramie care navaleste
in sufletul poetului ca o forta devastatoare. Ea sfasie cu coltii fiinta poetului, iubirea
provocand durere: Leoaica tanara, iubirea / Mi-a sarit in fata. / Ma pandise-n incordare / Mai
demult. / Colti albi mi i-a infipt in fata, / M-a muscat, leoaica, azi de fata
Pronumele la persoana I, "mi", "m", "mi", "m", poteneaz confesiunea eului poetic n sensul
c poetul era contient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, care-l "pndise-n
ncordare/ mai demult", dar nu se atepta ca acesta s fie att de puternic

Strofa a doua
- accentueaz efectul psihologic al acestei neateptate ntlniri cu un sentiment nou iubirea,
care degaj asupra sensibilitii eului poetic o energie omnipotent, extins asupra ntregului
univers ("i deodat-n jurul meu, natura"). Fora agresiv i fascinant a iubirii reordoneaz
lumea dup legile ei proprii, ntr-un joc al cercurilor concentrice, ca simbol al perfeciunii: "se
fcu un cerc de-a dura,/ cnd mai larg cnd mai aproape,/ ca o strngere de ape". Poetul se
simte n acest nou univers un adevrat "centrum mundi", un nucleu existenial.
Privirea, ca simbol al perspectivei sinelui, se nal "tocmai lng ciocrlii", sugernd faptul
c apariia iubirii este o manifestare superioar a bucuriei supreme, a fericirii, iar poetul este
extaziat de noul sentiment neateptat, care-l copleete: "i privirea-n sus ni,/ curcubeu
tiat n dou".-

Strofa a treia
- revine la ideea centrala a poeziei, iubirea fiind prezentata ca o forta care pustieste fiinta

poetului; el devine desert in stralucire peste care trece atotputernica alene o leoaica
aramie / cu miscarile viclene.
In finalul poeziei N.S. afirma ca iubirea este un sentiment inevitabil dar trecator.

Poezia este o roman dedicata iubirii , sentiment materializat, vizualizat de Nichita

Stnescu, stare sufleteasc ce capt puteri indefinite asupra sensibilitii eului poetic,
nlndu-1 n centrul lumii care, la rndul ei, se reordoneaz sub fora miraculoas a celui
mai uman sentiment.
Imaginile poetice se individualizeaz prin transparen, dinamism i, sugestie semnificativ
pentru "obiectul" iubire, ntreaga poezie concentrndu-se ntr-o unic metafor, transformand
poezia intr-un imn incantatoriu, intr-un psalm inchinat Iubirii.