CAPITOLUL 7 FASCISMUL »Sommul rajiunii nasie monstri Goya Viitorii istorici isi vor aminti de secolul XX ca de o perioada a rizboaielor mondiale, aarmelor nucleare si a unui nou tip de regim politic, totalitarismul. intr-un fel sau altul, aceste evolutii se raporteazit la ideologiile politice si la totalitarism mai mult decdt la oricare alta dintre ele. Totalitarismul a incercat si preia controlul societiii in totalitate — nu doar al guvernimantului, ci al tuturor institutiilor sociale, culturale si economice — pentru a-si implini viziunea ideologicd referitoare la modul in care ar trebui organizate viata si societatea. Acest lucru s-a intamplat in Uniunea Sovietic’, de exemplu, cand Stalin a impus versiunea sa marxist-socialist’ in intreaga tari. Este exact ceea ce s-a intamplat in Italia si Germania cand Benito Mussolini si Adolf Hitler au introdus diferite variante ale unei ideologii noi si in mod evident totalitare, numita fascism. De fapt, Mussolini si fascistii italieni au fost cei care au inventat termenul ,totalitar”, Ei au fiicut acest lucru pentru a defini si distinge ideologia lor de liberalism si socialism, pe care le priveau drept apiritoarele democratiei. Democratia cere un anumit tip de egalitate, fie cd ea imbraca forma accentului liberal asupra egalitatii sanselor, fie cA este vorba despre puteri egale intr-o societate fara clase. Mussolini si cei care I-au urmat au privit aceste idealuri cu dispref, asemenea lui Hitler si nazistilor. Ei au cerut cu adeviirat sprijinul maselor, dar din punctul lor de vedere acestea nu-si exercitau puterea prin rafiune, cuvant sau vot, ci prin supunerea fa{i de liderii lor pe drumul spre glorie. Asa dup’ cum ar spune unul dintre multele sloganuri ale lui Mussolini: credere, obbediere, combantere - crede, supune-te, lupti. Nimic mai mult nu i se cerea poporului, poporul nu dorea nimic mai mult. Prin adoptarea totalitarismului, fascistii au respins democratia Din aceasta perspectiva, fascismul este o ideologie reactionara. Ea a aparut in anii imediat urmatori primului rizboi mondial ca reactie impotriva celor dou’ ideologii conducdtoare ale timpului, liberalismul si socialismul. Nemultumiti de ideca liberal referitoare la individ gi de cea socialisti cu privire la lupta claselor sociale, fascistii au oferit o noua viziune a lumii in care indivizii si clasele sociale trebuiau absorbite intr-un intreg atotcuprinzitor - un imperiu grandios sub controlul unui singur partid si al unui lider suprem. Precum reactionarii inceputului de secol al XIX-lea, ei au respins la rindul lor credinfa in ratiune care, spuneau ei, a pus bazele asemiiniirii dintre liberalism. Ratiunea este mai pufin demni de incredere decat intuifiile si emofiile - ceea ce uneori noi numim ,instincte primare” - au declarat atét Mussolini, cat si Hitler. De aceea, Mussolini si-a indemnat tovarasii si ,gandeasca cu singele lor”.180 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC A spune ci fascismul este in vreun fel o ideologie reactionari nu inseamni ci fascistii pot fi considerati simpli reactionari ori conservatori extremisti. Ei sunt diferiti in multe aspecte. Spre deosebire de Joseph de Maistre si alti Reactionari despre care am discutat in capitolul 4, fascistii nu resping democratia, liberalismul si socialismul pentru a intoarce ceasul inapoi la perioada in care societatea era foarte atasata principiului originii sociale, bisericii si aristocratiei, puternice la acea ora. Din contra, multi fascisti au fost itis ostili religiei si putini dintre ei mai aveau vreo urmii de respect pentru ereditatea monarhilor si aristocratilor. Ei nici nu au etutat si se intoarci la vechile stiluri de viati, impuse odinioara. Caracteristica distinctiva a fascismului a fost, dimpotriva, revolutia, doritoare nu doar si schimbe societatea, ci si si o transforme in mod radical. Acest lucru in sine ii deosebeste de conservatorii care nu pot suferi schimbarea radical’ si rapid’, dar nici nu pot accepta planul fascist de a concentra puterea in mainile unui stat totalitar si ale unui conductor suprem. Nimic nu putea fi mai indepartat de dorinta conservatorilor ~ care prevede o conducere dispersati intre diferite niveluri de guvernimant si alte .mici plutoane” ce formeazi ceea ce ei numese 0 societate sinitoasi - deciit viziunea fascist asupra unui stat unificat, supus vointei unui singur conducator atotputernic. Asadar, fascismul nu este nici conservator, nici pur si simplu reactionar. El este, dup’ cum se liudau initial fascistii, 0 ideologie noua si distinct. Pentru a aprecia cit de diferiti este ea, trebuie si-i explorim fundamentele care {in de contra-iluminism, nationalism si alte curente ale secolului al XIX-lea. Dupa aceea, vom analiza fascismul in forma sa cea mai pur’, in Italia lui Musollini, urmat apoi de fascismul din Germania nazista si din alte locuri. Fundamentele fascismului Desi fascismul mu a devenit 0 ideologie pana in anii "20, radicinile sale merg pana in urma cu mai mult de un secol, pani la reactia impotriva miscirii intelectuale si culturale care a dominat gandirea europeani in secolul al XVII-lea ~ luminismul. Ganditorii iluministi visau in moduri diferite un vis al ratiunii. Luand descoperirile stiintifice ale secolelor al XVI-lea si al XVIII-lea drept model si inspiratie, filosofii iluministi au sustinut ci ratiunea poate s& inliture tot raul social si politic care sti in calea fericirii gi progresului. Ratiunea poate lumina mintile oamenilor, proclamau ei, si ti poate elibera Hi, greseala si superstitie'. Cele doua mari curente politice care au aparut in mului au fost liberalismul si socialismul. Diferite din alte perspective, cele douii ideologii se aseamanii prin impiirtisirea ideilor Huminismului. Acestea includ : 1. Umanismul - ideea ci fiingele umane sunt sursa i misura tuturor valorilor, iar viata omului € valoroasa prin si pentru ea insisi. Cum spunea Immanuel Kant (1724-1804), fiintele umane apartin ,imparatiei scopurilor”. in cuvintele lui Kant, fiecare persoan este un scop prin ca instisi, nefiind ceva ce poate fi folosit de ceilalti drept instrument pentru a-si atinge scopurile egoiste 2. Rafionalismul ~ ideea ci fiinfele umane sunt creaturi rationale si cd ratiunea ‘umami rezumati in cercetarea stiintific’ poate rezolva toate misterele si poate gisi solutii tuturor problemelor cu care oamenii se confrunti.FASCISMUL 181 3. Secularismu — ideea conform cAreia religia poate fi o sursi de alinare $i injelegere, dar nu un adevar absolut si incontestabil care s4 ghideze viata publica. Ganditorii iluministi aveau viziuni diferite asupra religici. Unii au ramas crestini, alfii au respins crestinismul dar credeau intr-un Dumnezeu care a creat o lume tot att de bine organizata precum un ceas, pe care ,divinul ceasornicar” I-a pornit si I-a lasat si mearga. In acelasi timp, altii erau sceptici, agnostici sau ateisti. Dar chiar si aceia care au luat crestinismul in serios priveau religia ca pe ceva ce trebuia limitat la viaa privaci si (inut cu totul in afara politicii Filosofii iluministi necredinciosi au inlaturat pur si simplu religia ca pe o supersti- tie demodata, care trebuie si lase loc ideilor rationale si stiintifice. 4. Progresivismul - este ideea conform cireia istoria umani este o istorie a progre- sului sau a imbunatairii - poate chiar inevitabile - a conditiei umane. De ind: ce catusele ignorantei si superstitiei vor fi inlaturate, judecata umand va fi liber’ sii ordoneze societatea intr-un mod rational si viata va deveni mai buna pentru toti in mod continuu gi rapid 5. Universalismul - este ideea conform careia o singurd natura umand universal uneste toate fiintele umane in ciuda diferentelor de rasa, cultura sau crez religios. Fiintele umane sunt toate membre egale ale ,imptiritiei scopurilor” lui Kant gi impirtigese aceeasi natura esenfiald, incluzdnd mai cu seamé capacitatea de judecata. Aceste perspective iluministe sunt adesea legate de liberalism, dar au inspirat foarte mult si socialismul. intr-adevar, socialismul modern s-a format in parte din revendicirile impotriva liberalismului, care nu merge destul de departe in incercarea de a reface societatea dupa imaginea idealurilor iluministe. Cu toate acestea, fascismul apare din convingerea foarte diferitt ci idealurile Iuminismului nu merit promovate, 0 idee apiruti la sfargitul secolului al XVI[IF-lea si inceputul secolului al XIX-lea. Contra-iluminismul Un grup de diversi ganditori, numiti de catre uni contra-iluministi, si-a pregatit acest atac impotriva uminismului*. Printre ei s-au numirat si lingvistul Johan Gottfried von Herder (1744-1803), regalistul si reactionarul Joseph de Maistre (1753-1821), Louis Gabriel de Bonald (1754-1840), Marchizul de Sade (1740-1814), acum notoriu ca libertin si pornograf, precum si teoreticienii rasisti, ca Joseph Arthur de Gobineau (1816-1882). Nici unul nu a respins toate ideile Huminismului, dar fiecare avea anumite preocupiri si reprosuri pe care ceilalti nu le impirtigeau, Ei aveau insti ca punct comun respingerea premiselor majore ale lluminismului pe care le considerau fanteziste, false si periculoase din punct de vedere politic. Contra-iluministii erau unigi, de exemplu, in denunarea ,universalismului” ca fiind un mit. Fiinfele umane nu sunt la fel, spuneau ei, diferenfele care fac deosebirea intre grupurile de oameni fiind foarte addnci. Aceste diferente ~ de sex, rasi, limba, crez si nationalitate - definese de fapt cine si ce sunt acesti oameni, conturind modul in care ei gandesc despre ei insisi si despre alti, Unii ganditori contra-iluministi au atras atentia asupra unor diferente dintr-o anumiti categorie, in timp ce alfii s-au concentrat asupra altor tipuri de diferente. Pentru Herder, diferentele lingvistice si culturale contau cel mai182 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC mult, pentru Gobineau cea mai important era rasa, iar pentru Sade, sexul. Buirbaiii, observa Sade, nu admit femeile in imparatia scopurilor”. Ei le trateaza ca pe mijloace sau obiecte de folosit, abuzat sau umilit si asa trebuie si fie. fn mod justificat, cuvintele noastre sadism” si ,sadic” provin de la numele lui Sade. Criticile contra-iluminismului au adus acelasi tip de reprosuri si credintei iluministe in ratiune. Problema rationalismului, spuneau ci, este ci acesta se leagi de toate experintele umane. Predominan(a irafionalismului, a superstitiei si prejudecitii ne aratt ca ratiunea insisi este prea slaba pentru a ne putea baza pe ea. Majoritatea oamenilor folosesc adesea judecata nu pentru a examina lucrurile critic si fir pasiune, ci pentru a rafionaliza sia gsi scuze dorintelor lor si pentru a-si adanci prejudecatile, Cu aceste lucruri in minte, scriitori contra-iluministi au deplins adesea atacul intreprins de ilumi- nisti la adresa religici. Unii dintre ci au scris din pura convingere religioas’, dar altii au sus(inut pur si simplu credinfele religioase ca simple fictiuni necesare din punct de vedere social. Credinta in Rai si in Iad, sustineau ei, poate fi singura idee care ii determin pe cei mai multi oameni sii se comporte atat de bine pe cat o fac, iar pierderea credinjei poate insemna pierderea tuturor speranfelor intr-o societate civilizat’i si ordonat’. Daca acest Jucru inseamni ci guverndmantul trebuie si sprijine o biserica recunoscuta si sii persecute dizidentii, atunci asa si fie. in diferite feluri, fiecare dintre aceste critici a sfidat premisele fundamentale ale Iuminismului. Din atacul lor a aparut o imagine diferita a fiinfelor umane. Conform acestei imagini, oamenii sunt creaturi fundamental non-rationale, chiar irationale ; ei se definese prin diferenfele de rasii, sex, religie, limba si nationalitate si sunt de obicei prinsi in conflicte unii impotriva celorlalti, izbucnite din diferentele lor adanc inréda- cinate si probabil permanente, Luate pe rind, nici unul dintre elementele imaginii nu este cu necesitate . fascist”. Combindnd aceste elemente, objinem o imagine a capacitiilor si caracteristicilor umane, care au pregatit calea pentru aparitia fascismului. Imaginea ar trebui si devind si mai clara daci observiim o alt wistturit a fascismului — nafionalismul. Nationalismul Nationalismul, asa cum am remarcat in capitolul 1, este credinga conform c&reia oamenii lumii se impart in grupuri distinete sau natiuni, iar fiecare natiune formeazi bazele naturale pentru o unitate politica separati, numiti stat-nafiume. Aceasti unitate politica suverana care se autoguverneaza este unita si exprima, teoretic, nevoile si dorintele unei singure natiuni. Farad un astfel de stat, o natiune sau un popor va fi frustrat, ineapabil si se guverneze sau sii se exprime. Desi sentimentele nationaliste sunt foarte vechi, nationalismul in sine a aparut ca fort politick doar la inceputul secolului al XIX-lea, o dati cu rizboaiele napoleoniene. in timp ce stribiteau Europa, armatele lui Napoleon - armatele nayiunii franceze - inspirau oamenii din Germania, Italia si din alte locuri si-si recunoasca nationalitatea si si lupte pentru un stat national unitar propriu. Primul stadiu al nationalismului apare clar in lucririle lingvistului Herder gi in cele ale filosofului Johann Gottlieb Fichte (1762-1814). Amandoi au facut apel la sentimentul nationalititii germane, Fichte aritdnd un interes deosebit particularititii limbii germane -FASCISMUL 183 unica limb’ cu adevarat original’ dintre limbile europene, spunea el, latina inldturand originalitatea tuturor celorlalte limbi’. In iarna anilor 1807-1808. suferind inca de pe urma victoriei lui Napoleon asupra armatei prusace in 1806, Fichte a publicat Ia Berlin Mesaje cittre najiunea germani. in ele, Fichte sustine ct individul giiseste 0 mare parte din sensul si valoarea viefii in a fi parte a natiunii in care s-a nascut. Mai mult decat atat, trebuie si ne vedem pe noi insine ca membri ai unei comunitati nationale mai largi si mai durabile. De aceea, spunea Fichte : oamenii cu minti nobile vor fi activi si pragmatici si se vor sacrifica pe ei insisi pentru popor. Via{a in sine, numai existenfa in continu schimbare, nu a avut in nici un caz si niciodati vreo valoare pentru ei, si-au dorit-o doar ca sursi a ceea ce este permanent. Dar aceast{ permanenti le este promis doar prin existenta perpetua si independent a natiunii lor. Pentru a-si salva nafiunea, ei trebuie si fie pregatiti chiar si moard pentru ca ea si poati dinui, iar in interiorul ei, si trliasc singura viagi pe care si-au dorit-o dintotdeauna®, Vietile individuale tinjesc la a fi parte si a dobandi semnificatie in si prin natiune. $i desi Fichte gindea ci natiunea german merit in mod deosebit apirati, nici el nici Herder nu erau simpli nationalisti germani. ‘Toate natiunile au valoare. Toate natiunile dau forma si sens vietilor popoarelor lor. impotriva universalismului iluminist, Herder si Fichte au argumentat ci fiecare natiune aduce ceva distinct si unic in lume, ceva pentru care ea merit si fie recunoscutd si respectat’. Cu toate acestea, nici Herder, nici Fichte nu au cerut ca fiecare nafiune si fie intruchipatit din punct de vedere politic intr-un stat propriu, distinct. Respectiva dezvol- tare a venit mai tarziu, putind fi cel mai bine observa in cuvintele si actiunile nationalistului italian Giuseppe Mazzini (1805-1872) si ale unui nationalist german, scancelarul de fier” Otto von Bismarck (1815-1878). La inceputul secolului al XIX-lea, Italia era la fel de fragmentati precum Germania. De la caderea Imperiului Roman in jurul anului 500 d.Hr., cuvantul Italia se referea la o regiune geografica si cultural, dar niciodata la o tara unita politic. Divizata in regate, ducate si orase-state, adesea ocupati de armatele franceze sau spaniole, Italia a devenit centrul comer(ului si culturii in timpul Renasterii, dar a fost departe de a fi centrul puterii politice europene. Niccold Machiavelli a atras atentia asupra acestui lucru in secolul al XVi-lea cénd a tras coneluziile la faimoasa carte Principele printr-o ,Disertatie asupra eliberirii Italiei de sub barbari” - fri nici un folos ins’. Italia a rimas divizatt pana in secolul al XIX-lea, cand Mazzini si allii si-au fcut o misiune din a unifica (ara. Alte natiuni au format state, de exemplu Anglia, Franta si Spania, iar acum, spunea Mazzini, este timpul ca Italia s& se alature celorlalte state-natiuni. Italia trebuie si fie unit nu numai din punet de vedere geografic si cultural, ci si politic. O natiune nu poate fi cu adevarat natiune daca nu isi ia locul printre puterile lumii. Deci trebuia ca italienii si se unifice ca cetafeni ai unui guvernamant comun, Numai astfel isi puteau obtine libertatea si puteau implini destinul lor ca popor. Dar Mazzini nu si-a limitat nationalismul la (ara natala. Asemenea lui Herder si lui chte, el a sustinut nationalismul ca un ideal al tuturor nafiunilor, nu numai al séu propriu. Uneori, Mazzini sugera ci geografia certific’ intentia lui Dumnezeu de a crea © lume a natiunilor distincte. De ce altceva, se intreba el, réurile, muntii si marile ar separa grupurile de oameni unul de altul si ar favoriza dezvoltarea separata a limbii,Is¢ IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC culturii gi obiceiurilor? Mazzini a avut chiar o viziune a lumii in care fiecare matiune are propriul stat si fiecare stat-natiune trdieste in armonie cu celelalte, urmand exemplul unei Italii unite din punct de vedere politic. Nationalistii secolului al XIX-lea au folosit presa, diplomatia si uneori chiar forta armelor pentru a-si atinge scopul, iar in jurul anului 1871, atat Italia, cét si Germania au devenit pani la urma state-natiuni. Impulsul nationalist a persistat si a continuat sa joace un rol important nu numai in Europa, ci si in Africa, Asia si pe continentul american. Acesta a condus a sionism ~ migcarea care incearcii sii stabileasci 0 casi ori un stat- -natiune pentru evrei in Israel ~ iar in unele cazuri a luat o directie liberala, in altele una comunista sau socialist. Oricum, acesta este confinutul unui alt capitol. in acest capitol ar trebui sii ne concentriim asupra elementelor nationaliste ale fascismului. Dar inainte de toate, este necesar si examindm doua alte curente intelectuale de la sfarsitul secolului al XIX-lea care au contribuit la dezvoltarea fascismului ~ efitismul si iragionalismul. Elitismul Dupa cum am atras atentia in capitolele anterioare, multi ganditori sociali ai secolului al XIX-lea au identificat perioada lor drept anii democratiei si ai .omului comun”. Multi au aprobat aceasta dezvoltare, altii insi au urat-o, iar unii, precum Alexis de Tocqueville si John Stuart Mill, au privit-o cu sentimente ambivalente. intr-adevar, democratia a extins sanscle si posibilititile oamenilor comuni, spuneau ci, si pam’ la acest punct totul este bine. Dar aceasta a reprezentat si o ameningare Ia adresa individualititii - amenin{area ,tiraniei majoritatii”. Marx si socialistii au ignorat in general aceasta ameninfare. Pentru ei, democratia - sau democratia socialist’, in orice caz - permite tuturor si aiba sanse egale de a trai o viati creativi, fructuoast si orientati spre sine. Dar acest lucru se poate intimpla numai intr-o societate fri clase sociale. Se poate insi crea vreodat’ o societate fara clase sociale’? Socialistii considera ca este posibil, cu un efort suficient, dar aceast asumptie a fost puternic atacati la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX de ganditorii care au accentuat importanta elizelor in societate. Acesti asa-numiti teoreticieni ai elitelor ii includeau pe Gaetano Mosca (1858-1941), Vilfredo Pareto (1848-1923) si Roberto Michels (1876-1936). intr-un fel sau altul, fiecare dintre ei a contribuit la ideea de elitism, relevand ci o societate fira clase sociale nu este posibili. Bazdndu-se pe studii istorice, Mosca, de exemplu, a concluzionat ci societatile au fost si vor fi intotdeauna conduse de un grup mic de lideri chiar si atunei cand aparent majoritatea conduce. Economist si sociolog italian, Pareto a ajuns la o concluzie similar in mod izbitor, la aceeasi concluzie a ajuns si Michels, un sociolog elvetian, care s-a angajat in studierea partidelor socialiste din Europa, militante pentru obtinerea uni socictati ffir clase sociale. Cu toate acestea, studiul lui Michels a relevat c& inclusiv aceste partide, in ciuda proclamatei lor credinte in democratic si egalitate, erau controlate nu de majoritatea membrilor, ci de un grup relatiy mic de lideri. Descoperirea I-a condus pe Michels la formularea ,,legii de fier a oligarhiei”. in orice organizatie mare si cu sigurang4 in ansamblul societitii, puterea nu putea fi impartité egal intre (oti camenii. Pentru ca o organizatie sau o societate si fie functional, adevarata putere trebuia concentrati in mainile unui grup mic - elitd ori oligarhie. Aceasta este pur si simplu natura marilor organizatii si nu exist nimic care ar putea-o schimba. Atunci,FASCISMUL 185 dup’ Michels, aceasti lege de fier” este destinatt si infring’ proiectele bine intentionate ale democratilor si egalitarienilor. Asemenea lui Mosca si lui Pareto, el a concluzionat ci elitele conduc lumea, au condus-o si o vor conduce intotdeauna. Punctele de vedere ale acestor teoreticieni ai elitelor au intirit argumentele formulate anterior de filosoful german Friederich Nietzsche si de alti. in conceptia lui Nietzsche (1844-1900), realizarile remarcabile sunt datorate muncii indivizilor ,mareti” - tipul de persoanii pe care el a numit-o Ubermensch (supra-omul). in pofida acestui lucru, se plingea el, toate tendinfele acestor vremuri se indreapti cltre societatea de mas, in care indivizii deosebiti vor gasi din ce in ce mai greu modalitati de a actiona indraznet si creativ. Nietzsche a sugerat ci clitismul ar trebui si fie regula, Mosca, Pareto si Michels au coneluzionat la rindul lor e4 aceasta este regula. Sensul notiunii de elit” putea si fie diferit de cel al lui Nietzsche, dar cele dou puncte de vedere combinate au contribuit la pregatirea drumului spre ideologia explicit elitista a fascismului. Irationalismul Ultimul moment din istoricul cultural si intelectual al fascismului este irafionatismul. Termenul include concluziile variate ale mai multor ganditori care au ajuns la un acord, asemenea adeptilor contra-iluminismului, asupra faptului ci emotiile si dorinfele joaci un rol mult mai important in activitatile oamenilor decat ratiunea. Printre acesti ganditori se mimari si Sigmund Freud (1856-1939), fondatorul psihanalizei, ale carui observatii asupra pacientilor - si chiar asupra sa - l-au condus la detectarea puterii instinctelor si a actiunilor ,inconstiente” asupra comportamentului uman. fn acelasi context, filosoful si psihologul american William James (1842-1910) sustinea c4 majoritatea oamenilor au dorinta de a crede”. Ceea ce cred cu exactitate conteazi mai putin decat faptul ci ei cred intr-un anumit lucru. Din punct de vedere psihologic, oamenii au nevoie de ceva in care si cread’. Unul din tucrurile pe care o fiint umana nu le poate suporta este o viata lipsita de sens sau de un scop anume. Alt teoretician care a contribuit la dezvoltarea irationalismului si care se pare c& a avut o influenta deosebiti asupra lui Mussolini a fost psihologul social Gustav Le Bon (1841-1931). in opera sa clasica, Multimea, Le Bon sustine c& atitudinile oamenilor in multime, in grupuri sunt diferite de atitudinile lor ca indivizi. Actionand in colectiv si deci anonim, oamenii vor participa la actiuni barbare pe care nu le-ar face niciodati singuri, ca indivizi. Psihologia maselor care lingeaza este diferiti de psihologia indivizilor care compun acele gloate. Oamenii care actioneaz in masé (en masse) si in gloat nu sunt constransi de constiinta individual sau de scrupule morale. Psihologia gloatei sau = instinctul de turma” preia si inchide, blocheazA judecatile individuale referitoare la ceea ce este bine sau rau. intr-un mod similar, Pareto examineaz4 factorii sociali care influenteazi judecata individual si comportamentul, spunand ca emotiile, simbolurile si ceea ce el numea _sentimente” sunt mai importante decat factorii materiali sau economici. Mosca sugereazsi c& oamenii sunt condusi mai degraba de sloganuri si simboluri, steaguri si steme ~ prin formule politic”, cum le numea el - decat de argumente rationale. Toti_ganditorii - Freud si James, Le Bon, Pareto si Mosca — au fost mult mai preocupati de modul in care actioneazi oamenii decat de incerearea de a conduce oamenii186 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC spre actiune. Nu acelasi lucru se poate spune insti despre George Sorel (1847-1922), un inginer francez care a devenit teoretician al societitii si activist politic. Sorel insist asupra faptului cd oamenii sunt impinsi spre actiune mai degraba de ,mituri” politice decit printr-un apel la o motivatie anume. Pentru a se ajunge la schimbiiri sociale majore, este nevoie de un ,mit” care si-i determine pe oameni si actioneze. Pentru Sorel, idea unei , greve generale” la nivel national poate fi un astfel de mit”. ,,Greva generala” este un mit in sensul ci nu exist nici o garantie ci aceasta va duce la infringerea burgheziei si capitalismului, Dact o mani de oameni vor crede in mitul ,grevei generale”, atunci eforturile lor sustinute de aceasta convingere vor duce intr-adevar la 0 revolutie glorioasa. Ceea ce conteaza cu adevirat, conchide Sorel, nu este viabilitatea ,mitului”, ci puterea sa emotional, deoarece nu motivatia, ci emofia il determin’ pe om si actioneze, iar cdnd oamenii actioneaz en masse ei pot si inkature aproape orice obstacol din calea lor. Acesta a fost sfatul de care au tinut seama Mussolini, Hitler si alti lideri fascisti. Sloganele, demonstratiile de mast, paradele cu torfe, toate sunt menite sii stimuleze oamenii la cele mai elementare niveluri instinctive si emotionale. Care este de fapt scopul acestor stimulri? Crearea statelor natiune puternice si mai apoi a imperiilor atotputernice - toate sub conducerea clitei fasciste. in acest caz, nu este vorba doar despre irationalism, ci si de elitism, nationalism, de atitudinile contra-iluminigtilor, care s-au unit la inceputul secolului XX in ideologia totalitard a fascismului. Pentru a vedea cum s-au amestecat aceste elemente in fascism, ne vom intoarce acum atentia catre cel mai clar caz al fascismului, acela din Italia lui Mussolini. Fascismul in Italia Deoarece ascensiunea si apoi cdderea fascismului in Italia este strans legatd de un singur om, Benito Mussolini, putem raporta evolutia lui Ia viata lui Mussolini, Unii istorici sugereazii ci fascismul italian nu a fost decdt un vehicul al ambitiilor lui Mussolini — un set de idei incoerente pe care el le-a imbinat pentru a dobandi si a-si mentine puterea. Exist un simbure de adevar in aceste opinii. Mussolini a fost un oportunist care si-a definit si schimbat pozitia ideologic’ in asa fel incat s3-si satisfac ambitiile politice de moment. Cu toate acestea, schimbirile si inadvertentele eleva totusi 0 anume coerenti a punctelor sale de vedere, deoarece ele subliniaza credinta in propria sa intuitie si convingerea ci puterea vointei este cea mai important forma de putere. Mussolini si fascismul italian Benito Mussolini s-a miscut int-un sat din Halia in 1883, in anul in care a murit Karl Marx. Tatal sdu a fost fierar gi ateu, iar mama sa inva{itoare si catolica. in tinerete, Mussolini a fost si el invatator, dar a intrat curdnd in jurnalismul politic. Mussolini, care se definea in acea perioada ca fiind un marxist socialist, a scris articole pentru ziare de orientare socialist. In 1912, a devenit editor al ziarului Avanti !, cel mai mare zi socialist din Italia vremii. Ca editor, el a ramas un socialist revolutionar, sustinand ci ideologia capitalist va cidea numai dupa o revolt proletara violent. Chiar si in aceastFASCISMUL 187 perioad%, Mussolini punea accent pe dorinta de a se implica intr-o lupti revolutionara mai degraba decat pe factorii economici sau pe contradictiile capitalismului. Ruptura lui Mussolini cu socialismul a survenit in perioada primului rizboi mondial. inainte de razboi, socialistii din toaté Europa au cazut de acord cd nu vor lua partea nimfnui in timpul nici unui rizboi capitalist”. Dac burghezia din Franta, Anglia si Germania dorea si se distruga, atunci asa si fie; socialistii ficeau presiuni asupra claselor muncitoare din toate (irile pentru a se mentine in afara chestiunii razboiului si astepta sansa de a crea societiti socialiste de indaté ce puterile capitaliste s-au distrus reciproc. Dar cand primul rizboi mondial a erupt in 1914, aproape {o{i socialistii din legislativele ¢irilor Benito Mussolini (1883-1945) combatante au votat pentru sustinerea efortului de rizboi al tirilor lor. Acest lucru, spuneau cativa observatori, a fost un semn c& natio- nalismul a fost o fort de departe mai puternicX in viata umani decdt loialitatea fay de © singura clas social’. Mussolini era de acord cu acest lucru si a inceput s& ceara intrarea Italiei in rizboi - pozitie care I-a costat postul siu de editor, de vreme ce politica socialist a Italiei era aceea de a rimane neutri. Italia a intrat in razboi de partea Angliei si Franei, iar Mussolini a fost inrolat in armatd, pana cand a fost grav ranit, find surprins de o explozie in timp ce inctirca mortar. Pentru Mussolini, primul rizboi mondial a dovedit o dati si pentru totdeauna ck Marx agresit: muncitorii au o {ara mama sau cel putin ei vor s@ creadd ca o au. Orice migcare sau partid politic care neaga acest lucru sunt sortite esecului. Socialistii, spune el .nu au examinat niciodati problema nariunilor (ci numai a claselor. Spre deosebire de ceea ce spune Marx), natiunea reprezinta o etapa in istoria umanititii care nu a fost inca depasita... ‘Sentimentul nationalitatii exist si nu poate fi negat”*. Astfel, Mussolinia decis sa afirme si si castige avantaje de pe urma sentimentelor nationaliste atét de larg impartisite. El a realizat acest lucru formand mai intai fasci di combattimento sau .grupuri combatante” alcatuite in mare parte din veterani ai primului rizboi mondial gi, mai apoi, fondand insusi Partidul Fascist. Partidul a adoptat un program care apiirea cAnd revolu- tionar, cand conservator, dar intotdeauna nationalist. Italia fusese unit de mai putin de 50 de ani cand primul rizboi mondial s-a sfarsit si multi italieni au simtit cA (ara lor, spre deosebire de Franta si Anglia, nu si-a primit partea cu ocazia capitularii Germaniei si Austrici. Mizind pe acest resentiment, fascistii au promis si actioneze pentru a pune capit controverselor dintre diferite factiuni politice italiene. Au avut loc prea multe discufii si dezbateri, spuneau ei, a venit timpul acum pentru o actiune in fort, chiar violent, daci Italia dorea si ocupe un loc in randul marilor puteri ale Europei. Acest accent asupra unititii nationale apirea chiar si in termenul de fascism, care deriva din cuvantul italian fasciare, a lega, a imbina. Telul Partidului Fascist a fost si uneasc& poporul italian pentru a inkitura astfel diviziunile care slibeau tara. .,Fascismul” fcea de asemenca apel la gloria Imperiului Roman antic, invocdnd unul dintre vechile188 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC simboluri romane de autoritate, fasces ~ un ax in centrul unui snop de nuiele, toate legate impreuna ca simbol al puterii care deriva din unitate. Pentru a atinge aceasta unitate, fascistii sustin c& este necesar si se inlature anumite obstacole. Unul dintre acestea este liberalismul, cu accentul siu asupra drepturilor si intereselor individuale. Conform fascistilor, nici o natiune nu poate fi puternica daci membrii ei se gandesc la ei insisi in primul rand ca la niste fiinfe preocupate sd-si apere propriile drepturi si interese. Un alt obstacol este socialismul, cu accentul situ asupra clasclor sociale. Mussolini, fostul marxist, a atacat ideologia marxist! mai ales in ceea ce priveste diviziunea social’ gi lupta de clas, considerandu-le principalii dusmani ai unititii. Italienii nu trebuie si se gandeascd la ei nici ca indivizi, nici ca membri ai claselor sociale, spunea Mussolini ; ei tebuie si fie italieni tn primul rnd si pentru totdeauna, Asadar, Mussolini si adeptii sai care au imbracat cAmisile negre ca uniforma, si-au propus si pun mana pe putere. Ei au propus candidati, au utilizat presa si chiar si-au intimidat uncori adversarii. in octombrie 1922, Mussolini, acum cunoscut fascistilor sub numele de 1/ Duce, conducttorul ~ anunta c% fascistii vor realiza un mars asupra Romei, sediul guvernului italian, si vor pune mana pe putere, daca aceasta nu le va fi acordati de bund voice. Marsul a inceput in 27 octombrie, Armata italian’ ar fi putut in mod evident st punii pe fugy ctimiisile negre”, dar regele a supraestimat puterea fascistilor sia respins declaratia primului-ministru referitoare la legea martial. in 29 octombrie el a invitat pe Mussolini si formeze guvernul, in calitate de premier al Italiei. O dati investit, Mussolini a actionat pentru instalarea sa si a partidului siu la putere. El a ignorat Parlamentul italian, a scos in afara legii toate partidele cu exceptia celui fascist, a ajuns la un compromis cu Biserica Catolicd, a obtinut controlul asupra mass-media si a ingrdit libertatca de expresie. El a luptat de asemenea pentru a face din alia 0 putere militar si industrial care si fie din nou centrul unui puternice imperiu. Mussolini nu si-a ascuns ambiiile sale cu privire la Italia - ambitii care includeau razboiul si cuceririle. in scrierile si discursurile sale, Mussolini vorbea adesea despre rizboi ca despre un adevarat test al virtutii si s-a asigurat de asemenea ci exist sloganuri rizboinice puse pe zidurile tuturor cladirilor de-a lungul si de-a latul Italiei. Unul dintre acestea proclama c& ,Razboiul este pentru barbati cea ce este maternitatea pentru femei!”, ,Un minut pe campul de lupti valoreazi cat 0 viata wait in pace!” spunea un altul®, Mussolini si-a dus la indeplinire amenin(grile, lansand cateva aventuri militare, dintre care cca mai important a fost cucerirea Etiopici in 1935-1936. Ambitiile sale imperiale J-au condus in curdnd spre o alianti cu Adolf Hitler si cu Germania nazisti si mai apoi la cel de-al doilea rizboi mondial, pentru care Italia era total nepregititi. In iulie 1943, regele, cu sprijinul Marelui Consiliu al Fascistilor, a suspendat puterile dictatoriale ale lui Mussolini si l-a pus sub arest la domiciliu. in septembrie al accluiasi an, trupele germane I-au eliberat pe Mussolini si Iau asezat in fruntea guvernului marioneti din nordul Italiei. Dar in aprilie 1945, pe cand razboiul se apropia de sfargit, Mussolini si amanta sa au fost capturati si executati de cAtre partizanii italieni antifascist. Cadavrele lor au fost duse la Milano si agitate cu capul in jos intr-una din piefele oragului. Astfel s-a sfiarsit cariera lui 1 Duce.FASCISMUL 189 Fascismul in teorie si practica Pe cfind era inci la putere, Mussolini a incurajat ideea conform clireia fascismul italian are baze filosofice si ideologice. Fascistii, spunea el, au un plan prin care Italia urmeaz si fie transformati, iar acest plan s-a dezvoltat pe baza unei viziuni coerente asupra lumii. in aceasti viziune erau incluse conceptiile fasciste distincte cu privire la natura umani si libertate. Pentru fascisti, viata unui individ avea un sens doar dack era inridicinati in si implinit’ prin existenta societatii sau a natiunii ca intreg. Fascistii au respins atomismul si individualismul si au accentuat asupra veridicititii conceptiei organice a societiii. Individul, de unul singur, nu poate realiza nimic care si aibi o semnificatie majo spuneau ei. El poate si-si giiseasc’ adevirata implinire doar dedicindu-si viata statului- -natiune, sacrificdnd totul pentru gloria sa. Fascistii italieni au atras de asemenea atenfia asupra valorii statului, pe care ei fl veceau ca intruparea legal si institujionala a puterii, a unit’{ii si maretiei natiunii. A te dedica natiunii este totuna cu a te dedica statului ~ si, bineinteles, marelui si gloriosului siu conducator, H Duce. Statul trebuia si controleze totul gi toath lumea trebuia si serveascé statul. Dupa cum ii era mereu amintit poporului italian, .totul in cadrul statului stat, nimic in afara lui, nimic impotriva lui Acest lucru inseamné ci pentru fascisti libertatea nu a fost si nu este individual’, ci libertatea nagiunii, intregul integrat, organic, care uneste toti indivizii, grupurile si clasele in spatele scutului de fier al atotputernicului stat. Libertatea individual, de fapt, este un obstacol pentru adevarata libertate, pentru c& ii sustrage pe oameni de la adevatrata lor misiune de ya crede, de a se supune si de a lupta”. Libertatea cuvantului, libertatea intrunirilor, libertatea de a trai dupa cum crede fiecare, toate sunt ,libertiti nefolo- sitoare”, in viziunea fascisti. Singura libertate care conteaz cu adevirat este aceea de a servi statul. in termenii definifiei noastre triadice asupra libertatii, fascistii italieni considerau libertatea asa cum este descris4 in figura 7.1. OBSTACOL: individualism, _grupuri independente, diviziune de clas SCOP: puterea 3i gloria status Figura 7.1. Conceptia fascisiet despre libertate190 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC in viziunea fascigtilor, adevarata libertate consti in slujirea statului si nimic nu este mai indltator decat realizarea rolului fiecdruia, oricat de mic ar fi el, pentru promovarea glorici statului. Dar cum putea fi obtinuti accasti glorie a statului? Prin cuceriri militare, spunea Mussolini, iar cuceririle cereau poporului italian disciplina gi loialitate. Mussolini si fascistii italienii doreau si obtina acest lucru prin uriase eforturi de propaganda, intotdeauna astfel proiectate pentru a face apel la emotiile si instinctele camenilor. Poporul era 0 mast, ,o hoard” incapabili si se conduct singurii. El avea nevoie de 0 eliti care stil ghideze si in special de un dictator cu o capacitate aproape misticd de a sti unde se afld adevaratele interese ale poporului. Pornind de la acest lucru, poporului i se spunea in scoala si in discursuri, in sloganurile inscrise pe pereti, cd Mussolini are intotdeauna dreptate !*. Totul ~ ziare, radio, scoli — trebuia folosit pentru a induce aceasti convingere poporului. in 1936, de exemplu, manualele elevilor de opt ani din scolile italiene conineau urmatoarele : Ochii Ducelui sunt asupra fieciruia dintre voi, Nimeni nu poate spune care este semnificatia acestei priviri de pe fata sa. Este un vultur care isi desface aripile gi zboard etre ceruri Este o flaca care-ti cerceteazai inima pentru a aprinde acolo un foc purpuriu. Cine poate rezista acestui ochi arzator care-si lanseaz4 sAgetile? Dar nu va fie team, pentru voi aceste sigeti se vor transforma in raze de bucurie. Un copil care, chiar daci nu refuz si se supund, intreabi De ce?” este ca o baioneta fAcuta din lapte... ,Trebuie si te supui pentru c& trebuie” a spus Mussolini, explicand motivele supunerii’ Dar indoctrinarea si propaganda nu sunt unelte suficiente pentru a transforma un popor intr-o masinarie militara moderna; mai e nevoie de arme, combustibil si hrana. in acest scop, Mussolini a incercat si incurajeze productia industriald a Italiei. El a realizat acest lucru dintr-o perspectiva corporatist’, in care proprictatea rimanca privat chiar daci era in folosul public. Pentru a preveni conflictele dintre proprietari si muncitori, care puteau provoca dicontinuitati in afaceri si in procesul de productie, ministrul corporatiilor trebuia s4 supervizeze toate activititile economice. Economia a fost divizati in 22 de corporatii sau sectoare, fiecare dintre ele fiind administrat de citre reprezemtanti ai patronatului, muncitorimii si ai Ministerului Corporajiilor. Reprezentan{ii ministerului aveau datoria si vegheze asupra intereselor publice ca intreg, iar cele trei grupuri trebuia si lucreze impreun& in armonic pentru binele tuturor italienilor. in practicX totusi, reprezentanfii ministerului fascist puteau face aproape (ot ceea ce doreau. Ei erau adesea incdntati sk accepte mild sis faci asa cum sugerau cei care pliteau — proprietarii. Cele dou decade ale regimului fascist in Italia s-au dovedit a fi perioada unei coruptii remarcabile. Mussolini nu a reusit s%-si duct la indeplinire ambitiile militare in parte si din aceasti cauzi. De asemenea, ef nu a fost capabil, in ciuda tuturor acestor discutit despre totalitarism, si converteascd Italia intr-o societate in care Partidul Fascist si statul si controleze cu adevairat toate aspectele vietii. Acesta era totusi scopul sdu si in mod sigur acest fapt este cel care conteazi. Un alt tip de fascism a aparut in 1920 la nord de Italia, avand acelasi {el totalitar, si s-a apropiat mult mai mult de reusita.FASCISMUL 191 Fascismul in Germania: nazismul Hitler si nazismul Asa cum fascismul italian era legat indeaproape de Benito Mussolini, tot astfel si fidela sa copie germani, nazismul, a fost legati de Adolf Hitler. Hitler s-a niscut in Austria langa grani{a germand, in 1889. Mutandu-se la Viena pe cand avea 18 ani, Hitler a incercat fri succes si se faci remarcat ca artist. A rimas acolo traind practic ca un vagabond pani a ineeput primul rZizboi mondial. Atunci s-a inrolat in armata german, servind intr-un mod exemplar, fiind distins pentru curajul stu de doua ori cu ,Crucea de Fier”. Cand rizboiul s-a sfirsit in 1918, el se afla intr-un spital, iar la scurt timp dup acest moment si-a inceput cariera politica Cand Germania a capitulat la sfarsitul primului rizboi mondial, trupele germane erau inc pe pimant francez si multi germani considerau c& aceasti capitulare nu era necesar’ Germania nu a fost infranti pe cdmpul de lupti, spuneau ei, ci a fost vandutit de politicienii wadatori. Hitler impartisea aceste sentimente. Dup ce a fost externat, a rmas in armata ca spion. in acest rol, el a participat la intrunirile din Miinchen ale unui mic grup autointitulat ,.Partidul Muncitorilor Germani”. El a sesizat oarecum o gansi in acest grup ciruia i s-a alaturat in 1920, Curand a devenit liderul partidului, sub noua sa denumire de ,,Partidul National-Socialist al Muncitorilor Germani”, sau ,Nazis”, cum mai erau denumiti dupa abrevierea primelor dou cuvinte din titulatura. Partidul s-a extins rapid sub conducerea lui Hitler. Pentru a da impresia de disciplina siputere, nazistii au infiintat o organizatie paramilitara, .Trupele Furtuni”, cu cAmisile lor brune, org: pe care o folosea pentru a sabota intrunirile partidelor comuniste si socialiste. In 1923, sperand poate in acelasi noroc pe care |-a avut Mussolini cu al sau Marg asupra Romei, un an inainte, Hitler a lansat ,Puciul Berdriei”. Aceasta a fost 0 incercare de a risturna guvernul provinci Bavaria, cu speranta c& astfel va destabiliza intreg guvernul german si ci nazistii vor prelua puterea. Puciul (lovitura de stat) a esuat, iar Hitler a fost arestat si judecat pentru tridare. Pentru participarea sa la aceasti revolti armati impotriva guvernului, Hitler a primit o condamnare de 5 ani din care a indeplinit doar noua luni. in timpul detentiei, el a scris prima parte a autobiografiei sale, Mein Kampf (sau Lupta mea). in aceasta carte, Hitler a trasat clar liniile de demarcatie ale ideologiei sale. Germania are un destin maret, scria el, ar fi de ajuns ca poporul german (volk) sti-si unifice fortele si si-i alunge pe dusmanii care il divizeazi si il y trideazi, mai ales comunistii si evreii. Dar id Z poporul german nu este capabil si faci acest Adolf Hitler (1889-1945)192 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC jutorul unui singur partid, cu un conductitor unic care si-I transforme intr-o fort unit’ si invincibili. Dupi cum spunea el in Mein Kampf : Sufletal maselor mari nu este receptiv la nimic din cea ce este ficut pe jumitate sau ce este firav. Ca si femeia a cirei stare psihicd nu este determinatd de o judecati abstract, ci de Lanjirea afeectiva dupa o fort nedefinit’ care s& fi completeze natura personal si care femeie, prin urmare, va asculta mai degrab% de un birbat puternic decat si-1 domine pe unul slab, tot astfel masele iubesc mai mult un comandant decat un petitionar si se simt mai multumite in sinea lor de o doctrind care nu tolereazi o alta in afark de ea, decat de acordarea libertatii liberale...*. Aceasta era notiunea lui Hitler despre Fithrerprinzip - principiul conducitorului - in care masele si Fithrerul sau conduc&torul erau inlinquiti impreuna. Relatia este erotica si chiar ,sadici” in sensul original al lui Sade, dupa cum indica spusele lui Hitler lesit din inchisoare, Hitler s-a reintors la agitatia sa politica, bazandu-se pe o combinatie intre campania politica obisnuita si tactici de forta. Pana in 1933, nazistii au ajuns si reprezinte unul dintre cele mai mari partide din Reichstag-ul german (Parlament), desi nu controlau majoritatea locurilor. Cand Hitler a fost numit cancelar, el a dovedit rapid cA era un adept mult mai hotirat al autoritarismului decat Mussolini, transfor- mandu-si pozitia de sef al guvernului intr-o dictatura fiisti. Ulterior, el s-a orientat inspre crearea celui de-al treilea Reich (imperiu) al Germaniei, care urma sii le deptiseasc pe celelalte dou’ - Sfantul Imperiu Roman de Neam Germanic si Imperiul German pe care Bismarck |-a consolidat pana in 1871. Acesta urma sa fic .Reich-ul celor o mie de ani” si in acest mileniu Germania urma si fie liderul cultural si politie al Europei Pentru a-si atinge scopul, Hitler plinuia sii faci dowd lucruri. Mai intai, el dorea puna la dispozitia Germaniei lebensraum, ,spatiul vital” de care avea nevoie pentru a deveni un mare imperiu. Astfel, Hitler si-a indreptat privirile spre ristrit - spre Polonia si Ucraina Sovietict in special - ca viitor ,granar al Germaniei”, Pimantul din risirit urma si fie cucerit si popoarele de aici - care erau inferioare germanilor, dup’ cum declarau nazistii - urmau si fie inrobite. Hitler a pus la punct aceasta parte a planului sau cfnd era deja in migcare pentru a invada Polonia la 1 septembrie 1939, declansand astfel al doilea rzboi mondial. Al doilea plan al lui Hitler consta in eliminarea inamicilor care stateau in calea Imperiului de o mie de ani. Acestia erau comunistii din Germania sau de oriunde si evreii. fn incer- carea de a duce la indeplinire aceste planuri, Hitler a invadat in 1941 Uniunea Sovietica, cu care semnase un pact de neagresiune si s-a angajat in ,solutia final” la ,problema evreiasc”, Acest lucru a condus la uciderea sistematica a circa sase milioane de evrei si alte popoare presupuse ,inferioare” in timpul celui de-al doilea rizboi mondial Al doilea razboi mondial s-a sfarsit pentru Germania in primavara anului 1945, cu armatele engleza si americana inaintand spre Berlin dinspre vest, iar cea sovietica intrand dinspre est. In ultimele zile din aprilie, in timp ce se retrisese in bunciirul siu din Berlin, Hitler s-a csttorit cu amanta sa, si-a luat rlimas bun de la comandamentul siu gi s-a sinucis impreuna cu noua sa mireasa. Pentru a evita aceeasi soarta umilitoare ca a lui Mussolini sia amantei sale, Hitler a lsat ordin ca trupurile lor sa fie incinerate. Astfel a luat sfarsit cariera lui Der Fithrer al cirui Imperiu de o mie de ani a durat abia reo doisprezece.FASCISMUL 193 Nazismul in terorie si practica Nazismul german a fost aseminitor fascismului italian din cele mai multe puncte de vedere. Ambele nutreau aceeasi uri impotriva liberalismutui si comunismului, de exemplu ; aveau aceeasi atitudine in privinta maselor, care trebuia sa fie supuse voingei marelui con- ductor, prin intermediul propagandei si indoctrinirii ; aceeasi fundamentare in conceptia organici a societi(ii ; acelasi apel la forfa militar si la nevoia de disciplini si sacrificiu ; aceeasi accentuare a nationalismului si acelasi spirit totalitar. Mai mult, nici Hitler, nici Mussolini nu erau prea interesati in chestiuni economice, din moment ce considerau cl (irile lor produc arme gi alte materiale de rizboi in cantit{i suficiente. Includerea cuvantului ,socialist” in denumirea Partidului Nazist a condus la 0 anumiti confuzie la un moment dat, dar cu siguranfa Hitler nu era socialist in nici unul dintre sensurile sau utilizarile comune. Aga cum explici el insusi intr-unul dintre discursurile sale Orice idee cu adevarat national este pani 1a urmi social’, deci cel care este pregatit in mod cat mai complet s4 adopte cauza poporului siu nu cunoaste cu adevdrat nici un alt ideal mai inalt decat acesta de prosperitate a poporului ~ si cel care a pus atat de aproape inima sa sensul cuvintelor marelui nostru cintee ,Deutschland, Deutschland ther alles” si care nu are nimic in lume mai scump decit aceasti Germanie, poporul si plmantul ei, pamant si popor, acesta este un socialist...(el) nu este doar un socialist pur gi simplu, ci este un nationalist in sensul cel mai inalt al acestui cuvant® Pentru Hitler deci, socialism” era doar un alt nume dat nationalismului. Mai mult, shatiunea” nu includea pe oricine era miscut in granijele Germaniei, ci doar pe cei nascufi intr-un anume grup rasial de care apartinea Volk-ul german. De la inceput, nazismul s-a bazat si a continuat si se bazeze pe ideea cA rasa este caracteristica fundamental’ a fiintei umane. Rasa nu a fost important pentru fascistii italieni - pani cind presiunile lui Hitler asupra lui Mussolini l-au determinat pe acesta din urma si ia unele masuri impotriva evreilor din Italia. Cu alte cuvinte, fascismul nu a fost si nici nu era necesar si fie o ideologie rasisti; nazismul ins a fost si este 0 astfel de ideologie. intr-adevair, credinta conform cireia o rasi este ereditar superioara altora este parte din nucleul nazismului - intr-atat incat putem defini nazismul in termenii unei simple formule, fascism + rasism = nazism. Aceasti credinta devine evident’ in special in cadrul viziunii nazistilor despre natura umani si despre libertate. Pentru Hitler si adep(ii sti, apartenenta fiintelor omenesti la rase diferite reprezint’ datul fundamental al vietii umane. Nu exist o natura umand universala” pentru diferenfele care fac distinctia dintre o rasa si alta marcheaza pentru fiecare dintre ele un rol sau un destin in lume. Nu era nimic cu adeviirat nou in aceasti viziune, teoriile rasiste existand de mult vreme. Ele au devenit cu preponderen(a influente in secolul al XIX-lea, prin eforturile lui Joseph-Arthur de Gobineau si ale altor génditori contra-iluministi. in opinia lui Gobineau, rasa era cheia cresterii si descresterii marilor civilizatii. Asemenea multor altora de-a lungul secolelor, Gobineau se intreba de ce imperii puternice precum cel Roman si-au pierdut puterea si au fost distruse. Raspunsul pe care la descoperit se referea la amestecul raselor. Gobineau a concluzionat ca un popor ajunge a putere cind compozitia sa rasiali este puri si riguroasi. Dar o dati ce-si extinde194 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC controlul asupra popoarelor cucerite ~ in timp ce devine un imperiu ~ continutul rasial originar este slabit de impletirea cu celelalte rase. Ceea ce rezulti este un popor inferior incapabil si-si mentind identitatea si puterea. Iar rezultatul acestui lucru consti in ciderea imperiului. Mai mult decat att, rasele nu au fost create egale. Rasa albi este superioara celei galbene, iar cea galbeni este superioari celei negre. Acesta este modelul naturii, dupa cum il vedea el, model care ar trebui respectat inclusiv in societate. Idei asemenea celor ale lui Gobineau erau destul de comune in atmosfera sfiirsitului secolului al XIX-lea, cum erau de exemplu ideile darwinistilor sociali, Dup’ cum au fost prezentate lucrurile de catre Herbert Spencer si William Graham Sumner, darwinismul social nu era o doctrina rasistii. Dar accentul pe care il punea pe lupta pentru supravietuire putea conduce spre o interpretare rasist&. Tot ceea ce trebuia Picut era si se spunii ck lupta pentru supraviefuire nu era o luptd intre speci, asa cum spunea teoria lui Darwin, nici o lupta intre indivizi, cum sustineau Spencer si Sumner, ci o lupti mult mai cuprinzitoare intre rasele pliméntului. Aceasta a fost si continua st fie esenta pozitiei naziste. O rast este superioar’ tuturor celorlalte, proclama Hitler. Ea este ,rasa stipa- nilor” si natura a chemat-o si le conduci pe celelate rase inferioare. Care este ..rasa stipanilor” ? Raspunsul lui Hitler era de obicei cea arian, prin care el se referea de cele mai multe ori Ia rasa nordici. Referindu-se Ia rasa arian, sa inspirat, probabil involuntar, din studiile unor oameni de stiin(a din secolul al XIX-lea, in special lingvisti. in studierea diferitelor limbi, ei au gisit dovezi c& nu doar limbile europene, ci si cele din Orientul Mijlociu si cateva din India au origini comune. Cativa cercetitori au concluzionat cd aceste limbi, precum si toate civilizatiile europene, indiene si cele din Orientul Mijlociu trebuie si fi aparut dintr-un singur grup de popoare, la care ei se refereau ca fiind arieni®. Treptat, aceasti notiune a evoluat, ajungandu-se ca arienii si fie considerati o rast extraordinar’, izvorul celei mai mari piirti din tot ce era civilizat si merita atentie in aceasti lume. Pe baza respectivelor speculafii, nazistii au decis ci destinul arienilor era si-i conduca pe ceilalti, sa subjuge rasele inferioare astfel incat cultura si poatii avansa pentru a atinge culmi noi si glotioase Pentru a-si implini destinul, era necesar ca arienii si devin constienti de faptul rasele inferioare ii urasc si comploteazi pentru distrugerea lor. ‘Trebuia ca arienii si rispunda fra mil’, distrugéndu-i pe cei mai periculosi dusmani ai lor si ficandu-i sclavi pe ceilal{i. Tar acest lucru este exact ceea ce si-a propus Hitler sii fack Din perspectiva lui Hitler, rasa arian’ era sursa ~ sursa ,creatoare de cultura” ~ a civi- lizatici europene. Poporul german reunea cele mai inalte si pure rimasite ale rasei ariene. Astfel, destinul Volk-ului german era clar: sti domine sau chiar si extermine popoarele inferioare — in mod special evreii, tiganii si slavii, precum si celelate rase si najionalititi .inferioare”. Din aceasti dominare urma si se nasc gloriosul Reich de o mie de ani. Nazistii au folosit de asemenea aceast8 viziune rasist a naturii umane in dezvoltarea conceptiilor despre libertate. Asemenea fascistilor italieni, ei s-au opus perspectivei liberale conform cireia libertatea este o chestiune de drepturi individuale, favorizand in schimb ideea care sustinea c’ libertatea bine infeleasa este de fapt libertatea natiunii sau a Volk-ului. Dar nazistii au dat acestui inteles 0 turnura caracteristicd rasismului. Singura libertate care conteazi, spuneau ei, este libertatea Volk-ului care apartinea .rasei stipanilor”. Libertatea ar trebui si insemne libertatea arienilor, pentru ci aceasta este intentia naturii mame. Existau ins si obstacole in calea rasci ariene care era menita si-siFASCISMUL 195 indeplineasci destinul, Acestea sunt, in primul rnd, rasele ,inferioare” care fac tot ce le sti in putinté pentru a-i trage pe arieni in jos, la nivelul lor. Mai existi apoi si obstacolul reprezentat de anumite idei si idealuri - aici intra in special ideile umaniste ale Huminismului. Acestea erau ,idei evreiesti”, conform spuselor lui Hitler, idei care ti transforma chiar si pe arieni in persoane slabe si mofturoase. Datoriti faptului ca aceste idei de fratie universala sunt sadite in liberalism si marxism, Hitler le-a perceput nu doar ca pe simple obstacole, ci ca pe inamici care trebuie dezridicinati si distrusi. Aceasta era cauza existentei cenzurii, a faptului ci au fost arse cdirti, pentru intirirea mintilor celor tineri si pentru a-i transforma in supusi voluntari ai Fithrer-ului si Volk-ului. in viziunea nazisti, fiecare individ este pur si simplu o celula in marele organism al poporului, Destinul acestui organism este si destinul fiectrui individ. fn afara Volkgemeinschaft - ,comunitatea poporului”, pura rasial — nu mai exist nimic care aiba importanti. in incercarea de a crea si sustine o astfel de comunitate, nimeni nu trebuie si fie distras de moliciune, compasiune ori mili. Popoarele ,,inferioare” trebuie privite ca animale subumane ori ,paraziti” ce trebuie distrusi fir nici un moment de ezitare. Numai pe aceasta cale poporul arian poate fi liber si-si duc la indeplinire marele sau destin. Asadar, pentru nazisti libertatea ia forma arataté in figura 7.2. OBSTACOL : rase , jnferioare” ide’ umanitare, diviziunea claselor SCOP suprematia rasiak Reich-ul cclor 0 mic de ani Figura 7.2. Conceptia nazista despre libertate Fascismul in alte parti Chiar daci fascismul a fost asociat mai mult cu Italia si Germania dintre cele dout rizboaie mondiale, el nu s-a limitat doar la aceste doud tari. Partidele si miscarile fasciste s-au extins in intreaga Europa intre 1920 si 1930, din Romania, in Frana si Anglia si si-au Bicut o scurti aparitie si in SUA, in 1930.196 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC fn afard de Italia si Germania, singura (ari european in care fascismul a ajuns la putere a fost Spania, in timpul regimului generalului Francisco Franco. ‘Trupele lui Franco au invins in Razboiul civil din Spania (1936-1939) cu ajutorul Italiei si Germanici. O dati ce rizboiul civil a luat sfirsit, dar mai ales din momentul in care al doilea rizboi mondial a inceput si se arate tot mai ostil puterilor fasciste, Franco i-a eliminat pe cei mai ardenti fascisti din guvernul stu si s-a indreptat spre o dictatura cu vederi mai conservatoare, chiar reactionare. Franco era preocupat mai mult cu mentinerea unei autoritii ferme intr-o Spanie linistitt decat cu mobilizarea sprijinului maselor pentru a castiga glorie si un nou imperiu pentru fara sa. Fascistii au avut unele succese si in afara Europei, mai cu seam in Argentina intre 1940 si 1950, sub conducerea lui Juan Perén, un ofijer de armati care a cstigat un sprijin larg in randul clasei muncitoare argentiniene. Au existat elemente puternice ale fascismului si in Africa de Sud. in aceasta tara, politica oficiala de apartheid sau discriminare rasiali a fost adesea justificati prin invocarea ideii unititii organice a unui popor african superior din punet de vedere rasial Sensul de baza al curentului apartheid este ,separare” ; existi doud moduri in care guvernul sud-african a pus bazele unei politici de .separare” pan’ in ultimii ani. Primul mod consti in separarea intre rase. Incepind cu 1948, edind Partidul Nationalist African a castigat pentru prima dati controlul asupra guvernului, poporul Africii de Sud a fost divizat oficial in patru grupuri rasiale: africani, asiatici, colorati (cei care erau descen- denti din rase mixte) si abi. Desi africanii reprezinti de departe cea mai mare parte a populatiei- mai mult de 72% din total, dupa recensimantul din 1980 - Partidul Nationalist a refuzat dreptul de vot al acestora excluzandu-i teoretic din procesul politic al irii pan cdnd presedimele De Klerk a inceput si demoleze apartheid-ul, 1a inceputul anilor °90. Legea interzicea cisttoriile intre albi si non albi, ,legile trecerii” cereau africanilor si objind un permis inainte de a putea intra in zonele urbane ale albilor, s-au facut incercari de a-i ingradi pe africani in zece zone teritoriale, homelands, localizate in unele dintre cele mai sirace si mai neroditoare regiuni ale Africii de Sud. Sud-africanii albi, descendentii colonistilor olandezi si germani, mai ales, cunoscuti ca afrikaners, justificau de obicei aceasta politica apeland la credinta conform careia diferentele rasiale sunt trisituri de viata fixe si de neschimbat. Fiecare rast are caracte- sticile ei proprii si distinete, din aceast% perspectivi, nimic bun neputdind rezulta din aliturarea raselor. Fiecare rasi se poate dezvolta in conformitate cu trasaturile sale naturale doar dact rimane distinct de celelalte - de unde si notiunea c& diferitele rase din Africa de Sud urmirese 0 dezvoltare separati; separati, dar nu egali. Una dintre rase, cea albi, era (eoretic superioari celorlalte. Nu numai ci albii trebuie sii se (ini departe de celelalte rase, dar ei trebuie de asemenea si exercite conducerea necesard pentru a face ,dezvoltarea separati” posibili pentru tori. Acest lucru ne aduce 1a al doilea sens pe care apartheid-ul il dobandeste in ideea de »separare” in Africa de Sud. Multi afrikaners au crezut eX sunt un popor special, ales de Dumnezeu pentru a-i duce la indeplinire planul referitor la tara lor. Un conductor afrikaner a formulat acest punet de vedere in anul 1944 in fiecare popor din lume este intrupati Ideca Divina si sarcina fiecarui Popor este de a construi pe fundamentele acestor idei si de a se perfectiona. Astfel, Dumnezeu a creat Poporul afrikaner cu o limbit unici, 0 filosofie unied despre viati si cu istoria gi tradiqiaFASCISMUL 197 sa proprie, pentru c& el poate si duck la indeplinire o chemare si un destin, aici, in coljul de sud al Africii. Noi trebuie si pizim tot ce ne este propriu si trebuie si construim pe baza acestui lucru. Trebuie si credem cA Dumnezeu ne-a cerut si-I fim supusi in numele dreptaitii in aceste locuri™ Deci Volk-ul afrikaner care compune majoritatea popoulatiei albe este un popor deosebit, cu 0 chemare distinct. El este un neam aparte fata de celelalte si daci doreste si-si indeplineasca misiunea, atunci trebuie s4 rman aparte. Asadar, perceptici asupra superioritatii rasei albe in general, afrikaners albi i-au mai adiugat credinfa cu privire Ia destinul lor national ca popor distinct sau Volk. Aceste credinfe, asa cum am vazut, se numérau printre ingredientele cheie ale nazismului in Germania si, cu exceptia rasismului, erau si clementele de bazii ale fascismului italian. Chiar si astizi membrii unor grupuri cum este Miscarea de Rezistenti a Afrikaner igi apard incercirile de restaurare a vechiului sistem de apartheid apelind la rasism si natio- nalism. Din aceasta perspectiva, vederile lor - si sistemul de apartheid, in general - nu poarti o amprenta trecitoare a doctrinci fasciste si naziste, ci mult mai mult decat atat. Renasterea fascismului ? Dupa cum ne indica exemplul Africii de Sud, fascismul nu este nici mort si nici nu a disparut cu totul, nici chiar in cele doua (ari in care parea pe de-a-ntregul infrdnt la sfirsitul celui de-al doilea rizboi mondial. Partidul Fascist este in afara legii tn Italia, 1a fel Partidul Nazist in Germania, dar neofascistii si neonazistii reugesc si candideze sub diferite denumiri pentru posturi publice si sa instige ocazional la violenta. A existat de fapt o redesteptare a fascismului in intreaga Europii a ultimilor ani, desi este greu de spus cat de puternic’ sau de durati ar fi aceasti renastere, fn Italia, de exemplu, in anul 1992, Allesandra Mussolini, nepoata J Duce-lui, a castigat in alegeri un loc in Parlamentul Italiei, ca membra a Miscarii Sociale Neofasciste italiene, Partidul MSI. in Germania, organizatiile neonaziste au revendicat atentate cu bombe gi alte violente care au ucis vietnamezi, familii de ,muncitori sezonieri”, turci si multi al{ii., Aceste atacuri si renasterea fascismului, in general, par sa fie rezultatul unui nationalism reinnoit, adus in prim-plan de resentimentul fagi de muncitorii striini, refugiati si imigranti. in Statele Unite, de asemenea, Partidul Nazist si alte grupari cu tendin(e fasciste - Ku Klux Klan-ul, Natiunea Ariana si anumiti skinheads (capete vase) ~ isi fac uneori simtita prezenta. Dar locul in care 0 miscare neofascista pare si fi dobandit cea mai mare putere in ultimii ani este Irakul Orientului Mijlociu. Acolo, ca si in Italia lui Mussolini, regimul lui Saddam Hussein a cdutat si creeze © societate bazati pe nationalism, militarism si control totalitar. Elementele totalitare si militariste ale regimului au devenit foarte cunoscute in timpul Rizboiului din Golf, 1990-1991, care a urmat invaziei Kuweitului de clitre Irak. Elementele nationaliste se bucuri de o atentie mult mai mica in Vest. Legitura lui Saddam Hussein cu nationalismul s-a realizat prin intermediul unui partid politic, Partidul Ba’th (sau Ba’ath), care a fost activ in cdteva dintre rarile Orientului Mijlociu. De la formarea sa, in 1950, Partidul Ba’th a propoviduit pan-arabismul - credinga conform careia arabii apartin unei singure natiuni sau popor, cu dreptul de a trai198 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC intr-un singur stat unitar. Partidul Ba’th a sperat pe aceasti cale sii restaureze puterea gi identitatea unui popor arab care este divizat in céteva state si religii diferite; de fapt, ba’th inseamna reinviere. De aceasti reinviere vor beneficia toti arabii, inclusiv crestinii, druizii si alti non-musulmani, proclami Partidul Ba’th, deoarece ea le oferi .o misiune speciaki in lume si dreptul la independent’ si unitate” Acest sentiment al nationalismului arab nu e suficient in sine pentru a produce fascismul, la fel cum nici nationalismul lui Mazzini nu era suficient pentru a produce direct fascismul in Italia. Nationalismul rimane totusi un ingredient cheie pentru fascism, iar cfind este completat de militarism si de incercarea de a instaura un control totalitar, ca in Irakul ultimilor ani, atunci decurge in mod cert fascismul. ‘Asadar, fascismul ca ideologie nu a pierit. El traieste, cel putin ca posibilitate, oriunde idea de diferente nationale si rasiale conduce la o dorinti de unitate nationala si unde oamenii sunt dispusi si foloseasc’ forta bruti impotriva acelora care par sii le stea in cale. Concluz Fascismul ca ideologie Una dintre trasaturile fascismului este clara. Indiferent sub ce forma, fascistii au incereat intotdeauna si cAstige sprijinul masclor apelind la termenii cei mai simpli si mai emotionali, Acest lucru devine evident cénd analizim modul in care fascismul si nazismul indeplinesc cele patru functii ale ideologiei politice. Explicagie De ce sunt condifiile sociale aga cum sunt’? De obicei, fascistii rispund acestei intrebairi printr-un fel de prezentare a eroilor buni si rai. Ei se concentreazi frecvent asupra ticdlosilor sau tradatorilor care conspira pentru a mentine poporul sau Volk-ul slab, pentru a servi intereselor lor personale. Ei caut tapi ispsitori, cu alte cuvinte, daind vina pe acestia pentru toate problemele. Este modul in care nazistii au tratat evreii si in care neonazistii sau adeptii ,suprematici albe” trateaza negrii, hispanicii sau alte grupuri -inferioare” si ,striine™ Evaluare Faptul c& o situatic este buna sau rea, spuneau nazistii, depinde de obicei de o anumiti evaluare a puterii si uniti(ii na(iunii sau Volk-ului. Daci oamenii sunt divizati si se urlise unii pe al{ii, atunci e momentul si-i cdutim pe acei ticilosi care divizeaz’ najiunea sau Volk-ul. Dar dac& oamenii sunt uniti in spatele partidului si conducatorului lor, atunci toate luerurile merg pe calea cea bunt. Orientare Care este locul fiectiruia in lume, sursa primara a apartenentei si identificitrii ? Conform fascistilor italieni, aceasta este natiunea ; pentru nazisti, este natiunea definitt in termeniFASCISMUL 199, rasigti. in fiecare dintre cazuri, individul ar webui si recunoasc’t faptul cd el sau ea ca persoani nu au nici o important, ci pot avea un sens si un scop in viata doar ca membri ai unui intreg organic ~ statul-natiune sau rasa. Program Ce este de facut? Din nou, rispunsul este simplu ~ crede, supune-te, Iupta! Urmeaza-ti liderii in lupta impotriva dusmanilor natiunii sau rasei si f& tot cea ce este necesar pentru a aduce gloria poporului tu, contribuind la impunerea sa ca putere conducitoare in lume. Di totul statului, nu ascunde nimic statului si nu face nimic impotriva statului. Fascismul gi idealul democratic in forma sa cea mai accentuati, fie fascismul italian, fie nazismul german, fascismul este 0 ideologie totalitari. Dintre toate ideologiile politice, aceasta este singura care respinge democratia intru totul. Ea rispunde idealurilor democratice, cu siguran(a, insi raspunde cu dispret. Pentru fascism, democratia este pur si simplu un alt nume dat divizarii si slibiciunii intr-o lume in care unitatea si puterea sunt lucrurile care conteazii cu adeviirat. Note 1. Pentru o afirmare clara a acestei opinii, vezi Immanuel Kant, ,What is Enlightement’?”, in ‘Terence Ball si Richard Dagger, editori, /deals and Ideologies : A Reader, editia a doua, HarperCollins, New York, 1995, selectia 17. Preludim termenul de ,Contra-iluminism” din eseul lui Isaiah Berlin, The Counter- -Enlighement”, Berlin, Against te Current; Essays in the History of Ideas, Penguin, Harmondsworth, 1982, pp. 1-24. 3. Hans Kohn, Nationalism : lis Meaning and History, D. Van Nostrand, Princeton, NJ, 1955, p. 36 4. William Y. Elliot si Neil McDonald, editori, Western Political Heritage, Prentice-Hall, New York, 1949, p. 707. 5. Citat in A. James Gregor, Contemporary Radical Ideologies, Random House, New York, 1968, p. 131. 6. Citat in William S. Halperin, Mussolini and Italian Fascism, D. Yan Nostrand, Princeton, NJ, 1964, p. 47. 7. Ambele pasaje sunt citate in Denis MacSmith, .,,The Theory and Practice of Fascism”, in Nathanael Greene, editor, Fascism: An Anthology, ‘Thomas Y. Crowell, New York, 1968, pp. 109-110. 8. Adolf Hitler, Mein Kampf, traducere Ralph Manheim, Houghton Mitt p.42; de asemenea in Ideals and Ideologies, selectia 43. 9. Citat in Gregor, Contemporary Radical Ideologies, p. 197 10, Dup& Shlomo Avineri, ,Cartea lui F von Schlegel, The Language and Wisdom of the Indians, apiruti in ani °20 (adici 1820, n.a.), a dezvoltat pentru prima dati in Germania conceptia arian, argumenténd in favoarea unei afinivagi culvurale si rasiale intre sanscrita si gotica veche. Schlegel a fost primul care a formulat expresia «poporul arian»”, in Avineri, “Hegel and Nationalism”, in Walter Kaufmann, editor, Hegel's Political Philosophy, Atherton Books, New York, 197, p. Il Boston, 1943,200 IDEOLOGH POLITICE $1 IDEALUL DEMOCRATIC IL. Citat in Leonard Thompson, The Political Mythology of Apartheid, Yale University Press, New Haven, CT, 1985, p. 29. 12. Albert Hourani, A History of the Arab Peoples, The Belknap Press of Harvard University, Cambridge, MA, 1991, p. 405. Pentru lecturi aprofundate Arendt, Hannah, The Origins of Totalitarianism, Meridian Books, Cleveland, New York, 1958. Bullock, Alan, Hitler: A Sudy in Tyranny, edie rev., Harper & Row, New York, 1964. Kohn, Hans, The Idea of Nationalism : A Study in Its Origin and Background, Collier, New York, 1967 MackSmith, Denis, Mussolini, Albert A. Knopf, New York, 1982 Miller, Judith si Laurie Mylroie, Saddam Hussein and the Crisis in the Gulf, Times Books, New York, 1990. Mosse, George, The Crisis of German Ideology : Intellectual Origins Of the Third Reich, Grosset & Dunlap, New York, 1964. Nolte, Ernst, Three Faces of Fascism: Action Francaise, Italian Fascism, National Socialism, traducere Leila Vennewitz, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1965. Pfaff, William, The Wrath of Nations : Civilization and the Furies of Nationalism, Simon & Schuster, New York, 1993. Stemmbell, Zev ef al., The Birth of Fascist Ideology : From Cultural Rebellion to Political Revolution, traducere David Maisel, Princeton Univeristy Press, Princeton, NJ, 1993. ‘Thompson, Leonard, The Political Mythology of Apartheid, Yale University Press, New Haven, CT, 1985.