Rolul grasimilor in organism

Grasimile sau lipidele sunt substante organice grase, care constituie cea
mai mare sursa de energie pentru organism, deoarece prin "arderea" unui gram
de grasimi se elibereaza 9 calorii. Aproximativ 15% din greutatea corpului
uman este constituita, in mod normal, din grasimi. Marea majoritate a
grasimilor sunt depozitate sub forma solida in diferite organe sau piele, iar o
mica parte circula in sange sub forma lichida. Grasimile depozitate constituie
rezerve de energie pentru cazurile in care omul este subalimentat din diferite
cauze si sursa de energie pentru eforturile fizice. In aceste situatii grasimile
stocate se mobilizeaza, intra in sange si prin arderea lor contribuie la eliberarea
de energie, necesara pentru activitatea vitala a organismului. Cand depozitarea
de grasimi se face in cantitati mult mai mari decat necesitatile organismului
apare obezitatea de diferite tipuri si grade, iar cand cantitatea de lipide din sange
creste peste limitele normale se vorbeste de hiperlipidemie.
Grasimile corpului provin din consumul alimentelor grase ca: unt, untura,
slanina, ulei sau a dulciurilor, fainoaselor,carnii etc. care se pot transforma in
grasimi.
Cand lipidele depasesc concentratiile normale din sange ele se pot depune
in peretii arterelor rezultand ateroscleroza. Cu timpul arterele se ingroasa, iar
interiorul lor se stramteaza in unele cazuri pana la obstructie (astupare). Din
aceasta cauza sangele nu mai poate circula si iriga organele importante ca inima,
creierul etc. Astfel, prin obstructia arterei coronare, care iriga inima se
produce angina pectorala si infarctul miocardic. Datorita cresterii rigiditatii
(sclerozarii) arterelor (ateroscleroza), acestea se pot rupe producand hemoragii
in creier sau in alte organe.
Pentru scopuri medicale, se analizeaza numai grasimile din sange, care
sunt de mai multe tipuri: lipide totale, trigliceride, acizi grasi, colesterol,
lipoproteine si altele.
Lipidele totale
Reprezinta toate substantele grase care circula in sange exprimate la 100
ml ser. Valori normale ale lipidelor totale: 550-750 ml/100 ml.
Scaderea lipidelor sub 500 mg% se intalneste in subalimentatie, in
bolile ficatului, in boala Basedow (hiperfunctia glandei tiroide), in afectiunile
acute, dupa eforturi fizice. Dar scaderea lipidemiei nu are semnificatie
patologica deosebita. Mai daunatoare pentru sanatate este insa cresterea
lipidelor totale serice peste valorile de 1000 mg% (hiperlipidemie). Atunci
sangele devine albicios, circula mai greu, mai ales la inima si creier. Prin
actiunea cronica, indelungata ahiperlipidemiei asupra vaselor sanguine se
favorizeaza aparitia precoce a arterosclerozei.

Cresterea lipidelor totale se intalneste in:

- supraalimentatie in special cu grasimi
- unele boli ereditare, constitutionale, in care cresterea lipidemiei nu
este in legatura cu alimentatia, ci cu sinteza crescuta de lipide in
ficat
- in unele boli de ficat si de rinichi
- in insuficienta glandei tiroide
- in diabetul zaharat netratat
- in inanitie cand lipidele sunt mobilizate in sange
- in intoxicatia cu alcool si alte substante toxice
- in stresul psihic puternic (teama emotii, suparari), situatii care
mobilizeaza grasimile din depozitele corpului si le trec in sange.
La 4-8 ore dupa masa, lipidele totale cresc la toti oamenii de aceea este
necesar ca analizele lipidelor sa se faca dupa 12 ore de la ultima masa.
Hiperlipidemia de origine alimentara dispare dupa o zi in care nu se consuma
grasimi, pe cand cea de origine nealimentara nu numai ca nu dispare dar se si
accentueaza.

Trigliceridele
Sunt lipide mai simple care intra in compozitia grasimilor si au rol
energetic. Cresterea lor este produsa de aceleasi cauze care produc si cresterea
lipidelor totale, dar trigliceridele in exces prezinta un risc mult mai mare pentru
screlozarea arterelor.
Valorile normale ale trigliceridelor se incadreaza intre 50-150mg/100 ml.

Acizii grasi
Sunt lipide si mai simple pentru ca din ei se sintetizeaza trigliceridele.
Sunt de doua tipuri: acizi grasi saturati (palmitic, stearic, etc.) care se gasesc
mai mult in grasimile animale si acizi grasi nesaturati (olei, linoleic, etc.) care se
gasesc mai mult in grasimile vegetale. Un consum prea mare de acizi grasi
saturati in dauna celor nesaturati duce la ateroscreloza si implicit la boli
cardiovasculare. Eschimosii care consuma mult ulei de foca bogat in acizi grasi
nesaturati fac rar ateroscleroza. Concentratia acizilor grasi din sange variaza
mult in raport cu alimentatia. De obicei, acesti acizi cresc in sange odata cu
cresterea lipidelor totale si a trigliceridelor.
Valori normale ale acizilor grasi: 200-450 mg/100 ml.

Colesterolul
Face parte din lipidele mai complexe. Pe langa rolul sau fiziologic foarte
important in buna functionare a celulelor organismului, el poate contribui atunci
cand este in exces la sclerozarea arterelor. Colesterolul sau colesterina din
organe si sange provine din alimentele bogate in colesterol ca: oua, unt, lapte,
icre, creier etc. Interesant este ca ficatul are proprietatea de a-l sintetiza din
unele alimente care nu contin colesterol cum sunt grasimile, proteinele si
glucidele.
In general, scaderea colesterolului nu are importanta mare pentru
organism. Acest lucru se intampla in cazul subnutritiei si dupa eforturi fizice
intense care consuma o parte din colesterol. In bolile ficatului, organ care
sintetizeaza colesterolul, scaderea acestuia este un indiciu de reducere a functiei
ficatului (insuficienta hepatica, ciroza hepatica).
Cresterea colesterolului seric se datoreaza unui consum exagerat de
alimente care contin colesterol, unei supraalimentatii, vietii sedentare etc. Cea
mai frecventa cauza a cresterii colesterolului (hipercolesterolemia) insa este
sinteza foarte crescuta a acestuia de catre organism. Colesterolul mai poate
creste si in insuficienta glandei tiroide, glanda a carei hormon are rolul de a
"arde" substantele grase. Daca colesterolul crescut apare la o varsta mai tanara
si ramane permanent crescut, riscul de a produce modificari cardiovasculare
este mare. De aceea prevenirea cresterii colesterolului sanguin trebuie facuta la

o varsta tanara, nu dupa ce s-au produs modificari mai mult sau mai putin
irevesibile in artere. Excesul de colesterol din sange se depune pe peretii
arterelor contribuind la formarea aterosclerozei. La unele persoane colesterolul
se depune si subpiele, mai ales la fata sub forma de pete galbui (xantom). Multe
persoane confunda starea de obezitate cu un colesterol mare nestiind ca acesta
nu se gaseste in grasimea corpului, ci in sange si in unele organe.
Valorile normale ale colesterolului depind si de varsta omului, astfel,
colesterolul creste cu varsta pana 50-60 ani. Dupa varsta de 60 ani, valorile
colesterolului
nu
mai
cresc
mult,
ramanand
stationare.
Un colesterol de 2,50-3,00g/l este un semnal de alarma, in timp ce un colesterol
de peste 3g/l pune urgent problema unor masuri de tratament.
Ateroscleroza
Desigur ca exista si persoane cu hipercolesterolemie, care nu
fac ateroscleroza si nici accidente vasculare (cardiace sau cerebrale), dupa cum
exista persoane cu valori normale ale colesterolului care prezinta semne de
ateroscleroza. Acest fapt arata ca la producerea ateroscrelozei mai contribuie si
alti factori printre care:
- alimentatia nerationala, bogata in grasimi, care depasesc 30% din totalul
caloriilor sau cu un aport excesiv de dulciuri
- suprasolicitarea psihica, care duce la surmenaj, la oboseala nervoasa
- sexul, legat de factorul hormonal; femeile desi consuma aceleasi alimente
ca si barbatii au colesterolul mai scazut si ele fac mai rar boli
cardiovasculare
- factorul genetic, care contribuie la sinteza crescuta de colesterol din orice
aliment; sunt pareri care arata ca nu atat colesterolul alimentar este
daunator cat cel sintetizat in organism, care ar fi de 3-4 ori mai mare
decat colesterolul provenit din alimente.
Cercetarile recente au aratat ca exista doua feluri de colesterol: bun si rau.
Persoanele care au o cantitate mai mare de colesterol "bun" prezinta un risc mai
mic de a face ateroscleroza decat persoanele care au in sange o proportie mai
mare de colesterol "rau". Se admite ca valorile normale ale colesterolului
sanguin variaza intre 1,20-2,6g/l. Dar exista mari variatii individuale ale acestor
valori, in raport de varsta si sex.

Pentru scaderea colesterolului sanguin se va urma regimul

alimentar recomandat de medic, la care se vor asociaexercitii fizice in vederea
consumari excesului de colesterol. La persoanele obeze, scaderea in greutate
poate duce si la scaderea colesterolului sanguin. Evitarea stresului psihic, a
oboselii deconectarea nervoasa, renuntarea la fumat pot contribui la scaderea
colesterolului. Daca prin aceste metode colesterolul nu scade in mod
semnificativ, probabil ca este vorba de o sinteza crescuta in organism si in acest
caz medicul curant va indica si un tratament medicamentos.

Lipoproteinele
Sunt lipide legate de proteine. Ele ajuta la dizolvarea si transportul
grasimilor mai grele spre celule unde sunt arse. Concentratia lipoproteinelor
sanguine se exprima in mg la 100 ml/sange.
Valori normale ale lipoproteinelor:150-250 mg/100 ml.
Lipidograma, daca printr-o hartie de filtru pe care s-a pus o picatura de
ser se trece un curent continuu, lipoproteineledin ser se separa in mai multe
fractiuni. Ultimele trei fractiuni ale lipidogramei au o valoare foarte importanta
in aprecierea predispozitiei spre ateroscleroza si boli cardiovasculare.
Trebuie retinut ca o crestere a beta-lipoproteinelor peste 80% inseamna o
perturbare a repartitiei grasimilor in corp, care favorizeaza depunerea de grasimi
in artere. De obicei persoanele care au un colesterol crescut, au si betalipoproteinele crescute. Prin cresterea procentului de beta-lipoproteine, scade
procentul de alfa-lipoproteine care au un rol de prevenire a aterosclerozei si
astfel creste raportul dintre beta-lipoproteine de alfa-lipoproteine care in mod
normal este de 2,3-3,0.
In mod normal grasimile din alimente sunt absorbite in intestin si nu trec
in fecale sau trec in cantitati foarte mici. Dar in tulburarile de digestie ale
grasimilor, asa cum se intampla in bolile de ficat si cele ale vezicii biliare sau in
bolile depancreas (care nu mai produce suficienti fermenti pentru digestia
grasimilor), acestea nu se mai absorb din tubul digestiv ci trec in cantitati mari
in fecale. Acelasi lucru se intampla si dupa operatii pe intestin. Punerea in
evidenta cu ajutorul microscopului, a grasimilor din fecale poate aduce date

indirecte despre felul cum functioneaza ficatul si pancreasul bolnavilor. De

altfel, scaunul acestor bolnavi este mai decolorat, albicios, unsuros si diareic.

Grasimile din scaun (steatoree)

In mod normal grasimile din alimente sunt absorbite in intestin si nu trec
in fecale sau trec in cantitati foarte mici. Dar in tulburarile de digestie ale
grasimilor, asa cum se intampla in bolile de ficat si cele ale vezicii biliare sau in
bolile de pancreas (care nu mai produce suficienti fermenti pentru digestia
grasimilor), acestea nu se mai absorb din tubul digestiv ci trec in cantitati mari
in fecale (steatoree). Acelasi lucru se intampla si dupa operatii pe intestin.
Punerea in evidenta cu ajutorul microscopului, a grasimilor din fecalepoate
aduce date indirecte despre felul cum functioneaza ficatul si pancreasul
bolnavilor. De altfel, scaunul acestor bolnavi este mai decolorat, albicios,
unsuros si diareic.

Greutatea corporala
Mai trebuie mentionata o metoda de analiza indirecta a grasimilor
corpului pe care o poate face oricine la domiciliu si anume cantarirea periodica.
Cunoscand greutatea si inaltimea se poate stabili gradul de incarcare cu grasimi
a unei persoane. Un criteriu simplu de apreciere a greutatii corporale normale
este indicele Broca. Dupa acest indice: greutatea ideala (in kg) =inaltimea (in
cm) minus 100. De exemplu o persoana care are inaltimea de 170 cm, trebuie sa
aiba greutatea ideala de 170-100=70 kg. O crestere a greutatii peste aceasta cifra
cu 10-20 % (7-14 kg) indica obezitata de gradul intai sau usoara. Cand
depasirea greutatii normale este de 20-30% (14-21 kg) se vorbeste de o
obezitatea mijlocie sau de gradul doi. Iar cand greutatea corpului depaseste 30%
din greutatea ideala se considera ca este o obezitatea mare, de gradul trei.

Bilirubinemia (bilirubina sanguina)

Bilirubina este o substanta colorata in verde-galbui, pe care o fabrica
ficatul si care intra in compozitia bilei. In mod normal, bilirubina nu se gaseste

in sange decat in cantitati foarte mici. Insa cu ocazia bolilor de ficat (hepatita
infectioasa sau toxica), cand seobstrueaza canalul biliar (calculi ai vezicii
biliare) atunci cand bila nu se mai poate scurge spre intestin, intra in circulatia
sanguina, colorand pielea bolnavului (icter) si serul sanguin.
Cresterea bilirubinei sanguine are aceeasi valoare pentru diagnosticul
bolilor ca si cresterea pigmentilor biliari si a urobilinogenului din urina.
Valori normale ale bilirubinei sanguine:
Bilirubina directa = 0-0,2 mg%
Bilirubina indirecta=0,8-1 mg%
Bilirubina totala=1-1,2 mg%.