Alexandru Lpuneanul

de Costache Negruzzi
- caracterizare Introducere []
Alexandru Lapusneanul, personajul principal, erou romantic atestat istoric, poseda puternice
trasaturi de caracter, este un personaj exceptional surprins in situatii iesite din comun. Lapusneanul este
tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitie si fermitate in organizarea razbunarii
impotriva boierilor care-l tradasera in prima domnie, aceasta reprezentand, de fapt, unica ratiune ce l
impulsioneaz s ocupe pentru a doua oara tronul Moldovei, mpotriva vointei celorlalti: Daca voi nu ma
vreti, eu va vreu. Personaj eponim, este construit din contraste si are o psihologie complexa, un
damnat romantic (G. Calinescu).
Autorul ii marcheaza destinul prin cele patru replici memorabile, plasate in fruntea capitolelor.
Afirmatia din final Eu nu sunt calugar, sunt domn! reflecta faptul ca nu abdica de la propriul destin nici in
fata limitelor omenesti, pierderea statutului de domnitor impunand suprimarea sa fizica. Echilibrul dintre
conventia romantica si realitatea individualului se realizeaza prin modul de construire a personajului:
subordonarea trasaturilor uneia principale, vointa de putere, care ii calauzeste actiunile.
Domnitorul este caracterizat in mod indirect prin faptele, gesturile, limbajul, vestimentatia si
relatiile cu alte personaje ale protagonistului, unele istorice, preluate din cronicile lui Grigore Ureche si
Miron Costin, iar altele fictionale, nascocite de imaginatia autorului. Faptele sale evidentiaza intr-o maniera
romantica cruzimea si dorinta de a distruge influenta boierilor: uciderea si schinguirea acestora, arderea
cetatilor si reducerea numarului de osti moldovene. Prin inlantuirea gradata a scenelor din capitolul al
treilea se dezvaluie magistral complexitatea portretului moral al tiranului care isi pune in aplicare planul
diabolic. Inteligent si disimulat, ii atrage pe boieri la curte spre a-i ucide, se foloseste de momentul slujbei
religioase, de vestimentatia domnesca, tinand un discurs mincinos, dar persuasiv. Crud, ordona soldatilor
uciderea boierilor, razand in timpul masacrului si alcatuieste apoi o piramida din capetele acestora.
Replicile eroului sunt memorabile, doua dintre ele figurand ca motto pentru capitolele I si IV.
Raspunsul dat boierilor veniti in intampinarea sa Daca voi nu ma vreti, eu va vreu () si daca voi nu ma
iubiti eu va iubesc pre voi a devenit o emblema a personajului care se autodefineste prin vointa de
neinfrant. Amenintarea din final De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu reda aluziv dorinta de
razbunare a celui cazut. Abilitatea politica a protagonistului este concentrata in raspunsul dat lui Motoc,
Prosti, dar multi!, care a trecut in limbajul comun ca un proverb. In antiteza cu personalitatea
domnitorului, sfarsitul acestuia va sta sub semnul cruzimii celorlalti: Invata a muri, tu care stiai numai a
omori!.

Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe opozitia romantica demonic-angelic, diversitatea

atitudinilor adoptate de Lapusneanul fata de doamna Ruxanda reflecta ipocrizia sa. Eroul se casatorise cu
ea ca sa atraga inimile norodului in care via inca pomenirea lui Rares, drept dovada nu o respecta nici
pentru originea ei nobila (descendenta a lui Stefan cel Mare), nici pentru ca ii este sotie. In scena discutiei
cu sotia din capitolul al doilea este evidentiata inca o data ipocrizia personajului, care mai intai ii saruta
mana, reactioneaza impulsiv la rugamintea acesteia si se stapaneste cu greu, ptomitandu-i un leac de
frica. Insistentele boierilor si amenintarea din final o determina pe doamna Ruxanda sa il otraveasca.
Alexandru Lapusneanul este caracterizat direct, de catre narator, de catre alte personaje si prin
autocaracterizare. Naratorul realizeaza portretul fizic al domnitorului prin descrierea vestimentatiei specifice
epocii: Purta coroana Paleologilor, si peste dulama poloneza de catifea stacosie, avea cabanita turceasca.
De asemenea, inregistreaza gesturile eroului prin notatii scurte asemanatoare notatiilor scenice din operele
dramatice: in minutul acela el era foarte galben la fata, racla sfantului ar fi tresarit. Prin utilizarea
substantivelor, precizeaza ipostazele personajului rotund: voda, domnul, tiranul, bolnavul, iar
epitetele de caracterizare in inversiune tradeaza subiectivitatea: nenorocitul domn, desantata cuvantare.
Caracterizarea realizata de alte personaje este succinta: Crud si cumplit este omul acesta
(mitropolitul Teofan), sangele cel pangarit al unui tiran ca tine (Spancioc), iar autocaracterizarea intareste
portretul moral: n-as fi un natarau de frunte, cand m-as increde in tine?.
Avand capacitatea de a ne surprinde intr-un mod convingator, Lapusneanul este un personaj
rotund, spre deosebire de celelalte personaje individuale din nuvela, personaje plate, construite in jurul
unei singure idei sau trasaturi.
Monumentalitatea personajului, titanismul, exceptionalitatea romantica, forta de a-si duce
planurle la bun sfarsit, spectaculosul actiunilor si concizia replicilor fac din personajul principal al nuvelei
in al carei titlu figureaza numele sau, un personaj memorabil.
Incheiere []