REFERAT

Brandul de tara prin portul popular

Brandul de tara prin portul popular

In orice colt al lumii ar fi prezentate, hainele populare romanesti starnesc instantaneu admiratia!
Sunt facute din materiale de calitate, sunt frumos croite si frumos impodobite. Cu toate acestea,
foarte putini romani sunt dispusi sa le poarte pe strada. Probabil undeva, in subconstient, au
senzatia ca ar fi considerati tarani, desi nu e nici urat si nici umilitor sa traiesti la sat.
Portul popular romanesc s-a dezvoltat o data cu istoria poporului roman, fiind expresia traditiilor
lui formate de-a lungul veacurilor. Legatura stransa, indestructibila, intre imbracaminte si
conditiile de viata ale omului, constituie una din caracteristicile fundamentale ale costumului
popular, de aceea cunoasterea vietii poporului duce la o buna intelegere a artei lui populare, dupa
cum analiza creatiilor artistice populare arunca lumini noi asupra istoriei si vietii poporului.
Formele de viata sociala si economica precum si conditiile politice in care a trait poporul roman
si taranimea romaneasca in special, in cursul diferitelor epoci istorice isi gasesc o oglindire
plastica in felul de a se imbraca si de a-si ornamenta imbracamintea.
Portul popular romanesc este sculptural, are o compozitie simpla si clara si prin croiala sa
subliniaza forma corpului fara s-o artificializeze. Este singurul costum care se poarta exact in
aceeasi componenta si la munca si in zilele de sarbatoare, precum si la toate varstele, deoarece
prin forma si structura sa este adecvat vietii de toate zilele. Unitatea din imbracamintea
populatiei taranesti de pe intregul teritoriu al Romaniei apare cu usurinta oricui strabate si
cerceteaza mediul rural. Chiar si atunci cand, la prima vedere, impresia de diversitate pare
predominanta, unitatea de fond este totusi evidenta. Aceasta unitate a costumului romanesc este
prezenta in toate aspectele sale esentiale: materia prima folosita; croiala; ornamentatia;
cromatica; componenta costumului.

Nota dominanta a portului popular romanesc in ceea ce priveste materia prima folosita o
constituie intrebuintarea tesaturilor albe de lana, canepa, bumbac, in si borangic; initial, aproape
toate piesele din port din dimie, de exemplu sumanele, saricile, subele, itarii si cioarecii erau
albe.
Pe aceasta unitate a materialului intrebuintat se sprijina si unitatea de croiala, care are ca lege de
baza taietura in foi drepte, fara rascroituri; pentru a se economisi material se folosesc toate
bucatile rezultate din taierea unei foi de tesatura. Aceasta economie nu dauneaza aspectelor
estetice ale pieselor de port ci dimpotriva, este imbinata cu realizarea unor efecte artistice
obtinute tocmai prin simplitatea solutiilor. Frumusetea liniilor nascute dintr-o rationalizare
perfecta a taieturilor este rezultatul unei indelungate practici, care s-a transmis de-a lungul
timpului de la o generatie la alta si are puternice legaturi cu forma costumului purtat de daci.
Ornamentatia portului popular romanesc se caracterizeaza printr-o deosebita masura si pondere
in compozitia ornamentala, in dispozitia motivelor decorative si suprafata ornamentala, creatorul
popular avand o exceptionala precizie in stabilirea unui perfect echilibru de valori. Daca urmarim
dispozitia ornamentului pe suprafata pieselor, vom constata in primul rand ca decorul apare pe
portiuni vizibile care nu sunt supuse uzurii. Ornamentul principal al camasii il gasim plasat pe
partea de deasupra manecii, aglomerandu-se in unele cazuri pe umeri, pe piept si mai putin pe
spate care poate fi acoperit de un pieptar sau de alta haina. Fotele au decorul plasat pe cele doua
capataie, care se suprapun in fata, campul din spate ramanad intotdeauna negru. La catrinte,
ornamentul principal este dispus la capatul de jos care ramane vizibil si cand femeia imbraca o
haina peste costum. Toate piesele din care se compune costumul popular sunt confectionate de
mana in gospodarie.
Cromatica portului popular romanesc se caracterizeaza prin prospetime si armonie. Datorita
colorantilor folositi, cromatica textilelor cunoaste doua etape distincte: aceea veche a colorantilor
vegetali si cea recenta a vopsitului cu produse industriale. Raspandirea colorantilor industriali
apare la date diferite, de la o regiune la alta, astazi, insa, folosirea colorantilor de anilina este
frecventa pe toata intinderea tarii, procedeele vopsitului cu plante pastrandu-se in mod izolat
numai in cateva regiuni, printre care Moldova si Maramures. Coloritul textilelor si in special al
costumului, desi pare bogat si variat, este foarte simplu si se compune numai din culori primare:

alb-negru si rosu cu accente de galben, albastru si verde, armonizate fiind numai prin tonuri
majore. O particularitate specifica ce apare in coloristica populara este alternanta de culori care
este aplicata cu o deosebita precadere. Intr-un singur tiv se repeta alternant cate 2-3 culori
diferite sau culoarea de fond a unei suprafete variaza in nuante de la un loc la altul. In cadrul
unitatii coloristice, apar de la o regiune la alta, anumite preferinte in cromatica costumului,
determinate de diversi factori, intre care flora locala.
Componenta portului popular apare in structura unitara atat a costumului femeiesc cat si a celui
barbatesc. Costumul femeiesc se caracterizeaza printr-o camasa imbracata direct pe corp, legata
la mijloc cu brau si betele si piesele purtate de la talie in jos, croite toate in forme
dreptunghiulare, mai largi sau mai inguste. Fetele poarta capul descoperit iar femeile maritate,
acoperit, in timp ce piesele care se imbraca peste costum, cojoacele si sumanele, au aceeasi
croiala, iar la confectionarea lor se foloseste aceeasi materie prima. La costumul barbatesc
uniformitatea este atat de mare, incat numai unele detalii de croiala si particularitati de
ornamentica le diferentiaza de la o regiune la alta. Totusi, varietatea portului popular romanesc,
mentinuta in cadrul unei evidente unitati de stil, este remarcabila. Datorita anumitor conditii de
viata diferite, fiecare din tinuturile Romaniei si-a impus o nota dominanta in caracterul
costumului popular, iar in limitele acestor tinuturi, variantele tipului principal de costum prezinta
la randul lor diferentieri de detaliu care duc la o mare variatie si bogatie de forme.
In afara de valoarea etnografica a straielor populare romanesti, acestea au capatat o noua valoare.
Portul popular romanesc este de actualitate in lumea modei romanesti si internationale, lucru cu
care nu putem decat sa ne mandrim si sa ne laudam.
Unul dintre cele mai importante elemente ale costumului popular romanesc, care a facut cariera
internationala, este ia. Camasa traditionala din portul femeiesc este una dintre piesele care au fost
integrate cel mai adesea in manifestarile artistice ale pictorilor, fotografilor si, mai nou,
designerilor de moda.
Numele Virginiei Linul din comuna Salva, judetul Bistrita-Nasaud, a devenit un brand in sine de
cand mesterul popular a dus costumele populare cusute de mana sa de pe Valea Somesului pana
la Muzeul Smithsonian din Washington. Impreuna cu alti mesteri populari, Virginia Linul a fost

cooptata in echipa designerului francez Philippe Guilet pentru a crea colectia 100% RO,
inspirata din traditia populara romaneasca. Abia dupa ce arta ei a fost recunoscuta in cele patru
zari ale lumii au descoperit si romanii cine este Virginia Linul si ce inseamna costumul popular
pentru romani.
Costume care valoreaza mii de euro ies si din mna unei tinere din Tara Oasului. La doar 31 de
ani, Maria Fusle este un adevarat talentat cand vine vorba de costume populare. Piesele
vestimentare pe care le croieste sunt pe cat de spectaculoase si stralucitoare, pe atat de grele.
Numai o camasa poate sa cantareasca 15 kilograme. Chiar si asa, costumele din Lechinta fac
senzatie, mai ales peste hotare.
In ultimii ani, motivele traditionale romanesti au cunoscut o revenire incantatoare. Designeri de
peste hotare, la care ne asteptam cel mai putin sa aiba in vizor portul nostru popular, au inclus in
colectiile lor creatii ce omagiaza costumele traditionale romanesti. Yves Saint Laurent, Tom Ford
sau Philippe Guilet sunt doar cateva dintre numele unor creatori straini care au folosit drept muza
portul popular romanesc.
Costumul popular face parte din identitatea si istoria noastra. Duce cu el mesajul stramosilor
nostri, in care se regasesc maiestria si harnicia mainilor bunicilor si strabunicilor nostri.