Cuprins

1.Relatia educatie-societate.................................................................................................2
2.Functiile educatiei in societate..........................................................................................2
3.Rolul educatiei in societatea contemporana.....................................................................3
4.Educatie si cultura.............................................................................................................4
5.Educatia-fenomen social...................................................................................................5
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................6

Rolul educatiei in societate

1.Relatia educatie-societate
Educatia constituie o componenta a existentei socio-umane, fiind astfel un proces
in desfasurare, un dat nemijlocit intrinsec acestei existente. Educatia poate fi conceputa,
intr-o acceptiune mai larga, ca o intalnire intre individ si societate si intrega viata sociala
poate fi marcata de acest schimb permanent.
Prin caracterul sau uman, educatia este o actiune ce se desfasoara in mod
constient potrivit unor finalitati stabilite in prealabil, ea are, deci, un sens intentional care
vizeaza un rezultat bine conturat. In functie de aceste finalitati, sunt selectionate apoi
valorile ce urmeaza a fi transmise, sunt alese metodele si mijloacele cele mai potrivite
pentru a realiza transmisia, se asigura o organizare corespunzatoare a activitatii, in asa fel
incat sa obtina rezultatul scontat.
In cadrul istoriei, educatia s-a dezvoltat odata cu societatea si a actionat ca un
factor de progres, vehiculand valorile materiale si spirituale in decursul veacurilor. Cea
mai pretioasa valoare pe care a creat-o educatia, ca element al culturii este omul,
personalitatea umana, fiind o conditie a existentei umane, o necesitate vitala pentru
dezvoltarea societatii, asigurand o legatura continua intre generatii si in toate sferele
sociale. In genereal, educatia este determinata de baza economica a societatii, se dezvolta
si se schimba odata cu aceasta.Transformarile care au loc in baza economica si in viata
sociala determina schimbari in educatie, ea se adapteaza noilor conditii sociale create.

2.Functiile educatiei in societate

Selectarea si transmiterea valorilor de la societate la individ; un asmenea transfer
de valori se realizeaza si prin alte actiuni si activitati sociale. Selectarea si
transmiterea valorilor de la societate la individ, ca functie a educatiei, presupune ca
cele doua operatii sa se realizeze pe baza unor principii pedegogice si in conformitate
cu anumite particularitati psihice. Pe masura ce societatea evolueaza, ritmul de
acumulare a valorilor este tot mai intens, cauza pentru care principiile dupa care se

face selectarea si transmiterea se restructureaza continuu. Cele doua operatii se afla

intr-o dependenta reciproca, deoarece o selectare adecvata se va rasfrange pozitiv
asupra transmiterii, dupa cum o rationalizare a acesteia va avea repercusiuni pozitive
asupra selectiei.
Dezvoltarea constienta a potentialului biopsihic al omului.Ca actiune sociala,
educatia vizeaza omul conceput ca un tot unitar, ca fiinta biopshihosociala. In
consecinta, ea este intotdeauna dependenta de anumita particularitati biopsihice,
urmarind in acelasi timp dezvoltarea lor.Aceasta functie este realizabila pe baza
fundamentarii actiunii educationale si valorificariii descoperirilor psihologice. Prin
aceasta functie, educatia raspunde unor nevoi individuale si prin interediul acestora,
unor nevoi sociale.
Are sarcina de a pregati omul ca element activ al vietii sociale, ca forta de munca,
ca subiect al vietii sociale, putem afirma ca prin aceasta functie, educatia raspunde
unor necesitati pe care societatea le ridica in fata oamenilor ca elemente ale vietii
sociale si prin intermdiul unor nevoi individuale.

3.Rolul educatiei in societatea contemporana

Este evident ca in conditiile unei evolutii rapide a societatii si implicit a educatiei
si cunoasterii, multe dintre cunostintele si practicile valabile astazi vor fi maine
depasite, invechite. Este de asteptat ca intr-o perioada marcata de atatea si atatea mutatii
tehnologice si de aparitia unor noi forme de organizare a educatiei si a muncii,
competentele specifice sa devina si ele rapid depasite. Nevoia de reactualizare, de
educatie si invatare continua vor fi in crestere. Dar ceea ce este mai important este
faptul ca nevoile de cunoastere si de actiune ale societatii si ale membrilor ei vor fi
altele decat cele de pana acum. Viitorul creeaza cerinte din ce in ce mai inalte. De
exemplu, oricat de buna ar fi pregatirea teoretica, selectia cunostintelor pertinente si
utilizarea lor in rezolvarea unor situatii noi vor face apel la un ansamblu de aptitudini
intelectuale si abilitati de grad inalt; la structuri mentale de ordin siperior pe masura
unor cerinte mai largi de adaptare si mobilitate.

Astzi se promoveaza noi sisteme educationale, bazat pe proceduri elevate, pe

strategii mai pronuntat formative ca sa puna mai bine in valoare potentialul intelectual al
celor aflati pe bancile scolii.In stransa legatura cu aceste evolutii se constata si o
accentuare a nevoii si a dorintei de a invata mai mult pe cont propriu, ca efort autohton,
incat exista tendinta de generalizare a unui alt stil de educatie, de viata, de cunoastere.
Un stil axat pe trebuinta de inoire a propriei cunoasteri prin efort personal
neincetat.Acesta ehivaleaza cu o reconsiderare a lui a sti in raport cu demersul
cunoasterii si cu o reconsiderare a lui a face si a fi, ca valorificare a cunoasterii
avansate. Un efort de apreciat, fara indoiala, care deschide perspectiva dezvoltarii
aptitudinii de a invata singur, de o instruire autonoma, independenta. Astfel de sisteme de
autodidaxie vor castiga in extensiune deoarece insusirea pe aceasta cale a cunostintelor
raspunde mai bine unor motivatii interioare de formatie si de autodepasire, de
desavarsire, fiecare individ avand posibilitatea sa-si cultive si sa-si puna mai bine in
valoare propriile-i capacitati de aptitudini. Urmand aceasta directie,individul are toate
sansele sa devina autorul propriului sau progres intelectual, cultural si profesional, sa
joace un rol din ce in ce mai important in dezvoltarea propriilor facultati cognitive, a
propriei formatii.

4.Educatie si cultura
n sensul sau cel mai larg, conceptul de cultura defineste ansamblul formelor
tipice de viata specifice membrilor unei anumite comunitati, conceptiile acestora despre
sine, natura si societate, inclusiv totalitatea atitudinilor lor spirituale. Cultura exprima
astfel modul particular de viata si existenta al unui grup sau comunitati, nglobnd de o
maniera unitara tiparele de gndire, limbajul, credintele, comportamentele, traditiile, arta,
muzica si literatura acesteia.
Relatia

dintre

educatie

si

cultura

poate

fi

gndita

trei

planuri

actionale, distincte din punctul de vedere al continutului la care fac referire dar
convergente din perspectiva finalitatilor urmarite: planul transformarii prin educatie a
omului n fiinta eminamente culturala, planul educatiei ca actiune de transmitere si
producere a culturii si planul rolului educatiei n contextul raportului cultura-civilizatie.

ntelegerea corecta a raporturilor existente ntre cultura si educatie presupune

luarea n considerare a faptului ca aceasta din urma nu numai ca vehiculeaza variatele
continuturi ale culturii si pregateste indivizii pentru ntelegerea si asumarea adecvata a
acesteia ci si asigura, prin intermediul unor actiuni specifice, formarea si dezvoltarea
potentialului de creatie culturala al membrilor unei societati. Extinderea permanenta a
orizontului cultural al speciei umane necesita, n vederea evitarii suprancarcarii
activitatilor de tip scolar, regndirea raporturilor dintre cultura generala si cultura de
specialitate.

5.Educatia-fenomen social
Educatia este proprie societatii umane, deoarece reprezinta o activitate constienta
si organizata, in absenta careia societatea nu poate exista si progresa. Fiind inzestrati
cu constiinta, daruiti cu educatie pentru cizelare, educatie, formarea personalitatii,
activarea in planul social, oamenii gandesc, elaboreaza in prealabil pe plan mintal
ceea ce ulterior vor desfasura in mod concret, sunt animati de anumite intentii,
procedeaza in conformitate cu o comanda sociala, se conduc dupa anumite principii si
norme pe care le cunosc intr-o masura mai mare sau mai mica, intr-un cuvant,
activitatea educationala se desfasoara in cunostina de cauza si are un caracter
educational.

BIBLIOGRAFIE

A. Comovici-Psihologie generala, Ed Polirom, Iasi, 1996

A. Cosmovici,M. Golu.P. Popescu-Neveanu,A. Tucicov-Bogdan, Probleme
fundamentale ale psihologiei, Ed. Academiei Republicii Socialiste
Romania,Bucuresti,1980
Oana Panagoret,C.M.Armeanu,Tehnici de
superinvatare,Ed.Tipoalex,Alexandria,2001
http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/EDUCATIA-SI-SOCIETATEACONTEMP45762.php