Hepatita autoimun

A efectuat : Rotaru Natalia , grupa SBA, anul I

Definiie:
Hepatita autoimuneste o inflamaie a ficatului care

apare atunci cnd sistemul imunitar atac acest organ.

Dei cauzele hepatitei autoimune nu sunt nc foarte
clare, anumite boli, toxinele i drogurile pot declana
hepatita la persoanele susceptibile, n special la femei.
Netratarea bolii duce la ciroz i, n final, la
insuficien hepatic. Atunci cnd este diagnosticat i
tratat n primele stadii ale bolii, hepatita autoimun
poate fi controlat cu tratament imunosupresor. De
asemenea, transplantul de ficat poate fi o opiune
atunci cnd tratamentul nu este unul eficient, iar boala
se afl ntr-un stadiu avansat.

Acest afeciune este intlnit mai ales la femeia

tnr care prezint o valoare mare a gamma

globulinelor, prezint anticorpi specifici, fr a avea o
infecie cu virusuri hepatice, sau o sensiblizare la
medicamente, sau alte cauze care ar putea explica
apariia semnelor caracteristice (boala Wilson, ciroza
biliara primitiva, dezordini metabolice).
Aadar boala afecteaz sexul feminin n proporie de
70-80% din cazuri, raportul dintre femei i barbaii
afectai este de 8/1. La femei apare mai ales n jurul
vrstei de 15-25 de ani, la barbat nsa acesta afeciune
apare la o vrst mai inaintat.
O alt particularitate a bolii este rspunsul favorabil la
terapia imunosupresoare.

Cauzele hepatitei autoimune

Cauza exact care determin apariia hepatitei

autoimune nu este nc cunoscut. Se cunoate faptul c

dezordinile imunologice specifice acestei boli se
caracterizeaz printr-un defect major al limfocitului T
supresor. Acesta are drept rezultat producia de
autoanticorpi contra antigenelor de suprafaa ale
hepatocitului (celula hepatic).
S-a observat ca sunt afectate doar celulele cu
predispoziie genetic. Au fost identificai i o serie de
factori considerai a fideclanatori ai atacului imunal
hepatocitelor:
-infecia cu virusul Epstein-Barr
-hepatita acut A
-medicamente: interferon, nitrofurantoina;

Clasificarea :
In functie de raspunsul la autoanticorpi al

bolnavilor, hepatita autoimuna se clasifica in:

-tip I (lupoida) este intalnit cel mai frecvent, si se
caracterizeaza prin prezenta anticorpilor anti-ADN
si a anticorpilor anti-fibra musculara
-tip II se caracterizeaza de prezenta anticorpilor
LKM1. Exista tipul II a care apare la fetele tinere ,
poate fi fulminanta la copii si tipul II b care
asociaza prezenta Ac LKM1 in prezenta virusului C
-tipul III este caracterizat de prezenta Ac SLA si
Ac LPA;

Simptomele bolii :
Semnele i simptomele care se pot ntlni n cazul hepatitei

autoimune sunt:
-astenia
-icterul
-prurit intens (mncrime a pielii)
-dureri n hipocondrul drept (partea lateral a abdomenului)
-febr
-sangerarile mucoaselor
-amenoreea (absenta ciclului menstrual)
-anorexie (scaderea poftei de mancare)
-dureri musculare
-dureri articulare
-acnee
-vergeturisidefii pe abdomen si coapse;

Hepatita autoimun este o afeciune care se

asociaz cu alte manifestri

extradigestiveproduse prin mecanism autoimun:
-vitiligo
-afeciuni tiroidiene
-diabet zaharat
-artrita reumatoid
-glomerulonefrita
-anemie hemolitica
-pleurezie
-rectocolita ulcero-hemoragica
-alopecie
-distrofie de unghii
-purpura
-infiltrate pulmonare

Clasificare:
Doctorii au identificat dou tipuri de hepatit

autoimun.
Tipul 1(clasic). Acesta este cel mai frecvent tip
al bolii i poate aprea la orice vrst.
Aproape jumtate din bolnavii cu hepatit
autoimun au i alte boli autoimune, precum
tiroid, artrit i colit ulcerativ.
Tipul 2. Chiar dac adulii pot fi afectai de
acest tip de hepatit, cel mai frecvent sunt
afectate fetele tinere i este nsoit de alte
probleme autoimune.

Diagnosticare:
Examemul fizic realizat de medic va putea
evidentia la pacientii cu hepatita autoimuna:
-hepatomegalia (marirea de volum a ficatului)
-splenomegalia (marirea de volum a splinei)
-icterul
-ascita ( acumulare de lichid in cavitatea
peritoneala)

Pentru un diagnostic de certitudine sunt necesare o

serie de investigii paraclinice:

-teste de snge: pentru depistarea unei anemii,
trombocitopenii (scderea anormal a numarului de
trombocite n snge), leucopenie (scaderea anormala a
numarului de leucocite in sange), unor valori crescute
ale VSH ului sau a Ig G.
-teste ale funciei hepatice: determinarea TGP, TGO,
FA, gamma globulinelor,bilirubinemiei
-determinarea autoanticorpilor: este foarte important
pentru diagnosticul hepatitei autoimune, deoarece
aceast afeciune se caracterizeaz prin titruri
crescute ale anticorpilor ASMA, ANA, LKM1, anti SLA
-puncia biopsie hepatic evideniaz leziunile de
hepatit autoimun activ sever

Tratament:
Tratamentul de electie estecorticoterapia,care are

efect favorabil in ceea ce priveste ameliorarea

simptomatologiei si a probelor biochimice, mai ales in
primii 2 ani.
Se administreaza prednison 40 mg/zi pentru o
saptamana, pentru ca apoi sa se scada doza pana la o
doza zilnica de 10 mg.
Remisiuneaapare de obicei dupa 3-6 luni de
tratament, dar tratamentul va trebui administrat inca
2-3 ani, existand cazuri in care se impune continuarea
tratamentului toata viata.
Atunci cand terapia cu prednison nu da rezultate, se
poate adauga azatioprina 50-100 mg/zi.

Insa tratamentul cu corticosteroizi poate fi insotit de o serie

deefecte adverse, si anume:

-obezitate
-acnee
-osteoporoza
-diabet
-hirsutism(crestere exagerata a pilozitatii)
-hipertensiune
Azatioprina are ca si efecte adverse:
-greata
-varsaturi
-hepatita colestatica
-efecte teratogene
-efecte cancerigene

Alte alternative ale tratamentului cu corticosteroizi si

azatioprina sunt reprezentate de utilizarea de:

-ciclosporina
-6-mercaptopurina
-budesonide
-acid ursodeoxicolic
Pacientilor cu hepatita autoimuna li se mai poate recomanda:
-efectuarea de exercitii fizice moderate
-administrarea de vitamina K
-administrarea de calciu
-administrarea de vitamina D.
Raspunsul la tratament este insa grevat de multiple recaderi
(peste 50%).

V multumesc pentru

atenie !!!