REVOLUTIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU N

PRINCIPATUL TRII ROMNESTI

(1821)

nceputul secolului al XIX-lea s-a caracterizat printr-o miscare exceptional pentru libertate social,
restructurri interne si afirmare national. Generoasele idei ale revolutiei franceze, care sustineau
dreptatea si egalitatea social. precum si dreptul la autodeterminare a popoarelor oprimate au cuprins
ntreaga Europ; imperiile absolutiste, lovite de forta geniului napoleonian preau a fi aproape de
prbusire, dar nlturarea lui Napoleon Bonaparte a impus mentinerea vechilor structuri, ns n Peninsula
Balcanic, vointa de libertate, unitate si afirmare national era din ce n ce mai greu de stvilit.
La mplinirea unui secol de domnii fanariote, societatea romneasc era mpiedicat in dezvoltarea sa
fireasca, de existenta unor de institutii si a unei clase politice dominat de coruptie si dorinta de
mbogtire rapid prin jefuirea resurselor Principatelor Dunrene, aceasta constituind o permanent
instabilitate. Mentinerea de ctre Poart a domniilor fanariote pstra un sistem de extorcare fr egal n
ntreaga noastr istorie; cumprarea domniilor costa sume enorme (exemplu elocvent cele 3 milioane de

piastri date de Mihail Sutu); banii se obtineau prin venalitatea functiilor, orice slujb avnd pretul su
(recordul a fost detinut de Ioan Caragea care a vindut 4762 titluri de boierie pentru care a obtinut 20 de
milioane de piastri); impozitele indirecte (vmile si ocnele de exemplu) intrau n vistieria domnului.
Vistieria (bugetul) statului se constituia dintr-un impozit personal achitat de ctre toti brbatii trii n
vrst de peste 16 ani, dar repartizarea era total inechitabil, pentru c mai mult de jumtate din populatia
trii (boierii, meamurile, clerul), era scutit de contributie. Prin intermediul unui aparat administrativ
lipsit de scrupule, banii erau ncasati de la contribuabili prin intermediul celor mai brutale metode.
n aceste conditii, eforturile boierimii pmntene pentru nlturarea domnilor fanarioti si ntrirea
institutiei domniei, reprezint dorinta ntregului popor pentru afirmare national, mpotriva tendintelor
dominatoare ale unei clase impuse din afar si strin intereselor romnilor.
Lupta de eliberare a popoarelor din Balcani si succesul unei asemenea actiuni era conditionat de sprijinul
unei puteri antiotomane, Rusia tarist.
Elementul determinant al acestei actiuni a fost societatea greceasc secret Eteria (Frtia sau Societatea
prietenilor), nfiintat la Odessa n anul 1814 si avnd n fruntea sa pe Alexandru Ipsilanti, fiul fostului
domnitor fanariot Constantin Ipsilanti.
Conductorul romnilor la 1821 a fost Tudor Vladimirescu. S-a nscut ntr-o familie de trani liberi, n
jurul anului 1780, n satul gorjean Vladimiri, al crui nume i va deveni patronimic. A nteles timpurile n
schimbare, a reusit s strng avere, dobndind o pozitie de prestigiu n ierarhia social. A foat soldat si
ofiter n armata rus, comandnd panduri n rzboiul ruso-turc din anii 1806-1812 fiind naintat n gradul
de locotenent al armatei ruse, a primit si ordinul cavaleriei, "Vladimir" clasa a III-a. n perioada iuniedecembrie 1814, Tudor Vladimirescu a stat la Viena. n capitala Imperiului Habsburgic, Tudor a fost
interesat de noua conjunctur european dup prima cdere a lui Napoleon Bonaparte.
Continutul actiunii politice romnesti de la 1821 este ilustrat n programul revolutiei alctuit din textele
cancelariei lui Tudor.
"Proclamatia de la Pades" (Tismana, 23 ianuarie 1821), adresat locuitorilor Trii Romnesti justific
ridicarea la lupt prin dreptul de "rezistent la opresiune" care decurge din principiul suveranittii
nationale.
Proclamatia exprim gndirea politic a miscrii nationale, urmrind s atrag atentia asupra situatiei din
Principate.
Cel mai important document programatic al revolutiei, cunoscut din februarie 1821 este "Cererile
norodului romnesc" care cuprinde principiile de baz ale unei noi ordini sociale.
Se cerea desfiintarea privilegiilor boierimii si obligatia domnitorului numit de ctre Poart de a respecta
vointa tuturor celor pe care i conduce; accesul la functii n stat trebuia s se fac doar pe baz de merite;
se cerea o larg reform n domeniul justitiei, administratiei, scolar, armat (prin nfiintarea unei armate
permanente); se solicita desfiintarea vmilor interne. Nu a fost cerut mproprietrirea tranilor cu pmnt
si desfiintarea definitiv a obligatiilor acestora fat de boieri, pentru a mentine unitatea mpotriva
asupritorului strin.
Dup ce a trecut Prutul, Alexandru Ipsilanti a prezentat la Iasi o Proclamatie (28 februarie 1821) n care
afirma obiectivele Eteriei, garanta pacea si securitatea Moldovei si fcea cunoscut c n eventualitatea
unei interventii otomane, Rusia va "pedepsi aceast ndrzneal". Astfel a fost compromis nc de la
nceput miscarea lui Alexandru Ipsilanti; ambasadorul rus Stroganof de la Constantinopol si tarul

Alexandru I care se afla la Congresul Sfintei Aliante de la Laybach (Liubliana, Slovenia) au dezavuat att
Eteria ct si actiunea lui Tudor Vladimirescu.
Deplasarea de la Iasi ctre Bucuresti a lui Alexandru Ipsilanti, primejduia si actiunea romneasc. n
aceast situatie, Tudor Vladimirescu prseste n grab Oltenia si se-ndreapt ctre Capitala Trii
Romnesti; prin Proclamatia dat la 20 martie 1821 de la Cotroceni, unde se afla tabra sa, conductorul
revolutiei insist asupra cauzelor care au determinat ridicarea la arme: pierderea drepturilor de ctre
romni si jafurile de nesuportat. Prin acordul cu "boierii patrioti" (23 martie) - n virtutea cruia avea
dreptul de a exercita "vremelnica stpnire" se legimiteaz actiunea lui Tudor.
Constient c obiectivele Eteriei fceau iminent un atac otoman, transformnd ca n nenumrate rnduri
tara ntr-un spatiu al jafului si pustiirii, Tudor precizeaz n discutiile cu Alexandru Ipsilanti, raporturile
dintre cele dou miscri.
n ciuda unor grave divergente, cei doi ajung la un acord, n urma cruia judetele din nordul trii trec sub
autoritatea lui Alexandru Ipsilanti, care si stabileste cartierul general la Trgoviste; judetele de cmpie si
Oltenia revin lui Tudor, iar cartierul general este fixat la Cotroceni. Efectivul trupelor romne a crescut,
au fost fcute lucrri de fortificare a Bucurestiului, si prin tratativele purtate cu pasalele de la Dunre se
evit interventia acestora; se caut legturi cu boierii din Iasi pentru ca n unire s obtin drepturile dorite.
si peste munti, n Transilvania, era asteptat "craiul Tudorut'.
Situatia concret a Principatelor, unde autoritatea puterii suzerane fusese nclcat, a determinat
interventia Turciei, la nceputul lunii mai 1821, ncurajat fiind si de starea de expectativ a Rusiei.
La apropierea armatei otomane de Bucuresti, Tudor Vladimirescu a prrit Capitala, apreciind c
rezistenta va produce mari nenorociri orasului.
Desi la 18 mai, la Golesti s-a ajuns la o ntelegere ntre Tudor si eteristi, acestia au hotrt s-l ndeprteze
de la conducerea pandurilor cu ajutorul unor cpitani-panduri, nemultumiti de severitatea cu care
pedepsea Tudor pe cei indisciplinati. n dimineata zilei de 21 mai 1821, mai multi eteristi au pstruns la
Tudor, care izolat, a fost scos din tabr, nconjurat de arnuti, si dus la Trgoviste, unde a fost ucis
miseleste n noaptea de 26/27 mai 1821; trupul su a fost spintecat si aruncat ntr-o fntn. Astfel s-a
stins din viat cel care "voise ca n tara lui s aib parte de fericire si de putere sracii neamului
romnesc".
Fr comandanti, oastea lui Tudor s-a dezmembrat, dar cu toate acestea a dovedit o nalt capacitate de
lupt la Drgsani, n confruntarea cu otomanii.
Desi nbusit n snge, unul din obiectivele revolutiei de la 1821, revenirea domnilor pmnteni
(autohtoni) a fost obtinut, Poarta numind pe Ionit Sandu Sturdza (n Moldova) si pe Grigore Dimitrie
Ghica (n Tara Romneasc).