Moara cu noroc!

Nuvela= Specia epica in proza, mai ampla decat schita si mai redusa in dimensiuni decat un
roman cu o actiune desfasurata pe mai multe planuri, prezentand personaje in evolutie si intr-u
moment de criza al existentei lor
Tema nuvelei: Dezumanizarea din pricina lacomiei de avere.

Publicata in 1880 si un am mai tarziu in volumul " Novele din popor", aceasta povestire il arata
sSlavici preocupat de problematica morala. Conflictul se afla in genere in norma etica enuntata
batrana, ca voce a intelepciunii traditionale:" Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e
vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit.

Incalcarea acestei norme va genera intriga, aprofundata in, continuare pe plan psihologic. Pe
Ghita il pierde nu doar patima pentru bani ci tensiunea de nedepasit dintre acesta si un orgoliu
nemasurat. Ca niste personaje ale tragediilor antice, personajele nuvelei sunt pedepsite pentru
nu au pastrat masura.
Actiunea se petrece in campia Aradului la sfarsitul secolului trecut. Pentru a creste in stima
oamenilor, Ghita abandoneaza meseria de cizmar pentru a lua in arenda hanul de la moara cu
noroc, pe drumul Ineului.

Fericirea prosperitatii obisnuite prin munca e intunecata repede de aparitia lui Lica Samadaul,
talhar si criminal a carui autoritate e recunoscuta intre porcari. Acesta ii impune lui Ghita sa-i fi
complice, stapanindu-l prin patima pentru bani, il obliga sa depuna marturie falsa in favoarea lu
ii incredinteaza bani rezultati din jaf pe care carciumarul sa-i schimbe in oras.

Ghita incearca sa practice un joc dublu urmarind sa i-l predea pe Lica lui Pintea, in momentul
cand are asupra sa banii furati. Ghita il lasa de pasti cu Ana si se duce sa-i cheme pe jandarmi.
Revenit dupa ce Samadaul plecase, carciumarul isi ucide sotia pentru pacatul la care insusi o
impinsese si e impuscat de omul lui Lica, Raut, ce da foc carciumii. Ca sa nu cada in mainile lu
Pintea, Lica se sinucide sfaramandu-si capul de un stejar. Nuvela se incheie cu replica batrane
pune evenimentele pe seama destinului:" Se vede c-au lasat ferestrele deschise! Simpteam eu
nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost data !".

Sfarsitul nuvelei este unul din care lipseste legea. Autoritatea este aici Lica, impunand legea ce
mai tare. El este aspru si neindurat. Cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai, de el
tremura toata lumea. Lica este in nuvela un personaj romantic definit mai intai prin categoria de
care apartine, apoi individualizat prin metoda contrastelor:
Intre vestimentatia sa alesa si meseria umila
Intre violenta firii sale si aprarenta de om cumsecade.
Dintre toti, doar Ghita e constient de primejdia reprezentata de Lica, el concentreaza toata
fascinatia si rautatea partenerului si rivalului sau intr-un singur cuvant numindu-l "diavol"

Caracterizat prin vointa de putere, Lica ii domina pe oameni, descoperindu-le slabiciunea. El

insusi are o slabiciune, o vina tragica, dorinta de putere:" Sa faca sa se laude, sa tina lumea de
frica." Stie sa se faca trebuitor oamenilor importanti; este in acelasi timp cinic si stapanit de o
patima criminala pe care o marturiseste lui Ghita:" Sangele cald e un fel de boala care ma apuc
din cand in cand...Tu nu stii inca cum iti fierbe sangele si ce grojava e placerea de a lovi pe omu
pe care te supara ca sa-l sfarami cand te-a atins cu o vorba sau cu o privire"

Cel mai mare pacat al sua este blasfemia comisa in biserica. El sfida pe Dumnezeu incepand cu
veselia destrabalata de la carciuma in contrast cu slujba de pasti ce se desfasura in acelasi tim
sfarsind cu sacrilegiu in Biserica.

Cu aceste personaje se confrunta Ghita un om nehotarat, greoi dar cu un orgoliu pe masura lui
Lica. Confruntarea dintre ei, seamana cu un joc de sah. Lica il surprinde pe Ghita prin sosirea s
neasteptata, dar este descumpanit cand carciumarul nu i se supune.

Lica descopera insa repede slabiciunea pentru bani a lui Ghita ce se teme sa nu ramana neplat
II era parca, ii seca snagele din vene cand vedea pe LIca la banii ce-si adunase para cu para, da
acum era bogat si trebuia sa se stapaneasca" Violenta caracterului se transforma in violenta fiz
dar Lica e mai tare prin insotitorii sai.
Carciumarul masheaja si el un punct important dezvaluindu-i faptul ca si-a trimis sluga in sat.

Intre cei doi se intemeiaza o complicitate bazata pe neincredere si pe dorinta de razbunare ce v

izbucni in final devastator.

Firea lui Ghita favorizeaza intarzierea conflictului, desi energetic el e nehotara, ar pleca de la
moara dar nu se poate impaca cu pierderea castigului. El oscileaza mereu intre dorinta de al da
Lica pe mana jandarmilor si intre teama de razbunare a acestuia.

Punctul in care prabusirea lui Ghita devine inevitabila e marturia mincinoasa depusa la proces.
intelege ca nu va mai putea fi considerat niciodata un om cinstit. Din acest motiv, simtindu-se
pierdut o impinge si pe Ana spre pierzanie.
Ghita incalca legea morala a cumpatarii enuntata de batrana. Aceasta lege e pentru Slavici
fundamentala in existenta omului.

Scriitorul a fost un adept al lui Confucius din a carui invatatura adoptase drept valori superioa
ale vietii omului, masura omului, idealul vietii de familie

Toate acest norme sunt incalcate de Ghita, el e condus soarta spre sfarsitul tragic: " Cine poate
scape de soarta care ii este scrisa?, Asa vrea Dumnezeu!!! Asa mi-o fost randuit !!!"

In acest fel se justifica si titlul nuvelei in care cuvantul "noroc" inseamna destin iar "moara" es
vesnica roata a soartei care ii inalta sau ii coboara pe oameni.