Clasicismul

Inceputul:
Clasicismul este un curent literar-artistic ce apare n Frana n a doua jumtate a secolului
al XVI-lea n timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea (mai este numit si Marele Secol) i se
dezvolt n perioada dintre secolele XVII-XVIII. Clasicismul pledeaz pentru valorificarea
antichitii i este caracterizat, n special, prin respectul pentru antichitate.
Termenul clasicism vine de la latinul clasicus, ceea ce nseamn de prim rang, n
care te poi ncrede, demn de urmat.
Cuvntul clasic are mai multe accepii. Se consider clasice operele literare i artistice
care ntrunesc condiiile perfeciunii. n acest sens snt clasici scriitorii i artitii a cror oper i
pstreaz valoarea de-a lungul veacurilor. Astfel, n operele lui Leonardo da Vinci, Iohann
Wolfgang Goethe, Victor Hugo, Mihail Eminescu, George Enescu, recunoatem valori clasice. n
alt accepie clasic nseamn ceea ce aparine lumii i culturii antice greco-latine. n aa fel
ideea de clasicism se contopeete cu cea de antichitate.
Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetic fundamental de observare i realizare
a unui sistem armonios, stabil, proporional, dominat de elementele frumosului, n concordan
cu norme specifice (cele trei uniti n dramaturgie), tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al
perfeciunii formelor. S-a manifestat n toate artele literatur, pictur, muzic,
arhitectur,sculptura.
Caracteristici:

Imitarea naturii n aspectele eseniale ale omului i vieii, dup modelul antic;
Finalitatea operei clasice este deopotriv estetic i etic;
Cadrul de desfaurare a ceea ce gndesc i nfaptuiesc personajele este unul decorativ,

rece i indiferent, fr vreo influen asupra acestora;

Sublinineaz necesitatea de a realiza o armonie intern a operei, obliga ia de a nu

amesteca genurile i de a respecta principiul verosimilitii;

Eroii clasici sunt oameni tari, proprii lor stpni care-i fac ntodeauna datoria,
nvingndu-i sentimentele potrivnice.

Doctrina clasicista s-a ntemeiat pe o serie de norme si de reguli fixe:

- cultul, primatul ratiunii (clasicii puneau ratiunea mai presus de toate si o considerau suprema
valoare)
- valorificarea mostenirii Antichitatii greco-latine;
- regula verosimilitatii (cu punctul de plecare n teoria mimesuluiaristotelic, pe care clasicii au
denaturat-o ntelegnd arta nu ca cotransfigurare a realitatii, ci ca o fotografie mecanica a
realitatii);
-regula caracterului (clasicii considerau personajele ca niste caractere atemporale, generalvalabile, dincolo de contextul socio-istoric, alcatuite pe baza unei singure trasaturi dominante);
-regula celor trei unitati de timp, de loc si de actiune (care conducea spre o stnjenitoare
limitare a imaginatiei);
-puritatea genurilor si speciilor (clasicii nu admiteau amestecul de genuri si specii);
-puritatea stilului (clasicii erau adeptii stilului nalt, aristocratic)
n formarea esteticii clasiciste distingem trei perioade importante:
1. Perioada Renaterii franceze ce cuprinde a II-a jum. a secolului al XVI-lea. Ideea general
a esteticii clasiciste este cea a imitaiilor antichitii.
2. Cuprinde perioada dintre anii 1600-1660 i nlocuiete imporrtana primordial a imitaiilor
cu primatul regulelor.
3. Perioada 1636-1711 i e remarcat prin aparia satirelor lui Boileau.
Gruparea ideilor clasiciste i transformarea lor ntr-o unitate de norme estetice constituie
opera scriitorilor francezi din sec. al XVII-lea : Corneille, Racine, Boileau, Molire, La Fontaine,
La Bruyre. Pornind de la imitaia anticilor, este promovat o art cu un scop moral, n centrul
creia se afl omul raiunii i al armoniei universale. Clasicismul reunete scriitorii care accept
unele legi comune, care au ca trsturi generale: claritatea, ordinea i msura. S-a manifestat n
toate artele literatur, pictur, muzic, arhitectur,sculptura.
In literatura, operele clasice au un puternic caracter moralizator, educativ. Genurile si speciile
literare sunt pure, nu sunt amestecate si imita modelele greco-romane si regasim ratiunea, ca
element definitoriu al omului, care primeaza asupra sentimentului. Personajele sunt rationale,
atrenate de inalte ratiuni eroice si cetatenesti si au principii morale de neclintit. Aceste personaje,
de regul regi sau reprezentani ai aristocraiei, erau prezentai n od, imn, poem epic, tablou

istoric, tragedie, socotite ca specii superioare ale literaturii. Stilul de viata al burgheziei, aflata in
plina ascensiune la acea vreme, este pe loc secund, acest tip de personaje figurand in speciile
literare inferioare, cum sunt considerate comedia, satira si fabula. Asadar, scriitorul clasic este
dominat de rational, fiind intotdeauna lucid, lipsit de fantezie, prudent.
Arta clasicist(arhitectur, sculptur, literatur)

ine s fac din nou legtura cu

Antichitatea, , clasicismul aspir s reflecte realitatea n opere de art desvrite ca realizare

artistic, opere care s-l ajute pe om s ating idealul frumuse ii morale. Clasicismul a fost o
micare de larg ntindere n arhitectur, pictur i alte arte vizuale care a nceput n anii 1760, a
atins apogeul ntre anii 1780-1790 i a durat pn n anii 1840-1850. Acest curent a rsrit n
mare parte ca o reacie mpotriva rmielor stilului Baroc i senzualului i frivolului stil
decorativ Rococo, care a dominat arta europeana ncepnd cu anii 1720.
Pictura clasic acord o mare importana construirii spaiului prin planuri succesive: ea
dispune arhitecturile dup regulile perspectivei liniare sau scandeaz spaiul prin planuri care
alterneaz, paralele cu suprafaa tabloului i unde motivele sunt de fiecare dat mai mici. Ea
evit astfel diagonalele aspre ale operelor baroce care conduc privirea dinainte napoi".
Pe cand arhitectura este mai rafinata cu spatii mai intime,care lasa loc decoratiei. Se
remarca aspectul deferit al oraselor-state fata de cel al epocii precedente. Locuintele sunt
luxoase, se dezvolta artele decorative si asfel interioarele si exterioarele sunt impodobite cu
picturi, mozaicuri, statui din marmura.
Sculptura pentru aceasta perioada, reprezentativi sunt: Scopas, Lisip, Praxiteles. Scopas
este originar din Paros-insula marmurei. Operele sale subliniaza stari sufletesti, pasiuni si emotii.
Lisip - originar din Siciona si a sculptat in mod deosebit in bronz.
Spre deosebire de literatur, muzica clasic apare mai trziu i dureaz mai puin, fiind
cuprins ntre 1750 i 1827, anul morii lui Bach i Beethoven. Situat n a doua jumtate a
secolului al XVIII-lea, clasicismului musical i se mai adaug epitetul de vienez, ntruct cei mai
de seam reprezentani ai acestei perioade au trit la Viena. Genurile preferate de compozitori n
perioada clasicismului muzical au fost simfonia, sonata i concertul solistic (se trage din concerto
grosso, gen specific barocului muzical). Ei mbogesc limbajul muzical cu noi mijloace, mai
expresive, i, implicit, cu noi imagini artistice. Melodica are o naturalee, fiind susinut de un
ritm ordonat, n care formulele ritmice formeaz uniti simetrice. Exist un echilibru ntre

melodie, ritm i armonie, ntre construcia sobr i claritatea expresiei, exist o logic i o ordine
a structurilor sintactice i cultul perfeciunii formale.
Cativa

reprezentanti

ai

clasicismului

sunt:

Jean

La

Fontaine,

,Nicolas

Boileau(literature)..n literatura romn depistm elemente de clasicsim la Ion Budai Deleanu

(iganiada), la Mihail Eminescu, la Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Ion Creang. Charles le
Brun, Nicolas Poussin, Francisco Goya(pictori).. Charles Perret(architect).. Joseph Haydn (zis i
printele simfoniei), Wolfgang Amadeus Mozart i Ludwig van Beethoven (compozitorul este
considerat deseori romantic, datorit simfoniilor i sonatelor sale, ns acestea au aceea i
structur specific pieselor muzicale din aceast perioada, cu excepia Sonatei nr.14, numit i
Sonata Lunii, a crei prim parte este lent);

Sfarsitul

Termenul de clasic are si un sens stilistic. Clasicismul este un stil permanent, unul dintre
cele cinci mari stiluri permanente din istoria culturii, alaturi de: romantism, baroc, manierism si
realism. Clasicismul este o forma nchisa de cultura. Din clasicism nu s-a nascut nici un alt
curent literar; din clasicism nu s-a nascut dect tot clasicism, sub forma neoclasicismului.
Stilul neoclasic se caracterizeaz n principal printr-o ntoarcere la formele greco-romane. Pentru
artiti, nu este vorba de a recurge la imitarea servil a Antichit ii sau la experien a Rena terii
italiene, ci de a dezvolta noi principii, destul de repede transformate n reguli rigide: claritate a
expunerii, simplitate a structurii prin intermediul ordinii, al simetriei, al proporiilor.