Consecintele traumelor din

copilarie asupra dezvoltarii

emotionale si sociale a adultului

Trauma psihologic este un tip de

deteriorare a psihicului care se produce ca
urmare a producerii unui atac asupra
psihicului uman. Psihologii au definit trauma
ca un eveniment de o intensitate foarte mare,
eveniment care apare n viaa individului i
care depete posibilitile sale de adaptare.

CAUZELE TRAUMEI

Abuzurile din copilrie sunt o surs foarte

ampl de traume la nivelul psihicului minorilor, care
sunt mai puin echipai n a face fa factorilor
stresori. Cauzele tipice i pericolele de traume psihologice
sunt:
Abuzurile grave din partea altor indivizi: abuzul sexual,
hartuirea, violenta domestica sau amenintarile verbale.
Evenimentele catastrofice, cum ar fi cutremurele i eruptiile
vulcanice, razboiul sau alte violene n mas , de
asemenea, pot provoca traume psihologice.
Expunerea pe termen lung la situaii extreme, cum ar fi
saracia sau formele mai uoare de abuz, cum ar fi abuzul
verbal, abuzul de tip alienator, poate fi traumatizant. n
cazul abuzului verbal, pentru un copil mai ales, acesta
poate avea potenial traumatic deosebit, doar ntr-un singur
eveniment. De asemenea chiar i violenele relativ uoare,
acceptate nc de societatea romneasc ca parte a
mecanismului de disciplinare a copilului, pot avea
repercusiuni foarte ample asupra psihicului copilului, mai
ales c ele vin din partea unor persoane din interiorul
familiei.
Traumele psihologice pot nsoi traume fizice sau
pot exista independent.

ABUZURILE ASUPRA COPIILOR

Abuzurile asupra copiilor se refera la orice forma de maltratare

fizica, sexuala sau emotionala la care este supusa o persoana in
copilarie, acasa, la scoala, in comunitate sau in grupuri sociale.
Exista mai multe tipuri de abuzuri care isi pun amprenta definitiv
asupra psihicului unei victime
- Abuzurile fizice. Implica agresiunile fizice exercitate de un adult
asupra unui copil, soldate cu vatamarea corporala a victimei.
- Abuzurile sexuale. Reprezinta abuzul fizic al unui copil in
vederea obtinerii stimularii sexuale sau a profitului material.
- Abuzurile emotionale. Se refera la producerea de defecte
psihologice si sociale in dezvoltarea unui copil, in urma unor
comportamente precum rastitul, atitudinea dura si ostila, privarea
de atentie, criticile exagerate sau denigrarea personalitatii unui
copil.
- Neglijarea. Se refera la esecul unui parinte sau tutore in a
asigura unui copil hrana, imbracaminte, adapost, ingrijiri medicale
sau supraveghere, pana in punctul in care sanatatea, siguranta si
bunastarea minorului sunt amenintate. Aici se clasifica si privarea
de atentie, afectiune si grija.
Toate tipurile de abuz asupra copiilor prezinta consecinte
emotionale, intelectuale, cognitive si comportamentale, care stau
la baza instalarii tulburarilor de personalitate observate in conduita
viitorului adult.

EFECTELE TRAUMELOR DIN

COPILARIE LA VARSTA ADULTA

Statisticile medicale arata ca pana la o treime din copiii neglijati sau

maltratati ajung sa manifeste acelasi comportament abuziv atunci cand
devin la randul lor parinti, profesori sau tutori legali. Acest ciclu vicios al
violentei nu poate fi eliminat, daca victimele nu beneficiaza de ajutor
psihiatric pentru a-si controla traumele trecutului.
Printre posibilele consecinte ale abuzurilor din copilarie, indiferent de
natura lor, se numara:
- autoblamarea;
- cosmarurile recurente;
- insomnia;
- teama fata de lucrurile asociate cu abuzul (obiecte, mirosuri, locuri etc.);
- stima de sine scazuta;
- disfunctiile sexuale;
- durerile cronice;
- dependenta de substante;
- autovatamarea;
- tulburarile somatice;
- sindromul de stre post traumatic;
- anxietatea;
- tulburarile de personalitate;
- tulburarile alimentare;
- comportament pasiv-agresiv;
- victimizarea;
- deficientele functiilor neuropsihologice (atentie, gandire, limbaj,
memorie si socializare).

STUDIU DE CAZ
Maria (26ani)solicita suport psihologic
datorita traumelor care i-au afectat viata si
pentru ajutor de specialitate in detasarea
de trecut.
Este studenta in ultimul an la o facultate cu
profil umanist. Vorbeste puin, are o
agresivitate ascunsa, i e frica de singuratate,
se considera nici frumoasa, nici urta.

ISTORIA TRAUMELOR SALE:

Prinii Mariei au avut o relatie vulcanica, tatal era

pseudoprezent, iar mama agresiva. Pentru c era preferata
tatalui, mama o considera calul ei de bataie pentru zilele ei
proaste.
La 5 ani mama a pus-o cu mainile pe fierul de calcat incins
deoarece a crezut ca a furat niste bani din casa; batai
numeroase si alte maltratri fizice ulterioare.

La 8 ani parintii au divortat, iar tatal a rupt relatia parentala cu

ea.

Maria este a doua din cele doua fiice, iar sora ei, mai mare
decat ea cu apte ani, a contribuit la cresterea ei, dupa divortul
prinilor. Sora mai mare a fost tot timpul preferata si protejata
mamei.
Cele dou surori erau adesea lasate singure, responsabilizate n
pastrarea ordinei in casa si in a-si pregati singure de mancare
sau a-si face lectiile.
La 18 ani si-a inceput viata sexuala cu un derbedeu. S-au
despartit amiabil, apoi a fost violata de acesta. Dupa acest
eveniment, Maria a inceput sa consume alcool si tutun
Timp de 6 ani nu a putut avea o relatie cu un barbat. Dupa
aceea a avut un prieten 3 luni si altul 11 luni. Amandoi erau
agresivi. Acum se simte deprimat si nonasertiva.

Rezultatul agresiunii i umilintei a fost ca

Maria s-a convins ca era proasta, ca spunea
doar lucruri nepotrivite, n timp ce altii erau
mult mai detepti dect ea. Decizia ei a fost
s nu vorbeasca, sa nu-i exprime opinia,
ceea ce concorda cu recomandarile surorii
ei : tu sa taci si sa faci ce zic eu.
Sentimentul de ruine prindea forma ca
urmare a acordarii cu parerile pe care mama
ei le avea despre ea: tu eti de vin pentru
tot.

OBIECTIVELE TERAPIEI:

Obiectiv principal: schimbarea perspectivei de viata

si a opiniilor gresite
Obiective secundare:
a. Ajutarea pacientei sa identifice problemele care ii
creeaza stari afective negative
b. Ajutarea acesteia sa constientizeze resursele
adaptative pe care le are la dispozitie pentru a face
fata dificultatilor
c. Invatarea unor metode simple de depasire a
momentelor dificile
d.Formarea unor deprinderi de autoajutorare.
e. Intarirea eului si a imaginii de sine; acceptarea
trecutului traumatic .

CONCLUZIILE SCENARIULUI N
RELAIILE CU CEILALI

Dorinta de a se face puin vizibila si de a fi ignorata

intretineau convingerea ei ca nu este OK. Mai mult
dect att, din punct de vedere fiziologic, vocea ei a
fost ,, blocata de trauma si a ramas vocea unei fetie
de 5 ani, de la care nu s- ar fi putut pretinde
nelepciune i inteligen.
Vocea ei de copil era de fapt o somatizare a memoriei
implicite. Terapia i-a permis s integreze aceast
traum si fixatia fata de ea insasi, iar cuvintele
psihologului de validare a experientei ei, i-au permis
sa-si restituie valoarea si intelegerea de sine.
Maria a inteles ca nu este invizibila si nici nu este
atacata, si, ca de fapt, nevoia de impact il solicita pe
celalalt sa aiba grija de nevoile ei. A invatat ca este
normal si acceptabil sa fie diferita de ceilalti, sa aiba
gnduri, sentimente i comportamente diferite, fr a
fi respinsa sau atacata.