Sunteți pe pagina 1din 2

Particularitatile comediei O scrisoare pierduta

Comedia este o specie a genului dramatic in care sunt prezentate


situatii, moravuri, caractere sau tipologii intr-un mod menit sa starneasca
rasul. Ediventiata de atitudinea ridiculizanta a autorului, comedia este
exprimata prin dialogul dramatic. Aceasta se foloseste de categoria estetica a
comicului.
Genul dramatic include texte destinate reprezentari scenice, cu
structura specifica, anume sunt alcatuite din acte, scene, tablouri, prezinta
didascalii si numele personajelor apar la inceputul piesei si inaintea fiecarei
replici.
Reprezentativa pentru specia comedie este opera O scrisoare
pierduta,iar o apreciere favorabil despre O scrisoare pierdut, scrie, fr
a semna, i Gh. Panu n ziarul Lupta n decembrie 1884, cu ocazia
reprezentrii piesei la Naionalul ieean.
Tema operei este competitia politica, dar nu de idei, ci de mijloace
prin care se poate obtine avantajul. Locul este capitala unui judet de munte,
iar timpul in zilele noastre , dar pare a fi anul 1883, deoarece se pune
problema revizuirii constitutiei. Titlul este semnificativ, fiind chiar intriga
povestii. Scrisoarea pierduta grupeaza fortele, seamana frica, reanima
spiritele politice. Opera este alcatuita din patru acte, structurate pe
momentele subiectului. Autorul foloseste tehnica bulgarelui de zapada,
preluata de la Henry Bergson,in care tensiunea se acumuleaza treptat pentru
ca in cele din urma rezolvarea situatiei sa nu aduca nicio imbunatatire.
Remarcam simetria clasica a intrigii. Comicul de situatie este generat de
conflictul dramatic principal si de conflictul secundar ( intrarile repetate ale
Cetateanului Turmentat si a cuplului comic Farfuridi-Branzovenescu. Zoe
Trahanache pierde scrisoarea de dragoste trimisa de catre Tipatescu.
Scrisoarea ajunge la Cetatean, pentru ca apoi sa fie furata de Catavencu, care
o foloseste drept santaj pentru a-si asigura voturile.Dupa lupte indelungate,
castigatorul alegerilor este Dandanache, care tot pe baza de santaj isi croieste
drumul in politica.
Personajele sunt lipsite de identitate de cele mai multe ori, au doar o
trasatura de caracter dominanta. Raporturile intre ele se stabilesc pe
inselatorii, intelegeri si au ocupatii efemere,derizorii. Prin intermediul
personajelor sunt ridiculizate niste mecanisme sociale.
Comicul de caractere este ilustrat de triunghiul demagogic, alcatuit
din Nae Catavencu, reprezentant al dascalimii, sustinul de independenti,
personaj viclean si convingator, Tache Farfuridi, candidat al partidului de
guvernamant, care impreuna cu Branzovenescu ilustreaza cuplul comic si

Agamemnon Dandanache, candidatul ales, trimis de la Bucuresti, mai


canalie decat Catavencu si mai prost decat Farfuridi .
Comicul de moravuri este ilustrat de cuplul conjugal, alcatuit din
Zaharia Trahanache, primarul, personal care apartine tipului incornoratului,
este viclean, iar autoritatea lui este subminata in refistru comic, Stefan
Tipatescu, prefectul, tipul amorezului, care are constiinta unei societati
corupte si iese in evidenta prin faptul ca este impulsiv, ia decizii pripite si
este puternic. Din triunghiul conjugal mai face parte si Zoe, singurul
personaj feminin din intreaga piesa, personalitate puternica, ea domina
intreaga scena politica, desi nu are drept de vot.
Comicul de limbaj este evidentiat prin greseli de vocabular, pronuntii
eronate : renumeratie , sens gresit al cuvintelor : falit , etimologie
gresita captalist , truisme, incalcarea logicii are loc prin nonsensuri,
tautologii, false rationamente, precum: industria noastra este sublima, dar
lipseste cu desavarsire.
In opinia mea, viziunea despre lume este ilustrata in finalul piesei,
prin indicatiile scenice. Finalul este unul parodic, replica lui Pristanda este
un automatism, nu se justifica, nu are legatura cu realitatea, deoarece
alegerile nu fusesera constitutionale. Astfel, sfarstul este o metafora pentru
intraga actiune a piesei, o miscare haotica, in care personajele afisaza o
fatada pretentioassa in spatele careia nu se ascunde nimic, acestea isi pierd
identitatea creind un spectacol grotesc in care Catavencu si Dandanache se
imbratisaza.