Relatii energetice

Intensitatea sonora (I) = energia acustica care trece prin unitatea de suprafata in
unitatea de timp:
forta deplasare
pef2 pef2
I = = pv = =
suprafata timp
Zo c

(30)

Ultima relatie este valabila pentru orice tip de unda.

Nivelul presiunii sonore (sound pressure level, SPL) = logaritmul zecimal al raportului
dintre presiunea acustica masurata si presiunea acustica de referinta po=2105 Pa
(presiune minima audibila la 1kHz):
Lp = log10(p/po) [in B, Bell-i] = 20log10(p/po)

[in dB]

(31)

Nivelul intensitatii sonore = logaritmul zecimal al raportului dintre intensitatea

acustica masurata si intensitatea acustica de referinta, intensitatea minima audibila la
1000 Hz, Io=1012 W/m2:
LI = log10(I/Io) [in B, Bell-i] = 10log10(I/Io)

[in dB]

(32)

Nivelul unui sunet dat este acelasi in decibeli (dB) indiferent de faptul ca este exprimat ca
nivel de presiune sau ca nivel de intensitate sonora.
Exemple
La cresterea cu 20 dB a nivelului intensitatii, intensitatea acustica a crescut de 100 de ori:
L = L2 L1 = 10log(I2 /I1) = 10log100=20 dB
I2 = I110 dL(dB) /10

(33)

iar presiunea sonora de 10 ori:

L = L2 L1 = 20log(p2 /p1) = 20log10=20 dB
p2 = p110 dL(dB) / 20

(34)

Nivelul acustic (loudness level) este dat in decibeli acustici dB(A) (=Foni) si reprezinta
curbe de egala senzatie auditiva.
Nivelul intensitatii (dB) functie de frecventa si nivelul acustic (dBA)

Nivel sonor dB(A)

Frecventa (Hz)

0
dBA

20
dBA

40
dBA

60
dBA

80
dBA

100
dBA

120
dBA

20

70

80

90

101

112

128

145

100

25

37

51

68

85

103

125

200

13

27

42

60

78

98

122

500

20

38

56

75

96

119

1000

20

40

60

80

100

120

3500

-3

13

33

50

70

88

105

8500

17

30

48

67

87

107

130

12000

11

23

40

57

78

104

140

15000

20

30

45

60

80

110

145

Figura 2.
Curbele de nivel acustic functie de frecventa.

Conservarea energiei ne asigura ca puterea "P" a sursei punctiforme ce emite izotrop (la
fel pe toate directiile spatiului) se leaga de intensitatea sonora "I" la distanta "r" de sursa
prin relatia:
P = I4 r 2 I=P/(4 r 2) [I]SI = W/m2 (35)
Intensitatea undei sferice se leaga de presiunea sonora "p" prin relatia:

I= p2/( c) (36)
de unde presiunea sonora efectiva este:
p = [P c/(4 )]1/2 / r (37)
Daca sursa emite doar intr-o jumatate a spatiului (oscileaza intr-un perete) unghiul solid
sub care emite este doar 2 si relatia devine:
P = I2 r 2 I=P/(2 r 2) (38)
Cand sursa oscileaza pe muchia dintre doi pereti unghiul solid sub care emite este si :
I=P/( r 2) (39)
Cand sursa este plasata intr-un colt al camerei unghiul solid sub care emite este /2 si :
I=2P/( r 2) (40)
Densitatea energiei sonore (E) = energia undei din unitatea de volum
E = I/c [J/m3] pentru unda plana (41)
Pentru o unda plana avem relatiile:
I= p2/( c) si v =p/( c) deci I= v2 c = 2x2 c (42)
Aici produsul " c" este impedanta acustica specifica a mediului care pentru aer la 20oC
si 760 mm Hg are valoarea:
c = 1,21 kg/m3 344m/s = 416 kg/(sm2)

Acustica este o ramur a fizicii al crui obiect l constituie studiul producerii i

propagrii undelor acustice, precum i al efectelor produse n urma interaciei acestora cu
mediul pe care l strbat.
Prezint numeroase aplicaii n tehnic (electroacustic, ultraacustic), medicin (acustica
fiziologic), n arhitectur la proiectarea slilor de spectacol, a cldirilor cu izolare fonic
(acustica arhitectural) etc.

Cuprins
[arat]

Producerea i propagarea sunetelor

Edit

Vibraiile corpurilor materiale se propag prin aer (i n general, prin orice alt gaz) i
ajungnd la ureche produc senzaia auditiv, pe care o numim sunet. Trebuie s
menionm ns c nu toate oscilaiile recepionate de ureche sunt percepute auditiv.
Obiectul acusticii l constituie studiul producerii i propagrii sunetelor, nglobnd aici
nu numai vibraiile auditive, ci pe cele care nu produc senzaie auditiv, cum ar fi
ultrasunetele.
Vibraile produse ntr-un punct al unui mediu se propag n acel mediu din aproape n
aproape sub form de unde. n aer (ca i n orice alt gaz) sau n lichide avem de-a face cu
unde longitudinale. Undele sonore fiind oscilaii ale mediului produse de vibraiile unor
corpuri materiale, vor avea proprietile undelor elastice. Astfel viteza de propagare va fi:

(1)

unde M este masa unui mol de gaz, T - temperatura absolut, R - constanta gazelor, iar
este raportul dintre cldura specific a gazului la presiune constant i, respectiv, la
volum constant (
). Aceast relaie, numit i formula lui Laplace, ne arat c
viteza de propagare a undelor sonore este proporional cu rdcina ptrat a temperaturii
T i nu depinde de presiunea gazului. Sunetele se propag mai rapid i la distane mai
mari prin solide i lichide dect prin gaze, deoarece vibraiile se transmit mai uor n
straturi care au moleculele apropiate. Materialele moi absorb sunetul, iar vidul i
mpiedic propagarea. n realitate, n afar de temperatur, mai exist i ali factori care
influeneaz viteza de propagare a sunetului i care nu au fost luai n seam la
deducerea formulei. Astfel de factori sunt umiditatea aerului (viteza e mai mare n aerul
umed dect n cel uscat), ionizarea aerului care duce la creterea vitezei, curenii de aer,
precum i intensitatea sunetului.
Deoarece ne intereseaz ndeosebi propagarea sunetului n aer, v prezentm un tabel cu
valorile vitezei pentru unele medii (pentru gaze i lichide este indicat i temperatura):
Substana

v (m/s) Temperatura C

Aer

331, 8

Dioxid de carbon

259

Hidrogen

1261

Ap pur

1440

15

Ap de mare

1503

15

Aluminiu

5104

Fier

5000

Plumb

1320

Cupru

3600

Cauciuc

50

Cnd izvorul sonor (presupus punctiform) este n repaus, undele sonore care pornesc din
acest punct sunt sferice, fronturile de und fiind suprafee sferice concentrice. n cazul n
care sursa sonor se mic (s presupunem rectiliniu), centrele suprafeelor sferice se vor
gsi pe linia care reprezint traiectoria sursei. n funcie de viteza sursei n raport cu
viteza de propagare a sunetului, avem trei situaii:

AICI AM AJUNS!

a) Viteza sursei sonore (u) mai mic dect viteza (v) a sunetului, undele sonore se
nconjoar una pe alta fr s se ntretaie, ns nu mai au acelai centru, ngrmdindu-se
n direcia n care se mic sursa (figura 1). Dup cum se vede, punctul A, spre care se
ndreapt izvorul sonor, este strbtut de un numr mai mare de unde n unitatea de timp
(frecvena crete - efectul Doppler-Fizeau). Situaia este inversat pentru punctul B, de
care izvorul se ndeprteaz.
b) Viteza undei sonore (u) este egal cu viteza (v) a sunetului, undele sferice se ating
n fiecare moment ntr-un punct comun, care este punctul n care se gsete sursa n acel
moment (punctul A din figura 2). Un observator aezat n direcia spre care se mic
sursa primete deodat toate undele sonore sub forma unui pocnet ("bangul" sonic).

c) Viteza undei sonore (u) mai mare dect viteza (v) a sunetului, n acest caz, undele
sferice se ntretaie. nfurtoarea acestor unde este un con cu vrful n punctul unde se
gsete sursa n momentul respectiv (figura 3), unde unghiul dintre generatoarea
conului
i direcia de deplasare a sursei (
) este dat de relaia:

(2)
unde
este timpul n care sursa s-a deplasat de la
excitat n
s-a propgat pe distana

la

i, respectiv unda sonor

Situaia apare ca i cum sursa sonor ar trage dup ea undele sonore, un observator situat
n partea spre care nainteaz sursa va recepta undele sonore n ordine invers n raport cu
cea n care au fost produse.
Corpurile care se mic cu o vitez mai mare dect cea a sunetului (supersonice) produc,
prin comprimarea aerului n direcia de naintare, o und care nu are un caracter periodic,
reprezentnd doar un domeniu de comprimare care se propag cu viteza sunetului. O
astfel de und se numete und de oc sau und balistic. Ele provoac senzaia unui
oc puternic. Aceste unde apar de exemplu, n cazul proiectilelor sau al avioanelor cu
reacie.

Calitile sunetului

Edit

Sunetele pot fi caracterizate prin trei caliti principale: nlimea, intensitatea i timbrul.
a) nlimea sunetului este proprietatea sa de a fi mai profund (grav) sau mai acut
(ascuit, subire) dac au aceeai frecven, iar n cazul n care au frecvene diferite,
este mai nalt (acut) cel care are frecvena mai mare. Din aceast cauz, nlimea
sunetului se exprim numeric prin frecvena undei sonore.
S observm aici c vibraiile libere ale corpurilor materiale au loc, n general, cu diferite
pulsaii proprii, spre deosebire de cazul oscilaiilor punctului material n care avem o
singur frecven de vibraie, determinate de masa corpului i constanta forei elastice (
). Astfel, un corp material care vibreaz va produce sunete de diferite nlimi,
de frecvene bine determinate pentru fiecare corp. Sunetul emis de corp, sunet cu
frecvena cea mai mic, se numete sunet fundamental, iar cele corespunztoare unor
frecvene egale cu multiplii ntregi ai frecvenei sunetului fundamental se numesc
armonice superioare.
n natur se ntlnesc foarte rar sunete curate, care s aib o frecven bine determinat,
sunetele naturale fiind, de fapt, compuse din sunete de diferite frecvene.

b) Intensitatea sau tria sunetului ntr-un anumit punct din spaiu este detertminat de
cantitatea de energie pe care o poate transporta unda sonor n unitatea de timp prin
unitatea de suprafa aezat n acel punct, perpendicular pe direcia de propagare.
Pentru a vedea care sunt mrimile de care depinde intensitatea, s considerm un
paralelipiped de seciune
perpendicular pe direcia de propagare a undei i de
lungime
(fig. ). Suprafaa
va fi strbtut ntr-o perioad T de energia medie W a
undei sonore care se gsete n paralelipipedul considerat.

(3)
Intensitatea va fi deci:

(4)
se vede c intensitatea sunetului depinde att de mrimi care caracterizeaz oscilaia
sonor

ct i de mrimi care caracterizeaz mediul

n cazul undei plane, amplitudinea oscilaiei nu depinde de distana de la izvorul sonor

i, n consecin, intensitatea va fi aceeai n orice punct. Dac ns sunetul se propag
prin unde sferice situaia se schimb. Pentru a vedea cum s considerm cantitatea de
energie care strbate ntr-o perioad o suprafa sferic de raza r cu centrul n punctul n
care se gsete unda sonor. Dac considerm propagarea ntr-un mediu omogen, energia
care strbate un element
suficient de mic, al suprafeei este dat tot de relaia (3).
Cum
i au aceleai valori n orice punct de pe suprafaa sferic de raza r, energia
care trece prin toat suprafaa sferic va fi:

Considernd propagarea fr absorbie, energia transportat de und, ntr-o perioad, prin

orice suprafa sferic cu centrul n sursa sonor, trebuie s fie aceeai. Cum
i sunt toate aceleai n toate punctele mediului, trebuie s avem
sau
adic amplitudinea este invers proporional cu distana pn la sursa sonor.

Pentru unda sonor putem descrie

cu
adic intensitatea
undelor sonore sferice scade invers proporional cu ptratul distanei de la surs.
c) Timbrul. ntre sunetele de aceeai intensitate i nlime, emise de instrumente
diferite, exist o deosebire calitativ pe care o numim timbrul sunetului. Un mod de
vibraie a unei surse sonore reprezint distribuia ventrelor i nodurilor undelor
staionare. Aceast deosebire este legat de faptul c un corp material emite, n afara
sunetului fundamental i o serie de sunete de frecvene superioare ns de intensiti mai
mici dect a celui fundamental. Acestea depind de lungimea tubului sau corzii sonore.
Corzile instrumentelor sau coloanelor de aer din tuburile instrumentelor de suflat trec de
la un mod de vibraie (oscilaie) la altul foarte repede, nct totdeauna sunetul muzical
este un sunet compus, n care sunt prezente simultan i frecvene superioare, numite
armonice. Timbrul este determinat tocmai de aceste sunete superioare care nsoesc
sunetul fundamental. Aceeai pies nu produce aceeai senzaie auditiv i impresie
asupra psihicului dac este redat de voci umane sau de instrumente diferite. Experiena
arat c timbrul undei sonore depinde de numrul, nlimea i intensitatea sunetelor
superioare, dar nu depinde de diferena de faz dintre aceste vibraii (mai exact).
Modurile de vibraie proprii ale corzilor vocale, care au lungimi diferite la oameni, cu
frecvene armonice caracteristice, deosebesc vocile prin timbrul specific. Sunetrele
vocale sunt produse de vibraia corzilor vocale sub aciunea unui flux de aer. n actul
vorbirii, intr n aciune cavitatea bucal, muchii gtului, limba, buzele, faringele, care
transform sunetele n cuvinte. Sunetele muzicale sunt emise prin modificarea distanei
i tensiunii n corzile vocale sub aciunea muchilor gtului.

Perceperea sunetelor

Edit

Perceperea sunetelor de ctre om se realizeaz prin intermediul urechii. Vibraiile

auditive sunt transmise prin intermediul diferitelor pri ale acestui organ, fcnd s
vibreze aa-numitele fibre ale lui Corty. Sub aciunea unui sunet de nlime (frecven
dat), vibreaz anumite fibre axcitnd terminaiile corespunztoare ale nervului auditiv,
care la rndul su transmite excitaia le creier. Nervii auditivi transform energia
vibraiilor produse n ureche de undele sonore n mici impulsuri nervoase (biocureni)
care produc n creier o senzaie auditiv (depinde de vrsta i starea receptorului auditiv).
Frecvena sunetelor audibile este cuprins ntre aproximativ 16 Hz i 20.000 Hz. Aceste
limite variaz ns de la o persoan la alta i n general cu vrsta. Vibraiile de frecven
mai mic dect 16 Hz se numess infrasunete, iar cele de peste 20.000 Hz se numesc
ultrasunete.
Se constat de asemenea c i intensitatea sunetului este cuprins ntre anumite limite,
aproximativ
i
Intensitatea minim care determin senzaia
minim se numete prag de audibilitate. Dac intensitatea sunetului crete foarte mult, n

ureche apare o senzaie de presiune i apoi de durere. Intensitatea maxim peste care
apare aceast senzaie se numete prag tactil sau pragul senzaiei de durere. Limitele de
intensitate depind de frecvena sunetului. Astfel se constat c pentri frecvene cuprinse
ntre circa 1000 Hz i 3000 Hz, urechea este mai puin sensibil, pragul de audibilitate
este cel mai de jos, atingnd valori de ordinul 10^{-12} \frac{W}{m^2}. Pentru frecvene
mai joase sau mai nalte, urechea este mai puin sensibil, pragul de audibilitate i pragul
senzaiei de durere (curbele pline). Regiunea dintre cele dou curbe reprezint suprafaa
intensitilor audibile sau suprafaa de audibilitate.
Intensitatea senzaiei auditive (intensitatea subiectiv a sunetului) nu este proporional
cu intensitatea sunetului.

Vezi i

Edit

Ecuaia undelor sonore

1. Producerea si propagarea sunetelor Vibratiile corpurilor materiale se propaga prin aer

(si, in general, prina orice alt gaz) si ajungand la ureche produc senzatia auditiva, pe care
o numim sunet. Trebuie sa mentionam insa ca nu toate oscilatiile receptionate de ureche
sunt percepute auditiv. Obiectul acusticii il constituie studiul producerii si propagarii
sunetelor, ingloband aici nu numai vibratiile auditive, ci se pe cele care nu produc
senzatie auditiva, cum ar fi ultrasunetele. Vibratiile produse intr-un punct al unui mediu
se propaga in acel mediu din aproape in aproape sub forma de unde. In aer (ca si in orice
al gaz) sau in lichide avem de-a face cu unde longitudinale. Undele sonore fiind oscilatii
ale mediului, produse de vibratiile unor corpuri materiale, vor avea proprietatile undelor
elastice. Astfel viteza de propagare va fi v= E . In cazul gazelor aceasta relatie devine:
unde M este masa unui mol de gaz, T temperature absoluta, R consatanta gazelor, iar
este raportul dintre caldura specifica a gazului la presiune constanat si, respective, la
volum constant ( = Cp/ Cv). Aceasra relatie, numita si formula lui Laplace, ne arata ca
viteza de propagare a undelor sonore este proportionala cu radacina patrata a temperaturii
T si nu depinde de presiunea gazului. Sunetele se propaga mai rapid si la distante mai
mari prin solide si lichide decat prin gaze, deoarece vibratiile se transmit mai usor in
straturi care au moleculele apropiate. Materialele moi absorb sunetul, iar vidul ii
impiedica propagarea. In realitate, in afara de temperatura, mai exista si alti factori care
influenteaza viteza de propagare a sunetului si care nu au fost luati in seama la deducerea
formulei. Astfel de factori sunt umiditatea aerului (viteza e mai mare in aerul umed decat
decat in cel uscat), ionizarea aerului care duce la cresterea vitezei, curentii de aer, precum
si intensitatea sunetului. Deorece ne intereseaza indeosebi propagarea sunetului in aer va

prezentam un table cu valorile vitezei pentru unele medii (pentru gaze si lichide este
indicata si temperatura):
Cand izvorul sonor (presupus punctiform) este in repaus, undele sonore care pornesc din
acest punct sunt unde sferice, fronturile de unda fiind suprafete sferice concentrice. In
cazule in care sursa Sonora se misca (sa presupunem rectiliniu), centrele suprafetelor
sferice se vor gasi pe linia care reprezinta traiectoria sursei. In functie de vitza sursei in
raport cu viteza de propagare a sunetului avem trei situatii: a) Viteza sursei sonore (u) mai
mica decat viteza (v) a sunetului, undele sonore se inconjoara una pe alta fara sa se
intretaie, insa nu mai au acelasi centru, ingramadinduse in directia in care se misca sursa
(figura 1). Dupa cum se vede, punctual A spre care se
indreapta izvorul sonor este strabatut de un numar mai mare de unde in unitatea de timp
(frecventa creste efectul Doppler-Fizeau). situatia este inversata pentru punctual B, fata
de care izvorul se indeparteaza. b) Viteza sursei sonore (u) este egala cu viteza (v) a
sunetului, undele sferice se ating in fiecare moment intr-un punct comun, care este
punctul in care se gaseste sursa in acel moment (punctual din figura 2). Un observator
asezat in directia spre care se misca sursa primeste deodata toate undele sub forma unui
pocnet (bangul sonic). c) Viteza sursei sonore (u) mai mare decat viteza (v) a sunetului, in
acest caz, undele sferice se intretaie. Infasuratoarea acestor unde este un con cu varful in
punctual in care se gaseste sursa in momentul respectiv (figura 3).Unde unghiul dintre
generatoarea conului (AO6) si directia de deplasare a sursei (O1O6) este dat de relatia:
sin = || || || || 1 6 1 O O O A = u t v t = u v , (2) unde t este timpul in care sursa s-a
deplasat de la O1 la O6 si, respective unda Sonora excitata in O1 s-a propagate pe
distanta ||O1A||. Situatia apare ca si cum sursa Sonora art rage dupa ea undele sonore, un
observator situat inpartea inspre care inainteaza sursa va primi undele sonore in ordinea
inverse in raport cu cea in care au fost produse. Corpurile care se misca cu o viteza mai
mare decat cea a sunetului (supersonice) produc, prin comprimarea aerului in directia de
inaintare, o unda care nu are character periodic, reprezentand doar un domeniu de
comprimare care se propaga cu viteza sunetului. O astfel de unda se numeste unda de soc
sau unda balistica. Ele provoaca senzatia unui soc puternic. Aceste unde apar de exemplu,
in cazul proiectilelor sau al avioanelor cu reactie.
2. Calitatile sunetului Sunetele pot fi caracterizate prin trei calitati principale: inaltimea,
intenstitatea si timbru. a) Inaltimea sunetului este proprietatea sa de a fi mai profound
(grav) sau mai acut (ascutit, subtire). Experimental s-a constatat ca inaltimea sunetului
depinde de frecventa oscilatiilor sonore. Astfel, urechea apreciaza doua sunete cu aceeasi
inaltime (sunt la unison) daca au aceeasi frecventa, iar in cazul in care au frecvente
diferite, este mai inalt (acut) cel care are frecventa mai mare. Din aceasta cauza, inaltimea
sunetului se exprima numeric prin frecventa undei sonore. Sa observam aici ca vibratiile
libere ale corpurilor materiale au loc, in general, cu diferite pulsatii proprii, spre
deosebire de cauzl oscilatiilor punctului material in care

avem o singura frecventa de vibratie, determinate de masa punctului si constanta fortei

elastice (0 = k/m). astfel, un corp material care vibreaza va produce sunete de diferite
inaltimi, de frecvente bine determinate pentru fiecare corp. Sunetul emis de corp, sunet cu
frecventa cea mai mica, se numeste sunet fundamental, iar cele corespunzatoare unor
frecvente egale cu multiplii intregi ai frecventei sunetului fundamental se numesc
armonice superioare. In natura se intalnesc foarte rar sunete curate, care sa aiba o
frecventa bine determinate, sunetele naturale fiind, de fapt, compuse din sunete de
diferite frecvente. b) Intensitatea sau taria sunetului intr-un anumit punct din spatiu este
determinata de cantitatea de energie pe care o transporta unda sonora in unitatea de timp
prin unitatea de suprafata asezata in acel punct, perpendicular pe directia de propagare.
Pentru a vedea care sunt marimile de care depinde intensitatea, sa consideram un
paralelipiped de sectiune S, perpendicular pe directia de propagare a undei si de
lungime T (figura 4). Suprafata S va fi strabatuta intr-o perioada T de energia medie W
a undei sonore care se gaseste in paralelipipedul considerat
Intensitatea va fi deci: I = S T W

wv
2 1 A22 sau 22A22v (4), se vede ca inensitatea sunetului depinde atat de marimi
care caracterizeaza oscilatia sonora (A, ), cat si de marimi care caracterizeaza mediul (,
v). In cazul undei plane, amplitudinea ocsilatiei nu depinde de distanta de la izvorul sonor
si, in consecinta, intensitatea va fi aceeasi in orice punct. Daca insa sunetul se propaga
prin unde sferice situatia se schimba. Pentru a vedea cum sa consideram cantitatea de
energie care strabate intr-o perioada o suprafata sferica de rasa r cu centrul in punctul in
care se gaseste unda sonora. Daca consideram propagarea intr-un mediu omogen, energia
care strabate un element S, suficient de mic, al suprafetei este data tot de relatia (3).
Cum w, v si T au acealeasi valori in orice punct de pe suprafata sferica de raza r energia
care trece prin toata suprafata sferica va fi W = 4r2 2 1 2A2vT. Considerand
priopagarea fara absorbtie , energia transportata de unda, intr-o perioada, prin orice
suprafata sferica cu centrul in sursa sonora, trebuie sa fie aceeasi. Cum w, , , v si T
sunt aceleasi in toate punctele mediului, trebuie sa avem Ar = const. sau A=A0/r, adica
amplitudinea este invers proportionala cu distanta pana la sursa Sonora. Pentru unda
sferica putem descrie I = I0/r2 cu I0 = 22A22v adica intensitatea undelor sonore
sferice scade invers proportional cu patratul distantei de la sursa. c) Timbrul. Intre
sunetele de aceeasi intensitate si inaltime, emise de instrumente diferite exista o deosebire
calitativa pe care o numim timbrul sunetului. Un mod de vibratie a unei surse sonore
reprezinta distributia ventrelor si nodurilor undelor stationare Aceasta deosebire este
legata de faptul ca un corp material emite, in afara sunetului fundamental si o serie de
sunete de frecvente superioare insa de intensitati mult mai mici decat a celui fundamental.
Acestea depind de lungimea tubului sau corzii sonore. Corzile instrumentelor sau
coloanelor de aer din tuburile instrumentelor de suflat trec de la un

mod de vibratie (oscilatie) la altul foarte repede, incat totdeauna sunetul muzical este un
sunet compus, in care sunt prezente simultan si frecvente superioare, numite armonice
Timbrul este determinat tocmai de aceste sunete superioare care insotesc sunetul
fundamental. Aceeasi piesa nu produce aceeasi senzatie auditiva si impresie asupra
psihicului daca este redata de voci umane sau de instrumente diferite. Experienta arata ca
timbrul undei sonore depinde de numarul, inaltimea si intensitatea sunetelor superioare,
dar nu depinde de diferenta de faza dintre aceste vibratii (mai exact). Modurile de vibratie
proprii ale corzilor vocale, care au lungimi diferite la oameni, cu frecventele armonice
caracteristice, deosebesc vocile prin timbrul specific. Sunetele vocale sunt produse de
vibratia corzilor vocale sub actiunea unui flux de aer. Daca deschizi gura si produci un
sunet, fara sa pui in miscare alti muschi, il vei auzi nearticulat. Cand vorbesti, intra in
actiune cavitatea bucala, muschii gatului, limba, buzele, faringele, care transforma
sunetele in cuvinte. Sunetele muzicale sunt emise prin modificarea distantei si tensiunii in
corzile vocale sub actiunea muschilor gatului. 3. Perceperea sunetelor Perceperea
sunetelor de catre om se realizeaza prin intermediul urechii. Vibratiile auditive sunt
transmise prin intermediul diferitelor parti ale urechii, facand sa vibreze asa numitele
fibre ale lui Corty. Sub actiunea unui sunet de inaltime (frecventa data), vibreaza anumite
fibre excitand terminatiile corespunzatoare ale nervului auditiv, care la randul sau
transmite excitatia la creier. Nervii auditivi transforma energia vibratiilor produse in
ureche de undele sonore in mici impulsuri nervoase (biocurenti) care produc in creier o
senzatie auditiva(care depinde de varsta si de starea receptorului auditiv) Frecventa
sunetelor audibile este cuprinsa intre aproximativ 16 Hz si 20000 Hz. Aceste limite
variaza insa de la o perosoana la alta si in general cu varsta. Vibratiile de frecventa mai
mica decat 16 Hz se numesc infrasunete, iar cele peste 20000 Hz se numesc utrasunete.
Se constata deasemenea ca si intensitatea sunetelor este cuprinsa intre anumite limite si
anume, aproximativ intre 410-12 W/m2 si 2102 W/m2. Intensitatea minima care
determina senzatia minima se numeste prag de audibilitate. Daca intensitatea sunetului
creste foarte mult, in ureche apare o senzatie de presiune si apoi de durere. Intensitatea
maxima peste care apare aceasta senzatie se numeste prag tactil sau pragul senzatiei de
durere. Limitele de intensitate depind de frecventa sunetului. Astfel, se constata ce pentru
frecvente cuprinse intre circa 1000 Hz si 3000 Hz urechea este cea mai sensibila pragul
de auditibilitate este cel mai jos, atingand valori de ordinul 10-12 W/m2. Pentru frecvente
mai joase sau mai inalte, urechea este mai putin sensibila, progul de audibilitate fiind mai
ridicat. In figura alaturata sunt reprezantate schematic pragul de audibilitate si pragul
senzatiei de durere (curbele pline). Regiunea dintre cele 2 curbe reprezinta suprafata
intensitatilor audibile sau suprafata de audibilitate.
Intensitatea senzatiei auditive (intensitatea subiectiva a sunetului) nu este proportionala
cu intensitatea sunetului fizic definita mai sus. In general pentru un sunet de o frecventa
data, senzatia auditiva creste rapid cu cresterea intensitatii si apoi, cand ne apropiem de
pragul senzatiei de durere, intensitatea trebuie sa creasca foarte mult pentru ca urechea sa
perceapa o diferenta, deci intensitatea subiectiva a sunetului nu poate fi masurata
cantitativ exact. O evaluare aproximativa este data de legea psiho-fizica formulata de
Weber si Fechner. Conform acestei legi, diferenta dintre senzatiile auditive produse 2
sunete este proportionala cu logaritmul raportului dintre cele 2 sunete, S2- S1 =

klog(I2/I1) In aceasta relatie S1 reprezinta senzatia auditiva (sau nivelul intensitatii

sunetului) produsa de sunetul de intensitate I1. Desi ipotezele pe baza carora se deduce
aceasta relatie nu sunt exact satisfacute, ea este foarte importanta, deoarece sistemul de
masura a a intensitatilor sonore (scara nivelelor de intensitate a sunetelor) se bazeaza pe
aceasta lege. Daca luam ca nivel zero (senzatia auditiva S0 = 0) pragul de audibilitate I0,
I0 = 10-12 W/m2, nivelul intensitatii sunetului este dat de relatia S = klog(I/I0), daca se ia
k = 1, unitatea de masura pentru nivelul intensitatii sonore se numeste bel, iar daca se ia k
= 0, decibel (dbel). Unei intensitati I = 10 I0, ii corespunde un nivel S = 10 dbel, pentru I
= 100 I0 avem S = 20 dbel, iar pentru o intensitate apropriata de pragul senzatiei de
durere I = 1014 I0 avem valoarea S = 140 dbel. In tabelul urmator dam nivelele
intensitatii sunetelor pentru cateva sunete obisnuite; valorile intensitatilor se refera la
sunetul de 1000 Hz. Pentru a percepe o vibratie ca sunet, in afara conditiilor de frecventa
si intensitate mai exista si o conditie de durata. Astfel, pentru ca un om obisnuit sa
perceapa bine inaltimea unui sunet, trebuie ca urechea sa sa primeasca unde sonore cel
putin timp aproximativ o sutime de secunda, adica cel putin 5 vibratii pentru un sunet de
500 Hz, 10 vibratii pentru 1000 Hz etc. Totusi, dupa mult exercitiu, aceasta limita
coboara sensibil ajungand, de exemplu, la 2 vibratii pentru a percepe destul de corect
inaltimea unui sunet intre 40 Hz si 3000 Hz.
Din punct de vedere al senzatiei auditive pe care o produc sunetele pot fi impartite in 3
clase: sunete musicale (simple sau compuse); zgomote si pocnete. Se arata experimental
ca sunetel musicale sunt produse de miscari periodice, zgomotele de miscari
neregulate, iar pocnetul este rezultatul lovirii urechii de o variatie brusca si scurta a
presiunii aerulul. Relatia dintre 2 sunete produse succesiv sau simultan este caracterizata
prin raportul dintre frecventele celor 2 sunete (2/1) numit interval, iar daca reprezinta
raportul dintre anumite numere intregi, avem un interval muzical. Principalele intervale
musicale sunt si sunt determinate unisonul (1); secunda mare (9/8 sau 10/9); terta mare
(5/4); terta mice (6/5); cvarta (4/3); cvinta (3/2); sexta mare (5/3); sexta mica (8/5);
septima mare (15/8) septima mica (9/5) si octava (2/1). Doua sau mai multe sunete
produse simultab, separate prin intervale musicale, formeaza un accord. Senzatia auditiva
pe care o produce poate fi mai mult sau mai putin placuta. In functie de aceasta, acordul
se numeste consonant sau dissonant. Cele mai cunoscute acorduri sunt cele de octava,
terta majora si cvinta, iar disonante cele de cvarta, sexta , secunda si septima. In general,
acordul este cu atat mai consonant cu cat numerele care definesc raportul sunt mai mici.
Trei sunete formeaza un accord perfect, daca ultimele doua sunt separate de primul (sunet
fundamental) printr-o terta si, respective cvinta. Avem accord perfect major, daca terta
este majora (luand pentru primul sunet unitatea, rapoartele sunt: 1, 5/4, 3/2) si acordul
perfect minor (1, 6/5, 3/2). O alta notiune importanta este aceea de scara muzicala, care
desemneaza o secventa de sunete separate prin intervale musicale. Aceste secvente se
reproduce prin serii de cate sapte sunete, numite game. De exemplu, secventa de mai jos,
cu denumirile notelor cunoscute de toti, reprezinta gama Do major: Note: do re mi fa sol
la si do Interval fata de prima nota a gamei 1 9/8 5/4 4/3 3/2 5/3 15/8 2 interval succesiv
9/8 10/9 16/15 9/8 10/9 9/8 16/15 Intervalele 9/8 si 10/9 se numesc ton major, respective
ton minor, iar 16/15 semiton. Scara muzicala avand succesiunea de tonuri si semitonuri
de mai inainte se numeste scara diatonica naturala si contine serii de game in tonalitate

indicate de nota de la care se porneste (tonica gamei). Sa observam ca, daca am pleca de
la nota sol pentru a construe gama sol major, ar trebui sa introducem doua note noi: la si
fa. In fine, daca am dori game avand ca tonica fiecare din cele sapte note, ar trebuie sa
introducm o multime de note noi pentru fiecare octava. Pentru a ocoli aceasta dificultate
s-a introdus scara uniform temperate care contine 12 semitonuri in fiecare octava,
intervalul succesiv dintre doua note fiind de un semiton, interval constant si egal cu 21/12
= 1,05946. Seria standard pentru fiecare octava temperate va fi: Do (20); do# =
re(21/12); re (22/12); re# = mi(23/12); mi(24/12); fa(25/12); Fa# = sol(26/12);
sol(27/12); sol# = la(28/12); la (29/12); la# = si(210/12); si(211/12); do(212/12); In
scara temperate se poate construi usor orice gama avand ca tonica oricare dintre cele 12
note date mai sus. In scara temperate toate intervalele (afara de octava) sunt usor diferite
de cele din scarile diatonice. Aceasta inseamna ca un instrument acordat in scara
temperate nu va suna deosebit de bine, dar va suna la fel de bine indiferent de tonalitatea
in care se va canta, in timp ce, daca ar fi acordat intr-o anumita gama diatonica naturala,
va suna foarte bine daca compozitia cantata este in acea tonalitate, dar foarte prost pentru
orice alta tonalitate.
In timpul inregistrarii digitale (numerice) pe un compact-disc, sunetele convertite in
semnale electrice codificate in secvente numerice (0 si 1) sunt gravate pe suprafata
discului sub forma unor minuscule scobituri, care sunt apoi acoperite cu o folie subtire de
aluminiu reflectorizant. Cand CD-ul este introdus in lectorul optoelectronic de discuri, un
fascicul laser reflectat de succesiunea de scobituri decodifica informatia stocata in
semnalele elctrice, care apoi sunt convertite in sunete de catre difuzoare. Acul capului
unui pick-up urmareste denivelarile discului, facand sa vibreze spirele care se afla intre
polii unui magnet, obtinandu-se prin inductie electromagnetica semnale electrice. Ele vor
fi amplificate si transformate in semnale acustice de catre difuzoarele boxelor.