Ribozomii

Ribozomii sunt organite celulare care realizeaza sinteza proteinelor. Aceste organite
sunt constituite din ARN ribozomal si proteine ribozomale , denumite ribonucleoproteine sau
RNP. Ribozomii participa la procesul de translatie a ARNm in lanturi polipeptidice, sintetizand
astfel proteine pe baza instructiunilor genetice. Ribozomii pot exista in stare libera in
citoplasma, sau pot fi atasati la membrana reticulului endoplasmatic (formand reticulul
endoplasmatic rugos) sau la membrana nucleara. Ribozomii au fost descoperiti de George Emil
Palade care va primi Premiul Nobel pentru descoperirea sa. Aceste organite, denumite initial
granulele lui Palade, au fost numite ribozomi de catre
Richard B. Roberts in 1958.

Figura 1 Subunitatea mica (A) si subunitatea mare

(B), vedere laterala si din fata

Ribozomii in stare libera se gasesc in toata citoplasma celulei. Proteinele sintetizate de acesti
ribosomi sunt proteine cu destinatie si functii intracelulare. Ribozomii pot fi atasati la
membrana reticulului endoplasmatic (RE) si in acest caz, proteinele sintetizate sunt inserate in
RE, sunt prelucrate si ulterior transportate catre destinatie (eg. membrana celulara) sau pot fi
secretate in afara celulei prin exocitoza. Diferentele intre ribosomii liberi si cei atasati sunt doar
de ordin spatial (mod de distribuire in celula). In ceea ce priveste structura si functia, sunt
identici. Ribozomii au forma aproximativ sferica, cu un diametru in jur de 20 nm si sunt
vizibili doar la microscopul electronic. Pot reprezenta pana la 25% din greutatea uscata a
celulelor cu o sinteza proteica intensa (de exemplu celulele pancreatice - o celula pancreatica
sintetizeaza 5 milioane proteine pe secunda)

Structura

Ribosomii sunt alcatuiti din doua subunitati (figura 1), subunitatea mica si subunitatea mare,
care formeaza un ansamblu (figura 2) cu rolul de a traduce lantul ARN mesager intr-un lant
polipeptidic, in timpul sintezei proteice. La procariote subunitatile ribosomale sunt formate din
una sau doua molecule de ARN mari, denumite ARN ribozomal (ARNr) si diferite molecule
proteice. La eucariote, subunitatile ribosomale sunt formate din una sau trei molecule ARNr si
molecule proteice mai mici. Studii de cristalografie au demonstrat ca in apropierea situsurilor
in care se produce sinteza polipeptidelor nu exista proteine ribosomale. Acest fapt sugereaza ca
proteinele ribosomale functioneaza drept structura a ribosomului si stimuleaza capacitatea
ARN ribozomal de a sintetiza proteine.
 Figura 2
Ribozomul format prin asamblarea celor
doua subunitati

Procariotele

Au ribosomi 70S (Svedberg, unitate de sedimentare) alcatuiti dintr-o unitate mica de 30S si o
unitate mare de 50S. Subunitatea 50S este formata dintr-o molecula ARN 5S cu 120
nucleotide, o molecula ARN 23S (2900 nucleotide) si 34 de proteine ribosomale. Subunitatea
30S contine o molecula ARN de 1540 nucleotide si 21 proteine.

Eucariotele

Au ribozomi 80S alcatuiti dintr-o subunitate 40S si una 60S. Subunitatea mare (60S) este
formata dintr-o molecula ARN 5S (120 nucleotide), un ARN 28S (4700 nucleotide) , un ARN
5,8S (160 nucleotide) si aproximativ 49 proteine. Subunitatea mica (40S) are in structura sa o
molecula ARN 40S (1900 nucleotide) si in jur de 333 proteine.

Subunitatea mica este responsabila de formarea complexului de initiere a translatiei, realizeaza

decodarea informatiei genetice si controleaza fidelitatea interactiilor codon-anticodon.
Subunitatea ribozomala mare catalizeaza formarea legaturilor peptidice si furnizeaza calea de
sinteza a lantului polipeptidic nascent.

Ribozomii din cloroplastele si mitocondriile eucariotelor sunt

deasemenea formati din subunitati mici si mari, care se asociaza si
impreuna cu proteinele ribozomale formeaza o particula de 55S.
Activitatea catalitica a ribozomilor este realizata de moleculele ARN
din structura acestora. Proteinele sunt localizate la suprafata
ribosomilor si se considera ca au rolul de a stabiliza structura
acestora. Diferentele dintre ribozomii procariotelor si ai eucariotelor
au fost exploatate in industria farmaceutica pentru a crea antibiotice
care sa distruga celulele bacteriene fara a afecta celulele persoanei infectate. Ribosomii 70S (de
la bacterii) sunt sensibili la aceste antibiotice in tim ce ribosomii eucariotici 80S nu sunt.

Figura 3 Structura atomica a subunitatii ribozomale 50S.

 Structura atomica

Structura moleculara generala a ribozomilor este cunscuta de la inceputul anilor 1970. In anii
200 s-a obtinut structura fidela (figura 3) a acestor organite, cu o eroare de cativa angstromi.

Functii
Ribozomii sunt organitele la nivelul carora are loc sinteza proteinelor (figura 4). ARN mesager
(ARNm) este compus dintr-o serie de codoni care dicteaza ribosomilor secventa de aminoacizi
a proteinei care urmeaza sa fie sintetizata. Folosind ARNm drept model, ribozomul parcurge
fiecare codon al moleculei de ARNm, asociindu-l cu aminoacidul corespunzator. Acest proces
este realizat de molecule de ARN de transfer (ARNt) care contin un anticodon complementar
la un capat si aminoacidul corespunzator la capatul opus.

Figura 4 Translatia unui ARNm intr-un lant

polipeptidic, de catre ribozomi. ARN mesager
incepe cu un codon start (AUG) si se termina cu un
codon stop.

Sinteza proteica incepe la nivelul unui codon start, in apropierea capatului 5' al ARNm.
Subunitatea ribosomala mica, legata in mod normal la un ARNt care contine aminoacidul
metionina, se leaga la un codon AUG al ARNm si recruteaza subunitatea ribosomala mare.
Subunitatea mare contine trei situsuri de legare a ARNt, notate cu literele A, P si E. Situsul A
leaga un aminoacil-ARNt (o molecula ARNt legata de un aminoacid). Situsul P leaga un
peptidil-ARNt (complex ARNt-peptida sintetizata) iar situsul E leaga un ARNt liber inaintea
parasirii ribozomului. Ribozomul continua sa citeasca codul ARNm in directia 5' - 3' si se
ataseaza aminoacizii corespunzatori la lanul peptidic in crestere. Procesul continua pana cand
la situsul de sinteza ajunge un codon STOP (UAG, UGA sau UAA).