Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
- REZUMAT -
Ce este ADHD?
O tulburare neurobiologica ce se caracterizeaza prin deficit de atentie, hiperactivitate si impulsivitate
O tulburare a functiei neurotransmitatorilor, in special privind nivelurile dopaminei si noradrenalinei
Sistemul neurotransmitatorilor pare a fi disfunctional la copiii cu ADHD, care au dificultati in a-si regla
nivelul de alerta si constientizare a stimulilor importanti. Disfunctia se datoreaza unor modificari chimice in
functionarea neurotransmitatorilor din creier
Copiii cu ADHD au dificultati scolare datorate atat problemelor de sustinere a atentiei intr-o sarcina, cat si
datorita dificultatilor de inhibitie, a raspunsurilor comportamentale la stimuli distractori din mediu
Pentru copiii diagnosticati cu ADHD se realizeaza programe de interventie comportamentala care trebuie sa
tina cont de particularitatile clasei si sa fie stabilite in colaborare cu un psiholog specializat in interventii
cognitiv comportamentale.
Sugestii pentru:
Cadrele didactice
adaptati mediul clasei (asezarea in banca, apropierea fata de cadrul didactic, orientarea fata de fereastra,
colegii) la nevoile specifice acestui copil
adaptati instrumentele si sarcinile de lucru, curriculumul si strategiile de predare la copilul cu ADHD
adaptati sarcinile scolare pentru posibilitatile copiilor cu ADGD
alcatuiti si comunicati clar regulamentul clasei, personalizati pentru copilul cu ADHD
asezati copilul cu ADHD in primele banci
comunicati cu copilul cu ADHD intr-o maniera simpla, clara, concreta si usor de inteles
comunicati in mod eficient asteptarile pe care le aveti privitoare la cerintele scolare (teme, munca individuala)
prezentati sarcinile pe secvente mici de comportament
evitati sa dati mai multe instructiuni in acelasi timp
oferiti modele de actiune atunci cand dati instructiuni
recompensati-i copilului cu ADHD trecerea rapida de la o activitate la alta
1
realizati tabele de monitorizare pentru a vedea de cate ori si in ce context se repeta comportamentele nedorite
se recomanda inscrierea copilului cu ADHD intr-o clasa cu numar redus de elevi
Parinti
copilul nu trebuie considerat bolnav si nici vinovat pentru neputintele sale si pentru ca este asa iute si
repezit. Parintii trebuie sa stie ca el are o tulburare, o dizabilitate care se va ameliora daca este ajutat si
inteles
informati-va cu privire la ADHD
pastrati permanent comunicarea cu gradinita/scoala
aveti multa rabdare cu copilul, dar mai ales actionati in claborare cu membrii familiei si cu ceilalti apropiati
(rude, vecini)
creati un mediu familial, ordonat, echilibrat, plin de calbura si afectiune parinteasca
acordati incurajari repetate pentru fiecare progres al copilului, oricat de mic ar fi acest progres
utilizati mesaje clare si scurte de incurajare sau de directionare spre rezolvarea unor sarcini
introduceti in nutritia copilului, adica in alimentatia sa, o gama bogata de alimente necesare cresterii si
dezvoltarii normale
nu va temeti de medicamente, dar apelati la ele doar daca este neaparata nevoie si daca sunt recomandate de
medicul psihiatru
nu-l etichetati pe copil, nu-l jicniti si nu-l lipsiti de increderea dumneavoastra deoarece acest lucru are
consecinte grave asupra starii sanatatii lui mentale si emotionale.
Relevanta abordarii aspectelor legate de tulburarile de atentie si hiperactivitate si a
tulburarilor de conduita (respectiv a manifestarilor de comportament opozant) este legata de influenta acestora
asupra performantelor scolare ale copilului sau adolescentului, precum si asupra relatiilor sociale. Etiologia
ADHD este legata de factori biologici, intrapsihici si de mediu, suprapunandu-se in parte peste caracteristicile
tulburarilor de conduita.
Interventia in tulburarile mentionate se face la nivelul individual, familial sau educational. Eficienta
acestor interventii depinde de utilizarea unor metode combinate de catre toti cei care interactioneaza cu copilul
si de asigurarea unui mediu sportiv care sa permita invatarea comportamentelor dezirabile si preventia actelor
antisociale.
ADHD este o tulburare comportamental manifestat prin imposibilitatea copiilor de a se concentra asupra
unei ndeletniciri anume. Este o problem medical ce debuteaz n copilrie i, dac nu este descoperit i
tratat corespunztor, se poate extinde n timp, afectnd i viaa adult. n lipsa unui tratament corespunztor
poate avea consecine nefavorabile asupra activitilor colare, casnice, profesionale sau relaiilor interumane.
ADHD este o tulburare al crei diagnostic se stabilete, de obicei, n copilrie, la vrsta colar (6-12 ani). n
acest interval semnele sunt cel mai uor de recunoscut la coala, unde copilul nu este atent, deranjeaz
desfurarea cursurilor, este hiperactiv. ADHD este mai greu de diagnosticat sub 6 ani, simptomele putnd s
apar i periodic n timpul dezvoltrii aparent normale a copilului. Specialitii nc nu au stabilit vrsta la care
simptomatologia atinge un maxim, astfel nct suspiciunea de ADHD s fie mai ntemeiat, ns au czut de
acord asupra faptului c ADHD
nu este o boal care s se declaneze la vrsta adult.
Deficit de atenie
i hiperactivitate
(ADHD)
ADHD are 3 simptome majore, pe baza crora poate fi uor recunoscut:
Neatenia - este cel mai comun simptom, acesteia adugndu-i-se n timp, incapacitatea de concentrare, de
ordonare a activitilor precum i problemele majore de memorie. Sarcinile i
ndatoririle profesionale sunt ndeplinite cu deosebit greutate.
Hiperactivitatea - aceast stare este resimit n mod acut de copii. Adulii o percep ca pe o nelinite
permanent, care nu le permite s desfoare activiti relaxante si linititoare, precum cititul. Studii recente
au demonstrat ca 60% din copiii cu ADHD sufer de aceast condiie i n perioada adult (n SUA, de
exemplu, sunt diagnosticate 8 milioane de persoane
adulte cu aceast tulburare). ADHD este o boal ce prezint component genetic, cercetrile actuale n
domeniu viznd descoperirea exact a genei implicate. Se pare c exist o relaie de tip cauz-efect ntre
ADHD i fumatul sau consumul de alcool n timpul sarcinii. Diagnosticul se pune de obicei ntre vrsta de 612 ani, moment n care simptomatologia devine deranjant i evident att pentru copilul ajuns la coal, ct i
pentru cei din jurul su. Procentul ADHD diagnosticat n timpul vieii adulte este, din acest motiv, destul de
redus.
Simptomele de neatenie
ignor detaliile, greete din neglijen;
i menine cu greutate concentrarea la
3
divorul, violena n familie, consumul de alcool i droguri), acestea vor interfera cu managementul
comportamental al copilului cu ADHD.
asistent social Mihaela Hobinc
Efectul asupra
familiei
Vi s-a ntmplat ca dup o zi de joac prelungit petrecut cu copilul dumneavoastr n parc, atunci cnd v
ntoarcei cu copilul acas, dei dumneavoastr suntei frnt de oboseal, acesta v ntreab senin: "i acum ce
mai facem?" i ncepe s alerge, s opie i s sar prin camer?
Ce facem cu atta energie?
Cnd mergei n vizite, copilul dumneavoastr vorbete tot timpul i este ca untitirez i umbl peste tot?
Atinge orice n cale, i place s pun mna pe toate obiectele din jur, sau pur i simplu nu se poate abine, aa
c deurubeaz orice i cade n cale, trage obiectele, apas orice buton de la diferite aparaturi, smulge firele
pentru a vedea cum funcioneaz? l simii c este ca o mic tornad printre ceilali? Cnd se supr i se
enerveaz reacioneaz ca un mic vulcan n erupie, ipnd i lovind?
Doamna educatoare sau doamna nvtoare sesizeaz c el perturb orele,vorbete tot timpul, nu are rbdare
s i vin rndul, se mic i se foiete n continuu n banc, nu este atent, caut tot timpul altceva de fcut i
nu ascult s execute sarcini de rutin? Acestea sunt primele semne c acest copil special al dumneavoastr
poate fi, aa cum spune literatura de specialitate, un copil hiperactiv sau un copil cu ADHD. De cele mai
multe ori, copiii hiperactivi sunt bombardai de stimulii externi (vizuali, auditivi i tactili). Lor le este foarte
dificil s i menin atenia concentrat la o anumit sarcin deoarece ceilali stimuli externi nu pot fi oprii.
De aceea copilului hiperactiv i este foarte dificil i uneori imposibil s controleze toi stimulii senzoriali din
exterior (micrile din jurul su, sunetele sau zgomotele, obiectele ce trebuie atinse).
"Activitatea aproape constant ce i caracterizeaz este probabil modalitatea prin care copilul gestioneaz
supra-stimularea senzorial; sau s-ar putea ca independent, s reflecte o organizare deficitar, un sistem nervos
motor mult prea sensibil la stimuli, sistem care trebuie s se mite ncontinuu". (T. Berry Brazelton). Dac
observai n mod frecvent aceste manifestri la copilul dumneavoastr, nu ezitai s v prezentai la medic i la
psiholog pentru c acetia pot s pun un diagnostic exact i v pot acorda sprijinul necesar.
Crearea unui climat de linitire i relaxare
Atunci cnd v simii exasperai i depii de comportamentele copilului, nu uitai niciodat c toate
acestea le face pentru c nu se poate abine sau c i este foarte greu
s o fac. Toate acestea nu le face pentru a v scoate pe dumneavoastr din srite sau s v pedepseasc. Pur i
simplu, i vine s se mite i are nevoie de intervenia dumneavoastr calm i linitit pentru a se putea
reorganiza. Este foarte important s discutai cu el despre cum se simte sau cum ar descrie starea lui atunci
cnd ncepe s alerge sau s se mite necontrolat. Doar aa v apropiai de el i i artai c vrei s l nelegei
i s gsii mpreun soluii ce l pot ajuta n restabilirea controlului.
n momentele "critice" putei s apelai la tehnica respiratului adnc de 5 ori. Trebuie s l ncurajai s i
spun n minte: "Stop micare!" (eventual i putei sugera s i imagineze un semafor cu lumina roie
aprins), dup care s respire adnc (inspir pe nas i expir pe gur) i s numere pn la 5.
O alt tehnic recomandat acas este masajul de relaxare. Atingerea este important pentru copiii
hiperactivi. Este important ca masajul s fie fcut cu micri lente i ample, nu foarte apsate. n acest fel l
putei ajuta s se relaxeze corporal. Masajul poate s cuprind umerii i spatele, tmplele i fruntea, scalpul.
Putei folosi masajul tematic i s cltorii prin tot felul de locuri relaxante i calme: o pdure, o cascad, pe
munte, etc. Aa l ajutai s se relaxeze mental i reducei din agitaia psihic.
Cteva sfaturi dac avei un copil hiperactiv sau cu ADHD:
Observarea comportamentelor adecvate
Este posibil ca acest copil special s se obinuiasc cu felul lui de a fi prin atenia mare pe care o primete
de la toi din jurul lui. i-a auzit de attea ori numele strigat, a fost de att de multe ori atenionat, nct poate
ajunge la concluzia greit c doar aa poate fi n centrul ateniei. Este foarte important ca prinii i educatorii
s nu ntreasc aceast convingere prin numeroasele atenionri negative "Iar vorbeti? / nceteaz! / Dac
mai faci asta, te pedepsesc!". Acestea reprezint modaliti prin care copilul primete preponderent atenie
negativ i i va ntri comportamentele mai puin plcute, deoarece va considera c doar aa va fi bgat n
seam de oamenii mari. Este esenial s fie ignorate comportamentele neadecvate, mai mult dect s fie
subliniate prin atenionri. Se recomand ludarea i stimularea acelor comportamente potrivite i adecvate.
Dac copilul este acas i ncepe s deseneze i s coloreze, i putei ntri acest comportament: "mi place
s vd ce desenezi, este foarte frumos desenul tu! "; Este aa de plcut cnd fiecare i face treaba lui sau ce i
place i este linite". ncercai s v apropiai ct mai mult de copilul dumneavoastr. La fel de important este
s fie ludat atunci cnd respect regulile sociale.
nvarea i exersarea regulilor sociale
Fiind n continu micare, de foarte mult ori, copilului hiperactiv i este dificil s se adapteze adecvat la
cerineles ociale. Din cauza impulsivitii se arunc direct n aciune, fr a mai evalua sau lua n calcul
consecinele propriilor decizii. De aceea este important s primeasc suportul prinilor. Aceti copii nva i
aplic foarte puin din ceea ce le spunem (teoria post pozn), au nevoie de practic i exersare concret a
respectivelor situaii sau reguli sociale
pentru a interioriza mai uor ce au ei de fcut.
Cum l putei nva regulile sociale?
Jocul. Gndii-v la situaii sociale diverse n care copilului dumneavoastr i este greu sau nu este contient
de efectele comportamentului su. Alegei cteva figurine de plu sau de plastic (omulei, animale) i jucai
mpreun situaiile respective. nvai-l prin joc manierele adecvate de interaciune i mai ales ncurajai-l s
6
neleag cum se simt i celelalte personaje. Dup ce jucai scena respectiv ntrebai-l dac i se pare util
soluia gsit, dac lui i-ar plcea s o ncerce acas sau la coal.
Povetile sociale. Este de preferat s folosii poveti scurte, mai ales la copiii mai mici. Citii copilului
dumneavoastr o poveste care abordeaz concepte importante pentru dezvoltarea lui: prietenia, cooperarea,
gestionarea emoiilor neplcute, onestitatea, etc. Dup, sau chiar n timpul lecturii, discutai cu el despre
poveste. Stimulai-i gndirea prin ntrebri deschise, nu i oferii dumneavoastr rspunsurile sau morala
povetii. Creai un dialog care s l ajute s neleag relaiile de cauzalitate din poveste, emoiile personajelor,
relaiile dintre ele. Povetile sunt o modalitate sigur de a lucra cu copilul dumneavoastr. Deoarece nu este el
cel vizat este foarte probabil s fie mai receptiv la nvturile povetii.
Implicarea n activiti adecvate de descrcare a energiei
Uneori sunt momente cnd doar activitatea funcioneaz. ncercai diferite strategii de linitire i ele nu
funcioneaz pentru c el are nevoie s fie n micare. n aceste momente este foarte important s i oferii
modaliti de consumare a energiei n scopuri constructive. Cnd copilul se agit i nu gsete singur resursele
necesare pentru a se liniti, n acel moment i putei da diferite sarcini: s aduc din buctrie un pahar, s
tergei praful mpreun, s aranjai jucriile, s facei ordine n dulapul lui, etc. Dac a ndeplinit respectivele
sarcini, se poate s i se sublinieze c aceste sarcini l-au ajutat s se liniteasc i c suntei mndri de el i de
ajutorul oferit. Deci nu trebuie s i atragem tot timpul atenia fa de cum ar trebui s se comporte. De foarte
multe ori el tie cam ce ar avea de fcut, doar c n situaia respectiv i este greu s se abin.
ncurajarea
Acesta este un pas foarte important n creterea armonioas a unui copil hiperactiv. Deseori, prin energia i
impulsivitatea sa, nu este preferatul profesorilor sau adulilor cu care intr n contact. De aceea are nevoie de
ncurajarea i aprobarea dumneavoastr. Deseori, copilul hiperactiv nva s se atepte la reacii negative din
partea celor din jur i ajunge s i contureze o imagine negativ despre sine. ncrederea sczut n forele
proprii nu face dect s contribuie la accentuarea simptomelor nepotrivite. El are nevoie de ncurajare nu doar
n momentele n care a reuit s se controleze i s gestioneze situaia, ci mai ales n momentele dificile, cnd
nu s-a putut controla. Este important s i recunoatei sentimentele i s i artai c suntei alturi de el
necondiionat. Dialogul este esenial n construirea unei relaii bazate pe respect, cu copilul dumneavoastr.
Aadar fii activi n viaa copilului dumneavoastr hiperactiv!
I NU UITAI!
Pstreaz-i simul umorului. Caut s te bucuri i nu s te
enervezi.
Srbtorete umorul, creativitatea i pasiunea persoanei
hiperactive sau cu ADHD.
Copilul tu este minunat i unic. Gsete calea s te vezi ca
un printe terapeut i nu ca o victim.
7
Hiperactivitatea a devenit un fenomen ce se manifesta tot mai des in randul prescolarilor. Multi parinti,
interesati de aceasta problema, vin sa ne consulte in privinta dificultatilor pe care le intampina in viata alaturi
de copiii lor hiperiactivi.
Acesti copii, in afara starii initiale de agitatie, pot avea temperamente, personalitati diferite, grad de
dezvoltare a inteligentei diferit si pot avea sau nu inabilitati specifice la invatatura.
Ce este hiperactivitatea si care sunt manifestarile unei persoane hiperactive?
O persoana hiperactiva este, in general, mai activa, decat media, intr-un mod lipsit de finalitate
comparativ cu alte persoane de aceeasi varsta, in situatii obisnuite; la masa, la somn, la activitati.
Hiperactivul pare mereu in miscare, este incapabil sa-si concentreze atentia asupra detaliilor sau poate
face erori prin neglijenta in efectuarea temelor, activitatea este adesea dezordonata, efectuata neglijent si fara
un plan gandit. Are adesea dificultati in a-si mentine atentia asupra unor sarcini sau activitatii de joc si
considera ca este greu sa persiste in efectuarea sarcinilor pana la realizarea lor.
El pare adesea ca si cum ar fi cu mintea in alta parte ori ca si cum nu ar asculta sau nu ar auzi ceea ce li
se spune. Pot exista treceri frecvente de la o activitate neterminata la alta . Este incapabil sa-si efectueze
temele scolare, sarcinile casnice sau alte indatoriri.
Sarcinile care cer un efort mental sustinut sunt experimentate cu neplacere ori marcate drept aversive
(dexgustatoare). Drept urmare, acest individ evita, de regula, ori are o puternica aversiune fata de activitatile
care necesita autoexigenta si efort mental sau care necesita capacitati organizatorice ori o concentrare
sustinuta, cum ar fi lucrarile scrise sau teme pentru acasa.
Deprinderile de a lucra sunt adesea dezorganizate, iar materialele necesare pentru indeplinirea
sarcinilor sunt adesea imprastiate, pierdute sau manuite neglijent si deteriorate. Ei sunt usor de distras de
stimuli irelevanti si in mod frecvent intrerup sarcinile in curs de efectuare pentru a se ocupa de zgomote sau
evenimente banale, care sunt uzuale si usor de ignorat de catre ceilalti.
Hiperactivii sunt frecvent uituci referitor la activitatile cotidiene. Hiperactivitatea se poate manifesta
prin foit sau rasucit, prin a nu ramane asezati cand este de dorit sa o faca, prin alergat sau catarat in situatii
in care lucru este inadecvat, prin a avea dificultati in a se juca ori in a se angaja cu calm in activitati
distractive, prin a parea adesea ca se afla in continua miscare ori ca si cum ar fi impinsi de un motor sau
prin a vorbi excesiv de mult. Ei au dificultati in a ramane asezati, se ridica frecvent in picioare, se rasucesc pe
scaun, se joaca cu diverse obiecte, bat din palme, isi penduleaza picioarele in mod excesiv; adesea se ridica de
la masa in timp ce mananca sau se ridica in timp ce privesc la televizor ori in timp ce-si fac temele pentru
acasa; fac zgomot in timpul unor activitati care trebuie sa se desfasoare in liniste.
Impulsivitatea hiperactivilor poate duce la accidente ( se ciocnesc de obiectele din jur, se lovesc de
persoane) si se angajeaza in activitati potential periculoase fara a lua in seama consecintele posibile.
Manifestarile comportamentale apar de regula in multiple contexte incluzand casa, gradinita si situatii
sociale. De regula, simptomele se agraveaza in situatii care solicita atentia sau efortul mental sustinut ori sunt
lipsite de activitate sau noutate.
Simptomele survin foarte probabil in situatii de grup. Semnele tulburarii pot fi minime sau absente
cand persoana primeste frecvent recompense pentru un comportament corespunzator, se afla sub supraveghere
stricta, se afla intr-o situatie noua, este angajata in activitati extrem de interesante.
In concluzie un copil hiperactiv isi epuizeaza parintii, acestia avand nevoie de suport si indrumare de
la inceputul tratamentului, mai ales ca uneori comportamentul copilului este dificil de strunit. Pentru o
educatoare care are in grupa 3-4 copii hiperactivi este un calvar. Cadrele didactice au nevoie de sfaturi despre
cum sa se ocupe de acesti copii dar si de un numar redus de copii la clasa maxim 15.
10
11
Sunt copiii hiperactivi care tind sa abordeze mai multe activitati fara un plan prealabil, ceea ce duce deseori la
reusite slabe si la indispunerea prietenilor si a familiei. O astfel de caracteristica este greu de schimbat, dar
exista totusi modalitati prin care parintii pot sa ajute. Prima este aceea de a stabili obiceiuri de rutina,
incurajand copilul sa le accepte si sa le repete in minte.
Mai putem ajuta copilul sa-si dea seama atunci cand pare sa aibe o zi mai proasta.
Identificarea acestor zile ii poate aduce copilului senzatia ca luptam alaturi de el impotriva greutatilor pe care
le intampina si il vom invata sa se priveasca pe sine cu ochii unei persoane din afara. Odata ce poate face acest
lucru, va incepe sa-si considere fiinta si actiunile mai realist si, in sfarsit, sa inceapa sa se schimbe in mod
constient.
Nu renuntati niciodata! Afirmatia ar putea sa para o platitudine, dar in experienta noastra
este una dintre cele mai frecvente probleme cu care aproape toti parintii se confrunta intr-un moment sau altul
doar prin perseverenta se poate rezolva o problema considerata la inceput indisolubila! Ganditi-va ca pentru
copil va fi atat mai greu sa se descurce fara ajutor, daca noi parintii, educatorii am obosi ori na lasam coplesiti
de dificultati. Avem cu totii nevoie de calm si incredere.
Descrierea copiilor hiperactivi
Comportament.
Acesti copii sunt neobositi si nu pot sta intr-un loc nici pentru o perioada scurta de
timp. Uneori vorbesc mult si au dificultati in amanarea recompensei, isi asuma multe riscuri si, ca atare, sunt
mai predispusi spre a face accidente sau a fi victime ale accidentelor.
Relatii sociale
Copiii cu ADHD au dificultati in a-si face prieteni si in a respecta regulile sociale. De
asemenea, le este greu sa respecte sentimentele, drepturile si obiectele care apartin celorlalti. Sunt deseori
agresivi, dominanti, ceea ce ii face sa fie neagreati printre colegi. Ei nu respecta regulile jocurilor si au
dificultati in a-si astepta randul la joc nu sunt preferati ca parteneri de joc.
Functionarea cognitiva
Celor cu ADHD le este dificil sa se concentreze si au un deficit in ce priveste memoria
de scurta durata. Se constata lipsa abilitatilor de a anticipa consecintele actiunilor. Stilul de invatare si
instructia care se bazeaza pe modalitatea senzoriala tactil kinestezica si, respectiv, pe cea vizuala au eficienta
cea mai mare. Deseori ADHD este insotita de tulburari de invatare sau de tulburari de vorbire.
Functionarea emotionala
In primul rand, apare lipsa controlului impulsivitatii. Emotiile tind sa fie extrem de
fluctuante trecand rapid de la o stare de deprimare la una de exaltare si invers. De asemenea, pot fi
prietenosi sau foarte ostili. Au o toleranta redusa la frustrare si pot manifesta crize de nervi. Datorita
12
dificultatilor de relationare sau asocierii tulburarii ADHD cu stari depresive, pot avea o imagine de sine
negativa.
Functionare fizica
Toleranta mare la durere combinata cu asumarea unor riscuri extreme pot constitui un
pericol pentru integritatea fizica ( rani datorita loviturilor). De asemenea, persoanele cu ADHD pot fi alergice
la diferite alimente.
Atat hiperactivitatea, cat si inatentia au un impact asupra performantelor (intelectuale)
academice si a relatiilor interpersonale. O parte din simptomele ADHD persista si la varsta adulta.
Interventiile in ADHD
Tratament medicamentos
In ADHD este recomandata medicatia stimulanta. Pe scurta durata, medicatia stimulanta are efecte pozitive in
70-85% din cazuri. Se pot observa in acest sens ameliorari in ceea ce priveste
simptomele inatentiei, impulsivitate, precum si cresterea performantelor scolare, imbunatatirea relatiilor si
atenuarea comportamentelor agresive.
Metode nemedicamentoase
Cu toate ca medicamentatia psihostimulanta este considerata ca fiind cea mai eficienta in
tratamentul ADHD, este recomandat ca aceasta sa fie insotita si de alte strategii de interventie. Cateva
modalitati utilizate sunt:
training-ul pentru parinti
consiliere familiala
invatarea unor abilitati sociale rezolvarea conflictelor, rezolvarea de probleme, controlul
maniei, insusirea unor abilitati de comunicare
modificari cognitiv comportamentale
utilizarea unor modalitati eficiente de management al clasei si de organizare a instructiei
Ce pot face parintii si educatoarele pentru copiii cu ADHD?
In primul rand, este indicat sa obtina confirmarea faptului ca este vorba despre o asemenea tulburare.
Trebuie depasite barierele legate de a merge la medicul psihiatru. Copilul nu este nebun, are doar
nevoie de mai mult ajutor.
Urmatorul pas este pregatirea strategiei.
13
Este mai usor sa faci fata situatiilor dificile legate de educarea copilului cand intelegi natura problemei
sale. Aplicarea strategiilor eficiente constau in identificarea pe rand a comportamentelor problematice si
punerea in practica a metodelor ce contribuie la modificarea lor.
Comportamentele problematice trebuie definite in termeni care sa permita identificarea frecventei,
duratei sau intensitatii. De exemplu, daca spunem ca un copil este imprastiat, nu stim exact de des este
imprastiat, sau mai degraba spunem ca este tot timpul imprastiat. In schimb, daca spunem ca isi arunca hainele
la podea cand se schimba, atunci stim exact de cate ori face de ex. de trei ori: cand se duce la gradinita, cand
vine acasa si inainte de a se culca. Ceea ce urmarim este sa reducem frecventa acestui comportament.
La copiii cu ADHD mai mult decat la ceilalti copii, este necesar sa facem distinctie intre discilpina si
pedeapsa. Pedeapsa se naste din razbunare si parintele recurge la ea deoarece simte ca nu mai are resurse. Se
recomanda disciplinarea insotita de dragoste.
Rareori parintii se gandesc sa il recompenseze pe copil atunci cand acesta face ce se asteapta.
Recunoasterea si recompensarea faptelor bune ii transmit copilului mesajul ca sunt importante.
In disciplinarea copilului, regula de dur este consecventa. Atitudinea parintilor trebuie sa fie constanta
si sa nu ignore acele comportamente atunci cand se repeta; va profita de inconsecventa dumneavoastra si va va
manipula.
In procesul terapeutic, e nevoie sa fie implicati toti cei care relationeaza constant cu copilul: parinti,
educatoari, pediatru, psiholog, asistenti. Se impune un acord in privinta principiilor pedagogice si educationale
vizate de cele doua medii: scoala si familie. Daca exigenta cadrului didactic nu are echivalent in plan familial,
fireste ca nu vor exista progrese.
Ajutati-l pe copil sa se concentreze. Atentia poate fi distrasa foarte usor de sunetele, zgomotele,
obiectele din jur. Camera de lucru a copilului trebuie sa fie simpla, zugravita in alb, fara o aglomerare de
stimuli vizuali.
In educatia oricarui copil este esential sa-i orientam resursele energetice in directii constructive si
creative si nicidecum sa-i limitam sau sa-i inhibam manifestarile spontane si naturale de explorare a mediului
de viata. O solutie eficace de ardere cu folos a energiei este practicarea unui sport, plimbari, alergare in parc
sau, pur si simplu, practicarea oricarui fel de exercitiu fizic acasa, deoarece acestea au ca rezultat cresterea
capacitatii de concentrare a atentiei; determina un mai bun control al miscarilor; au efect6 relaxant; ridica
nivelul stimei de sine, atat de fragila la acest copil.
14
15