Sunteți pe pagina 1din 23

Australopithecus afarensis

Specia se precizeaz dup 3,7 mil. ani. Are o talie redus (1.10 - 1,30 m)
i un volum cranian redus (3-400 cm3).Principalele caracteristici sunt
poziia biped (brahiaie sau knuckle-walking, utilizarea membrelor
superioare ca balansier),verticala tinde spre centrul de greutate in centrul
de sustentaie.Modificrile scheletale sunt relativ ample la nivelul
craniului (scheletul facial este mai gracil i tinde spre reducerea
prognatismului, orificiul occipital tinde spre orizontal), al centurii
pelviene (osul sacru i iliac) i bazinului (scurtare, adncire, alungire)
datorit modificrii centrului de greutate, al
coloanei vertebrale (curbura accentuat pentru amortizare i echilibru), al
labei piciorului (curbura tlpii) i minii (evoluia degetului opozabil).
Semnificativ este faptul c o serie de schimbri - n special la nivelul
membrelor - par s indice i schimbri neuronale (la nivelul sistemului
nervos central).Principalele puncte n care au fost identificate resturi fosile
ale lui A. afarensis sunt Hadar (Afar), Etiopia (exemplarul denumit "Lucy",
unul dintre cele mai complete schelete identificate pn
acum), Laetoli, Tanzania (la 40 km S de Olduway). A. afarensis nu are
habitat amenajat (adposturi sub forma paravanelor sau al platformelor
amenajate) sau unelte; probabil avea comportamentul unui vntor de
talie redus, cu o puternic nclinaie spre vntoarea cooperativ i
exploatarea carcaselor abandonate de marii carnasieri.

Australopithecus robustus
Specia se precizeaz pe la 3 mil. ani, iar durata de existen se intinde
intre 3 i 1 mil. ani. Cu o talie net superioar (1,50 m) i un volum cranian
de 500-550 cm3, A. robustus reprezint o evoluie spre specializare in
parte datorat i alimentaiei (orientarea spre vegetale de savan, cu un
procent ridicat de silice i celuloz). Amnuntele anatomice sunt
urmtoarele: bipedie perfect, craniu rotunjit mult peste arcada
supraorbital, unghi inchis la baza craniului, creast sagittal, orificiu
occipital care evolueaz spre orizontal, arcada dentar diastemic (I +
C< M); probabil poseda un encefal mult mai complex. Exemplarele
identificate sunt rspandite pe o arie mult mai larg, iar influena nielor
ecologice variate poate explica unele diferene care apar ntre diferitele
exemplare. Descoperirile cele mai importante sunt urmtoarele:

Omo/Shungura (Etiopia) -2,2/1,8 mil. ani; Olduway/Bed 1 (Tanzania) - 1,8


mil. ani,denumit iniial Zinjanthropus boisei, cu un volum cranian de 500
cm3, faa foarte dezvoltat, cutie cranian teit, creast sagittal, torus
supraorbital, torus (coc) occipital puternic); Swartkrans (Africa de Sud) 1,8 mil. ani, denumit initial Paranthropus cressidens, mult mai masiv,
creast sagittal, torus supraorbital, dentiie modern la nivelul molarilor;
Chessowanja (Kenia) - 1,8 mil. ani, foarte asemntor cu Swartkrans;
Kromdraai (Africa de Sud) - 1.8 mil. ani, denumit initial Paranthropus
robustus, fa larg, fos subtemporal profund;East Turkana (Ileret,
Koobi Fora) (Kenia) -1,8/1,5 mil. ani, cu un volum cranian de aprox. 500
cm3, craniu foarte robust,dimorfism sexual (creast sagittal la masculi),
prognatism accentuat i molari foarte accentuai n raport cu caninii i
premolarii, oase excepional de groase. Este sub semnul ntrebrii dac acetia
au produs unelte (la Olduway, resturi de A. robustus au fost identificate n acelai
nivel cu H. habilis).

Australopithecus africanus
Datat ntre 3 - 1 mil. ani i cu o talie cuprins ntre 1,30 - 1,40m, A. africanus are un volum
cranian de 4-500 cm3. Este mai puin specializat, deci cu o capacitate evolutiv mai mare. n
condiiile n care savana era domeniul marilor rumegtoare i a carnasierelor, iar pdurea era
apanajul primatelor (n special a celor adaptate la mediul arboricol sau care continuau s aibe
minile prehensile), singura ni disponibil era cea dintre savan i pdure sau o zon de
tip parkland. Este tipul de ni care se extinde n Africa cam n aceeai perioad (3 1
mil.ani). Spre deosebire de A. robustus, perfect adaptat unei diete vegetale, A. africanus are
un comportament alimentar omnivor (comportamentul oportunistic este mai accentuat) i,
probabil,face primii pai spre vntoarea cooperativ. De notat este faptul c A. africanus
este primul tip de australopithec identificat; n 1925, doctorul sud-african Raymond Dart
descoperea la Taung, n Africa de Sud, calota cranian a unui copil de aproximativ 6 ani (cu
un posibil volum cranian la maturitate de aprox. 600 cm3) pe care l-a numit Pleisanthropus
transvaalensis. Tot Dart este cel care consider c aceti indivizi ar fi creat aa-numita cultur
osteodontokeratic (unelte produse din oase, filde/dini de animal i lemn); ipoteza este
discutabil, mai ales c este nevoie de condiii speciale pentru conservarea resturilor organice
pe o perioad aa de lung. Alte exemplare identificate: Makapansgaat, Africa de Sud (435
cm3); Sterkfontein, Africa de Sud (500 cm3, cu un numr de asemnri cu omul
contemporan la nivelul orbitelor, al orificiului nazal i al osului iliac).

Homo habilis
Homo habilis este primul palier al omenirii care face parte dingenul uman propriu-zis. Acum
separaia dintre fiina uman i verii ei este clar marcat. Cronologic, H. habilis ocup pri
importante din teritoriul Africii ntre 2,5 - 1,3 mil. ani; are o talie de 1,40 - 1,50 m, iar
volumul cranian este de 650 750 cm3, semnificativ mai mare dect la strmoii imediai.
Cteva sunt amnuntele anatomice specifice: o bipedie perfect, fa
nalt (dei se menine prognatismul) i fruntea mai bombat, calota cranian mult mai nalt,
spatele craniului mai rotunjit (encefalizare), minile i labele piciorului ncep s fie foarte
apropiate de cele moderne (dispare treptat opozabilitatea degetului mare, se contureaz
comisura tlpii). O serie de modificri sunt, ns mult mai greu perceptibile direct n dosarul
antropologic; ele pot fi intuite pe baza achiziiilor culturale.
Acestea din urm sunt utilajul, spaiul amenajat (platforme de locuit din pietre de dimensiuni
relativ mici sau, cel mult, paravane de vnt din crengi) i rudimentele unui limbaj articulat.
Prima achiziie presupune capacitatea de vedere stereoscopic, o minim abilitate de a
constitui un lan tehnologic (relaia cauz efect dintre lovirea unui bloc de roc cu un
percutor i posibila desprindere de achii), dar i un control mai mare asupra membrelor
(eliberate de ultimele sarcini legate de deplasarea pe sol); toate acestea atest dezvoltarea
encefalului. A doua achiziie este legat mai mult de dimensiunea social. Spre deosebire de
primate, omul construiete adposturi pe care le folosete (mcar) mai multe nopi la rnd i
se rentoarce la aezare/tabr pentru a consuma alimentele culese sau vnate. n plus,
adposturile sunt construcii artificiale (contrar opiniei comune, omul nu a folosit peterile
dect trziu, iar aceasta nu a nsemnat c privea totalitatea peterii ca o locuin exist
argumente care s

susin ipoteza c spaiul considerat umanizat nu se confunda cu ntreaga peter). Ultima


achiziie limbajul articulat este, poate, cea mai important. Dei imposibil de demonstrat
direct, putem s acceptm ca ipotez de lucru apariia rudimentelor de
limbaj articulat (legat de dezvoltarea ariei 44 corticale, aanumita arie a lui Broca); n
absena acestuia este greu de explicat persistena n timp a elementelor tipologice ale
uneltelor litice dac n interiorul unei generaii informaia referitoare la producerea
uneltelor putea fi asimilat prin mimetism, la nivelul transferului de la o generaie la alta
lucrurile sunt mai complicate i presupun un cod de comunicare mai complex.
Principalele descoperiri aparin, n continuare, spaiului african: Koobi Fora, East Turkana
(Kenia) 2,44 - 1,6 mil. ani, craniul KNMER 1470, cu un volum cranian de 775 cm3, inserii
musculare atenuate, prognatism facial, faa mai nalt, torus
supraorbital atenuat, orbite i orificiu nazal foarte umane, aria lui Broca foarte dezvoltat;
Olduway/Bed I i II (Tanzania) craniul OH 7, datat la 1,7 mil.ani, volumul cranian de 650
cm3, curbura calotei craniene asemntoare celei de Homo sapiens,mandibul mai puin
robust (dini cu un diametru mai mic dect la
Australopithecus); craniul OH 24, datat la 2 mil. ani, 1,40 m, biped, orbite rotunjite, torus
supraorbital asemntor lui Homo erectus, contemporan cu Zinjanthropus boisei; craniile OH
13 + OH 16 = (1,6 - 1,4 mil. ani);Omo (Etiopia): fragment de craniu asemntor cu cele de la
Olduway i 24 de dini, toate fragmentele datate la 2 - 1,5 mil.
ani; aria KBS (2,5 mil. ani), resturi osteologice si utilaj pe o arie aprox. circulara de 12 -15
m; aria DK 1 (baza Bed I), cerc de pietre (paravan); aria HAS, resturile de la 1 hipopotam si
utilaj pe o arie de aprox. 7 m (activitate specializat ?); Sterkfontein/nivel 5 (Africa de Sud):
craniu datat la 2 - 1,5 mil.ani, asemntor cu cele din Africa de Est;
Swartkrans/nivel 1 (Africa de Sud): craniu datat la 2 - 1,5 mil.ani;
Omo/Shungura (Etiopia): craniul Omo 71, datat la 2,3 mil. Ani i asociat cu galete sparte, 1
chopper lateral cu 5 desprinderi;craniul Omo 123 (2 mil. ani), asociat cu resturi de debitaj,
nuclee, achii fasonate, lame, lamele etc.Melka-Kuntur (Etiopia): Gombor I (abri), datat la
1,7 mil. ani,sunt prezente choppere, poliedre, achii retuate; situl Garba IV(1,5 mil. ani), cu
galete, bifaciale, hachereaux;

Homo Erectus

Descriere
Are o talie de peste 1,50 m i un volum cranian de 1000 cm3 n medie; craniul este alungit i
aplatizat, fruntea relativ teit i torus supraorbital, retracie post-orbital, cutia cranian are pere i
masivi i (cel puin la unele exemplare) creast sagittal, brbie redus. Dar denti ia i membrele (n
special minile) sunt asemntoare celor lui H. sapiens. Poate cea mai important achiziie la nivel
anatomic este creterea cutiei craniene, astfel c s-a i formulat ipoteza unui Rubicon cerebral, a
unui nivel de cretere a masei cerebrale (undeva peste 750800 cm3) la care schimbrile sunt mai
degrab calitative dect pur i simplu cantitative - cum ar fi creterea numrului de conexiuni
neuronale i dezvoltarea sistemului de circumvoluiuni, precizare ariilor corticale. Sunt, ns, cteva
elemente care trebuiesc a fi luate n considerare. n primul rnd, variabilitatea deosebit a speciei i
potenialul evolutiv deosebit. Acoperind o perioad foarte lung de timp, diferen ele dintre primele
exemplare i ultimele cunoscute sunt destul de mari. Mai mult, exist i diferene regionale. Apoi,
este de presupus c achiziiile culturale au acum un rol mult mai mare n adaptare i supravie uirea
indivizilor. Fenomenul principal este expansiunea speciei umane n afara Africii. Chiar dac exist i
ipoteza policentric (din pcate prea politizat n ultima vreme), direc iile de expansiune par
s INDICE , totui, o origine african pentru populaia uman de pe glob. innd cont de faptul c
cele mai timpurii exemplare de H. erectus din afara Africii se afl n zone care i astzi sunt tropicale
sau sub-tropicale, este mai uor de susinut o rspndire a speciei pe nie ecologice (deci o
rspndire n zonele mai apropiate de habitatul originar). n ceea ce prive te rspndirea omului n
zonele temperate, aceasta a fost posibil dup apariia focului.
Focul reprezint o achiziie cultural i biologic n acelai timp. Prepararea crnii a nsemnat o
reducie a aparatului masticator, ceea ce a nlesnit nlarea feei i a calotei craniene (deci o
cretere a volumului cranian), dar i o modificare a obiceiurilor alimentare. Influen a la nivelul
comportamentelor este mai dificil de sesizat; ea poate fi doar intuit. Nu este chiar imposibil de
susinut faptul c tipul de interaciune dintre membrii grupului s-a schimbat. n primul rnd, se
accentueaz diferena fa de restul primatelor - spre deosebire de acestea, care i schimb locul
de tabr n fiecare sear, taberele i aezrile umane, chiar i n cazul grupelor umane cu un grad
ridicat de mobilitate, au o persisten mai lung n timp. Apoi, durata de activitate n fiecare zi este
mult crescut, la fel ca i capacitatea omului de a ocupa noi spa ii geografice i de a utiliza, pentru
prima dat, peterile. Dar schimbarea cea mai important o reprezint modificarea
comportamentului n interiorul grupului ; n majoritatea aezrilor exist o singur vatr, ceea ce ne
trimite cu gndul la faptul c rezultatul vntorii i sau al culesului era consumat n comun sau, cel
puin, public. Foarte probabil aceasta a crescut importana mecanismelor de ntr-ajutorare dintre
membrii grupului (vezi cap. referitoare la economie). n sfrit, amenajarea spa iului interior. De la
acest nivel, n aezrile umane par s existe dou spaii, unul privat (dedicat somnului) i unul
public (dedicat activitilor cotidiene).

Focul reprezint o achiziie cultural i biologic n acelai timp. Prepararea crnii a nsemnat o
reducie a aparatului masticator, ceea ce a nlesnit nlarea feei i a calotei craniene (deci o
cretere a volumului cranian), dar i o modificare a obiceiurilor alimentare. Influen a la nivelul
comportamentelor este mai dificil de sesizat; ea poate fi doar intuit. Nu este chiar imposibil de
susinut faptul c tipul de interaciune dintre membrii grupului s-a schimbat. n primul rnd, se
accentueaz diferena fa de restul primatelor - spre deosebire de acestea, care i schimb locul
de tabr n fiecare sear, taberele i aezrile umane, chiar i n cazul grupelor umane cu un grad
ridicat de mobilitate, au o persisten mai lung n timp. Apoi, durata de activitate n fiecare zi este
mult crescut, la fel ca i capacitatea omului de a ocupa noi spa ii geografice i de a utiliza, pentru
prima dat, peterile. Dar schimbarea cea mai important o reprezint modificarea
comportamentului n interiorul grupului ; n majoritatea aezrilor exist o singur vatr, ceea ce ne
trimite cu gndul la faptul c rezultatul vntorii i sau al culesului era consumat n comun sau, cel
puin, public. Foarte probabil aceasta a crescut importana mecanismelor de ntr-ajutorare dintre
membrii grupului (vezi cap. referitoare la economie). n sfrit, amenajarea spa iului interior. De la
acest nivel, n aezrile umane par s existe dou spaii, unul privat (dedicat somnului) i unul
public (dedicat activitilor cotidiene).

Trasaturi
O achiziie care a strnit discuii ndelungate este cea legat de posibila apari ie a comportamentelor
simbolice (practic, a fenomenelor legate de lumea abstract). Dei capacitatea de gndire abstract
este, n general, legat de Homo sapiens (prin apariia artei i a nmormntrilor), credem c este
cazul s coborm nivelul cronologic la care are loc aceast mbogire a bagajului cultural uman.
Cteva sunt argumentele n favoarea acestei aseriuni. n primul rnd, faptul c prelucrarea uneltelor
este, deja, foarte elaborat ; apariia uneltelor bifaciale lucrate pe cea mai mare parte a suprafe ei
rocii (nucleului) din care au fost prelucrate i care atest schimbarea unghiului de lovire de mai
multe ori pentru a se conforma ct mai mult unei forme eficiente indic, n opinia noastr, capacitate
de abstractizare (n sensul c H. erectus este capabil s stabileasc un lan operator complex, care
s-l duc de la materia PRIM la o form prestabilit). Cel de-al doilea argument este ceva mai
solid. De la acest nivel (Ngandong n Indonezia i Chou-Kou-Tien n China, dar i Cauna del Arago
n Frana) avem atestat consumul de carne uman. Este de discutat dac avem de-a face cu un
canibalism alimentar sau cu unul ritualic ; dac la Chou-Kou-Tien ne este foarte greu s ajungem la
o concluzie (fragmentele de oase calcinate de om au fost aruncate n acelai loc cu cele de animale
vnate), la Ngandong n Indonezia situaia este mai limpede. Acolo, au fost identificate craniile a 11
indivizi care au suferit o moarte violent. O parte din aceste cranii au faa smuls, iar o alt parte au
orificiul occipital (foramen magnum) deformat (lrgit). Aceasta presupune c, probabil, consumul de
materie cerebral era un consum ritualic - un astfel de stigmat putea fi realizat doar n urma unei
operaii complicate (desprinderea craniului de pe trunchi, eliminarea primei vertebre i a tendoanelor
extrem de rezistente de la baza craniului, lrgirea orificiului occipital cu un b ) efectuat doar cu

ajutorul uneltelor de piatr i n momentul decesului victimei (calitile plastice ale oaselor umane se
pierd relativ repede dup deces). Oricum, comportamentul acesta implic i existen a unui univers
de idei abstracte, legate de transferul de abiliti de la victim la cel ce consum carnea acestuia cu astfel de fenomene ne ntlnim pn n epoc istoric. Un ultim element legat de via a spiritual
a H. erectus o reprezint posibila utilizare a coloranilor (anume ocrul)

Homo sapiens fossilis-Omul de Neanderthal


Aparitia speciei umane n varianta sa moderna are o datare nesigura; momentul aparitiei sale a fost
plasat, n general, ntre 240.000 si 100.000 ani, dar au fost propuse date mergnd pna la 450.000
.Hr. Oricum, acesta rezista pna catre 35.000-25.000 .Hr.
Cteva sunt problemele majore care nsotesc aparitia speciei moderne. n primul rnd, problemele
climatice; perioada aceasta este marcata de fluctuatii climatice destul de puternice, n primul rnd de
glaciatiunea Wrm (una din cele mai dure faze glaciare) - climatul glaciar pare sa fi influentat o serie
de atribute biologice (n special masivitatea trunchiului, existenta unui torus supraorbital foarte
marcat), dar si sansele de supravietuire ale speciei. n al doilea rnd, raportul dintre H. s. fossilis si
H. erectus. Daca filiatia dintre cele doua specii pare sa fie sigura, trebuie lamurita diversitatea
tipurilor antropologice, att la nivelul H. erectus, ct mai ales la nivelul H.s. fossilis. Aceasta cu att
mai mult cu ct specia care evolueaza din H. erectus nu este H. s. fossilis, ci un tip generic de H.
sapiens. Varianta clasica de H. s. fossilis, anume cea europeana (neandrethalienii) reprezinta o
adaptare speciala la un climat periglaciar. Altfel spus, din H. erectus evolueaza o specie noua, H.
sapiens, care tinde sa se specializeze anatomic si n functie de conditiile climatice, un fenomen
prezent si la nivelul populatiilor actuale. Locul de aparitie a noului tip de umanitate pare sa fie tot
Africa de Est, de unde noile grupe se extind spre Orientul Apropiat, Asia si Europa, iar mai apoi,
cndva ntre 60.000 si 20.000 .Hr., patrund ntre cele doua Americi, simultan cu ocuparea Australiei.
Pacificul va fi colonizat mult mai trziu, n mileniile I si II ale erei noastre. Mecanismul propriu-zis de
aparitie a noului tip uman este nca dezbatut, dar ipoteza care pare sa ofere o solutie este cea
intitulata "prima Eva". Conform acestei ipoteze, noul tip de umanitate a aparut ca un grup restrns
de femei nrudite si care au transmis - numai pe linie feminina - noile trasaturi genetice. Aceasta ar
explica si lunga supravietuire a lui H. erectus si lunga perioada de contemporaneitate dintre cele
doua tipuri umane.
La nivelul evolutiilor culturale, apar cteva elemente semnificative. n primul rnd, aparitia diversitatii
culturale - la nivelul uneltelor, apar cele 5 tipuri de traditii industriale musteriene (clasic, de tip
Ferrassie, de tip Quina, de tip Levallois, cu denticulate), care delimiteaza o serie de "provincii"
culturale. Elementul important l reprezinta complexitatea debitajului de tip levallois, care presupune

o fparte mare doza de gndire abstracta si de planificare. n plus, exista dovezi din ce n ce mai
clare pentru utilizarea ocrului (colorant mineral) si primele elemente de arta. Cresterea variantei
culturale reprezinta si trecerea la adaptarea pe baze culturale la mediu si la resurse. Continua
evolutia specializarii habitatului (distinctia dintre asezari principale si halte de vnatoare este mult
mai clara, apar mai multe vetre n asezari, pesterilencep sa fie utilizate cu regularitate). Acum apar
si dovezi clare de cult al mortilor (la Teshik-Tash, Monte-Circeo - cu occipital largit, La Ferrasssie);
continua sa apara dovezi de canibalism (Monte-Circeo, Hortus, Krapina).
Principalele tipuri neanderthaliene sunt:
a) Engis, Neanderthal, Trou de la Naulette (oasele lungi foarte groase, dar moderne, craniu jos si
arcade pronuntate), Spy;
b) Gibraltar, Spy, Monte Circeo;
g) Saccopastore (interglaciarul Riss-Wrm = 120.000 - 80.000): aprox. 1200 cm 3, varianta arhaica
(talie mai mica);
) Cariguela (doar fragmente parietale si frontale), Krapina, La Chapelle-aux-Saints (aprox. 1625
cm3);
) Qafzeh (aprox. 1550 cm3), Amud I (1740 cm3, o talie de 1,77 m, craniu lung si relativ nalt, arcade
pronuntate, fata si orbite mari, torus occipital), El Tabun & Skhul (1500 cm3, arcade mai putin
marcate, barbie redusa), Mugharet el Zultyeh (aprox 1400 cm3, bolta craniana mai nalta, frunte mai
putin fuginda). Aceste exemplare reprezinta grupul cel mai timpuriu de H. s. fossilis, adaptat nsa
unui mediu cald (alungirea membrelor pentru a nlesni schimbul termic); volumul cranian este, cel
putin n unele cazuri, mai mare dect media actuala a volumului cranian. Aceasta pare sa ateste
faptul ca adaptarea bilogica ramne, nca, importanta.

Homo sapiens sapiens


Umanitatea moderna (nu cea contemporana) este, macar n parte, contemporana cu H.s. fossilis.
Ipoteza unei succesiuni cronologice ntre cele doua specii s-a nascut din situatia speciala
europeana. ntr-adevar, H. s. sapiens patrunde n Europa cndva n jurul datei de 40.000 .Hr. Dar
originile sale se plaseaza n grupul din Orientul Apropiat (Qafzeh, Tabun, Skhul etc.), aflat mai
aproape de H. s. sapiens dect de neanderthalienii europeni. Evolutia n timp a oamenilor moderni
este cea care duce la aparitia raselor moderne - un fenomen relativ recent, poate chiar de la sfrsitul
paleoliticului si reprezentnd ultima forma de adaptare biologica a fiintei umane la mediu. Adevarat,

rasele actuale sunt deosebite anatomic, uneori foarte evidentCeea ce trebuie subliniat cu tarie este
faptul ca doar amanuntele biologice cu rol adaptativ sunt cele care dau un aspect diferit raselor (de
ex., tendinta corpurilor umane de compactare n zonele reci pentru a limita piederea de caldura,
respectiv alungirea membrelor pentru un efect invers, accentuarea tesuturilor adipoase pentru
mentinerea umiditatii, aparitia pliului ocular pentru protejarea globului ocular etc.). Potentialul
intelectual este identic, iar apartenenta raselor la o singura specie este demonstrata de posibilitatea
metisajului. La nivel anatomic nregistram evolutii n parte paralele ale diferitelor tipuri; n general, au
talie mare (Cro-Magnon = 1,80 m, Grimaldi = 1,80 - 1,95 m) sau mica (Combe-Capelle = 1,63 m,
Chancelade = 1,60 m), dar n ambele cazuri capacitatea craniana este mare (Cro-Magnon = 1600
cm3, Chancelade = 1710 cm3).
Succesiunea tipurilor pare sa fie Combe-Capelle (perigordian inferior) -> Cro-Magnon (aurignacian)
-> Chancelade (magdalenian). Alte exemple relevante sunt Paviland, Solutr, Laugerie-Basse,
Grimaldi, Predmosti, Obercassel. Dar practic fiecare regiune a lumii a dat la iveala resturi ale lui H.
s. sapiens.
Principalele achizitii culturale (si aici ne referim la paleolitic) pot fi ordonate pe mai multe paliere. La
nivel tehnologic, asistam la diversificarea traditiilor tehnologice si a tipologiilor; de la nivelul
paleoliticului superior, evolutia uneltelor ncepe sa fie n buna masura regionalizata. Alaturi de utilajul
litic, capata o pondere deosebita utilajul din os si corn sau fildes; din aceste materiale (foarte
probabil utilizate si nainte, dar n proportie mai mica) se produc unelte mai eficiente (de tipul
harpoanelor, al vrfurilor de sulita). Dar poate ceea ce este mai important este faptul ca apare prima
unealta care multiplica forta umana - propulsorul. Acesta practic mareste distanta loviturii eficace de
sulita, ceea ce se traduce ntr-o vnatoare mai eficienta. La nivel cultural, principala achizitie este
arta (vezi infra). Complexitatea aceasteia reprezinta separarea clara a omului modern de toti
predecesorii sai.

Factorii care influenteaza antropogeneza


Factori care influenteaza antropogeneza; criteriile antropogenice
Factorii care par sa fi jucat un rol n procesul de antropogeneza pot fi rezumati astfel:

mediul nconjurator: att varietatea acestuia, ct si sursele de alimentatie, concurenta


cu alte specii pentru habitat au avut un rol nu in supravietuirea speciei, ct n precizarea
unor amanunte anatomice;

comportamentul general al primatelor: studiile efectuate de De Vore au demonstrat rolul


adaptativ al comportamentului social (protectia femelelor si a puilor, identificarea
surselor de hrana etc.);

gradul de izolore/contact ntre populatii: precizarea speciei (definita ca un grup de


organisme separat de alte grupe similare prin bagajul genetic si imposibilitatea de metisaj)
se realizeaza prin absenta/prezenta fluxului genetic dintre populatii (cu influenta directa
asupra transmiterii variatiilor intraspecifice si a mutatiilor).

Criteriile care atesta evolutia spre umanitate demonstreaza complexitatea problematicii. nca din
secolul al XIX-lea, criteriile care indica umanitatea erau stabilite macar n linii generale:
"Conditiile pentru mersul erect, asa cum sunt ele manifestate n
scheletul uman, sunt cele care
urmeaza: 1. Craniul trebuie sa fie
ntr-o pozitie echilibrata, sau aproape, pe atlas; 2. Curburile
si
orientarea generala a coloanei vertebrale trebuie sa fie astfel nct
centrul de greutate al
trunchiului sa fie peste planul pelvis-ului si trecnd prin capetele oaselor coapsei; 3. exremitatile
inferioare pe care este plasat pelvisul sa aiba axele coapselor si ale piciorului n unul si acelasi plan
vertical; 4. Labele picioarelor trebuie sa fie
orientate n unghiuri drepte pe axa picioarelor, cu talpa
sprijinita
de sol"
(T. S. Savage & J. Wyman, 1847; apud J. C. Burnham 1971)
Evident, schimbarile anatomice indica modificari comportamentale si la nivelul psihismului;
problema este identificarea schimbarilor care au o relatie directa cu psihismul si, mai mult, daca
relatia este unilaterala sau nu.
La nivel anatomic, schimbarile care indica evolutia spre umanitate sunt: pozitia n mers
("knuckle-walking", bipedie si pozitie erecta), modificarea membrelor (pierderea opozabilitatii
degetului mare, evolutia comisurii talpii piciorului, alungirea membrelor) si a coloanei, largirea
bazinului si adncirea acestuia (modifica durata de sarcina si mecanica nasterilor), modificarea
cutiei craniene.
La nivel cerebral, schimbarile pot fi identificate pe baza modificarilor cutiei craniene. Aceasta
indica cresterea ariilor anterioare (lobii frontali) dupa evolutia occipitalului/precizarea ariilor
corticale (specializare), dezvoltarea creierului prin aparitia circumvolutiunilor.
La nivel comportamental, schimbarile par mai dramatice. Ele vizeaza comportamentul legat de
obtinerea hranei (vnatoarea diurna si cooperativa, prezenta uneltelor, repartitia sarcinilor pe
sexe), comportamentul de grup (raportul dintre adulti, raportul dintre adulti si copii, tipul de
comunicare), abilitatile de comunicare (limbajul/aparitia elementelor de gndire abstracta).

Conceptia sacra (inclusiv cea biblica) asupra aparitiei


omului
Pentru perioade lungi ale istoriei, conceptia biblica asupra istoriei a avut rangul de teorie
stiintifica, fiind n unele cazuri dezvoltata asemeni unei teorii si argumentatii de ordin pragmatic
(vezi cazul Newton); utilizarea concluziilor ca argument de autoritate este elementul care a creat

problemele legate de aceasta ipoteza. Conceptia sacra asupra aparitiei omului (antropogonia)
este n majoritatea cazurilor legata de aparitia universului (cosmogonia); omul este parte a
universului si ca atare are o geneza asemanatoare acestuia. Interventia divina este explicata n
mai multe feluri: singuratatea divinitatii, dorinta acestuia de a avea supusi care sa preia partile
dure ale existentei, instinctd ludic. Actul propriu-zis al genezei variaza destul de mult, dar si aici
se pot stabili cteva pattern-uri: (a) interventia asupra unui element al lumii materiale deja
create (cel mai frecvent); (b) actiune asupra propriului corp (n sens mistic); (c) sacrificiu.
Semnificativa ni se pare distinctia care se poate face ntre mitiurile antropogonice ale
societatilor complexe si clasice (frecvent cu ierarhizarea divinitatilor si existenta unui lant de
comanda n cadrul actiunii divine) si miturile societatilor traditionale (unicitatea divinitatii si, mai
important, existenta unei participari umane - prin straimosii sau generatiile arhetipale). n ultimul
caz, frecvente sunt trecerile dintr-un univers n altul (Polinezia, Austrolia, Africa sud-sahariana,
sud-vestul american), incestul sau paricidul si fratricidul fondator.

Mitul "vrstei de aur"


Diferit de problematica genezei umane, mitul "vrstei de aur" trimite nu att la actiunea
creatoare, ct la starea primordiala a fiintei umane. Cu o ascendenta importanta - "vrsta de aur"
ca o caracteristica a illo tempore - acest mecanism explicativ apare pe arii destul de largi
(Gradina Edenului, poemul lui Hesiod "Munci si zile", Lucretius"De rerum naturae") si este
preluat, sub o forma rafinata, de gndirea iluminista. Problematica ridicata de ideea
contractului social utilizeaza ideea timpului paradisiac pentru a scoate n evidenta tarele
societatii moderne. Evident, acest timp idilic este materializat prin "bunul salbatic" - personaj
abstract, dar cu o cariera impresionanta pna n secolul XX. Acesta, neinfluentat de proprietate si
de ierarhiile rezultate n urma contractului social initial, este imaginea ideala a fiintei umane.
Aceasta ipoteza a influentat si pe primi didacticieni (D'Holbach, Voltaire, Jean-Jaques Rousseau
etc.).
"Vrsta de aur" se caracterizeaza prin starea paradisiaca a indivizilor. De fapt, este o lume
a rebours; lumea vrstei de aur este ceea ce nu este lumea moderna si, asemeni utopiilor create n
Europa ncepnd cu sec. XVI, este un instrument de critica sociala mai mult dect o concluzie
stiintifica. Ceea ce ne intereseaza pe noi este faptul ca acest construct abstract si european a gasit
ecouri n dezbaterea asupra preistoriei si asupra societatilor traditionale contemporane. n plus,
recursul la origini a avut importanta sa n geneza natiunilor moderne.

Teoria catastrofica: elaborata de Jean-Baptiste Lamarck, unul din fondatorii


paleontologiei ca stiinta; el presupune existenta mai multor catastrofe (32 la numar), fiecare
nsotita de o noua geneza (evident, divina), cu acumulare progresiva de caracteristici transmise
ereditar (1809 - "Filosofia zoologica"). Sursa acestei teorii o constituie observatiile facute de
Lamarck cu privire la evolutia fosilelor n succesiunea straturilor geologice; el a observat ca
straturile inferioare au fosile directoare mai primitive (n sensul de mai departate de speciile
contemporane) dect cele din straturile geoloqice mai recente. Evident, Lamarck ncerca sa puna
de acord creationismul cu noile date aparute odata cu nasterea geologiei ca stiinta. Teoria este
rafinata si mbogatita de Georges Cuvier (1812 - "Cercetari asupra osemintelor fosile").

Teoria evolutionista( darwinism): aparuta dupa mijlocul secolului al XIX-lea,


ramne cea mai importanta si disputata teorie cu privire la evolutia si originea omului (doua
fatete ale aceleiasi probleme). La baza teoriei se afla datele acumulate de tnarul Charles Darwin
n timpul calatoriei efectuate n jurul lumii cu nava "Beagle" n anii 1833-1835. Scopul calatoriei
era acela de a aduna date care sa confirme creatia divina. Mult mai trziu si la insistentele
prietenilor sai, va publica lucrarea sa fundamentala, "Originea speciilor prin selectie naturala sau
pastrarea raselor favorizate n lupta pentru existenta" (1859). Rezultatul a fost, nsa, altul.
Confruntat cu varietatea deosebita a speciilor de animale (n special cazul sturzilor din
Galapagos), Ch. Darwin a fost obligat sa accepte ideea ca teoriile creationiste nu reusesc sa
explice varietatea speciilor.
Rezumnd, teoria lui Darwin propune urmatoarea interpretare: speciile evolueaza nu att datorita
mutatiilor, care sunt rezultatul hazardului, ci datorita adaptarii la mediu. Altfel spus, presiunea
mediului duce la selectie naturala; speciile care nu pot sa se adapteze la noile conditii pot
dispare, lasnd loc celor care au, n parte datorita mutatiilor acest potential adaptativ. Evident, ca
multe alte teorii, conceptia darwinista are unele merite certe: punerea n discutie a unui factor
semnificativ (mediul), stabilirea unui raport ntre mediu si speciile zoologice. Important de
retinut este faptul ca, cel putin initial, aceasta teorie nu se aplica fiintelor
umane. Darwin niciodata nu aincercat sa explice aparitia omului n termenii propriei sale teorii.
ntr-o scrisoare adresata unui prieten si redactata dupa publicarea lucrarii sale (care nu a strnit
imediat pasiuni academice), el remarca faptul ca ar fi interesant de aplicat teoria selectiei
naturale si problemei aparitiei omului (o va face, dar mult mai trziu). Contemporanii sunt cei
care au adus n centrul dezbaterilor teoria sa.

Teorii genetice sec XX-XXI

Neodarwinismul (Weismann; Dobzhonski, Mayr, Simpson) subliniaza rolul


mutatiilor si evita sa implice presiunile ecologice; punctul central l constituie
preadaptarea genetica (existenta latenta a unor schimbari) si polimorfismul genetic
(mentinerea unor mutatii defavorabile); concluzia la care ajung acestia este ca
scopul selectiei naturale este transmiterea unui set de posibiltati. Au fost aduse o
serie de retuse si acestei noi orientari (Vandel, Ruffie, Zucker-kandl), subliniinduse faptul ca evolutia ca specialzare reprezinta cresterea cantitatii informationale.
Neolamarckismul ncearca sa demonstreze ca mutatia genetica se datoreaza
stimulilor ecologici, genele noi reprezentnd raspunsul adaptativ. Neutralismul
(Kimura) - hazardul este mai puternic dect presiunea ecologica.
"Arca lui Noe": teoria elaborata de W.W. Howell propune un mecanism diferit si
are ca obiectiv doar decelarea mecanismelor care au dus la aparitia umanitatii
moderne (unul din punctele majore de disputa). Conform acestei teorii, care se
bazeaza si pe particularitatile transmiterii informatei genetice n raport cu sexul,
variantele moderne de umanitate ar fi aparut de la un stramos comun de sex
feminin pe la 200.000 BP, cu variabilitate genetica redusa (la nivelul ADN-ului) si
cu raspndire relativ rapida (prin grupul de femei descendente si nrudite).
"Gradina Edenului": teoria reprezinta o dezvoltare a teoriei "arcei lui Noe"; ea
presupune existenta a doua ramuri moderne, separate si fara contacte ntre ele; una
dintre acestea, prezinta n timpul deplasarii sale, o "gtuitura" (bottleneck),
nlocuind-o pe cealalta fara a avea schimb/flux genetic (speciatia) pe la 200.000
BP.
Policentrismul: toate teoriile anterioare pornesc de la premisa ca specia umana a
aparut ntr-un singur loc (Africa); Weidenreich respinge aceasta ipoteza initiala
(1949) si propune existenta a cel putin doua centre de geneza, anume Africa si
China sau Strmtoarea Sunda. Argumentele sale sunt continuitatea regionala n
Africa si China(n ultima regiune, par sa existe legaturi ntre Homo erectus si
Homo sapiens recens, demonstrate de dentitia Sinanthropului); transferul genetic
intre cele doua grupuri ar demonstra faptul ca cele doua grupe apartin aceleiasi
specii.

Economia productiv reprezint un punct central in analiza lumii


preistorice. Nu numai faptul c societatea uman de astzi este majoritar tributar

modelelor de existen subordinate producerii hranei i celor necesare traiului, sau


c peste 90 %
din comunitile umane sunt productoare de hran, bunuri i servicii au
transformat tranziia de la vantoare i cules la agricultur intr-o tem de continu
dezbatere. La fel de important este faptul c acest proces de tranziie are o
complexitate deosebit, are puternice conotaii ideologice i ridic problema
modelului pe baza cruia comunitile umane ii schimb radical modul de via i
structura.

Examen
Antropologie cultural - Frecvent apare i termenul de antropologie
cultural, menit s acopere analizele care combin aspecte din toate aceste
subdomenii. Dar poate mai semnificativ este faptul c acest termen trimite mai
degrab la antropologie ca metod de analiz a societilor trecute i prezente.
Raionamentul care pare s se afle n spatele unui comparatism care de multe ori a
fost acuzat c ar fi sans rivages este acela c n orice parte a globului societile
umane au trebuit s rspund la cteva ntrebri, mereu aceleai: cum ne hrnim,
cum locuim, cum interacionm n interiorul grupului i/sau cu cei din afar, cum
ne explicm lumea. Analiza elementelor profunde, structurale ale grupurilor umane
relev similariti uneori surprinztoare la distane foarte mari. Cstoria, de
exemplu, este un fenomen general; la fel, nenumratele feluri de a socoti
descendena pot fi regrupate n cteva categorii mari. Situaia este valabil i n
cazul obinerii hranei, a formelor religioase sau a felului n care sunt construite
casele. Similariti, dar nu identiti. Nu vom regsi exact aceleai unelte sau
aceleai locuine ceea ce se aseamn sunt principiile, limitele stabilite de medii
naturale similare (ca atare, sau ca numr i/sau cantitate de resurse, ca relief etc.) i
modul n care oamenii rspund ntrebrilor formulate mai sus. Totul se rezum,
deci, la identificarea elementelor comune i a factorilor care asigur diversitatea
cultural a civilizaiei umane. Parafraznd o definiie clasic a antropologiei,
aceasta reprezint studiul diversitii culturale.

Familia
Primele definitii erau simple si nenuantate: "Familia este un grup caracterizat prin
rezidenta comuna, cooperare economica si reproducere. Aceasta include adulti de
ambele sexe, dintre care cel putin doi mentin o relatie sexuala acceptata social, si
unul sau mai multi copii, proprii sau adoptati, ai adultilor care se afla n relatie
sexuala" (G. P. Murdock, 1949:1; apud John Terrell n Barfield 1997). Dar, datorita
diversitatii formelor ntlnite de catre antropologi n teren, definitia de mai sus limitativa si rigida - a fost mai degraba abandonata n favoarea unor definitii mai
nuantate sau mai abstracte. Pentru Hoebel, familia este "un grup constituit din soti
casatoriti si urmasii acestora. Ea defineste un set de statute, roluri asociate si
asteptari care guverneaza relatiile [membrilor] grupului nuclear ca soti, parinti,
urmasi si frati. Ea defineste statutele si rolurile lor n relatie cu grupe mai largi de
rude si cu lumea mai ampla a non-rudelor" (E. A. Hoebel, 1966: 356). ntr-adevar,
o definitie mai larga si mai abstracta data familiei este n masura safie mai
aplicabila diversitatii formelor ntlnite.
Functiile familiei sunt, n unele opinii, urmatoarele: sexuale, reproductive,
economice, educationale. Altfel spus, familia are ca scop normalizarea relatiilor
sexuale prin stabilirea "monopolului" sexual reciproc al partenerilor; asigurarea
cresterii copiiilor si a enculturatiei; cresterea sanselor de supravietuire prin
cumularea resurselor (obiecte, drepturi uzufructuare, acces la resurse etc.);
transferul de cunostinte de la o generatie la alta pentru a asigura persistenta n timp
a grupului si a culturii proprii (deci, a identitatii acestuia). Dar, la o analiza mai
atenta, situatiile concrete nu par sa sustina ntrutotul aceste consideratii.
Diversitatea situatiilor pare sa eludeze orice ncercare de sistematizare. Astfel, rolul
de regulator sexual al familiei este negat de cteva institutii si comportamente
validate social. Un prim exemplu este cel al ghotul-ului (Cohen & Eames); un al
doilea este legat de faptul ca exista dovezi clare cu privire la "casatorii de proba"
(care apar si la popoarele germanice). Dar trei sunt exemplele pe care le
consideram a fi clasice. nti o observatie facuta de B. Malinowski cu privire la
distinctia pe care o fac trobriandezii ntre incestul real si cel fictiv (primul practic
nentlnit, cel de-al doilea foarte raspndit). Ceea ce pare sa INDICE aceasta
situatie este ca aceste grupuri stiu sa faca distinctia dintre rudenia reala si
clasificatorie. Apoi, inexistenta la unele grupuri australiene, a relatiei dintre actul
sexual si conceptia copilului; acesta din urma pare sa fie mai degraba rezultatul
unui act de vopinta al spiritelor ce populeaza teritoriul aflat n posesia grupului. n

sfrsit, existenta n Africa de Vest, a casatoriei dintre doua femei, dintre care una si
asuma statutul masculin (plateste zestrea si emite pretentii asupra urmasilor femeii
cu care este "casatorita"). Acest exemplu indica si altceva, anume distinctia
marcata pe care o fac aceste grupe umane ntre sex si gen (cazul berdache-ului este
la fel de semnificativ).
A doua trasatura este la fel de discutabila. De multe ori, enculturatia este realizata
de rudele pe linia care da descendenta (unchiul matern, de pilda) sau de familia
adoptiva. Mai mult, exista societati n care clasele de vrsta sunt izolate (satele
generationale si, iarasi, ghotul) si deprind principalele elemente de insertie
culturala cu ajutorul unui membru adult al grupului care nu este ruda cu ei. Uneori,
enculturatia ia forme extreme (vezi andamanii). Cu toate acestea, enculturatia este
un element care este prezent la cel mai mare numar de cazuri nregistrate.
Functia economica, nsa, este mult mai discutabila. n ciuda celor afirmate de
adeptii unei abordari marxiste sau neo-marxiste, aceasta trasatura nu este att de
prezenta pe ct se pare. Exista, de pilda, cazul sotilor vizitatori si, chiar mai
evident, cazul mostenirii trobriandeze (pe linia unchiului matern). Adevarat,
criteriile economice sunt prezente - fie sub forma aliantei ntre doua grupuri
similare pe care o presupune casatoria (cu accesul reciproc si precis determinat la
resursele celuilalt), fie sub forma descendentei (dreptul familiei mamei - n
grupurile cu descendenta matriliniara - la copiii rezultati si/sau eludarea acesteia
prin plata "pretului sotiei"), sau, n sfrsit, sub forma tipului nsusi de familie
(nucleara sau extinsa) si al modului de acces la statutul de casatorit/a. Dar
exemplele de mai sus atesta ca dimensiunea economica trebuie luata cu multa
rezerva n calcul.
Ultimul criteriu, cel al educatiei, este, credem noi, poate cel mai nesigur, caci
transferul de cunostinte pe care l realizeaza familia este foarte limitat. Statutuele
sunt extrem de diferite si transferul cunostintelor legate de informatia culturala
centrala pentru grup este de resortul ntregii comunitati, de unde si implicarea
acesteia n riturile de trecere. Ca situatia este aceasta este demonstrat de existenta,
la arunta australieni, a miturilor false.
Problema rezida, credem noi, n ncercarea de a gasi una si aceiasi explicatie pentru
toate tipurile de familie. Dar o distinctie fundamentala trebuie facuta ntre familia
nucleara (fie doua generatii, fie doua generatii cu afinalii respectivi) si cea extinsa,
ntre rudenia reala si cea fictiva.

Descendena
Societile europene actuale reprezint mai degrab o excepie decat regula prin
accentul pus pe familia nuclear. In cazul societilor tradiionale, organizarea
social este mult mai frecvent bazat pe grupuri familiale extinse. Extinderea
familiei se poate face prin extinderea legturii maritale (rezultand in familii
poligame) i/sau prin extinderea liniei de descenden. Astfel, unitatea social de
baz nu este familia nuclear, ci
grupul de descenden.
Exist mai multe tipuri de descenden:
descenden bilateral: este recunoscut descendena prin ambii prini; intalnit
in sistemul european
descenden uniliniar: descendena numai prin unul dintre prini; exist dou
variante, descendena patriliniar
(pe linie patern) i descendena matriliniar (pe linie matern); cea mai frecvent
form de descenden in societile tradiionale
descenden ambiliniar: descendena prin oricare din cele dou linii (dar nu din
ambele in acelai timp, ca in cazul descendenei bilaterale)
dubla descenden: descendena prin ambii prini, dar pentru scopuri diferite;
cu alte cuvinte, descendenii motenesc lucruri diferite de la fiecare dintre prini
(de exemplu, statutul social se motenete de la tat, iar proprietatea de la mam)
Grupul de rude (kindred) include toate persoanele intre care exist o legtur, fie
de sange (relaie consanguin), fie prin cstorie. Aceast form exist numai in
societile cu descenden bilateral.
Ramage include toate persoanele cu care cineva este inrudit fie pe linie matern,
fie pe linie patern intr-o societate cu descenden ambiliniar.
Linia de descenden (lineage) include toate persoanele cu care cineva este inrudit
pe linie matern, in cazul societilor matriliniare, sau pe linie patern, in cazul
societilor patriliniare. O linie de descenden este un grup extins de rude

uniliniare care descind dintr-un strmo comun cunoscut, nu mai mult de 5-6
generaii n urm.
Clanul este un grup format din dou sau mai multe linii de descenden ce
recunosc o legtur ntre ele. n acest caz, ns, strmoul comun este att de
ndeprtat nct este nlocuit de o figur mitologic.
Funciile grupurilor de descenden uniliniar:
lrgirea bazei grupului prin ajutor reciproc, protecie i
suport
reglarea i controlul cstoriei
reglarea disputelor i fixarea standardelor de comportare
administrarea proprietii comune
reglarea activitilor religioase
RECIPROCITATEA, n viziunea lui Marcel Mauss i Sahlins, presupune schimbul

de bunuri i servicii ntre indivizii din aceeai comunitate, schimb normat de


rudenie , avnd n vedere c intensitatea i ritmicitata sunt n funcie de gradul de
rudenie i de teama de a nu fi exclus. Regulile reciprocitii sunt:
- obligativitatea de a da semn al disponibilitii de a ajuta, dar i msur
de prevedere
(elimin posibilele agresiune i constituie o msur de siguran pentru timpuri
de limitare alimentar).
- obligativitatea de a primi arat disponibilitatea de a ajuta i absena
inteniilor agresive.
- obligativitatea de a da napoi exprim ndeplinirea obligaiilor, dar este
i o posibilitate
de concuren cu ceilali membri; capacitatea de a da mai mult este n msur s
ridice prestigiul celui care arat c posed suficiente resurse pentru a da i
celorlali mai mult dect a primit.
Argumentul moral, invocate n special de Marcel Mauss, este acela c
obiectul tranzacionat conine i o parte din personalitatea celui care face darul
i care ncearc sa ajung napoi la proprietar. Este vorba despre mana, spiritual
care confer bogie, iar in eseu despre dar consemneaz c a oferi un bun

nseamn a oferi ceva din tine; trebuie s napoiem celorlali ceea ce, n realitate,
este o parte din substana i natura lor, cci a accepta un dar nseamn a accepta
ceva din esena lui spiritual i din sufletul lui, iar pstrarea lui ar fi ilicit, chiar
periculoas. Darul nsufleit, individualizat, tinde s revin la ceea ce Hertz numea
locul su de origine sau s produc, pentru clanul i pmntul din care s-a ivit,
un echivalent care s-l nlocuiasc.
M. Sahlins adaug la aceast interpretare i dimensiunea de obligativitate
economic. Altfel spus, n condiiile n care ntr-ajutorarea (mai ales la nivelul
bunurilor de subzisten) este o condiie a supravieuirii, nerespectarea
aranjamentelor poate fi fatal pentru cel ce nu respect regulile jocului. Excluderea
indivizilor din lanurile de reciprocitate poate nsemna dispariia prin nfometare.
Sahlins ajunge i la concluzia c rudenia mparte reciprocitatea n trei mari
segmente:
- reciprocitate generalizat : se desfoar ntre rude de snge, nivel la care
calculele economice sunt umbrite de proximitatea sociologic ajutorul nu este
cuantificat exact i nu se ateapt un retur egal i rapid.
- reciprocitatea echilibrat : se desfoar ntre rude simbolice, de clan sau de
trib, n care partenerii tiu cu precizie ce au primit, ce urmeaz s dea i cnd.
- reciprocitatea negative : este zona negaiei, a indivizilor care sunt strini prin
excelen.
De remarcat este faptul c n interiorul unui grup aceste tipuri se suprapun
i se ntreptrund, uneori de o manier curioas. La australieni, de pild, dei
produsele obinute pe cale tradiional se subordoneaz reciprocitii, cele
obinute din sprijinul material al guvernului australian (zahr, tutun, fin) sunt
mai susceptibile de a fi ascunse (adevrat, dac cineva este suspectat c a ascuns
ceva, ceilali membri ai comunitii caut produsele ascunse dac sunt gsite,
posesorul acestora nu poate s se opun distribuiei).
Dimensiunea contractual este mai marcat la nivelul unei instituii
particulare,
potlatch-ul. Forma clasic este ntlnit la indienii haida. n esen, este vorba de
distribuia, dincolo de limitele normalului economic, de bunuri alimentare i
obiecte sau de distrugerea acestora n public (ceea ce M. Mauss numea consum
agonistic). n cazul potlatchului, apare aa numitul sistem al prestaiilor totale,
proces n cadrul cruia colectivitile se oblig reciproc,
schimb icontracteaz att bunuri i averi mobile i imobile, lucruri necesare
economic, ct i formule de politee, ospee, ritualuri, femei, copii, servicii
militare, dansuri, srbtori, trguri, n care piaa nu constituie dect un moment i

n care circulaia nu este dect unul dintre termenii unui contract mult mai
general.

Casatoria
Cstoria este privit, n mod obinuit, ca cel mai important moment din
viaa unei persoane. Este neleas ca uniune sexual i economic ntre brbat i
femeie, fiind sancionat social. Cstoria este de asemenea un eveniment deosebit
de semnificativ att pentru familia mirelui, ct i a miresei, dar i pentru noua
familie format prin cstorie, aceasta reprezentnd un spor sau un plus pentru
relaiile de rudenie.
Cstoria produce schimbri decisive n relaiile sociale cu ceilali membri ai
comunitii, ntruct nainte de cstorie cei doi acioneaz n relaiile sociale i
culturale ca entiti separate i independente; dup cstorie, cuplul formeaz o
unitate primar n activitatea social i cultural. Astfel, cuplul devine o unitate
indispensabil n cadrul unei comuniti.
La bakirim spre exemplu, cstoriile pot fi hotrte ncepnd de cnd
viitorii soi se afl la o vrst fraged, peitorii (svaty la slavi) fiind cei care poart
negocierile economice: suma i termenul de plat pentru kalym sau preul de
cumprare al fetei, cui i aparine kalym-ul n mod legal. Acordul asupra kalymului
se face cunoscut printr-o mas n comun, urmat de vizite reciproce ntre cele dou
familii, cu schimburi de cadouri oferite de rude, prieteni i vecini. n timpul acestor
vizite, brbaii i femeile stau n camere separate. Odat schimbul de cadouri
terminat, logodnicul este liber s i vad logodnica la ea acas, s triasc n casa
ei dac locuiete n alt sat, singurele condiii fiind: s nu se arate soacrei, s nu
priveasc faa logodnicei; din acest motiv, el vine noaptea. Copilul nscut n
aceast perioad de prag este ncredinat spre ngrijire mamei fetei. Pe scurt,
raporturile dintre cei doi tineri sunt maritale i numai moartea le poate rupe, n
ultimul caz aplicndu-se leviratul.
Riturile de agregare asociate cstoriei trebuie luate nu n sens simbolic, ci
n unul strict material: funia care leag, inelul, brara, coroana care ncojoar au o
aciune real, coercitiv. Foarte interesante din acest punct de vedere sunt riturile
legate de praguri i de ui: acestea sunt trecute fie cu fora, fie cu consimmntul
locuitorilor din lumea n care se intr. Astfel, n Palestina, tnra se aproprie de
casa viitorului su so purtnd un ulcior plin cu ap: cnd trece pragul, aceasta
rstoarn urciorul: este vorba aici de o separare de vechiul mediu i o agregare la

cel nou printr-un fel de botez. n insula Skarpanto, este rupt un b pus de-a
curmeziul uii. Un rit chinezesc interesant presupune trecerea material n etape:
viitorul ginere vine i ia soia din casa viitorului socru, socrul l conduce pe ginere
prin a doua i a treia camer i s traverseze pavilionul cu cri spre a intra n
pavilionul de toalet. La fiecare u, un servitor anun cu voce tare ritul ce trebuie
ndeplinit, iar ginerele se prosterneaz de dou ori.
Redistribuie : sistem de schimb de bunuri i servicii ntre persoane care au
poziie social inegal; ca regul, redistribuia implic activitatea unui big-man,
care concentrez resursele de care dispune la nivelul reciprocitii generalizate i le
canalizeaz la nivelul reciprocitii echilibrate; returul bunurilor i serviciilor se
face nu direct ctre big-man, cu ctre rudele care au susinut aciunea iniial a
acestuia. Un exemplu clasic l constituie expediiile comerciale din Pacific
(Sandwich), n cadrul crora eful comunitii distribuie bunuri alimentare
(rudele l ajut, cci calitatea ospului are o influen direct asupra imaginii
acestuia), apoi cere sfatul btrnilor cu privire la utilitatea unei expediii; acordul
odat dat, toat comunitatea contribuie la aceasta (construcia corbiei, provizii,
bunuri pentru schimb, participare la cltorie). La ntoarcere, un nou
osp este dat ntregii comuniti. Comunitatea primete o parte a bunurilor
dobndite ca urmare a iniierii de ctre ef a schimbului, rudele primesc, sub forma
bunurilor i a serviciilor,returul investiiei iniiale, iar eful i vede confirmat
poziia.

Moartea:este considerate ultimul moment major din viata unei personae


Fiind o trecere insotita de o serie de actiuni,ceremonii ce sunt associate decesului
unui individ.
Aceste rituri sunt importaten atat pentru persoana care moate cat si pentru restyl
comunitatii.Efectul se resfrang asupra ambelor parti.
Calatoria omului se incheie tercand dintr-o forma in alta,nevazuta.
Individul dobandeste noi statute si roluri odata cu moartea.Moartea aduce cu sine o
rearanjare a retelei sociale.
Riturile de tercere il ajuta pe decedat sa se integreze in noua sa existent.

Alt aspect il leaga de continuarea vietii in comunitate/Marcheaza noile statute ale


supravetuitorilor.
Varietatea actiunilor si ceremoniilor este extreme de mare.Exista traditii,norme,ce
trebuie aplicate in momentul cand cineva moare acestea fiind diferite de la o
societate la alta.
Ritul Funerar reprezinta tratamentul aplicat corpului rezultat al inceterventiilor ce
au loc dupa deces;forme de pastrare al mortului.
Ritualul funerar reprezinta toata gama de actiunii ce insotesc moartea unei
personae (de la ceremonii specifice:bocitul,drumul spre groapa)
Exista 2 viziunii asupra mortii si asupra celor decedatii:
-cei decedati sunt benefici pentru comunitate si dupa deces ajuta si protejeaza
comunitatea,
-cultul stramosilor-mortii se situeaza intre cei vii si divinitate,acestia servesc ca
intermediary
Sunt modalitati necesare de a contacta persoana decedata.
Stramosii sunt acele personae care au avut un rol important in comunitate in timpul
vietii:
-copii nu pot devein stramosi
-se aleg stramosii care au urmasi
Manipularea oaselor
-consta indifferent de cultul funerar la un anumit timp dupa deces se extrag
anumite oase de regula craniul
O persoana decedata poate devein momentul manipularii.Oamenii capata mai
multa putere cand are loc decesul.
Desi moartea este un fenomen natural frecvent din punct de vedere cultural
moartea nu este vazuta ca fiind una naturala.Exista ca pedeapsa,ca boala fiind un
rezultat al magiei negre.

Un deces tinde sa aduca cu sine mai multe decese.Fie vorba de modificari ce apar
in privinta decedatului ce se afla in lumea dedincolo.O alta variant este cand cel
decedat apare de o moarte violenta.O mare parte dintre ceremonii sunt folosite
pentru a face separarea definitive si de a oferi celui decedat o situatie acceptabila.

Statutul de adult sau maturitatea.


Statutul de adult aduce un set de noi drepturi si obligatii. Statutul de adult
echivaleaza cu emanciparea ( iesirea de sub tutela parintilor ).
Pentru demonstrarea maturitatii se dau anumite probe (perioada traditionala
este de 12-14 ani la fete si 14-16 ani la baieti ) ). Probele fizice puteau consta fien
intr-o proba individuala (vanatoarea), fie in separarea de comunitate intr-un mediu
ostil pana cand acesta obtinea o viziunea sau facea proba ca poate supravietui. Sau
de exemplu in Sparta, tinerii spartani trebuie sa plece din cetate si sa vaneze hiloti.
O alta proba consta in scarficare (crearea de cicatrici ). Modelele pot fi
simple sau complexe (linii sau motive geometrice).Spre exemplu in Congo baietii
capata astfel de cicatrici care marcau doar partea drepta a corpului, pentru ca ei
deveneau ulterior vanatori si aceea era pozitia de atac, iar astfel se protejau de
pericolele din lupta si le asigura calitati sporite, o incarcatura magica. Modelele si
patternurile sunt de animale si incearca sa aminteasca de unul dintre stramosi.
In ceeace priveste tatuarea, la aceasta predomina modele colorate in parti
vizibile. Se concentreaza pe fata, brate si piept. Spre exemplu la triburile Maori
sunt mai ales pe fata, dar sip e trup.
La Kayabi tatuajul este complex si are un rol deosebit, baietii aveau un
element de tatuaj care era specific doar lor : tatuajul pe barbie deoarece acestia
deveneau razboinici si astfel aveau dreptul sa cosume carne de om. Iar invingatorul
copia o parte din tatuajul celui ucis.
Un alt procedeu este si mutilarea, spre exemplu in unele triburi se smulg
dinti sau se slefuiesc pentru a se asemanana cu animalul totem. Cel mai des
intalnita este la nivelul lobului urechii. In ceea ce priveste fetele, in unele triburi
africane, cum ar fi in Suri daca aveau inel in buza sau in Ciad inele pe gat , pozitia
sociala a familiei creste.
Aceste procedee servesc atat pentru a testa rezistenta tinerilor cat si pentru
identificarea sociala a acestora.

S-ar putea să vă placă și