Moara cu noroc

de Ioan Slavici
-nuvela psihologica
Moara cu noroc este o nuvela psihologica publicata in anul 1884, avand ca trasatura
definitorie zbuciumul interior al personajului principal, Ghita. Ca trasaturi definitorii regasite in
aceasta opera se remarca: reprezentarea veridica a realitatii, surprinsa obiectiv ca intr-o oglinda,
interesul pentru aspecte ale societatii burgheze, pentru morvurile unei epoci, pentru influienta
mediului asupra individului, obiectivitatea perspectivei narative, narator omniscient,
omniprezent, omnipotent, detasat de cele relatate, personaje tipice surprinse in situatii concrete
ale existentei, limbajul este utilizat ca mijloc de individualizare a personajuli, tehnica detaliului
semnificativ, stilul impersonal si sobru.
Moara cu noroc este o nuvela, o specie epica in proza, cu o constructie narativa riguroasa
si un fir narativ central. In nuvela este relifat personajul principal, complex si puternic
individualizat.
Nuvela se incadreaza in realismul clasic, accentuandu-se veridicitatea intamplarilor,
verosimilitatea intrigii dar si a personajelor, obiectivitatea perspectivei narative, tehnica
detaliului in descriere si in portretizare. Tot de realism apartine si analiza psihologica, realizata
prin modalitatile de caracterizare a personajelor si de investigare psihologica: monologul interior,
stilul indirect-liber, autocaracterizarea si notarea gesturilor personajului.
Datorita utilizarii stilului indirect liber: trecerea de la persoana I la persoana a II-a,
comferind impresia de autenticitate a textului prin pastrarea sentimentelor, trairilor interioare
redate adeseori prin semnele vorbirii directe; nuvela in momentul aparitiei constituie una dintre
cele mai importante opere de factura psihologica incadrate in realism. Tendinta de obiectivizare a
perspectivei narative cu narator omniscient si focalizare zero se observa in cuvintele batranei,
redate simetric la inceputul si la finalul operei: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e
vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit,Se vede c-au lasat ferestrele deschise.
[...]Dar asa le-a fost data.
Actiunea nuvelei se desfasoara pe parcursul unui an, incadrata de repere temporale cu
valoare religioasa: Sf. Gheorghe si Pastele. Structural, opera este alcatuita din 17 capitole, are o
structura narativa complicata, iar actiunea se desfasoara prin acumulari continue si izbucniri de
tensiune epica, totul in deplina concordanta cu tensiunea interioara a personajelor.
Subiectul nuvelei il constituie momentele prin care trece Ghita, aflat in permanenta
relatie cu personajul antagonist Lica Samadalau. Daca la inceput Ghita se dovedeste a fi haric,
preocupat exclusiv de binele familiei, inspre final el se transforma intr-o fantosa dirijata complet
de Lica. Aparitia acestuia la Moara cu noroc produce un dezechilibru total ce spulbere armonia
familiei. Acesta constituie un model pentru ceilalti porcari: Lica este un barbat de 36 de ani, cu
ochii mici si verzi, inalt, uscativ si supt la fata, cu mostata lunga si cu sprancenele impreunate la
mijloc. Lica era porcar, insa dintre cei care poarta camasa subtire si alba. El are orgoliu de
stapan si inca de la inceput isi impune regulile: Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe
drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu
stie. Cred ca ne-am inteles!.
Comflictul interior se declanseaza in momentul in care Ghita isi da seama ca nu poate sa
se sustraga influientei malefice pe care Lica o exercita asupra lui, aparand astfel zbuciumul
interior creat de aspiratia inspre onestitate si tentatia banului.

Desfasurarea actinii se concentreaza in jurul actiunilor pe care Ghita le interprinde,

dinstantandu-se definitiv de familie. Devine violent, brutal, chiar si in relatia cu cei doi copii.
Pentru ca Lica se dovedeste a fi generos, starea materiala a lui Ghita devine tot mai infloritoare.
Ca o consecinta Ghita isi pierde increderea in sine devenind tot mai atent la imaginea pe care o
au ceilalti despre el. Se cunoaste faptul ca in proza lui Slavici relatia dintre individ si mediul din
care provine constituie: Cel mai important factor pentru mentinerea coerentei interioare a
individului.(Magdalena Popescu)
Dorind sa faca avere cat mai repede, Ghita devine implicit complicele lui Lica,
participand la catva nelegiuiri: jefuirea arendasului, uciderea vaduvei si a copilului. Retinut de
politie, Ghita va fi eliberat doar pe chezasie. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea pentru a-l
demasca pe Lica, insa ii ofera jandarmului dovezi ale vinovatiei lui Lica doar in momentul in
care poate sa isi insuseasca jumatate din sumele de bani. Ghita nu manifesta onestitate nici fata
de Lica, nici fata de Pintea, iar aceasta atitudine ii va aduce in final moartea.
Nuvela aduce in prim-plan ideea banului care domina caracterele umane, indiferent de
forta cu care acestea se impotrivesc. Astfel punctul culminant al nuvelei il prezinta pe Ghita pe
ultima treapta a degradarii morale, din cauza banului. Dispus sa faca orice pentru a se razbuna,
Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica la sarbatorile Pastelui, lasand-o la carciuma, in timp ce
el pleaca sa-l denunte pe acesta. Dezgustata de lasitatea sotului Ana i se daruieste lui Lica
deoarece Lica e un om, pe cand Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti.
In momentul in care se intoarce Ghita constientizeaza ce se intamplase: o ucide pe Ana, iar el la
randul sau este ucis de Raut, la ordinul lui Lica.
Deznodamantul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma
de la Moara cu noroc, iar Lica pentru a nu cadea viu in mainile jandarmului se sinucide izbanduse cu capul de un stejar. Nuvela are un final moralizator deoarece pedepsirea personajelor se
realizaeaza comform faptelor pe care acestia le-au savarsit. Singurele personaje care
supravietuiesc sunt copii si batrana.
In nuvela accentul nu cade pe povestire ci pe complexitatea personajelor, comferita de
acel amestec de bine si rau care se afla la oamenii adevarati.(George Calinescu) Prin faptul
ca Slavici are forta de a observa cu obiectivitate cele mai fine detalii ale vietii rurale, el il va
anticipa pe Rebreanu.
Ghita este un personaj complex, rotund, prin capacitatea de a surprinde cititorul in mod
convingator in orice actiune interprinsa, schimbarile prduse in comportamentul acestuia fiind
definitorii. Personajul involueaza de la tipicitate sub determinare sociala la individualizare, sub
determinare psihologica si morala.
Perspectiva naratorului obiectiv si impersonal care ajuta la crearea caracterului realist al
nuvelei permite atat descrierea verosimila a evolutiei sociale a lui Ghita cat si redarea
zbuciumului sau interior. In cazul lui Lica tehnica utilizata este cea a portretisticii. Astfel ca in
maniera realista naratorul ofera detalii exterioare reprezentative pentru includerea personajului in
categoria pastorilor de porci.
Lica este asadar cel care si-a depasit statutul si a reusit sa se impuna in lumea relatilor
capitaliste. Pentru el nu mai exista nici un zbucim interior ci doar conditionari exterioare. Tocmai
de aceea Ghita se inspaimanta la vederea lui Lica, gandindu-se ca Samadaul ar putea fi imaginea
lui de peste ani.
In concluzie, tema dezumanizarii produsa de obsesia imbogatirii pune exemplar in
evidenta viziunea lui Slavici despre societatea rurala romaneasca de la sfarsitul secolului al XIXlea. De asemenea coreland intr-un stil simplu, clar si concis cele mai adecvate tehnici narative,
autorul nuvelei Moara cu Noroc poate fi considerat un percursor al poeziei cu tematica rurala din
literatura secolului al XIX-lea de la Rebreanu si pana la Marin Preda.