Zgrcenia si vindecarea ei- Pilda

Se povestete c demult, demult tria un morar ce mnca la o mas o turt ct

roata morii i tot nu se mai stura. ntr-o zi la acest morar veni Sfntul Petru
cu un ucenic de-al lui, cu doi saci de gru s-i macine.
Era aproape de vremea mesei cnd se termin cu mcinatul grului i
morarul cu coptul turtei pe care o mnca la prnz. Cnd moul lu turta din
vatr, Sfntul i zise:
- Moule, d-mi i mie o bucat de turt!
- De unde s-i dau i ie, dac mie singur nu-mi ajunge?
- Nu te ndoi, moule, c i va ajunge!
Lu Sfntul Petru turta, pe care i-o ddu moul, o tie n buci i ncepu a o
mpri oamenilor de la moar, apoi lu i el o bucat, dndu-i moului bucata
ce rmase.
Morarul se posomorse: vedea el bine c va rmne flmnd! Dar, minune!
Mncnd bucata de turt, se stur mai bine dect atunci cnd mnca o turt
ntreag.
- Cum se face c acum m-am sturat cu o bucic din ce mncam altdat? l
ntreb pe Sfntul Petru. Eu nu pot pricepe asta!
- nainte nu te sturai pentru c mncai singur. Acum, cnd ai mprit i
altora, i-a dat Dumnezeu sa.