Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cele trei ramuri ale autoritatii sunt bine reprezentate si in administratia franceza.
1. Autoritatea juridica
Curtile franceze sunt de doua tipuri: Curti Juridice si Curti Administrative.
Curtile Juridice se afla sub autoritatea suprema a Curtii de Apel si includ multe curti
speciale: Curtea Comerciala, Biroul de Conciliere, patru cabinete de relatii etc.
Curtile Administrative se afla in subordonarea Consiliului de Stat. Acestea includ curtile
administrative simple si, potrivit recentei reforme, exista Curtile Administrative de Apel si
Curtile Specializate. Acestea exista cu precadere in sectorul financiar.
2. Autoritatea legislativa
In mod normal, legislatia este votata de Parlament. Parlamentul este bicameral: Adunarea
Nationala si Senatul.
Senatul nu poate fi dizolvat, spre deosebire de Adunarea Nationala. In toate deciziile
importante Adunare Nationala are putere decizionala finala. Structurile ascociate adunarii
nationale si senatului sunt urmatoarele comitete: Comitetul de Aprobare in special pentru
domeniul legislativ si al finantelor, care variaza de la o camera la alta si care este grupul
principal de acceptare a textelor inainte ca acestea sa fie dezbatute public; Comitetul de Selectie
poate fi constituit la cererea membrilor Parlamentului pentru a examina propunerile particulare
ale parlamentarilor; Comitetele de Ancheta si Control pot fi constituite pentru probleme
particulare si au o putere de investigare foarte mare.
3. Autoritatea executiva
Este divizata intre Presedintele Republicii si Primul Ministru.
-
Guvernul Central
Seful Guvernului este primul ministru. Guvernul este format din primul ministru, un
numar de ministere si secretariate de stat. Structura Guvernului poate varia. Exista aproximativ
20 de departamente ministeriale cu structuri administrative cvasipermanente. Ministrii si
secretarii de stat au propriile lor birouri conduse de catre asistenti. Primul ministru, care este
numit de catre Presedintele Republicii, este responsabil pentru actiunile Guvernului potrivit Art.
21 din Constitutie. Acesta organizeaza activitatea Guvernului si este ajutat de asistenti si de
Secretariatul General al Guvernului, care are rolul central in derularea multor proceduri
administrative care implica activitatea Guvernului.
Ministerele- Departamentele
Pot fi create sau dizolvate prin decret. Responsabilitatea pentru fiecare minister este
precizata prin ordinile Consiliului de Ministri dupa consultarea Consiliului de Stat. Fiecare
minister se afla sub conducerea propriului ministru, care poate fi asistat de ministri, delegati sau
secretari de stat. Ministrul poate da ordine pentru aplicarea continutului legilor, dar si instructiuni
speciale birourilor si personalului din administratie. Ministrul concepe si implementeaza propriul
buget care apare in fiecare an exprimat printr-un decret. Biroul Personal al Ministrului este un
grup de consultanta care cuprinde membri alesi de catre ministru.
Departamentele externe care au sarcini la nivelul ministerelor sunt dublu subordonate,
Ministerului de resort si prefectului care coordoneaza activitatea agentiilor guvernamentale la
nivel local si regional.
3.2. Germania administratia publica centrala
Germania este o republica parlamentara cu o Constitutie adoptata in 1949. Legislatura
bicamerala cuprinde Adunarea Federala (Bundestag) si Consiliul Federal (Bundesrat). Prima
contine 672 de membri alesi pe 4 ani prin sistemul de reprezentare proportionala si majoritate
simpla. Al doilea contine 69 de membri alesi de cele 16 guverne statale, fiecare avand intre 3 si 6
locuri in functie de populatie.
Seful statului este Presedintele federal, ales pe 5 ani de o conventie federativa speciala.
Guvernul federal exercita autoritatea executiva si e condus de Cancelarul federal, ales de
Adunarea Federala. Cancelarul propune ministrii federali care sunt numiti de Presedintele
Federal.
Germania este caracterizata de o structura administrativa policentrica, un sistem de
cooperare la nivel federal si o puternica pozitie a Cancelarului Federal. Aparatul administrativ
german are trei niveluri: nivelul federal, nivelul landurilor, nivelul local.
Fiecare nivel are autonomie din punct de vedere legal in realizarea propriilor sarcini
constitutionale. Atributia principala a Guvernului Federal este elaborarea legilor. Exceptand
cateva domenii, specificate in legea de baza, care sunt administrate de autoritatile federale,
sarcinile administratiei federale sunt transmise landurilor.
Fiecare land are Constitutie, Parlament si Guvern propriu. Germania este un exemplu
reprezentativ de democratie. Toate puterile suverane revin cetatenilor care in mod indirect
exercita puterea lor in stat prin procesul electoral. Cei alesi sunt membrii Budenstagului. Forme
democratice, ca petitiile populare sau referendumul pot fi intalnite in cateva Constitutii ale
catorva landuri. Constitutiile landurilor trebuie sa respecte principiile unui stat democratic si
social, care se fundamenteaza pe legile de baza. In afara de aceasta, fiecare land este liber sa
fundamenteze propria sa Constitutie, dar sa tina seama de Constitutia Federala.
Seful statului german este Presedintele Federal, ales de Conventia Federala, un grup
constitutional din care fac parte deputatii, membrii Bundestagului si un numar egal de membrii
alesi de adunarile generale ale landurilor. Conventia Federala se intruneste numai pentru
realizarea acestui obiectiv. Presedintele Biroului Federal este ales pe cinci ani, iar realegerea este
permisa o singura data. In general, functiile Presedintelui Federal sunt doar de reprezentare.
Presedintele Federal este reprezentantul Germaniei in relatiile internationale. El propune
Bundestagului un candidat pentru Biroul Cancelarului Federal si, la sugestia Cancelarului,
reuneste sau demite ministrii Cabinetului. Daca apare o motiune sau o situatie conflictuala
complexa in activirtatea Bundestagului, Presedintele Federal poate cere dizolvarea
Bundestagului, la propunerea Cancelarului Federal.
Cele trei forme distincte ale autoritatii administrative (juridica, legislativa si executiva) se
regasesc si in administratia din Germania.
1. Autoritatea juridica
Autoritatea juridica in Germania este autonoma. Juristii federali alesi sunt confirmati de
Guvernul Federal, iar cei locali sunt confirmati de catre Guvernul landului. Administratia Curtii
landului este independenta de autoritatile federale. Sistemul curtilor in Germania contine cinci
ramificatii:
-Curtile ordinare
-Curtile pentru Munca
-Curtile Administrative
-Curtile Sociale
-Curtile Fiscale
2. Autoritatea legislativa
Parlamentul Federal este format din doua Camere: Bundestag si Bundesrat. Bundestagul
reuneste 662 membri care reprezinta legislativul, alege Cancelarul Federal si controleaza
activitatea Guvernului.
Bundesratul (Consiliul Federal) este institutia care reuneste reprezentantii prin care
landurile participa la activitatea legislativa a Federatiei. Spre deosebire de Bundestag,
Bundesratul nu este format din membrii alesi direct, ei sunt membrii ai guvernelor landurilor sau
delegati ai acestora. Fiecare land are cel putin trei reprezentanti, cele mai cunoscute landuri
avand dreptul chiar si la sase persoane. Propunerile pot fi introduse de orice deputat din
Bundesrat sau de catre Guvernul Federal, iar daca in urma dezbaterilor acesta intruneste
majoritatea voturilor, propunerea este inaintata Bundestagului. Daca Bundestagul si Bundesratul
nu pot sa ajunga la un consens este constituita o Comisie de Mediere formata din membrii ai
ambelor Camere.
Fiecare land are propriul sau Parlament ales si un Guvern Local. De asemenea, cea mai
mare parte a activitatilor desfasurate in cadrul politiei, justitiei, culturii si invatamantului, de la
nivelul primar la cel universitar, sunt administrate la nivel de land. Principiul suveranitatii
landurilor confirma faptul ca Parlamentul Federal nu poate obiecta la legile avansate de
parlamentele landurilor. Curtile Constitutionale ale landului trebuie sa decida atunci cand
constitutionalitatea legilor este pusa sub semnul intrebarii.
Propunerile supuse aprobarii Parlamentului Federal sunt studiate in detaliu de catre
Comitetele/ Comisiile Parlamentare.
3. Autoritatea executiva
Germania este un stat federal cu trei niveluri ale administratiei, fiecare cu autonomie
legala, independent in realizarea prevederilor constitutionale. In general, principala functie a
Guvernului Federal este sa pregateasca deciziile politice si legislative, in timp ce
responsibilitatile administrative sunt delegate catre landuri.
-
Ministerele
Ministerele au autoritate federala suprema, indentifica problemele, cerceteaza, analizeaza
variante decizionale pentru a gasi cele mai bune solutii si fundamenteaza legislatia primara si
secundara.
Cooperarea interministeriala este un element deosebit de important pentru buna
coordonare in politica.
Germania
Germania
Republica parlamentara
Constitutie adoptata in 1949
Seful statului este Presedintele federal, ales pe
5 ani de o conventie federativa speciala
Guvernul federal exercita autoritatea executiva
si e condus de Cancelarul federal, ales de
Adunarea Federala
Numarul membrilor Adunarii Federale: 672
Numarul membrilor Consiliului Federal:69
Adunarea Federala: aleasa pentru 4 ani
Sistemul de guvernare din Germania este
adesea cunoscut ca o democratie a
cancelarului, care reflecat puternica pozitie a
Cancelarului Federal.
Ministerele au autoritate federala suprema,
indentifica problemele, cerceteaza, analizeaza
variante decizionale pentru a gasi cele mai
bune solutii si fundamenteaza legislatia.
Fiecare land are propriul sau Parlament ales si
un Guvern Local.
excluzand apararea).
administratiile de drept public.
Presedintele statului desemneaza Primul Cancelarul propune ministrii federali care sunt
Ministru si alti membrii ai Guvernului.
numiti de Presedintele Federal.
Daca Franta a demonstrat o mare continuitate in sistem pe parcursul ultimelor doua
secole, Germania a suferit o rasturnare totala in 1945, odata cu dizolvarea ca administratie de
stat, a Landului Prusia, care reprezenta doua treimi din teritoriul si populatia intregii tari. In
privinta administratiei publice, federalismul german de la 1870 la 1933 a fost foarte diferit de
federalismul german de la 1949 incoace.
Sistemul francez al administratiei publice s-a bazat foarte mult de la sfarsitul secolului al
XVIII-lea pe o puternica prezenta a inginerilor, constructorilor de drumuri si poduri si
administratorilor padurilor si pamantului arabil, care erau in mod traditional reuniti in corporatii
(corpuri) profesionale, care aveau propriile lor scoli, si sisteme de cariere profesionale. Sistemul
german, de origina prusaca, s-a bazat o lunga perioada de timp pe juristi si avocati (a existat o
lunga traditie juristenmonopol, in administratia publica a Germaniei).
Pentru acelasi motiv, dupa o oarecare opozitie, datorata unei pretinse origini
anglo-saxone, modelul institutiilor de reglementare a normelor pentru industriile de retea si
pentru serviciile de retea a fost folosit in administratia franceza de la mijlocul anilor 1990,
fiindca inginerii au descoperit ca acest model ofera o protectie si mai buna a capacitatii lor
profesionale, a standardelor de etica si de interese ale profesiei, decat modelul traditional de
organizare a liniilor de autoritate intr-o structura de tip piramida din departamente/ministere sau
ca directori ai organizatiilor numite tablissements publics. In Germania, dimpotriva,
obstacolele constitutionale de natura legislativa si teoretica au impiedicat generalizarea
institutiilor independente de reglementare.
Fenomenele de deconcentrare si parteneriatele public-privat au fost folosite foarte mult,
din prima jumatate a secolului al XIX-lea in Franta, (concession de service public, concession de
travaux publics etc.), dar mult mai putin in Germania. Explicatia acestei situatii este ca functia
publica in Franta a fost multa vreme ocupata de ingineri, care erau capabili sa proiecteze si sa
controleze componentele foarte tehnice ale contractelor dintre administratia tehnica si partenerii
privati, care pe vremea aceea erau executate de persoane cu aceleasi profesii, dar angajati in
firme private.
Pentru acelasi motiv, dupa o oarecare opozitie, datorata unei pretinse origini anglosaxone, modelul institutiilor de reglementare a normelor pentru industriile de retea si pentru
serviciile de retea a fost folosit in administratia franceza de la mijlocul anilor 1990, fiindca
inginerii au descoperit ca acest model ofera o protectie si mai buna a capacitatii lor profesionale,
a standardelor de etica si de interese ale profesiei, decat modelul traditional de organizare a
liniilor de autoritate intr-o structura de tip piramida din departamente/ministere sau ca directori ai
organizatiilor numite tablissements publics. In Germania, dimpotriva, obstacolele
constitutionale de natura legislativa si teoretica au impiedicat generalizarea institutiilor
independente de reglementare.
In Germania, ministerele angajeaza numai 6% din angajatii publici federali, in
comparatie cu 51% in administratiile de drept public. Prin contrast, in Franta 70% din personalul
administratiei centrale sunt angajati de catre ministere (66% excluzand apararea).5
Cap 6. Avantajele sistemelor administrative
Franta
5 Directoratul Guvernare Publica si Dezvoltare Teritoriala, 19 iunie 2007, Organizarea
Administratiei Centrale de Stat: politici si instrumente,
http://www.oecd.org/dataoecd/58/27/40960602.pdf
6 Bailey, Rosemary (2010), National Geographic Traveler -Franta, editura Adevarul Holding,
Bucuresti
caracteristici ale Germaniei, care au transformat-o in cel mai puternic stat din punct de vedere
economic din Europa.
- Are o structura administrativa policentrica
Existenta mai multor centre de putere, lucru ce conduce la evitarea abuzurilor de putere,
realizandu-se astfel o buna administrare.