ISTORIA MEDICINEI - SUBIECTE DE EXAMEN

1. Medicina n Grecia antic: Hipocrate i hipocratismul.

Trsturi generale i importana medicinii hipocratice pentru teoria, practica i etica
medical actuale.
2. Medicina n Roma antic: Galenus i medicina galenic. Trsturi generale ale
galenismului i importana lui Galenus n evoluia medicinei.
3. Medicina geto-dacic. Caracteristici generale.
4. Medicina medieval n lumea cretin: caracteristici generale ale epocii. Momente
importante pentru evoluia medicinei ca tiin, principii deontologice i sistem de
asisten sanitar i social.
5. Medicina medieval n lumea islamic: trsturi generale. Contribuia arab la
progresul medicinei. Personaliti ale medicinei arabe i importana acestora pentru
dezvoltarea teoriei i practicii medicale: Al Razi-Rhazes, Ibn Sina-Avicenna, Albucassis,
Maimonide.
6. Medicina n Renatere i post-Renatere (sec.XIV-XVII): trsturi generale ale
epocii. Personaliti medicale i importana contribuiei acestora la progresul medicinii:
Andreas Vesalius, Ambroise Par, Girolamo Fracastoro, William Harvey, Marcello
Malpighi, Thomas Sydenham.
7. Iatromecanica: definiia conceptului. Contribuiile lui Sanctorius, Baglivi, Borelli.
Importana pentru progresul medicinei.
8. Iatrochimia: definiia conceptului. Contribuiile lui Paracelsus i van Helmont.
Importana pentru progresul medicinei.
9. Medicina n secolul Luminilor (sec.al XVIII-lea). Trsturi generale ale epocii. coli
i curente medicale; actualitatea lor pentru medicina contemporan. Medicina anatomoclinic, chimia fiziologic, variolizarea (vaccinarea), electricitatea animal , medicina
muncii. Personaliti n secolul Luminilor (sec. al XVIII-lea): Morgagni, Boerhaave,
Auenbrugger, Corvisart, Bichat, Lannec, Jenner, Galvani, Volta, Ramazzini.
10. Medicina modern (sec.XIX-XX): trsturi generale i personaliti. Noi perspective,
domenii de activitate i exigene: medicina experimental, electrofiziologia,
bacteriologia, asepsia i antisepsia, anestezia, homeopatia, imagistica medical.
Reprezentani: Claude Bernard, Willem Einthoven, Louis Pasteur, Robert Koch, Ilia
Mecinikov, Rudolf Virchow, Ignaz Semmelweiss, Joseph Lister, William Morton, James
Simpson, John Snow, Samuel Hahnemann, Konrad Rntgen, Henri Becquerel, Pierre Curie
i Marie Curie.
11. Etica medical de-a lungul timpului: codul lui Hammurabi, jurmntul lui
Hippocrate, legile lui Manu, codul lui Iustinian, rugciunea lui Maimonide, principiile
Organizaiei Mondiale a Sntii.
12. Primele institu ii de nv mnt superior romnes. nfiin area Facult ii de Medicin
din Ia i. Personaliti ale medicinii romneti. Contribuia acestora la dezvoltarea
medicinei naionale i universale: Victor Babe, Gheorghe Marinescu, Ioan Cantacuzino,
Constantin I. Parhon, Constantin Levaditi, Nicolae Paulescu, Grigore T. Popa, Daniel
Danielopolu, Ana Aslan, George E. Palade.
Bibliografie selectiv
Ionescu Cristina, Istoria Medicinei, Ed. Pim, Ia i, 2002.
Iftimovici Radu, Istoria universal a medicinei i farmaciei, Editura Academiei Romne,
Bucure ti, 2008.
Baran Dana,Facultatea de Medicin din Ia i (1879-1948). Ed.Gr.T.Popa a
U.M.F.Ia i, 2012.

1.Medicina n Grecia Antic

Medicina nainte de Hipocrate

Medicina n Grecia Antic ngrijiri date unui bolnav. Detaliu de pe un lecit aribalesc. Sec. V i.Hr. Muzeul
Louvre
Primele referine cu privire la medicin apar n Iliada, acolo unde sunt prezentai doi medici, fiii lui
Asclepios, Mahaon i Podaleirios. Cnd Menelau este rnit de o sgeata, Mahaon l ngrijete astfel:
Dezvelete rana n locul unde l lovise arma dureroas. Suge sngele, apoi, dup nv tur, toarn balsamuri
calmante primite de la tatl sau Chiron.
Asclepios, zeul medicinii- a fost fiul lui Apolon i al muritoarei Coronis. Mama sa fusese omort de Apolon
pentru infidelitate. Zeus a smuls copilul de la snul mamei i l-a dat centaurului Chiron sa-l creasca. Asclepios
a nvat de la acesta medicina i a devenit un att de bun cunosctor al acesteia nct nvia mor ii. Zeus n-a
rbdat aceast nclcare a ordinii naturale i l-a lovit cu trsnetul su. La Epidaur s-a construit cel mai mare
sanctuar nchinat lui Asclepios, iar dup ce a fost divinizat, acesta i-a luat locul tatlui su, Apolon, care purta
i el numele de vindector. Ca patron al medicinii, Asclepios a cunoscut o faim considerabil ncepnd cu
secul al V-lea (i.Hr.). Numeroi pelerini veneau la Epidaur pentru alfarea vindecrii. Asclepios le indica prin
vise tratamentul potrivit. Sub egida acestui zeu s-au creat adevrate coli de medicin, mai ales n insula Cos.
n art, Asclepios e nfiat sib aspectul unui om cu barb, meditativ i binevoitor, ntovr it de obicei cu un
arpe.
n epoca clasic. medicina era o tiin empiric i rutinier cel puin pn la Hipocrate din Cos. n a doua
jumtate a secolului V (i.Hr), acesta a pus bazele patologiei i a ntemeiat totodat o admirabil deontologie:
jurmntul hipocratic definind un umanism medical care i pstreaz pn astzi ntreaga sa valoare. Cu toate
acestea, chiar i dup Hipocrate, mui arlatani au continuat s se dea drept medici, cci nu existau diplome i
nici control asupra cunotinelor medicale. Muli dintre pretin ii tmduitori lucrau cu formule magice sau prin
tlmcirea viselor, metod practicata pe scara mare la Epidaur, n sanctuarul lui Asclepios.
coli medicale, Hipocrate i medicii publici
Cea mai important coal medical a fost, cu siguran , la Cos, acolo unde s-a format i Hipocrate. De
asemenea, centre de formare medical a existat la Cnid i la Crotona. La Cos, de exemplu, familia
Ascepiazilor i transmiteau din tat n fiu cuno tin ele dobndite i nu refuzau s le mprt easc i elevilor
strini.
Existena lui Hipocrate din Cos (cel mai cunoscut medic al greciei antince) este atestat istoric, dar biografia sa
este aproape necunoscut. Acestuia i se atribuie o important colec ie de tratate medicale voluminosul Corpus
hipocratic, n care sunt adunate lucrari de inspiratii diferite. Louis Bourgey demonstreaz n 1954 c n aceste
tratate se disting trei tendine: prima i propune s construiasc o teorie legat de concep iile filozofilor
contemporani despre natur; a doua are un caracter empiric i deriv, dup toate probabilit ile, din coala

medical de la Cnid; a treia, unind observaia cu specula ia, ncearc s construiasc o medicin ra ional i un
ndreptar de conduit medical. Spiritul hipocratic trebuie cutat n aceast din urm categorie de tratate. Aici
se poate gsi o concepie asupra evoluiei boilor, o concep ie a solidarit ii dintre pr ile organismului i o
concepie a ordinii naturale, cu care medicul trebuie s lucreze. Se acord o mare importan unei deontologii
bazate pe respectul valorilor morale.
La Crotona s-a format Democedes care, nainte de a fi medicul personal al tiranului Policrat din Samos i apoi
al regelui Darius al perilor, a fost medic public la Egina i Atena. Democedes ns nu este singurul medic
pubic cunoscut. O tablet de bronz din Idailon (Cipru) datnd din sec. V, reproduce un contract fcut ntre acest
ora i medicul Onasilos, prin care oraul se angajeaz s plteasc o retribu ie forfetar i global pentru
ngrijirea rniilor de rzboi. La Atena, medicii publici i etalau titlurile n fa a adunrii, care alegea pe cei care
i se preau mai buni. Acetia erau pltii de ora ul-stat, care le punea la dispozi ie un local pentru consulta ii,
operaii i spitalizarea bolnavilor, iar medicamentele erau pltite de stat. Cheltuielile pentru aceste servicii
sociale erau acoperite de un impozit special: iatrikon.
Avntul anatomiei i Herofilos din Calcedonia
Operaiile chirurgicale rmn superficiale i rudimentare, fiindc anatomia era prea pu in cunoscut.
Moravurile i mentalitatea religioas opunndu-se disec iei cadavrelor umane, sunt disecate doar animale. Abia
n epoca elenistic medicii obin autorizaia de a diseca trupurile criminalilor condamna i la moarte,
cunotiinele medicale cunoscnd astfel un mare progres. Herofilos din Calcedonia si Erasistratos din Iulis
descoper, cu ajutorul diseciilor umane, circulaia sngelui cu mult nainte de William Harvey. n epoca
clasic, interveniile curente se reduc la luarea de snge, la clisme sau la punerea ventuzelor.
Herofilos din Calcedonia, cunoscut si sub numele de parintele anatomiei, are meritul de a fi fost printre
primii care au realizat disctii pe cadavre umane. Astfel el a adus cunostinte importante aspura sinusurilor
venoase si a ventriculilor cerebrali. In acelasi timp, a studiar cu atentie ochiul, ficatul, glandele salivare,
pancreasul si organele genitale. A descris si numit duodenul, stomacul si prostata. De asemenea, Herofilos a
scris cel putin noua lucrari medicale, incluzand comentariile asupra operei hipocratice si tratate de anatomie,
insa toate acestea au fost pierdute o data cu ntreaga biblioteca din Alexandria.
Medicina empiric
coala empiric de medicin a fost ntemeiat la mijlocul secolului IIde Filinos din Cos, elevul lui Herofilos.
Printre membrii si se citeaza: Heraclide din Tarent care cerea de un medic calit i sceptice i critice
(observaie i judecat), Enesidem din Cnosos, Menodotos din Nicomedia. n studierea unui caz medicii
empirici distingeau (1) autopsia sau observaia, (2) istoria sau documentarea care includea si exegeza
hipocratica- si (3) concluzia tras din cazuri similare. De asemenea, medicii empirici recomandau ca n orice
caz s se in cont de temperamentul bolnavului.
PRINCIPII ALE MEDICINII HIPOCRATice
EXAMENUL BOLNAVULUI I FOAIA DE OBSERVA IE
1. Observaia atent prin care nimic din ceea ce survenea nu trebuia neglijat, nici
lsat la voia ntmplrii. 2. Studiul bolnavului mai curnd dect al bolii includea:
anamneza - furniza informaii eseniale despre: vrsta, starea de sntate, vorbirea,
tcerea, gndurile, calitatea somnului, coninutul i originea viselor, zona
geografic, dieta, obiceiurile, comportamentele, vestimentaia, profesia, familia i,
deci, problemele de ansamblu ale pacientului; inspecia - observarea vizual a
semnelor de boal pe toat suprafaa corpului i n cavitile direct accesibile;
palparea compresiune moderat superficial sau profund prin utilizarea pulpei
degetelor sau a palmei n ntregime, ce informeaz despre mrimea, forma, conturul
consistena, sensibilitatea spontan sau provocat la palpare i mobilitatea
diverselor structuri; percuia - nu sunt date; ausculta ia direct - percepere a

zgomotelor normale sau patologice la nivelul organelor (cord, pulmon, intestin);

examen organoleptic. 3. Evaluarea onest a evoluiei bolii, recunoscndu-se nu doar
succesul, ci i lipsa de rspuns la tratament. 4. Asistarea naturii prin care orice
medic era dator s se sprijine n demersul su curativ pe natur, permind forelor
vindectoare ale naturii din corpul bolnav s realizeze armonia, adic starea de
sntate
2. Celebra afirmaie hipocratic Suntem ceea ce mncm i gsete astzi exemplificarea negativ
n efectele dezastruoase pe care junk food-ul i fast-food-ul le au asupra sntii.
3. Curele de ap n afeciunile dermatologice erau printre msurile terapeutice favorite ale lui
Hipocrate. El chiar descrie un caz de dermatoz vindecat cu ap de izvoare fierbini n bile
termale ale insulei egeene Milos (Epidemiile, cap.V) (Katsamba, 2007).Astzi, apa termal se tie
c are efect antiinflamator, antialergic (Kubota, 1997), imunomodulator, keratolitic (Maty, 2003),
antibacterian (Inoue, 1999).
4. Efectul climatului asupra sntii este din ce n ce mai pregnant n epoca nclzirii
globale (Kovats, 2005). Hipocrate a evideniat aceast corelaie n cartea sa Asupra felurilor de
aer, ap i loc.

2.ROMA ANTICA
CIVILIZATIA.
a aparut in jurul anului 800 i.Hr si a existat 1200 ani
imperiul roman - unul din cele mai marete si puternice imperii din istoria antica
a cuprins sudul, vestul, parti ale Europei de Est, Asia Mica si Africa de Nord
Sanatatea in civilizatia romana
preventie mai degraba decat tratament curativ (medicina preventiva vs medicina
curativa)
preluare a artei medicinei grecesti (chiar etrusca si egipteana)
dezvoltare a propriilor teorii si conceptii despre boala si sanatate
medicii din Roma - multi adusi din Grecia cucerita
Practica medicala romana
cunostinta medicala limitata
combinata cu sistemul religios/mitologic curent
Hipocrate, (460-384 i.Hr.) - parintele medicinei (medicina ca domeniu stiintific distinct
separat de abordarea filosofica si mitica)
juramantul lui Hipocrate; consemnare boli, tratamente, cauze& efecte
INFLUENTE MITOLOGICE
Asclepius - zeul sanatatii/medicinei (292 i.Hr) - idolul sarpe furat de la Epidaurus si
instalat in templul de pe insula Tiberina devenit apoi spital
rugaciuni, jertfe inchinate zeilor
oracole
STIINTA MEDICALA
Galen (Galen din Pergam 131-201 d.Hr)
cel mai renumit medic din antichitate, medicul lui Commodus (fiul lui Marcus Aurelius)
a lucrat intens in amfiteatrele romane tratand gladiatorii raniti
disectii pe animale, cele umane - interzise
studiul & cercetarea pe corpul uman restRANS
Cartile lui Galen
- structura osoasa
- plamani
- muschi

- inima, sangele
- sistemul nervos (exp pe porci, a taiat maduva spinarii in diverse locuri -> SN duce
mesaje de la creier la musch
Galen a acceptat teoria greaca a celor 4 umori ca si cauza a bolilor
umoare (lichid, licoare, aroma)
Doctrina umorala
umorile se formeaz n corp; anumite alimente, strile climatice, precum i anumite
perioade ale vie ii pot modifica ponderea celor patru elemente.
Galen considera c dezechilibrul celor patru umori, numit dyscrasia, e cauza celor mai
multor boli, iar sntatea e dat de eucrasia, echilibrul acestora.
STIINTA MEDICALA
romanii nu au continuat investigatiile bolilor pe urmele grecilor, au respins ideile lor
Crinas de Massilia - boala e cauzata de stele (astrologie)
Varro - creaturi prea mici pentru a fi vazute
Columella - vapori otravitori in mlastini
ideile au supravie uit pn n secolul 19
ERORI ANATOMICE GALEN
muschii atasati la os in acelasi fel la om ca si la cine
sngele a fost creat in ficat (a obs ca sangele curgea n jurul corpului -> combustibil
pentru muschi)
gauri prin sept, care permitea sangelui sa curga dintr-o parte a inimii in alta
gre eli legate de vasele de sange din creier
mandibula umana alcatuita din doua oase, ca la caine
s-a inselat cu privire la forma ficatului uman
medicii romani au devenit experti in primul ajutor (gladiatori, soldati raniti)
au creat instrumente chirurgicale (bucati de craniu inlocuite cu placi de metal,
modificarea formei pleopei - estetica )
cezariana (bebelusi salvati, mamele nu supravietuiau)
nu aveau anestezice, doar antiseptic
CERCETARI
Krateuas, culegator de plante si medic, o carte pierduta in sec I i Hr.
Mithridates a dezvoltat numeroase antidoturi, unele prin incercare si eroare testate pe
condamnatii la moarte, i-au salvat si lui viata in numeroase ocazii.
Pedanius Dioscorides (40-90AD) cartea De Materia Medica - 600 plante cu descriere,
preparare, efecte.
Pliniu - 1000 plante in Historia Naturalis. un exemplu pentru dureri de ureche:
"...viermi fierti in ulei si injectati in urechea afectata ofera amelioare considerabila a
durerii..."
Galen - carte ce a reprezentat primul pas in producerea medicamentelor complexe
REMEDII
Vinul rosu
reteta pentru tratament laxativ (Apicius)
petale de trandafir rosu, cu partea alba de jos eliminata, se cos intr-un saculet de
panza si se cufunda in vin 7 zile
se mai adauga o punga de petale cufundate inca 7 zile
se inlocuiesc petalele vechi cu unele proaspete pt inca o sapt si apoi se strecoara vinul
se adauga miere inainte de a se servi

doar petale pe care nu a stat roua se folosesc pentru cufundare.

salvie (salvare, salus = sanatate), planta sacra, adunata dupa ceremonii cu ofrande de
paine si vin, nu se taia cu unelte de fier.
maracini (rubus fruticosus), pt guta, mestecarea unei frunze ajuta impotriva sangerarii
gingiilor; ulcere si cicatrici, ceaiul din frunze si scoarta - calitati astringente.
isop - Pliniu sec I a facut vin din el, remediu pentru leprosi.
ustoroi - dezinfectant.
menta - aroma pentru vinuri si sosuri, diuretic si digestiv, tuse si raceala
anghinare - un aliment sarac, simbol al durerii si al ghinionului, altii l-au considerat
afrodisiac.
varza (brasica oleacea) - singurul medicament utilizat de secole, tratament impotriva
cancerului, de 2 ori/sapt; saracii mancau toata varza, bogatii doar lastarii
salata verde - impotriva reumatismului, racelilor
anason - in prajituri, in vin impotriva muscaturilor de scorpion (Pliniu)
cimbu - afrodisiac, condiment pentru carne
dafin- narcotic, impotriva ciumei, protejeaza de boli, vraji, fulgere, utilizata la
incoronarea imparatilor.
3.MEDICINA GETO DACILOR
Medicina. Din pacate, dat fiind faptul ca ritul funerar pincipal in cazul dacilor era incineratie, lipsa ramasitelor
umane neafectate de foc ne impiedica, astazi, sa putem efectua analize detaliate care sa ne arate tipurile de boli
specifice zonei la acea vreme si mai ales modul in care medicii daci isi tratau pacientii. Resturile scheletice
care provin de la indivizi supusi sacrificari nu reprezinta o baza solida de cercetare pentru a putea fi trase niste
concluzii elocvente. Prin urmare, ne raman ca surse de informare in acest domeniu doar cele literare, lasate de
autori antici sau diversele supozitii nascute ca urmare a analizei listelor de plante medicinale utilizate de daci.
Cele mai multe informatii privind cunostintele de medicina ale dacilor ne parvin de la autori greci. Platon
(Charmide, 156a. Opere complete I, pg. 71, Humanitas 2001), i atribuie lui Socrate unele afirma ii despre
medicii traci ai lui Zamolxis, care credeau c tot a a cum nu se cuvine s ncercm a vindeca ochii fr a fi
vindecat capul, tot aa nu trebuie s tmduim capul fr a ine seama de trup, cu att mai mult nu trebuie s
ncercm a vindeca trupul fr a ncerca sa tmfuim sufletul.

Afectiunile erau tratate in functie de specificul si localizarea lor, in acest sens medicii
daci utilizand o serie intreaga de leacuri si plante medicinale. Medicul grec Discoride (De materia medica, IIIV) reproduce 35 de denumiri de plante medicinale din limba dac la care Pseudo-Apuleius (in lucrarea
Herbarius) mai adaug nc 14. Amintim, dintre acestea, cateva, impreuna cu denumirile actuale din limba
romana: ionitis si sopitis (aconit, curcubeic, omag, omag-veninos, mrul-lupului), anoupsi (bucatel), anuspe
(iarba-campului),atilia (arierel), azila (aratel), udacila (boroanta), bles (stir), blis/blita (talpa gastii),
kerkeraphron (ceapa-ciorii), boudalla/boudathla (limba boului), dacina (deditel), polpoloum/polpoum/polpum
(marar), periborasta (brusture), kourionnekoum (rodul-pamantului),
absentium/apsenthion/bitumen/bricumum/nitumen/titumen/zired/zonusta/zouoste/zuste (diverse specii de
pelin), fithofdedela (fereguta), croustane (crucea-voinicului), dzena/zena (cucuta), tutastra (lubenita/pepene
verde), kotiata (meisor-rosu), skiara/skiare/skithe (scai/scaiete/scaius), amalusta (milostiva), dieleia/dieleian
(masalar/maselarita), salia (anason), laca (iarba-grasa), kardama (broscarita), kallipetalon (cinci-degete),
dracor (rozmarin), mantia (mur), mizela (cimbrisor). De precizat ca unele dintre plantele cu rol curativ utilizate
de daci au si astazi, in farmacia moderna, aceleasi intrebuintari.

Pe baza informatiilor ce au parvenit pana la noi de la cei doi autori antici amintiti mai sus, se pot stabili si o
serie de afectiuni in cazul carora erau utilizate plantele numite mai sus si nu numai. Atfel, acestea, dupa
specific, in stare pura sau preparate in retete mai complexe, aveau rol hemostatic, diuretic, antiasmatic, purgativ
(ex. Cinuboila), antihemoragic, cicatrizant (ex. Chodela), calmant (ex. Dileina) sau astrigent (ex. Coadama).
Tot cu ajutorul plantelor erau tratate ulceratiile, afectiunile cailor respiratorii superioare, dar si ale rinichilor sau
vezicii urinare. Skiara, de pilda, era utilizata in cazul muscaturilor de caine sau de sarpe, iar Caropithla avea,
printre altele, si rol afrodisiac
De asemenea, un rol extrem de important in tratamentul afectiunilor de orice tip il aveau descantecele si vrajile,
elemente ce contribuiau la indepartarea influentelor malefice. Acestea erau cunoscute si performate mai ales de
femei, dupa cum relateaza Arian, in Fragmente, III. De asemenea, izvoarele termale erau cunoscute si
utilizate de catre daci in tratamentul anumitor afectiuni ale sistemului osos si circulator. Dintre ele, putem
aminti izvorul de la Geoagiu, cunoscut, in antichitate, sub numele de Germisara.
In acelasi timp, dupa cum releva sursele literare, dar si descoperiri mai recente ale unor arheologi precum Ion
Horatiu Crisan, Constantin Daicoviciu sau Radu Vulpe, stramosii nostri cunosteau si utilizau tehnici avansate
de chirurgie, dovada in acest sens fiind o serie de obiecte specifice descoperite pe teritoriul locuit de daci,
utlizate, printre altele, la efectuarea unor trepanatii craniene. Craniul descoperit la Poiana, de pilda,
demonstreaza practicarea unor astfel de interventii chirurgicale.
La fel, trusa medicala descoperita la Sarmizegetusa, ce continea, printre altele, o tablet medicamentoas din
cenus de la vulcanii mediteraneeni, cenus folosit ca absorbant pentru rni, arata un grad avansat al practicii
medicinei pe aceste meleaguri. Efectuarea unor interventii chirurgicale elaborate ar putea fi demonstrata si de
descoprirea unor instrumente specifice, precum bisturiu, birici, sonda (cu rol in extragerea corpurilor straine
din organism), penseta, carlige (pentru ridicare amarginilor unor plagi) si spatula (Poaina, Brad, Sarmizegetusa
Regia). Pentru pastrarea sau transportul lichidelor cu rol curativ erau utilizate recipiente din ceramica, os, piatra
sau sticla.
Medicina dacilor

Multa vreme s-a scris si s-a vorbit despre daci si geti. In realitate,
trebuie mentionat ca dacii si getii sunt unul si acelasi popor : grecii ii numeau de
preferinta, geti, iar romanii intrebuintau, in mod obisnuit numele de geti. Se poate
spune ca dacii sau getii reprezentau elita numerosului neam al tracilor, care locuiau in
tinutul cuprins intre Tisa, Dunare, Marea Neagra si Nistru.
Prima informatie istorica asupra getilor o avem de la Herodot din Halicarnas, parintele istoriei care spune ca
Getii sunt cei mai vitezi si mai cinstiti dintre traci. La randul lui, scriitorul antic grec Pomponius Mela spune
despre ei ca sunt cei mai pregatiti pentru moarte. Imparatul Iulian Apostatum din secolul al IV-lea atribuie

lui Traian urmatoarele cuvinte: Am subjugat chiar si cei mai razboinici dintre toate neamurile care au existat
vreodata nu numai din cauza puterii corpului lor, dar si din aceea a invataturilor lui Zalmoxis, care este intre ei
asa de slavit.Acestea le-au intiparit in inima ca ei nu mor, ci doar isi schimba locuinta si de aceea merg la
moarte mai veseli decat orice alta calatorie.

Dacii sau getii au fost sub toate aspectele unul dintre popoarele insemnate ale lumii. Dupa
cum mentioneaza scriitorul grec Dio Crisostomul, Getii sunt cei mai intelepti dintre
toti barbarii si mai asemenea grecilor. Dupa cum se vede, autorii antici au lasat o
serie de marturii din care reiese ca geto-dacii ajunsesera in secolele premergatoare
cuceririi romane la un grad inalt de cultura. Descoperirile arheologice nu exclud
posibilitatea ca geto-dacii din vremea lui Burebista sa fi cunoscut scrisul, iar pe
vremea lui Decebal se pare ca ei foloseau in documentele diplomatice scrierea latina.
Un loc apare in activitatea lor spirituala il ocupa exercitarea medicinei, care facea parte din
preocuparile paturilor conducatoare reprezentate prin clasa sacerdotilor. Paralel cu
medicina invatatilor preoti, se exercita o medicina populara. Existenta celor doua feluri
de practice medicale o dovedesc denumirile dacice ale buruienilor de leac transmise
noua prin operele lui Dioscoride si Pseudo-Apuleiusm apoi prin marturiile istoricilor
Iordanes si Flaviusm precum si prin descoperirile arheologice din ultimele decenii.
Este mult admirata stiinta medicala exercitata de tagma sihastrilor carturari numiti ctistai sau
polistai. In fruntea acestora stateau ca autoritate suprema regale si marele preot, ambii
si medici, asa cum fusese odinioara Zalmoxism care a fost zeificat. Arta vindecarii este
strict
legata
de
sacerdotiu,
fenomen
intalnit
la
multe
popoare
ale
antichitatii. Cunostintele agonisite nu constituiau o taina, ci erau impartasite si
varfurilor laice ale societatii. Unii dintre invatati traiau in sihastrie, retrasi in adancul
codrilor, practicand vegetarianismul, celibatul si abstinenta de la toate placerile vietii,
iar altii traiau in mijlocul poporului pentru a-l sfatui si ajuta. Referindu-se la getodaci, istoricul Iordanes scrie ca marele preot Deceneu, ajutat de ucenicii sai i-a
invatat pe geto-daci logica, facandu-i superiori celorlate popoare in privinta mintii;
dandu-le un exemplu practic, i-a invatat sa petreaca viata in fapte bune... el i-a invatat
si etica, dezvatandu-i de obiceiurile lor barbare; i-a instruit in stiintele fizicii, facandui sa traiasca potrivit legilor naturii. Legile fizicii priveau vietuirea in conditii pe care
le numim astazi igienice. Pentu ca poporul sa le tina minte trebuia sa le invete pe de
rost, recitandu-le in cor. In afara de aceasta educatie sanitara, preotii se ocupau si cu
observarea fenomenelor naturii in legatura cu omul. Ei cercetau proprietatile ierburilor
si ale intregii vegetatii. De asemenea, aratau poporului semnele zodiacului, miscarea
planetelor, cresterea si caderea Lunii , marirea Soarelui fata de Pamant etc.
Medicina geto-daca avea la baza o conceptie superioara, pe care ne-a transmis-o fragmentar
marele filosof antic Platon (secolul IV-III i.Hr.). El povesteste: Socrate, pe cand era la
oaste, cunoscuse un medic trac, ucenicul lui Zalmoxis; acel medic ii povestise cum ii
invata pe ucenici a ingriji mai intai de cap, dar nici sa trateze capul fara a da ingrijire
trupului, si in acelasi timp sufletului. Daca medicii greci nu se pricepeau la cele mai
multe boli, de vina era faptul ca ei nu cunosteau intregul pe care il aveau de ingrijit.
Daca intregul era bolnav, partea nu putea sa fie sanatoasa. Caci, spunea medicul trac,
toate lucrurile bune si rele pentru corp si pentru om in intregul sau vin de la suflet si de
acolo curg (ca dintr-un izvor) de la cap la ochi. Trebuie, deci, in primul rand sa
tamaduim izvorul raului, ca sa se poata bucura de sanatatea trupului. In aceste putine
cuvinte este cuprinsa o conceptie medicala de mare intelepciune, de cea mai inalta
medicina a antichitatii. Marele nostru istoric Nicolae Iorga a mentionat ca insusi
Hipocrate fusese in tineretea lui initiat in medicina de un medic trac, Herodius din
Selimbria. Mai departe, Platon adauga ca sufletul se vindeca cu cuvinte frumoase care
fac sa nasca in suflete intelepciune, stare care durand aduce sanatate si capului si
trupului. Afirmatia acesta aduce in discutie metoda pe care o foloseau Zlamoxis si
ucenicii sai, preotii-medici, in executarea practicii medicale.

Intre operatiile magice, cele mai raspandite erau descantecele. Grecii le spuneau acelor
descantece epodai. Clement din Alexandria, care stia si el de acele epodai sanatoase,
adauga faptul ca le adusese Platon de la traci. La mai toate popoarele vechi exista
credinta in puterea deochiului. Impotriva lui se invoca ajutorul sarpelui si al
amuletelor in forma de animale. Procedeele magice, indiferent de forma si de continutul
lor, aveau rolul de a insoti practici medicale folositoare, dar a caror eficacitate era
pusa la indoiala daca lipsea descantecul, vrajitoria sau, dupa cum spunea, boscoana,
un cuvant vechi de origine traco-getica.
La baza vindecarii anumitor afectiuni stateau in primul rand plantele, pe care stramosii nostri
si urmasii lor directi stiau sa le foloseasca, impresionand popoarele invecinate.
Mentionam ca doi medici antici, Dioscoride (medic militar roman de origine greaca, din
sec. I i.Hr.), in lucrarea sa Materia medica si Pseudo-Apuleius, in opera sa
Herbarius, vorbesc de o serie de plante folosite de stramosii nostri. Unul dintre
scribii primei lucrari, originar probabil din partile noastre, a avut ideea de a adauga la
denumirile grecesti si latinesti pe cele dacice. Din 42 de asemenea denumiri numai 26
par a fi intr-adevar dacice, restul fiind de origine latina si greaca. A doua lucrare,
o botanica medicala, a fost imbogatita cu denumiri dacice de plante, ceea ce inseamna
ca, dupa parerea autoritatilor romane, in anul 271 d.Hr. in Dacia inca se mai vorbea
limba daca, ceea ce denota ca localnicii nu-si parasisera intrutotul limba si obiceiurile.
Denumirile dacice de plante medicinale au fost studiate cu perseverenta, cautandu-se
echivalentul in botanica populara actuala. Au fost identificate 18 denumiri care au
locul intr-o istorie a medicinei geto-dacice. Stramosii nostri numeau: aniarxese iarba
saraca, baltacine; budathca limba boului, miruta; cinuboila sau coalama limbarita,
limba baltilor, limba boastei; dielleina sau duodela maselarita, sunatoarea; diesema
coada vacii, lumanarea; dyn urzica; guoleta margelusa, meiul pasaresc; mendruta
stirigoaia; mizela cimbrul de gradina, lamaioara; olma socul; priadila vita alba,
curpenul; ricorastra brusturele; salia ciumafaia; sciara varga ciobanului, scaiul.
Actiunea farmacologica a plantelor cu nume dacice este calmant-anestezica, cicatrizanta,
antiflogistica, expectoranta, depurativa, antihelmintica. In afara de plante, geto-dacii
foloseau in medicina lor produse animale, organe si umori, precum si medicamente de
origine minerala.
Paralel cu terapeutica, o dezvoltare asemenatoare a cunoscut-o chirurgia. Una din
interventiile cele mai indraznete, realizata cu deosebita insemanare, a fost trepanatia
craniana. Una dintre uneltele cu care se practicau trepanatiile a fost descoperita in
1953 la Galatii Bistritei, intr-un mormant celtic datat din secolul al II-lea i.Hr. Este un
fierastrau de fier, lung de 11 cm si lat de 0,5 cm, avand la capat un maner curbat, cu o
lama de forma semiluna, ascutita si zimtuita. El este cel dintai instrument chirugical
gasit pe teritoriul patriei noastre.

Deosebit de importanta este insa descoperirea, in 1955, la Gradistea Muncelului, a unei truse
chirurgicale, descoperire facuta de istoricul si arheologul I. H. Crisan. Lucrarile
arheologice au scos la lumina, dupa aproape 2.000 de ani, o trusa medicala gasita
printre daramaturile unei locuinte incendiate cu ocazia celui de-al doilea razboi dacic
(105 106 d.Hr.). Din caseta de lemn care adapostea obiectele cu intrebuintare
medicala nu a mai ramas decat o masa de carbune, manerul de fier frumos ornamentat
si cateva lame de bronz care o incercuiau. Judecand dupa continutul ei, caseta ar fi
alcatuit o trusa portativa. Din alcatuirea ei face parte, in primul rand, o penseta de
bronz, ingrijit lucrata, asemanatoare pensetelor anatomice din zilele noastre, care se
patreaza bine in ciuda celor aproape 2.000 ani. Nu lipseste nici bisturiul, facut dintr-o
lama de fier si un maner de lemn, cu un apasator de bronz. Alifiile si medicamentele
lichide se patrau in mici borcanase de lut, ingrijit lucrate, care imita vasele obisnuite
din ceramica dacica. Cea mai interesanta piesa a trusei este o tableta de 6,2x4,5 cm din
cenusa vulcanica, ce contine silicati. Din tableta se radea praf mineral care era
presarat peste rani si ulceratii, ca absorbant si cicatrizant.
Asupra identitatii chirugului de la Gradistea Muncelului exista doua presupuneri. Dupa
prima, al ar fi fost unul dintre invatatatii medici-preoti ai dacilor, in acest sens pledand
apropierea locului descoperirii de zona marilor sanctuare dacice. Dupa a doua, ar fi
fost un chirug strain, venit sa practice in Dacia. In ambele ipostaze descoperirea
dovedeste ca dacii aveau la dispozitie o chirurgie bine pusa la punct si utilata
corespunzator.
Ginecologia si obstretica sunt doua ramuri ale chirugiei despre care posedam unele informatii
mai mult de ordin folcloric. Din vremuri foarte vechi, s-a patrat amintirea unui
instrument util la nastere, piatra de nastere. In Occidentul Apropiat femeia nastea
culcata pe o parte, chircita pe piatra sau sprijinita in coate si in genunchi; la noi se
obisnuia sa se nasca pe vatra, iar in unele zone muntoase pe ciubar.
Geto-dacii se ingrijeau si de igiena publica. Astfel, aproape in toate cetatile mari
din Muntii Orastiei s-au identificat cisterne de apa. Ele erau construite din barne de
lemn, iar alteori din materiale mai rezistente, fiind zidite. Apa captata de la izvoare era
condusa in cisterne prin olane de pamant ars. Captarea se facea intr-un recipient, care
constituia o visterie a apelor. Doua conducte de olane, prevazute la gura cu site,
aduceau apa iar o a treia conducta o conducea mai departe, acolo unde era necesara.
Olanele de pamant ars erau protejate de jgeaburi de lemn, acoperite cu scanduri de
lemn si ingropate. La o oarecare distanta de recipientul-butoi exista o rasuflatoare
ca un cilindru deschis. Unele cisterne, cum ar fi cea de la Blidaru, au fost construite in
ciment hidraulic, fiind formate dintr-o adevarata camera subterana de 8x6,20x4 m, cu
ziduri duble sau triple. Au existat si cisterne sapate in stanca si captusite cu scanduri
de gorun, ca cea de la Costesti.
Printre terapiile folosite de daci se inscriau si apele curative. Se stie ca numele bailor de la
Geoagiu de azi, judetul Hunedoara, a fost Germisara, toponimie de origine daca,
mostenita si transmisa in aceasta forma si in epoca romana (germ cald, sara apa).
O alta localitate cu ape termale curative, bine cunoascuta inainte de epoca romana,
este Calanul de astazi. De asemenea, o veche localitate dacica, Hydata sau Aquae este
cunoscuta geografilor romani inca din timpul lui Augustus. Si celebra statiune Baile
Herculane a fost folosita inainte de venirea romanilor, dupa dovezi de locuire
anterioare anului 106 d.Hr.

O marturie a folosirii apelor vindecatoare de catre daci ne ofera si cultul zeitatilor legate de
aceste ape. Referitor la adorarea izvoarelor tamaduitoare de catre daci putem cita
legendele romanilor in care puterea miraculoasa a izvoarelor este intruchipata de
duhurile apelor, sfantul apelor, zana apelor si altele. Faptul ca in inscriptiile
romane din statiunile balneare ale Daciei putem recunoaste divinitati locale dovedeste
ca efectele terapeutice ale apelor erau cunoscute de autohtoni.
In urma biruintelor repurtate asupra dacilor de catre cel mai bun imparat al Romei, Optimus
Princeps, cum l-au numit contemporanii pe Traian, in anul 106 a luat fiinta in nordul
Dunarii de Jos provincia Dacia. In rastimp de peste un secol si jumatate, cat a durat
stapanirea romana, aici s-a desfasurat o bogata activitate medicala confirmand
medicina sacerdotala si medicina laica. La aceasta activitate romanii au adaugat
marile constructii de apeducte, canalizare si bai publice, care au avut un rol important
in mentinerea starii de sanatate.
Printre zeitatile adorate in Dacia pe primul loc se inscriu cu atributii vindecatoare Esculap si
fiica sa Hygeia, carora li s-au inaltat diferite monumente, din care 22 s-au gasit la
Apulum (Alba-Iulia). Aici a stationat Legiunea a XIII-lea Germina, al carui comandant
era in acelasi timp si guvernatorul provinciei. Numarul mare de inscriptii inchinate lui
Apulum, zeul sanatatii i-a determinat pe unii cercetarori sa presupuna ca acesta o fost
protector al orasului. Se presupune ca aici a existat un templu-sanatoriu, un
asklepeion, caruia marii demnitari ai orasului i-au adaugat portice. Asklepeioanele pot
fi considerate primele locuri unde se acorda organizat asistenta medicala, deci un fel
de spitale. Bolnavii trebuiau sa petreaca in incinta templului macar o noapte. Preotii
care deserveau templul practicau alaturi de magie si o terapeutica reala. Un veteran
din Legiunea a V-a Macedonica, pe nume Caius Iulius Frontauianus, cantonat pentru o
vreme la Potaissa (Turda de azi), isi va recapata vederea in templul-sanatoriu de la
Apulum. Preotii asklepeionului de la Apulum se bucurau de o deosebita consideratie in
randul populatiei. Un libert al templului lui Esculap , pe nume Septimius Asclepius
Hermes, primeste din partea consiliului orasenesc una dintre cele mai mari distinctii:
Ornamenta decurionalia. Asklepeionul de la Apulum nu este singurul templu din
Dacia inchinat lui Esculap si Hygeii. Se mai cunoaste unul la Sarmisegetusa si altul la
Ampelum.
Alaturi de medicina sacerdotala, in Dacia romana s-a practicat si o intensa medicina laica.
Medici de diferite specialitati au venit in noua provincie. Inscriptiile amintesc de un
medicus la Apulum, si de un altul, pe nume Marcus Valerius Longinus, medic al
Legiunii a VII-lea Claudia, care a fost inmormantat la Drobeta. Pe langa vindecarea
ostasilor, dovada ca medicul Marcus Valerius Longinus a fost distins de municipalitatea
orasului Drobeta cu Ornamenta decurionalia.
Concomitent si alaturi de medicii militari, au profesat si medici civili. Prezenta lor ne este
dovedita de descoperirile arheologice. In amfiteatrul de la Sarmisegetusa au fost gasite
numeroase instrumente medico-chirurgicale din argint, bronz sau fier. Acestea au
apartinut unui medic de gladioatori (Medicus Ludi Gladiatorus), care era si medicul
orasului si care isi avea cabinetul (Taberna Medica) intr-una din incaperile anexe ale
amfiteatrului. Un asemenea cabi

Medicina geto-dac avea la baz o concepie superioar, pe care ne-a transmis-o fragmentar marele filozof
antic Platon (secolul IV-III .e.n.). El povestete: Socrate, pe cand era la oaste, cunoscuse un medic trac,
ucenicul lui Zamolxis; acel medic i povestise cum i nva pe ucenici a ngriji mai nti de cap dar nici s
trateze capul fr a da ngrijire trupului, i n aceiai timp sufletului". Dac medicii greci nu se pricepeau la
cele mai multe boli, de vin era faptul c ei nu cunoteau ntregul pe care-l aveau de ngrijit. Dac ntregul era
bolnav, partea nu putea s fie sntoas. Cci, spunea medicul trac, toate lucrurile bune i rele pentru corp i

pentru om n ntregul su vin de la suflet i de acolo curg (ca dintr-un izvor) de la cap la ochi. Trebuie, deci, n
primul rnd s tmduim izvorul rului, ca s se poat bucura de sntatea capului i tot restul trupului", n
aceste puine cuvinte este cuprins o concepie medical de mare nelepciune, de cea mai nalt medicin a
antichitii. Marele nostru istoric Nicolae Iorga a menionat c nsui Hipocrate fusese n tinereea lui iniiat n
medicin
de
un
medic
trac,
Herodius
din
Selimbria.
Mai departe, Platon adaug c sufletul se vindec prin vorbele frumoase care fac s se nasc n suflete
nelepciune", stare care durnd aduce sntate i capului i trupului". Afirmaia aceasta pune n discuie
metoda pe care o foloseau Zamolxis i ucenicii si, preoii-medici, n executarea practicii medicale.
Intre operaiile magice, cele mai rspndite erau descntecele. Grecii le spuneau acelor descntece epodai.
Clement din Alexandria, care tia i el de acele epodai sntoase, adaug faptul c le adusese Platon de la traci.
La mai toate popoarele vechi exista credina n puterea deochiului. mpotriva lui se invoc ajutorul arpelui i
al
amuletelor
n
form
de
animale.
Procedeele magice, indiferent de forma i coninutului lor, aveau rolul de a nsoi practici medicale folositoare,
dar a cror eficacitate era pus la ndoial dac lipsea descntecul, vrjitoria sau, dup cum se spunea,
boscoana,
un
vechi
cuvnt
de
origine
traco-getic.
La baza vindecrii anumitor afeciuni stteau n primul rnd plantele, pe care strmoii notri i urmaii lor
direci tiau s le foloseasc, impresionnd popoarele nvecinate. Menionm c doi medici antici, Dioscoride
(medic militar roman de origine greac, din secolul I e.n.), n lucrarea sa Materia medica", i PseudoApuleius, n opera sa Herbarius", vorbesc de o serie de plante folosite de strmoii notri. Unul dintre scribii
primei lucrri, originar probabil din prile noastre, a avut ideea de a aduga la denumirile greceti i latineti
pe
cele
dacice.
Din 42 de asemenea denumiri numai 26 par a fi ntr-adevr dacice, restul fiind de origine latin sau greac. A
doua lucrare, o botanic medical, a fost mbogit cu denumiri dacice de plante, ceea ce nseamn c, dup
prerea autoritilor romane, n anul 271 e.n. n Dacia nc se mai vorbea limba dac, ceea ce denot c
localnicii nu-i prsiser ntrutotul limba i obiceiurile. Denumirile dacice de plante medicinale au fost
studiate
cu
perseveren,
cutndu-se
echivalentul
n
botanica
popular
actual.
Au fost identificate 18 denumiri care au locul ntr-o istorie a medicinei geto-dacice. Strmoii notri numeau:
aniarsexe = iarba srac, baltacine; budathca = limba boului, mirua; cinuboila sau coalama = limbaria, limba
blilor, limba broatei; dielleina sau duodela = mselaria, suntoa-rea; diesema = coada vacii, luminarea; dyn
= urzica; guoleta = mrgelua. meiul psresc; mendrua = stirigoaia; mizela = cimbrul de grdin, lmioara;
olma = socul; priadila = via alb, curpenul; ricorastra = brusturele; salia = ciumfaia; sciara = varga
ciobanului,
scaiui.
Aciunea farmacologic a plantelor cu nume dacice este calmant-anestezic, cicatrizanti, antiflogistic.
expectorant,
depurativ,
antihelmintic.
in afar de plante, geto-dacii foloseau n medicina lor produse animale, organe i umori, precum i
medicamente
de
origine
mineral.
Paralel cu terapeutica, o dezvoltare asemntoare a cunoscut-o chirurgia. Una din interveniile cele mai
ndrznee,
realizat
cu
deosebit
n-demnare,
a
fost
trepanaia
cranian
Una dintre uneltele cu care se practicau trepana-iile a fost descoperit n 1953 la Galajn Bistriei, ntr-un
mormnt celtic datat din secolul al II-lea .e.n. Este un fierstru de fier, lung de 11 cm i lat de 0,5 cm, avnd la
capt un miner curbat, cu o lama de form semilunar, ascuit i zimuit. El este cel dinti instrument
chirurgical
gsit
pe
teritoriul patriei
noastre.
Deosebit de important este ns descoperirea, n 1955, la Grditea Munceluiui. a unei truse chirurgicale,
descoperire fcut de istoricul i arheologul I.H. Crian. Lucrrile arheologice au scos la lumin, dup aproape
dou mii de ani, o trus medical gsit printre drmturile unei locuine incendiate cu ocazia celui de-al
doilea
rzboi
dacic
(105-106
e.n.).
Din caseta de lemn care adpostea obiectele cu ntrebuinare medical nu a mai rmas dect o mas de crbune,
mnerul de fier frumos ornamentat i cteva lame de bronz care o ncercuiau. Judecind dup coninutul ei,
caseta ar fi alctuit o trus portativ. Din alctuirea ei face parte,n primul rnd, o penset de bronz, ngrijit
lucrat, asemntoare pensetelor anatomice din zilele noastre, care se pstreaz bine n ciuda celor aproape

dou mii de ani. Nu lipsete nici bisturiul, fcut dintr-o lam de fier i un miner de lemn, cu un aprtor de
bronz.
Alifiile sau medicamentele lichide se pstrau n mici borcnae de lut, ngrijit lucrate, care imit vasele
obinuite din ceramic dacic. Cea mai interesant pies a trusei este o tablet de 6,2x4,5 cm din cenu
vulcanic, ce conine silicai. Se tie c medicina i n special chirurgia greco-roman a secolului I e.n. foloseau
ntr-o mare msur diferite mase minerale pulverulente compuse din silicai. Din tablet se rdea praf mineral
care
era
presrat
pe
rni
i
ulceraii,
ca
absorbant
i
cicatrizant.
Asupra identitii chirurgului de la Grditea Munceluiui exist dou presupuneri. Dup prima, el ar fi fost unul
dintre nvaii medici-preoi ai dacilor. In acest sens plednd apropierea locului descoperirii de zona marilor
sanctuare dacice Dup a doua, ar fi fost un chirurg strin, venit sa practice n Dacia. In ambele ipoteze
descoperirea dovedete c dacii aveau la dispoziie o chirurgie bine pus la punct i utilat corespunztor.
Ginecologia i obstetrica sunt dou ramuri ale chirurgiei despre care posedm unele informaii mai mult de
ordin folcloric. Din vremuri foarte vechi, s-a pstrat amintirea unui instrument" util la natere, piatra de
natere". In Orientul Apropiat femeia ntea culcat pe o parte, chircit pe piatr sau sprijinit n coate i in
genunchi; la noi se obinuia s nasc pe vatr, iar n unele zone muntoase pe ciubr.
Geto-dacii se ngrijeau i de igiena public". Astfel, aproape n toate cetile mari din Munii Ortiei s-au
identificat cisterne de ap. Ele erau construite din brne de lemn, iar alteori din materiale mai rezistente, fiind
zidite. Apa captat de la izvoare era condus n cisterne prin olane de pmnt ars. Captarea se fcea ntr-un
recipient, care constituia o visterie" a apelor. Dou conducte de olane, prevzute la gur cu site, aduceau apa
iar
o
a
treia
conduct
o
conducea
mai
departe,
acolo
unde
era
necesar.
Olanele din pmnt ars erau protejate de jgheaburi de lemn, acoperite cu scanduri i ngropate. La oarecare
distan de recipientul-butoi exista o rsufltoare", ca un cilindru deschis. Unele cisterne, cum ar fi cea de la
Blidaru, au fost construite n ciment hidraulic fiind formate dintr-o adevrat camer subteran de 8x6,20x4 m,
cu ziduri duble sau triple. Au existat i cisterne spate n stnc i cptuite cu scnduri de gorun, ca aceea
de la
Costesti.
Printre terapiile folosite de daci se nscriau i apele curative. Se tie c numele bilor de la Geoagiu de azi,
judeul Hunedoara, a fost Germisara, toponimie de origine dac, motenit i transmis in aceast form i n
epoca roman (germ = cald; sar = ap). O alt localitate cu ape termale curative, bine cunoscut nainte de
epoca roman, era Clanul de astzi. De asemenea, o veche localitate dacic, Hydata sau Aquae era cunoscut
geografilor
romani
nc
de
pe
timpul
lui
Augustus.
i celebra staiune Bile Herculane a fost folosit nainte de venirea romanilor, dup dovezi de locuire
anterioare
anului
106
e.n.
O mrturie a folosirii apelor vindectoare de ctre daci ne ofer i cultul zeitilor legate de aceste ape.
Referitor la adorarea izvoarelor tmduitoare de ctre daci putem cita legendele romnilor n care puterea
miraculoas a izvoarelor este ntruchipat in duhurile" apelor, sfntul" apelor. ..zinele" apelor i altele. Faptul
c n inscripiile romane din staiunile balneare ale Daciei putem recunoate diviniti locale dovedete c
efectele
terapeutice
ale
apelor
erau
de
mult
cunoscute
de
autohtoni.
In urma biruinelor repurtate asupra dacilor de ctre cel mai bun mprat al Romei, Optimus Princeps. cum l-au
numit contemporanii pe Traian, n anul 106 a luat fiin n nordul Dunrii de Jos provincia Dacia. In rstimp de
peste un secol i jumtate, cit a durat stpnirea roman, aici s-a desfurat o bogat activitate medical
confirmnd medicina sacerdotal i medicina laic. La aceast activitate romanii au adugat marile construcii
de apeducte, canalizare i bi publice, care au avut un rol important n meninerea strii de sntate.
Printre zeitile adorate n Dacia pe primul loc se nscriu cu atribuii vindectoare Esculap i fiica sa Hygeia,
carora li s-au nlat diferite monumente, dintre care 22 s-au gsit la Apulum (Alba-lulia). Aici a staionat
Legiunea a XIII-a Gemina. al crei comandant era n aceiai timp i guvernatorul provinciei.
Numrul mare de inscripii nchinate la Apulum zeului sntii i-a determinat pe unii cercettori s presupun
c acesta a fose patronul protector ai oraului. Un libert al templului lui Esculap, pe nume Septimius Asclepius

Hermes, primete din partea consiliului orenesc una dintre cele mai mari distincii: Ornamenta
decurionalia". Asklepeionul de la Apulum nu este singurul templu din Dacia nchinat iui Esculap i Hygeii. Se
mai
cunoate
unul
la
Sarmizegetusa
i
altul la Ampelum.
Alturi de medicina sacerdotal, n Dacia roman s-a practicat i o intens medicin laic: medici de diferite
specialiti au venit n noua provincie. Inscripiile amintesc de un medicus" la Apulum, i de un altul, pe nume
Marcus Valerius Longinus, medic al Legiunii a VII-a Claudia, care a fost nmormntat la Drobeta. Pe lng
vindecarea ostailor, medicii militari ngrijeau i bolnavi civili, dovad c medicul Marcus Valerius Longinus a
fost
distins
de
municipalitatea
oraului
Drobeta
cu
Ornamenta
decurionalia".
Prezena lor ne este dovedit de descoperirile arheologice, in amfiteatrul de la Sarmizegetusa au fost gsite
numeroase instrumente medico-chirurglcaie din argint, bronz sau fier. Acestea au aparinut unui medic de
gladiatori (Medicus Ludi Gladiatorus), care era i medicul oraului i care i avea cabinetul (Ta-berna Medica)
ntr-una
din
ncperile
anexe
aie
amfiteatrului.
Din ceie artate mai sus considerm c n Dacia s-a desfurat o bogat activitate att n sfera medicinei
sacerdotale, ct mai ales n cea a medicinei laice, care i-a adugat mai trziu experiena medicinei romane.
Scriitori greci i romani ne-au lsat preioase informaii asupra medicinei geto-dacilor. mrturisind deseori
admiraie
pentru
arta
i
leacurile
folosite
de
ei,
considerate
de
mare
valoare.
4.MEDICINA IN EVUL MEDIU CRESTIN

Sf. Vasile cel Mare: Vasiliadele Mnstiri i Bolnie

CONSTANTIN CEL MARE
(272 337) fondeaz un spital la 330, n Constantinopol Terapii
Cauterizarea Fitoterapia Rugciunea Incubaia Sfi ntele taine
IMPARATUL IUSTINIAN 485-565
Biserica Sf. Cosmas i Damian din Constantinopol Practica
incubaiei Cod de legi
Teoria umorilor
Instituirea carantinei ("quarantine")
Pelerinaje
Flagelr
i Dansul macabru
Atingerea regal contra tuberculozei
Bresle de medici i farmaciti
n Romnia 1292 I-ul spital, 1494 I spierie, Sibiu, Transilvania
1619 I-ul azil, la Suceava 1704 spitalul Colea,Bucureti 1743
spitalul Sf.Spiridon,Iai Bi turceti (feredeie)
Instituii de asisten social i medical Pentru sraci (ptochia),
btrni (gerontochia), strini (xenodochia), copii abandonai
(brephotrophia), orfani (orphanotrophia), bolnavi i deczui
(nosocomia - spitale) Scolasticismul coala Medical din Salerno
(820) Apar primele UNIVERSITI europene: Bologna(1158),
Montpellier(1180), Paris (1200), Oxford (1229) Igiena neglijat,
numeroase epidemii (ciuma, lepra, variola, tifos, holera)
Superstiia i magia nfl oresc Paul din Eghina (626-690): descrie

i numete schirul cancer", cuvnt grecesc nsemnnd rac.

Femeie medic Ugo dei Borgognoni din Luca, Italia
pus bonum et laudabile" putea fi evitat prin bandajarea rnilor
cu vin plgile se vindecau fr infecie, per primam intentionem"
Guglielmo Salicetti sau Salicet (1270 - 1277) I anatomie
chirurgical regional Folosete bisturiul
Guido Lanfranchi (1250-1306 ) din Milano, lucreaz n Frana
Scrie o Chyrurgia Magna,1296 Combin medicina intern i
chirurgia
Henri de Mondeville (1260-1320) combate laudabile pus
Guy de Chauliac (1300-1368) Eminent chiruurg al epoci
5.MEDICINA ISLAMICA
Medicina islamic a avut ca punct de plecare medicina arab tradi ional din perioada
lui Muhammad , medicina elenistic, vechea medicin indian Ayurveda , precum i cea
iranian (Academia din Gundishapur).
nceputul[modificare | modificare surs ]
Conform tradi iei, primul medic islamic a fost nsu i Mahomed . Acestuia i se atribuie
urmtoarele citate: [ 1 ]
"Nu exist nici o boal creat de Allah, n afar de cele crora tot El le-a creat
remediul".
"Folosi i tratamentul medical, cci Allah nu a plsmuit vreo boal creia s nu-i fi
creat i remediul, n afar de acea suferin numit mbtrnire".
"Allah ne-a trimis bolile dar i tratamentul pentru fiecare, a a c trata i-v cu ajutorul
medicinei".
Concep ia conform creia exist tratament pentru fiecare afec iune a ncurajat savan ii
islamici s ntreprind cercetri medicale pentru a descoperi aceste remedii. Cu toate
acestea, tmduitorii apar ineau mai degrab clerului dect medicilor laici i utilizau
mai mult metode spiritual-religioase dect tiin ifice.
Spitale i universit i [modificare | modificare surs ]
Medicii islamici au fondat printre cele mai vechi spitale, n sensul modern al
cuvntului, adic spitale publice, aflate sub egida marilor universit i medicale.
Acestea erau adevrate stabilimente n care persoanele suferinde erau ngrijite de un
personal calificat i care se deosebeau de templele, ospiciile , azilurile i lazareturile
din trecut care se ocupau mai degrab cu izolarea de restul societ ii a bolnavilor
cronici i a celor cu probleme mintale, dect cu vindecarea lor [ 2 ] .
Astfel, n Cairo , n secolul I d.Hr., spitalul Qalawun putea ngriji 8.000 de pacien i,
personalul su cuprinznd medici speciali ti, farmaci ti, asisten i.
Metoda tiin ific[ modificare | modificare surs ]
Ca i n celelalte domenii ale tiin ei, savan ii islamici au introdus i n studiul medical
metodele tiin ifice. Acestea cuprindeau: aplicarea matematicii , experimentului ,
disec ia, testri pe animale, autopsia cadavrelor.
Pentru prima dat sunt folosite teste pentru depistarea prezen ei substan elor chimice
(cum am spune azi, teste anti-drog), testarea competen ei prin examinare a medicilor. [ 3 ]
Astfel, Rhazes introduce experimentul i observa ia clinic n domeniul medicinei i
respinge teoriile lui Galenus care nu sunt verificate experimental. [ 4 ] Introduce testul
de urin i ceea ce astzi numim coprocultur.
Avicenna (Ibn Sina Abu Ali) este considerat printele medicinei, deoarece a introdus
experimentul sistematic i cantitativ n studiul fiziologiei , examenul clinic, analiza
factorilor de risc, precum i no iunea de sindrom . [ 5 ] Toate contribu iile sale le-a reunit

n celebrul su tratat Canonul de medicin, devenit timp de secole lucrare de referin

pentru medicina apusean. Aici, bolile sunt descrise, clasificate i li se atribuie diverse
tratamente. Tratatul expune o adevrat teorie a substan elor medicamentoase, care st
la bazafarmacologiei clinice de astzi. Mai mult, pentru punctul su de vedere holistic,
n care factorii fizici, fiziologici i ai medica iei sunt vzu i global, Avicenna poate fi
considerat precursorul terapiilor alternative .
Anatomie i fiziologie[ modificare | modificare surs ]
n lucrarea sa, Shukuk 'ala alinusor ("Indoieli n privin a lui Galenus") din secolul al
X-lea, Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi (Rhazes) a fost primul medic care a
respinsteoria umoral a lui Galen i teoria celor patru elemente a lui Aristotel [ 6 ] .
Avicenna , "Aristotel al arabilor", cel care promoveaz experimentarea sistematic,
introduce studiul i examinarea pulsului arterial i a ritmului cardiac, n special a celui
de la ncheietura minii. Observa iile sale, consemnate n "Canonul de medicin" vor
conduce mai trziu la realizarea sfigmografului (tensometrului). [ 7 ]
Chirurgie[modificare | modificare surs ]
Medicii islamici ndeprtau chirurgical cataracta cu un mileniu nainte ca medicii
europeni medievali s ncerce acest lucru. Unul din marii reprezentn i n acest domeniu
esteAbulcasis , considerat printele chirurgiei moderne. Acesta a inventat o serie de
unelte i dispozitive chirurgicale. n lucrarea sa, Kitab al-Tasrif, (o enciclopedia vast
de 30 de volume), nsumeaz toate cuno tin ele timpului su, adunate dup o carier de
50 de ani.

CORDOBA Averroes (1126-1198), Avenzoar (1091-1162) , AlZahrawi (Albucasis) - (940? 1013 ) Maimonides (1135-1204)
* CAIRO Ibn-Al-Nafi s (~1210-1288)
BAGDAD Rhazes(~850-923), Avicenna (980-1037), Haly Abbas
(930-994), Isaac Judaeus(~ 850-950), Al Kindi (801873), Al Biruni
(973 1048)
Avenzoar
Traheotomie
Descrie ria, pericardita
Prepar remedii
Abul Qasim al-Zahrawi Al Tasrif
Tatl chirurgiei moderne cauterizare, ventuze, sngerare,
Perfecte noiuni de anatomie Opera cancerul mamar
A descris metastazele, hemofi lia, chistul didactic
Rhazes
Razi, medic medieval persan
De-a lungul vieii a scris numeroase cri i a avut muli
studeni, ns boala, care a nceput ca o cataract, a dus la
orbire complet. Unul din studenii si a ncercat s-l
trateze, ns el nu a fost de acord, spunnd c nu mai are
rost, din moment ce moartea se apropie. ntr-adevr, la
cteva zile dup rostirea acestor cuvinte, Razi a ncetat din
via.
Totui, descoperirile i tratamentele lsate n urm de el au
adus o contribuie major n multe domenii, precum

alchimia, fi lozofi a, dar mai ales n medicin. De exemplu, el

a fcut prima descriere a variolei i a fcut distincia dintre
aceasta i pojar n cartea sa, al-Judari wa al-Hasbah
(Variola i pojarul), tradus n latin de dou ori, n
secolul al XVIII-lea. De asemenea, a fost primul care a
considerat febra ca un mecanism automat de aprare, tot el
descoperind i astmul alergic, fi ind chiar i inventatorul
unor instrumente precum piua, spatula, fi ola, utilizate n
farmacii pn la nceputul secolului al XX-lea.
Acest sclipitor savant nu se limita la a-i trata pacienii,
fi ind i o fi re militant fa de aciunile altor medici. El lua
atitudine, atacnd arlatanii i medicii fali care vindeau
leacuri pe strzi. De asemenea, Razi nu avea nicio
problem s recunoasc faptul c, orict de bun ar fi un
medic, acesta nu poate avea toate rspunsurile sau toate
leacurile necesare tratrii unei boli.
O faimoas scriere a sa este Man la Yahduruhu Al-Tabib
(Un manual medical pentru publicul general), care, dup
cum spune i titlul, era dedicat publicului i scris pe
nelesul oricui. Astfel, oricine putea nva din acest
manual cum s prepare leacuri pentru diferite afeciuni,
ingredientele necesare gsindu-se foarte uor.
237 cri despre alchimie, anatomie, fi ziologie i etic
parialcompilat dup Hippocrate i Galen
Oper de referin: Kitab-Al-Hawi" (Continentul)
Monografi i despre varicel (pojar) i variol (variola vaccina)
unde le descrie i le deosebete Caracterizri corecte i precise
ale bolilor
Terapii pragmatice
Avicenna, prinul medicinei ,al treilea Aristotel Abu Ali Sina,
cunoscut mai ales dup numele de Ibn Sina, sau numele su
latinizat, Avicenna, s-a nscut n 980 n Iranul de astzi. La vrsta
de 14 ani, Avicenna deja i depea profesorii n materie de
cunotine. Avea o inteligen i o memorie uimitoare, potenialul
su dovedindu-se a fi foarte mare, nc de la vrste fragede. La
vrsta de 18 ani a primit statutul de medic, aceast meserie
prndu-i-se uoar n comparaie cu nvarea fi zicii sau a
matematicii. Vestea despre tnrul medic s-a mprtiat repede,
muli oameni venind la el pentru a primi tratament gratuit.
n

anul

997

l-a

tratat

pe

emir

de

boal

grav,

acesta

recompensndu-l cu acces total la Biblioteca Regal, iar dup

moartea tatlui su, Ibn Sina a ajuns n cele din urm n Gorgan,
aproape de Marea Caspic, unde a nceput s scrie cea mai
important lucrare a sa, Al-Qanun fi al-Tibb, n traducere
Canonul Medicinei, n care era inclus medicina greac,
musulman i indian. Lucrarea este considerat una dintre cele
mai
faimoase
scrieri
din
istoria
medicinei.
Dup un timp, a mers n Urgench, Uzbekistanul modern, unde a
nceput s lucreze ca medic, vizirul de acolo oferindu-i o anumit
sum de bani. Mai trziu, dorind s-i lrgeasc orizonturile, a
plecat n diverse cltorii, ajungnd n cele din urm n Rai, afl at
n vecintatea Teheranului modern, unde a scris aproximativ
treizeci dintre cele patru sute cincizeci de tratate ale sale, dar din
care, din pcate, au supravieuit doar dou sute cincizeci.
Apoi a mers nspre sud, ajungnd la Hamadan, unde a lucrat
pentru o doamn de vi nobil. n ultimii zece-doisprezece ani din
viaa sa, Avicenna l-a nsoit cu rolul de medic pe Abu Ja'far 'Ala
Addaula,
n
numeroasele
sale
campanii.
Dei avea impus un regim, Avicenna a refuzat s l urmeze,
considernd c e mai bine s triasc o via scurt, dar fericit. A
murit n iunie 1037, la vrsta de 58 de ani i a fost ngropat la
Hamadan,
Iran.
Am pomenit mai devreme de lucrarea sa faimoas, Canonul
medicinei, o enciclopedie medical ce cuprinde paisprezece
volume. Aceast carte este cunoscut pentru introducerea
cuantifi crii n medicin, ea incluznd i noiuni precum bolile cu
transmitere sexual, bolile contagioase, neuropsihiatria, analiza
factorului de risc, msuri de evitare a mprtierii bolii, precum
carantina, i multe altele. Ea a fost fi nalizat n anul 1025 i a fost
folosit ca text medical standard, att n Imperiul Islamic, ct i n
Europa.
Observm c n special prin aceast lucrare a sa, Canonul
Medicinei, Ibn Sina a adus o contribuie major la nelegerea i
tratarea bolilor, deschiznd fr team noi pori spre universul
medicinei moderne.
A scris peste 450 de tratate, din care 40 medicale
Oper de referin: Canonul" (Al-Qanun) (Legea) Medicinei
utilizat la Universitile din Montpellier i Louvain pn la 1650

 Tatl medicinei moderne, farmacologiei clinice, fi ziologiei

experimentale i evalurii cantitative
Descoper natura contagioas a bolilor infecioase i instuie
carantina DEFINETE NOIUNEA DE SINDROM
Importana dietei, mediului i climei pentru sntate
Aromaterpie (distilare i extracie de uleiurieseniale
A fost un compilator i un comentator avizat,mai mult dect un
practician
Medicin
Galenic,
aristotelic,
persan,mesopotamian indian

6.MEDICINA IN RENASTERE SI POST RENASTERE