Sunteți pe pagina 1din 2

APRECIERI CRITICE

"Eminescu e un poet de conceptie si asta a stanjenit pe critici, care au evitat sa analizeze


poezia lui cu subantelesul discret ca ea se va perima. Toata arta lui Eminescu sta in a preface
ideile in muzica si in metafore, de-a dreptul, fara planuri paralele. Eminescu nu filozofeaza
niciodata, propozitiile lui sunt viziuni. "
George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent (1941)
Limba lui Eminescu este limba comun vorbit de anturajul su, mbogit prin lecturi i
cunoaterea graiului viu din toate provinciile romneti i trecut prin creierul i sensibilitatea
poetului genial care, alegnd materialele cele mai potrivite, i, printre ele, neologismele
necesare expresiei poetice, le-a dat o form care reprezint o selectare a elementelor vechi i
noi, o culme a literaturii artistice. Prin ntrebuinarea unui numr de cuvinte i de expresii din
limba vorbit de popor, de oamenii simpli, Eminescu a lrgit graniele stilului artistic al limbii
literare, i, n acelai timp, i-a dat caracteristicile geniului su.
Alexandru Rosetti, Limba poeziilor lui Mihai Eminescu, ESPLA, Bucuresti, 1958

"Cu Eminescu apare n literatura european ultimul mare poet romantic, pstrnd n existenta
si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici. Nzuind necontenit spre un
plan de viat superior etic si artistic, cutnd cu patos adevrul si refuznd consecvent
compromisul, Eminescu s-a aflat n permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina
noncomformismului, a sincerittii n faptele de viat, si a nltimii de gndire, dublat de o
sete de cunoastere absolut. "
Zoe Dumitrescu-Busulenga, Valori si echivalente umanistice. Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973
"Mintea lui Eminescu lucreaz cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creatiei, adic cu cele
mai nalte concepte furite de ratiunea omului. Printre acestea, ideea eternittii stpneste
mintea sa ntr-asemenea msur, nct una din atitudinile cele mai obisnuite ale poeziei sale
este considerarea lucrurilor n perspectiva eternittii. Este, n toat poezia lui Eminescu, o
considerare a lucrurilor foarte de sus si foarte de departe, dintr-un punct de vedere care
rusineaz orice ngustime a mintii, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectual a
poetului este una din formale cele mai izbitoare ale manifestrii lui si aceea care explic
prestigiul att de covrsitor al operei sale."
Tudor Vianu, Caiete critice. E.S.P.L.A., Bucuresti, 1957
Poetul e din natere, fr ndoial. Dar ceea ce e din natere la adevratul poet, nu e
dispoziia pentru forma goal a ritmului i a rimei, ci nemrginita iubire a tot ce este cugetare
i simire omeneasc [...]. Tocmai ele dau lui Eminescu cuprinsul precis n acele versuri
caracteristice, n care se ntrupeaz profunda lui emoiune asupra nceputurilor lumii, asupra
vieii omului, asupra soartei poporului romn.

Titu Maiorescu, Eminescu i poeziile lui (1889), n Critice, vol. III, Editura Minerva,
Bucureti, 1915