Ministerul Educaiei al Republicii Moldova

Academia de Studii Economice din Moldova

Facultatea: Economie General i Drept
Catedra: Drept public

Comunicare
La disciplina : Drept Contravenional

Delimitarea rspunderii contravenionale de

rspunderea administrativ

Elaborator: Hangan Dan, D-135

Coordonator tiinific: Frinea Cristina
1

Delimitarea rspunderii contravenionale de rspunderea administrativ

Pentru efectuarea unei delimitri cit mai echitabile ntre rspunderea administrativ i rspunderea
contravenional, este necesar s reflectez asupra nsi definiiilor ramurilor de drept, n limita crora se
ncadreaz specifica rspundere, deci:
Dreptul contravenional se poate defini ca un ansamblu de norme juridice strict determinate de legislaia
contravenional, care oglindete instituiile juridice de baz, cum ar fi: contravenia, contravenionalitatea
,sanciunea contravenional, rspunderea contravenional i procedura contravenional, i care are drept
scop protecia juridic a unor valori sociale determinate, soluionarea raporturilor juridice aprute in procesul
activitii de combatere a contravenionalitii.
Dreptul administrativ este o ramur a dreptului public care reglementeaz relaiile sociale din sfera
administraiei publice, precum i pe cele de natur conflictual dintre autoritile publice sau persoanele juridice
de drept privat care exercit atribuii de putere public, precum realizarea unui interes public, asimilate
autoritilor publice, pe de o parte, i cei vtmai n dreptul lor prin acte administrative ale acestor autoriti, pe
de alt parte.
Din analiza definirii propriu zise a ramurilor de drept ce guverneaza i aplic drept sanciuni anumite
rspunderi, fie contravenional sau administrativ, aceste ramuri intrunesc trsturi comune, caracteristice unei
ramuri de drept, fiind distincte i dispunnd de o autonomie n coraport sau raport cu alte ramuri de drept.
nelegerea faptului c acestea constituie dou ramuri de drept distincte este foarte important, deoarece
fiecrei din ele i se atribuie obiecte i metode diferite, precum i formele de rspundere juridic sunt diferite:
rspunderea juridic n dreptul contravenional capt forma de rspundere contravenional, pe cnd n dreptul
administrativ- rspundere administrativ.
Rspunderea contravenional se delimiteaz de rspunderea administrativ din punctul de vedere al
coninutului material, al semnificaiei sociale, al modului de reglementare juridic, al competenei organelor i
al procedurii de soluionare a litigiilor juridice. Astfel, in plan comparativ, rspunderea contravenional
intervine pentru comiterea contraveniei, pe cnd cea administrativ se fundamenteaz pe inclcarea unui raport
administrativ. Constringerea aplicabil contraveniilor, n principiu, se manifest sub form de sanciuni
contravenionale ce pot fi privative de libertate, n timp ce in cazul abaterilor administrative au o form mai
diluat, cu un grad de severitate mai redus i urmrete nu sancionarea vinovatului, ci constrngerea acestuia la
respectarea i executarea actului administrativ pe care, prin conduita sa, l-a inclcat.
Deci, raspunderea administrativa ca forma a raspunderii juridice este consacrata de normele dreptului
administrativ prin care se stabilesc sanctiuni distincte si o procedura concreta de aplicare a lor in caz de
comportament neadecvat normelor de drept administrativ.

1) Raspunderea administrativa ca forma a raspunderii juridice intervine acolo si atunci cand se incalca
normele dreptului administrativ.
2) Raspunderea administrativa este una din formele de condamnare a statului.
3) Raspunderea administrativa este angajata ca o raspundere pentru acele prejudicii cauzate oamenilor
particulari din culpa autoritatilor publice.
4) Un loc aparte in raspunderea administrativa il ocupa functionarul public.
In final, la aceasta etapa, ne-am propus sa injghebam o definitie a raspunderii administrative.
Raspunderea contraventionala ca forma a raspunderii juridice consta in raportul juridic contraventional de
constringere, generat ca urmare a comiterii contraventiei, intre stat si contravenient, raport complex al carui
continut il formeaza dreptul statului de a aplica persoanei vinovate sanctiunea prevazuta de lege pentru
contraventia comisa si de a o constringe sa o execute, corelativ cu obligatia contravenientului de a suporta
aplicarea si executarea sanctiunii contraventionale, in vederea restabilirii ordinii de drept

si

restaurarii

autoritatii legii.
Notiunea de raspundere contraventionala este susceptibila de urmatoarele acceptii:
-

Institutie fundamentala a dreptului contraventional, adica ansamblul normelor juridice care

reglementeaza realizarea dreptului contraventional prin constringere;

Raport

juridic de constringere, adica forma raspunderii juridice identificata cu raportul juridic

contraventional de constringere, stabilit intre stat si contravenient, al carui continut il constituie dreptul
statului de a aplica masuri de asigurare si sanctiuni vinovatului de comiterea contraventiei si obligatia
corelativa a acestuia de a suporta masurile respective;
-

Latura pasiva a raportului contraventional de constringere, adica acea forma de raspundere juridica care
consta in obligatia vinovatului de comiterea contraventiei de a suporta masurile de asigurare si
sanctiunea contraventionala

Continutul al raportului de constringere, adica identificarea drepturilor si obligatiilor corelative ale

subiectilor raportului contraventional de constringere cu efectele raportului juridic contraventional de
conflict

(continutul raportului contraventional de represiune ).

Trasaturile esentiale ale raspunderii contraventionale sunt urmatoarle:
a) Fapta ilicita ce constituie o contraventie
b) Subiectele raspunderii contraventionale: statul ca subiect activ si faptuitorul ca subiect pasiv
c) Continutul raportului juridic al raspunderii contraventionale alcatuit din drepturi si obligatii specifice
d) Obiectul raportului juridic de raspundere contraventionala are un caracter specific, constind in sanctiuni
contraventionale.

Deosebirea raspunderii contraventionale de raspunderea administrativa consta in aceea ca contraventia dupa

natura sa este o forma mai grava a abaterii administrative. Orice contraventie, dupa aspectul sau social, are
caracter de abatere administrativa, deoarece cuprinde niste relatii cu caracter executiv si de dispozitie din
domeniul administrarii publice. Prin abatere administrativa se intelege orice fapta care incalca normele de drept
administrativ sau care tine de neglijarea obligatiilor ce decurg din actele administrative. Astfel contraventia prin
caracterul sau juridic genereaza si atingerea unor valori generale pentru societate, care se afla dincolo de sfera
dreptului administrativ.
Constringerea aplicabila contraventiilor se manifesta sub forma de sanctiuni contraventionale, care pot fi si
privative de libertate, in timp ce in cazul abaterilor administrative au o forma mai diluata, cu un grad de
severitate mai redus si urmareste nu sanctionarea vinovatului, dar constringerea acestuia la respectarea si
executarea actului administrativ pe care, prin conduita sa, l-a incalcat.
Raspunderea contraventionala se deosebeste de raspunderea administrativ- diciplinara, care de asemenea se
aplica si pe cale extrajudiciara. Raspunderea disciplinara este atestata in cadrul relatiilor de subordonare a
persoanei, care comite delictul disciplinar, fata de persoana cu functie de raspundere care, dispunind de putere
disciplinara, aplica masura disciplinara corespunzatoare. Spre deosebire de cele mentionate anterior putem
spune ca intre persoana care a comis o contraventie si organul de stat, imputernicit sa aplice sanctiunea
contraventionala nu sint atestate relatii de subordonare de serviciu.
Deci am putea spune raspunderea contraventionala se aplica oricarei persoane care care a savirsit o
contraventie, pe cind raspunderea disciplinara este atestata numai in relatiile de munca.
Notiunea, definitia si trasaturile principale ale raspunderii administrative
Raspunderea administrativa ca institutie a dreptului administrativ, spre deosebire de raspunderea civila si
cea penala, consacrata in anumite forme inca din antichitate, este relativ tanara.
Aceasta opinie este sustinuta si de catre autorii din Republica Moldova, care mentioneaza ca
raspunderea administrativa are aproximativ doua secole de cand a fost instituita in urma revolutiilor burgheze,
franceze, ca raspundere a administratiei pentru daunele aduse particularilor prin activitate ilicita.
Multa vreme, raspunderea specifica dreptului administrativ era interpretata traditional prin referire la
notiuni si institutii specifice dreptului civil, sau, dupa caz, dreptului penal.
De exemplu, raspunderea cu caracter patrimonial a administratiei publice era calificata prin referire la
raspunderea civila delictuala, abatarile administrative savarsite de personalul din administratie reprezentau
incalcari ale dreptului muncii, sanctionate ca atare.
Practic, formele de raspundere specifice dreptului administrativ nu si-au conturat multa vreme
identitatea, existand si in prezent autori care le contesta si controverse , la nivel doctrinar, dar uneori si
legislativ si jurisprudential, cu privire la existenta lor si regimul juridic care le guverneaza.
4

Initial, raspunderea administrativa s-a angajat ca raspundere pentru prejudiciul cauzat particularilor din
culpa organelor administratiei publice.
Actualmente, in unele state europene autoritatile publice centrale si locale, functionarii publici, serviciile
publice si in general statul poarta raspundere in conditiile legii pentru pagubele cauzate cetatenilor. Asadar,
esenta raspunderii administrative consta in atragerea la raspunderea administrativa a autoritatilor publice statale
si cele publice nestatale, pentru pagubele aduse particularilor.
In acest context, suntem de acord cu V. I. Prisecaru, care mentioneaza ca in evolutia ei, raspunderea
administrativa s-a angajat si pentru prejudiciile cauzate particularilor din culpa organelor administratiei publice,
iar, ulterior, s-a admis si angajarea raspunderii administrative a functionarilor publici. Astfel incat, in prezent, in
Franta, statul, serviciile publice si functionarii publici raspund, in conditiile legii, pentru pagubele cauzate
particularilor.
Raspunderea administrativa este explicata de catre unuii teoreticieni ai dreptului public pornind de la
concepul de constrangere.
Astfel,

constrangerea administrativa reprezinta ansamblul de masuri (acte juridice, operatiuni

administrative, fapte materiale), dispuse catre autoritatile administratiei publice in temeiul legii, cu folosirea
puterii de stat si, daca este cazul, impotriva vointei unor persoane, pentru a preveni savarsirea unor fapte
antisociale, a apara drepturile cetatenilor, precum si pentru a sanctiona incalcarea normelor de drept
administrativ.
Daca prin constrangerea administrativa se urmareste autoreglarea sistemului social, raspunderea
urmareste restabilirea ordinii normative incalcate, precum si condamnarea faptei negative si a autorului
acesteia..
Regimul sovietic, nu a cunoscut raspunderea administrativa si in general justitia administrativa, sub nici
o forma.
Raspunderea organelor statale pentru prejudiciile cauzate particularilor din culpa autoritatilor
administratiei publice, nu a existat nici in alte republici unionale, care intrau in componenta U.R.S.S. .
In alte tari din fostul lagar socialist, cum ar fi Romania, Ungaria, Polonia, si-au pastrat institutul de
raspundere a organelor administratiei publice pentru prejudiciile cauzate particularului din culpa organelor
statale.
Acest fapt, nici intr-un caz nu se poate justifica prin faptul ca au lipsit litigii dintre administratie si
administrati sau prin neexistenta abuzurilor din partea organelor statale
In tara noastra, raspunderea administrativa a fost instituita pentru prima data, prin art. 33 din Legea
pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864. Astfel, potrivit acestui articol, in materie
contencioasa, cand se atinge interesul unui particular sau persoane juridice, hotararea Consiliului obtine
repararea pagubei cauzate de catre administratie.
5

Angajarea raspunderii administrative a organelor administratiei publice a fost consacrata si prin legile de
organizare si reorganizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din 1905, 1910 si 1912.
Consacrarea angajarii raspunderii administrative a organelor administratiei publice s-a facut prin art. 99
si 107 din Constitutia din 1923, iar procedura de solutionare a conflictelor juridice in care se putea angaja
raspunderea administrativa a organanelor administratiei publice a fost stabilita prin Legea pentru contenciosul
administrativ din 23 decembrie 1925.
Prin Constitutia Romaniei si prin Legea contenciosului administrativ din Romania nr. 554/2004,
modificata si completata prin Legea 262/2007 pentru modificarea Legii 554/2004, raspunderea administrativa a
capatat o reglementare noua si superioara. Superioritatea noii reglementari, a raspunderii administrative, consta
in aceea ca, in statul Roman de drept, raspund pentru faptele lor, asa cum vom dezvolta, statul, organele
administratiei publice si celelalte servicii publice administrative, functionarii publici si particularii (persoane
fizice sau juridice).
In Republica Moldova, raspunderea administrativa, in opinia noastra, a fost instituita prin art. 53(1) al
Constitutiei Republicii Moldova, care pevede ca persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica
printr-un act administrativ, sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina
recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si reparararea pagubei. Legea contenciosului administrativ nr.
793-XIV din 10.02.2000, din Republica Moldova se identifica cu acelas scop.
Sustinem pe deplin ideea autorilor privind deosebirea calitativa a Legii contenciosului administrativ din
Romania, fata de Legea contenciosului administrativ din Republica Moldova, cu privire la pretitionare si
capitolul douazeci si patru din Codul de procedura Civila, care reglementau solutionarea litigiilor dintre
administratie si cei administrati intr-o cu totul alta conceptie decat cea care este prevazuta in legea
contenciosului administrativ.
Cu toate ca mai exista exceptari numeroase de la controlul judecatoresc al actelor administrative, a
crescut totusi considerabil aria actelor care pot face obiectul actiunii in contencios administrativ.
Astfel s-a intins sfera actelor ce fac obiectul actiunii in justitie si, de asemenea, includerea in cadrul
contenciosului administrativ a actelor administrative jurrisdictionale care, sub imperiul Legii cu privire la
petitionare, erau excluse de la acest control.
Actualmente, in literatura de specialitate, exista mai multe definitii privind raspunderea administrativa,
asa de exemplu, prof. Ilie Iovanas, sustine ca raspunderea administrativa poate fi definita ca fiind forma
condamnarii statale, ce consta intr-o obligatie de a suporta si a executa o privatiune represiva (patrimoniala sau
de natura morala), care intervine atunci cand au fost incalcate obligatiile ce constituie continutul unui raport de
drept administrativ, al carui regim juridic de stabilire concreta este prevazut de normele dreptului administrativ.

Deci, raspunderea administrativa ca forma a raspunderii juridice este consacrata de normele dreptului
administrativ prin care se stabilesc sanctiuni distincte si o procedura concreta de aplicare a lor in caz de
comportament neadecvat normelor de drept administrativ.
1) Deoarece raspunderea administrativa ca o institutie a dreptului administrativ, relativ este
tanara la acest moment constituie o problema neelucidata pe deplin, in literatura de specialitate, atat in Romania
cat si in Republica Moldova.
2) Timp indelungat, raspunderea specifica dreptului administrativ era interpretata traditional prin
referire la notiuni si institutii specifice dreptului civil sau, dupa caz, dreptului penal, dat fiind faptul ca dreptul
administrativ ca ramura distincta a dreptului national ia nastere mai tarziu, ca rezultat al democratizarii statului
roman si celui moldovean.
3) Raspunderea administrativa ca forma a raspunderii juridice intervine acolo si atunci cand se
incalca normele dreptului administrativ.
4) Raspunderea administrativa este una din formele de condamnare a statului.
5) Raspunderea administrativa este angajata ca o raspundere pentru acele prejudicii cauzate
oamenilor particulari din culpa autoritatilor publice.
6) Un loc aparte in raspunderea administrativa il ocupa functionarul public.
In final, la aceasta etapa, ne-am propus sa injghebam o definitie a raspunderii administrative.
In opinia noastra, raspunderea administrativa este o forma a raspunderii juridice care
apare din momentul in care se incalca normele dreptului administrativ.
Vorbind despre subiectul activ si subiectul pasiv in raspunderea administrativa, mentionam ca teoria
generala a dreptului a fundamentat distinctia dintre subiectul activ si subiectul pasiv a faptei, si respectiv al
raspunderii.
Subiectul activ al faptei este autorul acesteia, persoana fizica sau juridica a carei fapte are statut de fapta
ilicita, deci faptuitorul.
Aceasta devine in procesul de tragere la raspundere juridica, subiectul pasiv al raspunderii.
Subiectul activ al raspunderii este autoritatea publica, fata de care se rasfrang consecintele faptei si in a
carei competenta intra tragerea la raspundere a faptuitorului si care, deci, aplica sanctiunea. El reprezinta, in
raport cu fapta, subiect pasiv al acesteia.
Vorbind despre partile raspunderii administrative, mentionam ca acestea sunt, ca la orice tip de
raspundere, subiectul activ si pasiv al acesteia.
Subiectul activ al raspunderii administrative este autoritatea publica in a carei competenta cade sanctionarea
ilicitului administrativ comis de faptuitor, cum sunt:
-

un organ administrativ;

un alt organ public, cum ar fi instanta judecatoreasca de contencios administrativ;

7

un functionar public;

Subiect pasiv al raspunderii este persoana prejudiciata prin fapta ilicita din abaterea administrativa, fiind un
subiect colectiv sau unul individual de drept, dupa cum urmeaza:
-

un organ de stat;

o structura nestatala;

o persoana fizica;

Majoritatea autorilor autohtoni si de peste hotarile Republicii Moldova considera ca temeiul juridic ce da
nastere raspunderii administrative este fapta ilicita, care aduce atingere procesului de administrare.
Profesorul Antonie Iorgovan imparte ilicitul administrativ in trei categorii:
a) ilicit administrativ disciplinar;
b) ilicit administrativ contraventional si,
c) ilicit administrativ patrimonial.
Raspunderea administrativa se deosebeste de cea disciplinara prin faptul ca aceasta din urma ia nastere
ca rezultat al incalcarii regulamentului de serviciu, aducand atingere unui raport juridic de munca, si se aplica
de catre administratia (conducatorul), fata de care faptuitorul se afla in dependenta de serviciu, pe cand temeiul
raspunderii administrative este abaterea administrativa prin care se incalca un raport juridic administrativ si se
aplica de un sir intreg de organe, fata de care faptuitorul poate sa nu fie in nici un raport. Aceste doua forme de
raspundere se dosebesc si dupa natura sanctiunii. Daca principala sanctiune administrativa este amenda, care are
caracter material, atunci sanctiunile disciplinare sunt prin esenta de natura morala.
Fapta de incalcare cu vinovatie a normelor dreptului administrativ poarta numele de abatere administrativa.
Abaterea administrativa semnifica comiterea unui fapt administrativ ilicit ce se poate realiza printr-o
actiune sau inactiune.
Abaterea administrativa este acea incalcare a legii prevazuta si sanctionata in actul normativ care o
regulamenteaza.
Pentru a fi in prezenta unei abateri administrative, este necesar ca actul normativ sa reglementeze:
a) obligatia ce revine unui serviciu public administrativ, functionar public sau unui particular (persoana
fizica sau juridica)
b) sanctiunea aplicata celui care incalca prin actiune sau inactiune obligatia ce revine din actul
normativ respectiv;
c) organul competent sa constate abaterea si sa aplice sanctiunea administrativa;
d) caile de atac si organele competente a le solutiona, in cazul in care cel care comite abaterea
administrativa se considera neindreptatit de sanctiunea (administrativa) aplicata;

Abaterea si raspunderea administrativ disciplinara se fundamenteaza pe existenta, in prealabil, a unui

raport de drept administrativ, rezultat dintr-un act administrativ, in speta din actul de numire (investire) intr-o
functie publica.
Prin acest act administrativ, unul dintre subiectii raportului juridic (emitentul actului) apare ca subiect
supraordonat fata de celalalt subiect al raportului (persoana numita sau investita prin alegere intr-o functie
publica), adica fata de functionarul public.
Daca acest act administrativ lipseste inseamna ca nu mai suntem in prezenta unui raport juridic de drept
administrativ ci, eventual al unui raport juridic de dreptul muncii, care se fundamenteaza pe existenta
contractului individual de munca.
Este necesar sa precizam ca problema abaterii si raspunderii administrative priveste numai functionarii
publici, pe aceea care sunt parti intr-un raport juridic de drept administrativ, exercitand o functie publica prin
investirea lor printr-un act administrativ, pe baza de numire sau in urma unui scrutin.
Intrucat functionarul public este figura centrala a raspunderii administrativ-disciplinare, vom incerca
in cele ce urmeaza sa ne optim asupra a ceea ce caracterizeaza, in esenta, aceasta institutie juridica.
In sens larg, abaterea disciplinara este o forma a raspunderii juridice si priveste numai persoanele fizice,
nu si pe cele juridice.
Abateri disciplinare pot savarsi toti salariatii, indiferent daca au sau nu calitatea de functionari publici,
atunci cand nu-si indeplinesc sarcinile ce le revin.

Deosebirea dintre unii si ceilalti consta, asa cum am mai

aratat, in aceea ca temeiul juridic al obligatiilor care revin salariatilor il constituie contractul individual de
munca, in timp ce temeiul juridic al obligatiilor care revin functionarilor publici il constutuie actul administrativ
de numire (investire) in functie.
Este si motivul pentru care raspunderea disciplinara a functionarilor publici se studiaza la dreptul
administrativ, iar raspunderea disciplinara a celor care nu au aceasta calitate se studiaza la dreptul muncii.
Incercand sa conturam notiunea de abatere administrativa si de raspundere administrativa, trebuie spus
ca aceasta nu este, in linii generale, diferita de cea din dreptul muncii, care se refera la toti salaritatii.
Deosebirea esentiala este ca aceasta priveste o persoana care detine o functie publica, fiind o institutie a
dreptului administrativ, nu a dreptului muncii.
Raspunderea administrativa, ca parte a raspunderii juridice, contine un sir de particularitati generale,
comune tututor formelor de raspundere juridica, dar putem desprinde si anumite criterii care deosebesc
raspunderea administrativa de celelalte forme de raspundere juridica.
Dupa prof. I. Iorvanas si Emil Balan, astfel de criterii pot fi:
Natura sanctiunii ce se aplica faptei ilicite;
Natura raportului juridic al carui continut a fost incalcat;
Particularitatile de clificare a faptei;
9

 Gradarea pericolului social;

Regimul juridic de sanctionare.
Se intemeiaza, in general, pe incalcarea unui raport de drept administrativ, dar poate fi atrasa si
de abaterile administrative rezultate din incalcarea legii penale;
Autorul abaterii poate fi:
-

un organ al administratiei publice;

un functionar public;

un organism nestatal;

o persoana fizica;

Subiectul activ al raporturilor juridice de tragere la raspundere este intotdeauna o autoritate publica;
Se intemeiaza pe vinovatia (culpa) subiectului pasiv, care are capacitate juridica;
In legislatia Republicii Moldova, isi gasesc o consacrare bine determinata raspunderea administrativ
contraventionala, cea administrativ disciplinara nu are o formulare prea clara, iar cea administrativ
patrimoniala, declarata in Constitutia Republicii Moldova si legiii contenciosului administrativ, isi va gasi o
aplicare adecvata doar in conditiile adoptarii normelor de procedura administrativa contencioasa si a instruirii
magistratilor in acest domeniu.
Majoritatea autorilor autohtoni si romani, mentioneaza ca in functie de fapta comisa si de consecintele
sale, identificam trei mari forme de raspundere specifice dreptului administrativ.
a)

Savarsirea ilicitului administrativ propriu-zis, care poarta denumirea de abatere disciplinara,

determina interventia primei forme de raspundere din dreptul

administrativ, si anume

raspunderea disciplinara.
b)

Cea de-a doua forma de ilicit administrativ poarta denumirea de contraventie si determina
interventia celei de-a doua forme de raspundere specifica dreptului administrativ si anume
raspunderea contraventionala.

c)

Ultima forma de ilicit este ilicitul cauzator de prejudicii materiale sau morale a carui savarsire
atrage si ultima forma de raspundere apartinand ramurii dreptului administrativ si anume
raspunderea adminisrativ patrimoniala.
Astfel, ca o componenta a raspunderii juridice, raspunderea administrativa cuprinde urmatoarele

forme:
1) raspunderea administrativ-disciplinara;
2) raspunderea administrativ-contraventionala;
3) raspunderea administrativ-patrimoniala;
10

O alta opinie, o gasim la Emil Balan, care mentioneaza ca o componenta a raspunderii juridice cuprinde
urmatoarele forme:
- raspunderea administrativ-teritoriala;
- raspunderea administrativ-contraventionala;
- raspunderea administrativ-patrimoniala;
In acelasi timp, mentionam ca o data cu adoptarea codului contraventional, care sugereaza recunoasterea
dreptului contraventional ca ramura independenta de drept. In pofida faptului ca unii doctrinari si practicieni in
materie contraventionala au viziuni diferite in ce priveste recunoasterea dreptului contraventional ca ramura de
drept separat. Raspunderea contraventionala s-a desprins de ramura dreptului administrativ si a devenit o
institutie de sine statatoare. Incalcarile din partea cetatenilor a normelor dreptului contraventional de acum
inainte, vor fi regulamentate de codul contraventional.
Asadar, raspunderea contraventionala apare in cazul in care sunt incalcate normele dreptului
contraventional.
Reiesind din cele expuse, mentionam ca in opinia noastra, actualmente au ramas numai doua forme sau
categorii de raspundere administrativa: raspundere administrativ-disciplinara si raspundere administrativpatrimoniala.
Mai mult decat atat, prin adoptarea codului contraventional nr. 218-XVI din 24.10.2008, s-a incetatenit
termenul de contraventie si s-a renuntat la cele de contraventie administrativa.
Astfel, s-a evitat riscul condamnarii raspunderii contraventionale cu raspunderea administrativa.
In lucrarile autorilor rusi, din perioada sovietica, raspunderea administrativa este suprapusa, mai des, cu
cea contraventionala, iar sanctiunile administrative sunt analizate doar prin prisma pedepselor contraventionale.
Astfel, in viziunea prof. Vasilencov, raspunderea administrativa poate fi caracterizata sub doua aspecte:
in sens larg si in sens ingust (restrans).
Sensul larg al raspunderii administrative presupune raspunderea instituita de normele dreptului
administrativ, care antreneaza si alte forme de raspundere decat cea administrativa.
Drept exemplu, autorul prezinta prevederile Codului contraventional care stabilesc raspundere
disciplinara pentru contraventiile savarsite de catre militari (art. 15 CCA). Sensul larg al raspunderii
administrative cuprinde, de asemenea, faptul ca sanctiunile administrative sunt prevazute si in normele altor
ramuri de drept, cum ar fi: dreptul funciar, ecologic, financiar etc.
In sens restrans sau direct, sustine autorul sus-numit, raspunderea administrativa presupune sanctiunile
administrative aplicate in caz de savarsire a contraventiei.
In rezultatul cercetarilor efectuate, am ajuns la urmatoarele concluzii:
-

raspunderea administrativa este o institutie fundamentala a dreptului administrativ;

raspunderea administrativa este o componenta a raspunderii juridice;

11

raspunderea administrativa este o raspundere autonoma si distincta fata de raspunderea civila, penala si
raspunderea disciplinara a salariatilor conform dreptului muncii;
-

raspunderea administrativ-disciplinara a functionarului public se studiaza in dreptul administrativ, iar

raspunderea disciplinara a celor care nu au aceasta calitate, se studiaza in dreptul muncii.

- raspunderea disciplinara a functionarilor publici este diferita de cea din dreptul muncii, care se refera la
alti salariati.
Deosebirea esentiala dintre raspunderea disciplinara a functionarilor publici si raspunderea disciplinara a
salariatilor care nu sunt functionari publici, este ca prima priveste o persoana care detine o functie publica, fiind
o institutie a dreptului administrativ si nu a dreptului muncii iar a doua priveste o persoana particulara aflata in
raportul unui contract de munca.
Trasatura caracteristica a raspunderii administrative consta in faptul ca in functie de fapta comisa si de
consecintele sale, ea imbraca trei forme clasice de raspundere specifica dreptului administrativ: raspunderea
administrativ-disciplinara, raspunderea administrativ-contraventionala, raspunderea administrativ-patrimoniala.
Definirea, trsturile i funciile rspunderii contravenionale.
Raspunderea contraventionala ca forma a raspunderii juridice consta in raportul juridic contraventional de
constringere, generat ca urmare a comiterii contraventiei, intre stat si contravenient, raport complex al carui
continut il formeaza dreptul statului de a aplica persoanei vinovate sanctiunea prevazuta de lege pentru
contraventia comisa si de a o constringe sa o execute, corelativ cu obligatia contravenientului de a suporta
aplicarea si executarea sanctiunii contraventionale, in vederea restabilirii ordinii de drept si restaurarii
autoritatii legii.
O alta definitie ar fi aceea ca raspunderea contraventionala cuprinde ansamblul normelor juridice ce
reglementeaza raporturile de drept, care formeaza obiectul dreptului contraventional si care apar in sfera
activitatii de tragere la raspundere contraventionala a tuturor celor ce incalca sau ignora ordinea de drept prin
comiterea de contraventii, activitate ce se desfasoara de organe competente, in temeiul legii, fiind guvernata de
principii proprii, in scopul apararii valorilor sociale ocrotite de legea contraventionala.
Notiunea de raspundere contraventionala este susceptibila de urmatoarele acceptii:
-

Institutie fundamentala a dreptului contraventional, adica ansamblul normelor juridice care

reglementeaza realizarea dreptului contraventional prin constringere;

Raport juridic de constringere, adica forma raspunderii juridice identificata cu raportul juridic
contraventional de constringere, stabilit intre stat si contravenient, al carui continut il constituie dreptul statului
de a aplica masuri de asigurare si sanctiuni vinovatului de comiterea contraventiei si obligatia corelativa a
acestuia de a suporta masurile respective;

12

Latura pasiva a raportului contraventional de constringere, adica acea forma de raspundere juridica care

consta in obligatia vinovatului de comiterea contraventiei de a suporta masurile de asigurare si sanctiunea

contraventionala
Continutul al raportului de constringere, adica identificarea drepturilor si obligatiilor corelative ale
subiectilor raportului contraventional de constringere cu efectele raportului juridic contraventional de conflict
(continutul raportului contraventional de represiune ).
Trasaturile esentiale ale raspunderii contraventionale sunt urmatoarle:
e)
f)
g)
h)

Fapta ilicita ce constituie o contraventie

Subiectele raspunderii contraventionale: statul ca subiect activ si faptuitorul ca subiect pasiv
Continutul raportului juridic al raspunderii contraventionale alcatuit din drepturi si obligatii specifice
Obiectul raportului juridic de raspundere contraventionala are un caracter specific, constind in sanctiuni

contraventionale.
Faptul ca persoana a savirsit o contraventie reprezinta cauza si temeiul aplicarii raspunderii contraventionale, iar
sanctiunea care este aplicata reprezinta consecinta raspunderii contraventionale.
Raspunderea contraventionala are urmatoarele functii:
1)

Functia preventiv-educativa care consta in faptul ca contravenientul in urma savirsirii faptei

prejudiciabile este atras la raspundere contraventionala, aplicindu-i-se o sanctiune. Anume sanctiunea este
elementul care ii provoaca contravenientului unele disconforturi, din cauza carora el se va abtine in viitor de la
savirsirea faptelor prejudiciabile. Prevenirea este atit una generala, care are ca scop prevenirea savirsirii
contraventiilor din partea tuturor membrilor societatii, cit si una speciala, care il are in vizor numai pe
contravenient.
2)
Restabilirea echitatii este o alta functie a raspunderii contraventionale, care are ca scop principal
restabilirea situatiei anterioare savirsirii contraventiei.
Principiile i scopul rspunderii contravenionale.
Raspunderea contraventionala se aplica tinindu-se cont de unele principii, care o orienteaza si anume:
Principiul legalitatii, care presupune ca aparitia, desfasurarea si solutionarea raportului contrventional
are loc pe baza legii si in stricta conformitate cu aceasta.
Principiul umanismului, reprezinta faptul ca raspunderea contraventionala utilizeaza metode si
instrumente care prin natura lor nu duc la umilirea si degradarea persoanei trase la raspundere, dar dimpotriva,
preconizeaza ca, metode, mijloace umane care sa conduca la resocializarea contravenientilor.
Principiul contraventiei ca unic temei al raspunderii contraventionale, adica raspunderea
contraventionala se intemeiaza numai pe comiterea contraventiei.
Principiul raspunderii personale, care presupune ca raspunderea contraventionala revine numai
persoanei vinovate de savirsirea contraventiei.
Principiul unicitatii raspunderii, care presupune ca o persoana care a savirsit o contraventie nu poate fi
trasa la raspundere contraventionala decit o singura data, prin urmare poate fi supusa numai unei masuri
prevazute de sanctiunea normei.
13

Principiul inevitabilitatii raspunderii, care presupune ca oricine comite o contraventie trebuie sa suporte

raspunderea contraventionala, care la rindul ei , este o consecinta inevitabila a comiterii contraventiei,

sanctionarea vinovatului nefiind facultativa.
Principiul individualizarii raspunderii, care presupune ca raspunderea contraventionala trebuie
diferentiata in functie de gravitatea contraventiei, de persoana vinovatului pentru a asigura atit sanctionarea
corecta a contravenientului cit si realizarea preventiei generale si speciale.
Principiul prescriptibilitatii raspunderii, care presupune ca raspunderea contraventionala este inlaturata
prin prescriptie, adica prin trecerea unui anumit interval de timp, prevazut de lege, de la data comiterii
contraventiei fara ca faptuitorul sa fi fost tras la raspundere contraventionala.
Principiul celeritatii tragerii la raspundere contraventionala, care presupune asigurarea finalitatii
raspunderii contraventionale-cu cit activitatea de tragere la raspundere contraventionala se realizeaza la un
moment mai apropiat de descoperirea contraventiei si a persoanei vinovate, cu atit valorile sociale vor fi mai
asigurate si mai curind restabilite-finalitati legate de eficienta raspunderii contraventionale.
Mai exista opinii in doctrina ca raspunderea contraventionala mai cunoaste urmatoarele principii:
-

Principiul publicitatii, presupune examinarea publica a cauzelor contraventionale de catre organele

imputernicite si accesul tuturor participantilor la procedura contraventionala de examinare a cazului

Principiul oportunitatii si utilitatii de a aplica raspunderea contraventionala. Statul poate sa renunte la
aplicarea sanctiunii, acest lucru fiind posibil in virtutea faptului ca statul este titularul dreptului de a aplica
sanctiunea, drept la care poate renunta, edictind acte de iertare sau de scoatere a unor fapte in afara ilicitului
contraventional. Principiul oportunitatii scoate in evidenta corelatia dintre timpul savirsirii faptei
contraventionale si timpul aplicarii pedepsei, dintre gravitatea faptei si asprimea pedepsei, dintre pericolul
social al abaterii de la lege si posibilitatea reeducarii faptuitorului fara aplicarea raspunderii contraventionale.
Scopul de baza al raspunderii contraventionale il reprezinta restabilirea echitatii sociale prin aplicarea
sanctiunilor persoanelor vinovate de savirsirea contraventiilor, precum si prevenirea savirsirii de noi
contraventii atit din partea contravenientului cit si din partea altor persoane.

14