Sunteți pe pagina 1din 5

Exista doua mari tulburri primare care afecteaz organele reproductoare externe

masculine. Acestea includ disfunciile peniene si afec iunile testiculare. Disfunc iile peniene
si testiculare pot afecta fertilitatea si funcia sexuala masculina.
Testiculele sunt parte a sistemului reproductor masculin. Testiculele sunt doua organe de
forma ovala, de mrimea a doua msline de dimensiuni mai mari. Sunt localizate in
interiorul scrotului, sacul liber al tegumentului care atrna in spatele penisului. Testiculele
secreta hormonii masculini, incluznd testosteronul, si produc spermatozoizii, celulele
reproductoare masculine. Afeciunile testiculelor pot produce tulburri severe, incluznd
dezechilibre hormonale, afectri ale vieii sexuale si infertilitate.
Dintre cele mai frecvente afeciuni ale testiculelor fac parte traumatismele testiculare,
torsiunea testiculului, cancerul testicular, epididimita si hipogonadismul.
Cancerul testicular
Cancerul testicular apare cnd celulele de la nivelul testiculului se divid si cresc
necontrolat. In anumite cazuri, anumite tumori benigne (necanceroase) pot progresa si
transforma in cancer. Cancerul testicular se poate dezvolta in unul sau ambele testicule la
brbai sau la adolesceni.
Simptome
Simptomele cancerului testicular includ:
- o umfltur, o zona neregulata sau mrire la nivelul fiecrui testicul;
- o senzaie de traciune sau de greutate neobi nuita la nivel scrotal;
- o durere suportabila la nivel inghinal sau abdominal inferior;
- durere sau disconfort (ce poate aprea si disprea) la nivel testicular sau scrotal.
Etiologie
Etiologia precisa a cancerului testicular este necunoscuta, dar exista o serie de factori de
risc ai bolii. Factor de risc este considerat orice lucru care creste ansele unei persoane de
a contacta o boala. Factorii de risc pentru cancer testicular sunt:
- vrsta: cancerul testicular poate aprea la orice vrsta, dar cel mai frecvent apare la
brbaii cu vrste cuprinse intre 15 si 40 de ani
- testiculul necobort: aceasta este o afeciune in care testiculul nu coboar din abdomen,
unde este situat in perioada dezvoltrii fetale, la nivelul scrotului, cu pu in timp nainte de
natere
- istoricul familial: un istoric familial de cancer testicular creste riscul de a face cancer
- rasa si etnia: riscul de cancer testicular la brba ii albi este de cinci ori mai mare
comparativ cu cei negri si de doua ori mai mare dect la brba ii asiatici si americani.
Tratament
Cancerul testicular este o forma rara de cancer, existnd tratamente eficiente si fiind de
obicei curabil. Intervenia chirurgicala este cea mai frecventa forma de tratament pentru
cancerul testicular. Intervenia chirurgicala implica ndeprtarea unuia sau a ambelor
testicule, printr-o incizie (tietura) la nivel inghinal. In anumite cazuri, chirurgul poate

ndeprta si nite ganglioni limfatici de la nivel abdominal.


Radioterapia, care folosete raze de energie mare pentru a distruge cancerul,
si chimioterapia, care folosete medicamente pentru distrugerea celulelor canceroase, sunt
alte opiuni terapeutice.
ndeprtarea unui testicul nu conduce la probleme de concep ie sau a activit ii sexuale.
Testiculul care rmne va continua sa secrete spermatozoizi si hormoni sexuali masculini.
Pentru a reveni la aspectul normal, se poate monta o proteza testiculara, care se
implanteaz pe cale chirurgicala la nivel scrotal, care arata si se simte ca un testicul
normal.
Prognostic
Succesul tratamentului cancerului testicular depinde de stadiul bolii in momentul
diagnosticului si tratamentului. Daca cancerul este depistat si tratat nainte de rspndirea
la nivelul ganglionilor limfatici, rata de vindecare este foarte crescuta, mai mare de 98%.
Chiar si dup ce cancerul testicular s-a rspndit la nivelul ganglionilor limfatici, tratamentul
este foarte eficient, rata de vindecare fiind mai mare de 90%.
Profilaxie
Pentru prevenirea cancerului testicular, brba ii ar trebui sa fie familiari cu mrimea si
senzaia testiculelor, pentru a putea detecta orice tip de modificare. Majoritatea medicilor
sunt de prere ca recunoaterea precoce a unei umflturi este un factor important pentru
succesul tratamentului cancerului testicular si recomanda autoexaminarea testiculara
lunara, asociata unui examen fizic de rutina, la to i brba ii dup pubertate.
Epididimita
Epididimita este o inflamaie a epididimului. Epididimul este canalul nfurat,
dispus pe si in jurul fiecrui testicul. Are funcie de transport, depozitare si
maturare a celulelor spermatice, care sunt produse la nivel testicular.
Epididimul asigura legtura intre testicule si canalele deferente (canalele care
transporta sperma).
Etiologie
Epididimita apare frecvent datorita infeciilor sau a infeciei cu Chlamydia, o
boala cu transmitere sexuala. La brbaii peste 40 de ani, cea mai frecventa
cauza este reprezentata de bacteriile care exista la nivelul tractului urinar.
Simptomatologie
Simptomele epididimitei sunt reprezentate de durere scrotala si tumefiere.
Secreie peniana, durere la urinat si contact sexual sau ejaculare dureroasa, pot
fi de asemenea prezente. In cazurile severe, infecia se poate rspndi la
testiculul adiacent, producnd febra si abcese (colecia cu puroi).
Tratament

Tratamentul epididimitei include antibiotice (medicamente care omoar


bacteria ce a produs infecia), repaus fizic, aplicarea de punga cu gheata pentru
reducerea tumefierii, folosirea unui dispozitiv de susinere a testiculelor si
medicamente antiinflamatorii (de exemplu ibuprofen). Partenera trebuie de
asemenea tratata, daca epididimita este secundara unei infecii cu transmitere
sexuala, pentru a preveni reinfectia.
Daca este lsata netratata, epididimita poate produce leziuni cicatriceale la
nivelul esutului, putnd astfel bloca scurgerea normala a spermei la nivel
testicular. Acest lucru poate conduce la probleme de fertilitate, mai ales daca
sunt implicaii ambele testicule sau daca brbatul are infecii recurente.
Profilaxie
Folosirea prezervativului in timpul contactului sexual poate preveni epididimita
secundara infeciei cu chlamydia sau gonococ
Hipogonadismul
Una dintre funciile testiculare constau in secreia de testosteron. Acest hormon
are un rol important in dezvoltarea si meninerea majoritii caracteristicilor
fizice masculine. Acestea includ fora si masa musculara, distribuia grsimii,
masa osoasa, producia de sperma si comportamentul sexual.
Hipogonadismul la brbai este o afeciune care apare cnd testiculele
(gonadele) nu produc suficient testosteron. Hipogonadismul primar apare cnd
exista o tulburare sau anomalie la nivelul testiculelor in sine. Hipogonadismul
secundar apare cnd exista o tulburare la nivelul glandei pituitare de la nivel
cerebral, care transmite impulsuri chimice ctre testicule pentru stimularea
secreiei de testosteron.
Hipogonadismul poate aprea in timpul perioadei fetale, la pubertate sau in
perioada adulta.
Semne si simptome
Daca apare la brbaii aduli, hipogonadismul poate produce urmtoarele:
- disfuncie erectila (incapacitatea de a obine sau a menine erecia)
-infertilitate
- scderea activitii sexuale
- reducerea pilozitii corpului sau a brbii
- scderea mrimii sau fermitii testiculelor
- scderea masei musculare si creterea depunerii de grsime
- scderea masei osoase (osteoporoza)
- mrirea esutului mamar masculin (ginecomastie)
- simptomatologie emoionala si mentala similara celei ce apare la femeile la
menopauza (transpiraii profaze, modificri ale strii de spirit,
iritabilitate, depresie, fatigabilitate).

Etiologie
Exista variate cauze ale hipogonadismului:
- sindromul Klinefelter: acest sindrom implica prezenta unor cromozomi sexuali
anormali. Brbaii au in mod normal un cromozom X si un cromozom Y.
Cromozomul Y conine materialul genetic sub forma codata, ce determina sexul
masculin, precum si dezvoltarea si caracteristicile masculine specifice. Brbaii
cu sindrom Klinefelter au un cromozom X suplimentar, ce produce o dezvoltare
anormala a testiculelor.
- testiculele necoborte
- hemocromatoza: aceasta afeciune consta in exces de fier la nivel sanguin,
putnd produce tulburri ale funciei testiculare sau a glandei pituitare
- traumatismele testiculare: traumatismul testiculelor poate afecta producia de
testosteron
- tratamentele anticanceroase: chimioterapia sau radioterapia, tratamente
aplicate frecvent in cancer, pot interfera producia testiculara de testosteron si
de spermatozoizi
- procesul normal de mbtrnire: brbaii nvrsta au nivele mai sczute de
testosteron, dei rata de scdere a acestei secreii variaz mult de la brbat la
brbat
- afeciuni ale glandei pituitare: afeciunile glandei pituitare (un mic organ situat
in mijlocul creierului), incluznd fie un traumatism, fie o tumora, poate interfera
abilitatea glandei de a trimite semnale hormonale ctre testicule, pentru a
stimula sinteza de testosteron
- medicamentele: anumite medicamente pot afecta producia de testosteron;
acestea sunt reprezentate de unele medicamente antipsihotice frecvent
folosite.
Tratament
Tratamentul hipogonadismului este diferit in funcie de etiologie. Pentru
tratarea tulburrilor testiculare, se folosete tratamentul de substituie
hormonala (terapia de substituie cu testosteron). Daca etiologia este
reprezentata de o afeciune a glandei pituitare, hormonii pituitari pot fi utilizai
pentru creterea nivelului de testosteron si a produciei de spermatozoizi.

Infecii
Exista numeroase controverse legate de modul in care infeciile sistemice (nu doar cele genitale) influeneaz fertilitatea,
specialitii considernd ca simpla detectare a unei patologii infecioase pe fondul infertilitii nu poate semnifica existenta
unei legturi directe de tip cauza-efect. Rspunsul imun la agresiunea infecioasa consta si in eliberarea unor ageni
inflamatori, oxidani, radicali liberi, enzime litice si alte substane chimice care pot sa afecteze calitatea spermatozoizilor.
Totui, impactul ntregului proces inflamator asupra spermatogenezei rmne deocamdat incomplet elucidat. Infeciile
pot influenta de asemenea, dei doar temporar, fluidizarea lichidului seminal si motilitatea spermatozoizilor.
Printre infeciile frecvent asociate cu infertilitatea masculina se numr:
Boli cu transmitere sexuala: infecii recurente cu Chlamydia trachomatis sau Neisseria gonorrhea

(blenoragie) sunt corelate adesea cu infertilitatea masculina. Astfel de infecii pot determina
apariia cicatricilor endolumenale ce pot bloca ductele spermatice sau ejaculatorii (se mpiedica, astfel, pasajul
spermei). HPV (human papilloma virus) poate, de asemenea, sa interfere cu spermatogeneza. In general, toate bolile
venerice pot determina apariia stricturilor uretrale sau obstruciilor epididimare.
Mycoplasma: este o bacterie ce are capacitatea de a se ataa de spermatozoizi si de a le diminua motilitatea
Oreionul: oreionul sau parotidita epidemica poate avea influente severe asupra funciei testiculare daca apare dup
pubertate (determina leziuni testiculare in 25% din cazuri). Aceasta situaie poate fi ameliorata prin administrare de
interferon - un antiviral ce poate preveni instalarea infertilitii la brbaii cu infecie activa. Medicamentul este, ns,
foarte toxic si se recomanda administrarea lui doar sub supraveghere medicala si investigare periodica a parametrilor
biologici.
Infecii genito-urinare: dintre afeciunile cu rsunet negativ asupra fertilitii se numr: prostatitele (inflamaiile
prostatei), orhitele (inflamaii testiculare), epididimite, uretrite. Chiar si dup un tratament antibiotic corect administrat,
orhiepididimita poate las sechele, sub forma de cicatrici obstructive de-a lungul epididimului.
Infecii sistemice diverse cum ar fi tuberculoza (determina apariia cicatricilor pe ductul deferent) sau infecii
respiratorii recurente. In aceasta ultima situaie se poate pune in discuie exista unor sindroame genetice (sindromul
cililor imobili) in care este afectata si funcia reproductiva.

Alte cauze posibile de infertilitate


Diverse patologii: in aceasta categorie vasta sunt incluse:
- intervenii chirurgicale majore (in special pe scrot sau in regiunea inghinala)
- traumatisme severe genito-urinare
- diabet zaharat (poate determina ejaculare retrograda)
- HIV
- patologia tiroidiana
- sindromul Cushing si disfunciile metabolice de orice tip
- infarctul miocardic acut
- insuficienta renala
- insuficienta hepatica
- anemie cronica.