1

INTRODUCERE
Dezvoltarea vertiginoasa a aparaturii medicale creatoare de imagini ,a dus la aparitia unei adevarate
Imagotehnologii care permite astazi studierea tridimensionala a imaginilor , transmiterea lor la distanta
dind posibilitatea unor consulturi de specialitate internationale si interdisciplinare.
Era radiologiei clasice a marcat un progres important prin introducerea altor metode de investigatie :
Computer tomografia , Rezonanta magnetica nucleara, Tomografia cu emisie de pozitroni (PET SPECT),
angiografia digitalizata , creeind in acest fel specialitatea de imagistica medicala.
Inventia tomografiei computerizate de catre Sir GODFREY HOUNSFIELD ( 1970 ) si ALLEN
CORMACK a fost considerata demna de premiul NOBEL datorita posibilitatii de a vedea in sectiune
organele interne precum si modificarile lor . Aparatura din acest domeniu s-a perfectionat progresiv si
continuu - existind mai multe generatii de aparate , ultimele reprezentind Computer Tomografia spirala
precum si electron beam CT (EBCT).
Spiral computer-tomografia permite explorarea unei arii anatomice largi intr-un interval de timp
scurt.Prin efectuari de sectiuni subtiri si contigue se pot realiza reconstructii tridimensionale de cea mai
inalta calitate .Asociata cu injectarea i.v. in bol a SDC si cu tennicile de substractie angiografia CT
reconstruieste tridimensional arborele vascular.
Utilizata initial pentru investigarea leziunilor craniene , domeniul ei s-a extins , astazi putindu-se explora
intreg corpul .
Introducerea CT a revolutionat diagnosticul in neurologie si neurochirurgie si a imbunatatit calitatea
terapiei - neuroradiologia interventionala dezvoltindu-se rapid luind locul metodelor chirurgicale in multe
domenii.
Computer tomografia a modificat algoritmul metodelor de investigatie ale creierului.Astfel radiografiile
clasice ale craniului au fost mult reduse , utilizindu-se mai ales in traume , pneumoencefalografia a fost
abandonata iar angiografia este indicata mai ales in leziunile vasculare.
Lucrarea aceasta reprezinta o sintetizare a experientei noastre in domeniul diagnosticului computertomografic al leziunilor craniene.Ea se adreseaza incepatorilor : studenti , radiologi-imagisti , medici
rezidenti neurologi , neurochirurgi si generalisti , cuprinzind notiuni elementare de neuroanatomie
topografica precum si modificarile computer-tomografice din bolile craniului.

NOTIUNI DE ANATOMIE
Decelarea si interpretarea corecta a unei imagini CT presupune o cunoastere aprofundata a anatomiei
sistemului nervos. Rememoram in continuare , unele notiuni elementare absolut necesare celor care se
initiaza in computer tomografie.
Sistemul nervos este alcatuit din :
I. Sistemul nervos central ( nevrax ) format din :
A. Maduva spinarii
B. Encefal care este constituit din:
a) Trunchiul cerebral:
- bulb
- punte
- mezencefal
b) Cerebelul
c) Creierul mare:
- talamus
- metatalamus
- epitalamus
- hipotalamus

- emisferele cerebrale
II. Sistemul nervos periferic cuprinde :
A. Nervii spinali
B. Nervii cranieni

TRUNCHIUL CEREBRAL
Trunchiul cerebral continua in sus maduva spinarii fiind situat intre creierul mare , cerebel si
maduva.El este format din bulb , punte si mezencefal si ia parte la formarea ventricolului IV.
BULBUL
Este delimitat inferior de planul transversal cervico- bulbar,iar superior de santul bulbo-pontin.Are
forma de trunchi de con cu baza orientata superior.Prezinta de studiat o fata antero-laterala si o fata
posterioara.Pe fata antero-laterala se afla:
-fisura mediana anterioara care o continua pe cea a maduvei si se termina la nivelul puntii printr-o
depresiune numita gaura oarba Vicq d`Azyr. Fisura mediana este obliterata la jonctiunea cervico-bulbara
de decusatia piramidelor (incrucisarea cailor piramidale laterale)
-piramida bulbara, proeminenta paramediana, simetrica formata din caile piramidale.
-olivele delimitate de santul preolivar, santul retroolivar si supraolivar reprezentind locul originii
aparente a nervilor cranieni.
Fata posterioara intra in constitutia planseului ventricolului IV si este strabatuta de santurile:
longitudinal median posterior, intermediar si postero-lateral care delimiteaza fasciculele longitudinale
gracilis si cuneatus la capatul carora se afla tuberculii respectivi.
PUNTEA
Puntea este interpusa intre bulb si mezencefal de care este separata prin santul bulbo-pontin si pontopeduncular. Fata anterioara este striata transversal. Lateral ea se continua cu pedunculii cerebelosi
mijlocii; median se observa o depresiune longitudinala numita santul bazilar.
Fata posterioara participa la formarea planseului ventricolului IV.Istmul rombencefalului,partea
ingusta a puntii se continua cu mezencefalul.
MEZENCEFALUL
Reprezinta partea superioara a trunchiului cerebral.
Fata anterioara este formata de pedunculii cerebrali,
doua coloane divergente spre emisferele
cerebrale. Intre cei doi peduncului se afla fosa interpedunculara care are podeaua formata dintr-o lama
cenusie strabatuta de orificii arteriale (substanta perforata posterior).
Fata dorsala (tectum) este formata din cei patru coliculi (lama qvadrigeminala).

CEREBELUL
Cerebelul coordoneaza activitatea motorie, involuntara si voluntara, postura, echilibrul si locomotia.
El este situat in fosa posterioara, deasupra trunchiului cerebral si posterior emisferelor cerebrale, avind
o forma ovoida. Este format din doua emisfere unite intre ele prin vermis.
Fata superioara este plata, fata inferioara convexa avind o depresiune longitudinala adinca si o scizura
despartitoare. Suprafata cerebelului este formata din lamele transversale.
Cerebelul este divizat de catre cele doua fisuri in trei lobi. Fisura primara separa lobul anterior de cel
posterior. Fisura postero-laterala separa lobul posterior de lobul floculo-nodular.
Anatomo-functional si filogenic cerebelul este format din lobul floculo-nodular (arhicerebel), lobul
anterior (paleocerebel) si lobul posterior (neocerebel).

Pedunculii cerebelosi sint in numar de trei. Pedunculul cerebelos superior se afla intre cerebel si
punte; pedunculul cerebelos mijlociu continua puntea dorso-lateral; pedunculul cerebelos inferior urca
spre cerebel de pe fata dorso-laterala a bulbului fiind situat intre pedunculul cerebelos mijlociu si
superior.
DIENCEFALUL
Diencefalul este situat intre mezencefal si telencefal fiind acoperit in totalitate de emisferele cebrale.
El cuprinde formatiunile nervoase din jurul ventricolului III : epitalamus, subtalamus, talamus,
hipotalamus.
TALAMUSUL
Talamusul este o formatiune ovalara cu diametrul longitudinal de 4 cm care formeaza peretele lateral al
ventricolului III. Prezinta patru fete si doi poli. Polul anterior se afla posterior orificiului Monro. Polul
posterior (pulvina) este mai larg si margineste metatalamusul. Fata dorsala convexa este marginita de
nucleul caudat formind podeaua cornului frontal al ventricolului lateral. Fata mediala delimiteaza
ventricolul III prezentind o proeminenta - adeziointertalamica. Fata laterala convexa se margineste cu
nucleul caudat si capsula interna.
Lamele talamusului sint in numar de doua; lama medulara externa inconjoara talamusul cu exceptia
fetei mediale avind forma literei C. Lama medulara interna are forma literei X si divizeaza masa cenusie
talamica in mai multe grupuri nucleare. Talamusul mai prezinta 4 peduncului: anterior, posterior, superior
si inferior.
METATALAMUSUL
Metatalamusul este format din corpul geniculat medial si lateral.
EPITALAMUSUL
Epitalamusul este localizat in partea posterioara a diencefalului si este format din comisura posteriora,
habenula si epifiza(corpus pineale).
Comisura posterioara este o banda transversala situata deasupra coliculilor superiori.
Habenula - este formata din proeminente piriforme situate anterior de epifiza avind o parte mai larga
(trigonum hebenuleae). Ea contine nuclei cu functii olfactive si vegetative.
Glanda pineala este situata median intre coliculii superiori. Este mica,fusiforma avind un pedicul care o
ataseaza de habenula.
SUBTALAMUSUL
Subtalamusul reprezinta partea inferioara a diencefalului intercalata intre talamus si mezencefal. El mai
este denumit si talamusul ventral.
HIPOTALAMUSUL
Hipotalamusul este situat inferior de talamus formind partea infero-laterala a ventricolului III. Fata
externa este delimitata de chiasma optica, bandeletele optice si substanta perforata posterioara. Pe fata sa
ventrala se afla: - corpii mamilari
- tuber cinereum: lama de substanta cenusie care proemina intre
corpii mamilari si chiasma optica
- infundibulum: prelungire conica extinsa in jos de tuber cinereum
care formeaza tija hipofizei.
Hipotalamusul este divizat in trei parti simetrice:
- portiunea supraoptica, rostrala sau hipotalamusul anterior situata
deasupra chiasmei
- portiunea tubero-infundibulara sau hipotalamusul mijlociu care
corespunde cu tuber cinereum si cu infundibulum

- portiunea mamilara, caudala hipotalamusului posterior care corespunde corpilor mamilari.

TELENCEFALUL
Telencefalul este format din emisferele cerebrale. Ele au forma ovoida si sint separate prin fisura
interemisferica.
Fata supero-externa, convexa, vine in raport cu calota craniana. Fata mediala este verticala, adiacenta
fisurii interemisferice. Fata inferioara are raporturi cu fosele endobazei craniului.
Telencefalul este constituit din scoarta cerebrala:
- substanta cenusie situata extern
- substanta alba
- rinencefalul si sistemul limbic
- ventricolii laterali cerebrali
NUCLEII BAZALI
Nucleul caudat are forma unei virgule de 7-10 cm situat ca un arc in jurul talamusului de care se
delimiteaza prin stria terminala si vena talamo-striata.
Capul nucleului este bulbos, localizat in profunzimea lobului frontal, inaintea gaurii Monro.
Corpul se extinde posterior pina la polul posterior al talamusului.
Coada ocoleste talamusul si se dirijeaza in jos si anterior in lobul temporal.
Fata interna a nucleului caudat formeaza peretele lateral al cornului anterior al ventricului lateral, corpul
formeaza podeaua partii centrale, iar coada peretele supero-medial al cornului inferior al ventricolului
lateral.
Suprafata concava sau capsulara vine in raport cu partile capsulei interne.
Nucleul lentiform are forma unei lentile biconvexe cu diametrul de 3 cm si este situat lateral de
talamus si nucleul caudat intre capsula interna si externa. Lama medulara laterala divizeaza nucleul
lentiform in doua parti: - putamen->partea laterala si mai intunecata
- globus palidus->partea mediala mai mica.
Lama medulara interna divizeaza globus palidus intr-o portiune externa si alta interna.
Corpul amigdalian este un complex nuclear de forma migdalata cu diametrul de 1 cm situat anterior
cozii nucleului caudat in profunzimea lobului temporal, adiacent hipocampusului.
Claustrum este o lama de substanta cenusie situata intre putamen si insula, despartita de acestea prin
capsula externa si capsula extrema.
EMISFERELE CEREBRALE
Fiecare emisfera cerebrala este divizata, prin trei santuri, in 5 lobi.
Santul lateral Silvius este orientat oblic de jos in sus si dinainte inapoi fiind situat pe fata anterolaterala a emisferului. El separa lobul temporal de lobul frontal si parietal. In profunzimea lui se gaseste
lobul insular.
Santul central Rolando traverseaza oblic postero-anterior mijlocul fetei supero-laterale de la marginea
superioara a emisferului pina deasupra santului lateral. El separa lobul frontal de cel parietal.
Santul parieto-occipital sau perpendicular intern este localizat pe fata interna a emisferului cerebral
deasupara lobului occipital avind un traiect in jos si inainte.
Intre aceste santuri se delimiteaza lobii cerebrali: frontal, parietal, occipital, temporal, insular (central
Reil). Lobul insular este situat in profunzimea santului lateral si este acoperit de lobii invecinati. Partile
lobilor frontal, parietal, temporal care acopera lobul insular sint denumite operculum.
La suprafata emisferelor cerebrale se afla o serie de santuri (sulcus) mai putin profunde care
delimiteaza girusurile sau circumvolutiunile cerebrale.
Lobul frontal are trei santuri intralobare, care delimiteaza patru circumvolutiuni:

a) Santurile intralobare:
- santul precentral (sulcus praecentralis) situat inainte si paralel cu santul rolandic
- santul frontal superior(sulcus frontalis superior), intins de la polul frontal la treimea
superioara a santului precentral
- santul frontal inferior(sulcus frontalis inferior), de la polul frontal la treimea
inferioara a santului precentral
b) Circumvolutiile frontale:
- circumvolutia precentrala, prerolandica sau frontala ascendenta ( gyrus precentralis),
intre santul central si precentral.
- circumvolutia fontala superioara (gyrus frontalis superior), deasupra santului omonim
- circumvolutia frontala mijlocie (gyrus frontalis medius), intre cele doua santuri frontale
- circumvolutia frontala inferioara ( gyrus frontalis inferior), dedesubtul santului cu acelasi
nume. Ramurile santului silvian subimpart circumvolutiunea in trei parti:
- pars orbitalis
- pars triangularis
- pars opercularis,aceasta din urma formind operculul frontal.
Lobul parietal dispune de doua santuri care il divid in girusuri si lobuli .
a) Santurile intralobare:
- santul postcentral (sulcus postcent ralis), posterior santului rolandic si paralel cu
acestea, discontinuu
- santul intraparietal (sulcus intraparietalis) dispus transversal de la santul postcentral
inspre lobul occipital.
b) Circumvolutiile lobului parietal:
- circumvolutia postcentrala, postrolandica sau parietala ascendenta (gyrus
postcentralis ) este dispus oblic intre santurile central si postcentral.
- lobulul parietal superior (lobulus parietalis superior), este situat deasupra santului
intraparietal
- lobulul parietal inferior (lobulus parietalis inferior) este situat dedesubtul liniei intraparietale si este format din doua circumvolutiuni: circumvolutia supramarginala (gyrus
supramarginalis),care circumscrie ramura posterioara a santului lateral si circumvolutia
angulara (gyrus angularis), care arcuieste capatul posterior al santului temporal
superior.
Lobul occipital are mai multe santuri si circumvolutiuni mici pe fata convexa:
a) Santurile intralobare:
- santurile occipitale laterale (sulci occipitalis lateralis)
- santul transversal (sulcus occipitalis transversus).
b) Circumvolutiile occipitale : circumvolutiile occipitale laterale (gyri occipitales laterales).
Lobul temporal are pe suprafata externa trei santuri si trei circumvolutiuni:
a) Santurile intralobare:
- santul temporal superior (sulcus temporalis superior), paralel cu santul lateral; dupa
traversarea lobului temporal se termina fiind circumscris de girusul angular.
- santul temporal inferior ( sulcus temporalis inferior) este situat paralel si dedesubtul
precedentului (denumirea veche : sant temporal mijlociu).
- santul occipitotemporal (sulcus occipito - temporalis) se afla la marginea inferioara a
lobului, intre suprafata convexa si inferioara a acestuia (denumirea veche : sant
temporal inferior).
b) Circumvolutiile temporale :
- circumvolutia temporala superioara (gyrus temporalis superior): in partea superioara
a fetei convexe lobare, intre santul temporal superior si santul silvian
- circumvolutia temporala mijlocie (gyrus temporalis medius), paralel cu precedentul,

intre cele doua santuri temporale.

- circumvolutia temporala inferioara (gyrus temporalis inferior), la baza lobului, extins
spre lobul occipital, delimitat de santul temporal inferior si de cel occipitotemporal.
- circumvolutiile temporale transverse Heschl (gyri temporales transversi ) sint mici
circumvolutiuni pe partea posterioara a circumvoluti ei temporale superioara, ascunse
in santul lateral
Lobul insular este divizat de mai multe santuri mici si un sant central (sulcus centralis insulae) in : circumvolutiile scurte insulare (gyri breves insulae) : trei circumvolutiuni mici , aflate anterior de
santul central al insulei dispuse radiar.
- circumvolutia lunga insulara (gyrus longus insulae) situat posterior de santul central.
Santurile principale :
a) Santul corpului calos (sulcus corporis callosi ) inconjoara corpul calos
b) Santul cingular ( sulcus cinguli ), paralel si superior primului, se prelungeste posterior pe
fata mediala a lobului occipital ca sant subparietal (sulcus subparietalis).
c) Santul calcarin (sulcus calcarinus) are un traiect orizontal de la polul occipital la
extremitatea posterioara a corpului calos, unde se uneste cu santul parietooccipital.
Girusurile fetei mediale:
a) Circumvolutia cingulara (gyrus cinguli ) inconjoara corpul calos in forma de briu :
- anterior, in partea inferomediala a lobului frontal, se termina in doua circumvolutiuni
mici: circumvolutiunea paraterminala (gyrus paraterminalis) situat anterior lamei terminale a
ventriculului al treilea si aria subcaloasa (area subcallosa) sau circumvolutiunea paraolfactiva, inaintea
precedentului.
- posterior, circumvolutiunea se ingusteaza (isthmus gyri cinguli), se uneste cu
circumvolutiunea parahipocampala a fetei inferioare si impreuna formeaza circumvolutiunea fornicata sau
lobul limbic al lui Broca.
b) Circumvolutiunea frontala medial (gyrus frontalis medialis), situata deasupra santului
cingular.
c) Lobulul paracentral (lobulus paracentralis ) se afla intre circumvolutiunea pre si
postcentrala, ocupind teritoriul interlobar fronto-parietal.
d) Precuneus (precuneas), de forma patrulatera este situat pe fata mediala a lobului parietal,
inaintea santului parietooccipital si posterior lobului parietal superior.
e) Cuneus (cuneus), de forma triunghiulara, este localizat pe fata mediala a lobului occipital,
intre santul parietooccipital si cel calcarin.
Partea anterioara (orbito-frontala) corespunde lobului frontal. Ea prezinta :
a) Santuri:
- santul olfactiv (sulcus olfactorius) paralel cu marginea mediala a lobului contine
nervul olfactiv.
- santurile orbitale (sulci orbitales) sint situate lateral de precedentul, avind
forma literelor H,K,Y.
b) Circumvolutii:
- circumvolutia orbitala interna (gyrus rectus) intre santul olfactiv si marginea
interna a lobului frontal
- circumvolutiile orbitale (gyri orbitales) situate lateral de santul olfactiv.
Partea posterioara sau occipito-temporala este separata de convexitatea lobului temporal prin santul
occipito-temporal. La acest nivel exista :
a) Santuri:
- santul colateral (sulcus collateralis),intre polul temporal si occipital. Partea
anterioara a acestuia este denumita sant rinal (sulcus rhinalis).
- santul hipocampului (sulcus hippocampi) se afla medial si profund.
b) Circumvolutii:
- circumvolutia occipito-temporala laterala sau fusiforma (gyrus occipitotemporalis
lateralis)

- circumvolutia occipito-temporala mediala sau linguala (gyrus occipitotemporalis

medialis sau lingualis).
- circumvolutia parahipocampala (gyrus parahipo campalis, gyrus hippocampi)
Formeaza anterior uncusul (uncus),o prelungire curbata in forma de cirlig: posterior se
uneste cu istmul circumvolutia cingulara.
Corpul calos este o formatiune de substanta alba situata in profunzimea scizurii interemisferice
avind pe sectiune sagitala o forma arcuita. El este format dintr-o extremitate anterioara curbata numita
genunchi ( genium ) care prezinta un virf rostrum ce se continua cu lama terminala, trunchiul avind o
fata superioara convexa, o fata inferioara concava, care formeaza tavanul coarnelor frontale ale
ventriculilor laterali si o extremitate posterioara - splenium - curbata situata deasupra epifizei.
Comisura alba anterioara este un cordon de substanta alba situat dedesubtul rostrumului, in
peretele anterior al ventriculului III.
Lama terminala este o lama de substanta cenusie, extinsa de la rostrum si comisura anterioara la
chiasma optica. Ea participa la formarea peretelui anterior al ventriculului III fiind denumita lama
supraoptica.
Fornixul sau trigonul cerebral este situat sub corpul calos, deasupra talamusului si ventriculului
III. Are forma unei benzi triunghiulare dispuse intre hipocamp si corpul mamilar. Cele doua fornixuri sint
dispuse sub forma literei X si sint formate din:
a) Corpul - segmentul intermediar, fuzionat cu cel de partea opusa reprezinta partea cea mai
ridicata a fornixului care este alipita trunchiului corpului calos.
b) Stilpii anteriori sint orientati oblic in jos si lateral in peretele ventriculului III, anterior
orificiului Monro si posterior comisurii anterioare terminindu-se in corpii mamilari.
c) Stilpii posteriori sint orientati lateral sub corpul calos, marginea laterala se subtiaza
formind tenia valului coroidian. Ea se termina ca o bandeleta subtire pe hipocampus.
Septul pelucid este format din doua lame subtiri de substanta alba interpusa intre coarnele frontale
ale ventriculilor laterali, formind peretele lor median. Intre cele doua lame se afla o cavitate virtuala care
nu comunica cu ventriculii cerebrali. Ea reprezinta ventriculul V.
Cavum veli interpositi reprezinta spatiul aflat in planul fisurii cerebrale transverse care separa
corpul calos si fornixul de tavanul ventricolului III. Ea nu comunica cu ventriculii cerebrali. Valul coroid
al tavanului ventriculului III este cunoscut sub numele de velum interpositum.
RINENCEFALUL
Rinencefalul este partea cea mai veche a telencefalului, cu functii olfactive. El este format din:
- lobul olfactiv
- formatiunile hipocampului si componentele asociate
acestuia.
Bulbul olfactiv are o forma ovalara fiind situat la extremitatea anterioara a santului olfactiv.
Tractul olfactiv este o bandeleta situata in santul olfactiv intinzindu-se de la bulbul olfactiv la fata
inferioara a lobului frontal unde se largeste formind o expansiune triunghiulara (trigonum olfactorium) si
se divide in trei striatii divergente.
Substanta perforata anterioara -> intre trigonul olfactiv si tractul optic se afla o arie rombica a
fetei inferioare a emisferului strabatuta de numeroase orificii vasculare.
Substantia innominata (zona sublenticulara) -> continua substanta perforata anterioara spre
posterior, trecind sub nucleul lenticular si contine nucleul bazal Meynert si palidum ventrale.
Formatiunile hipocampale :
a) Hipocampul este o proeminenta alungita , concava situata supero-medial de girusul
parahipocampal, in podeaua cornului inferior al ventricolului lateral.
b) Girusul dintat sau corpul gudronat este situat in profunzimea hipocampusului.
Substanta cerebrala este formata din substanta cenusie, dispusa periferic , nuclei si substanta alba.

Substanta alba ocupa spatiul dintre scoarta cerebrala si nucleii telencefalici si este constituita din
centrul semioval, capsulele interna, externa, extrema, lamele de substanta alba interpuse intre nucleii
telencefalului.
Capsula interna are forma literei V cu unghiul orientat median. Bratul anterior este interpus intre
nucleul caudat si lentiform. Bratul posterior se divide in trei parti:
- talamolenticulara
- sublenticulara
- retrolenticulara
Capsula externa este dispusa intre nucleul lentiform si claustrum.
Capsula extrema se afla intre claustrum si lobul insular.
VENTRICOLII CEREBRALI
VENTRICOLUL IV
Reprezinta portiunea dilatata a canalului central medular situata intre fata dorsala a bulbului,
puntii cerebrale si cerebel. El prezinta un planseu (fosa romboida) format din doua triunghiuri - unul
superior corespunzind fetei posterioare a puntii cerebrale si unul inferior reprezentat de fata posterioara a
bubului.
Tavanul sau tegmen este format din valul medular superior sau anterior, o lama de substanta
alba dispusa intre pedunculii cerebelosi superiori si valul medular inferior format din ependim si patura
coroida. La nivelul valului inferior sint situate orificiile de comunicare ale ventriculului cu spatiul
subarahnoidian: orificiul Magendie reprezinta orificiul median, gaurile Luscka in numar de doua sint
situate la nivelul recesurilor laterale.
Planseul si tavanul sint tapetate de ependim si contine plexul coroid, care este situat in foitele piei
mater formind patura coroida, care prolabeaza in ventricul fiind de forma literei T, avind ramurile
transversale evaginate prin orificiile Luscka.
Unghiul inferior al ventriculului este reprezentat de orificiul terminal al canalului medular.
Unghiul superior se continua cu apeductul Sylvius si constituie virful tavanului (fastigium). Unghiurile
laterale (recesus lateralis) sint dispuse in axul transversal al ventriculului.
VENTRICOLUL III
Este o cavitate ependimara mediana sub forma de fanta avind dimensiunile de 3 cm lungime si 3
cm inaltime. El comunica cu ventriculul IV prin apeductul lui Sylvius si cu ventriculii laterali prin gaurile
Monro. Peretii in numar de sase sint reprezentati de:
a) Peretii laterali formati de fata mediala a talamusului si hipotalamusului, separati de santul
hipotalamic care se intinde intre gaura Monro si orificiul apeductului. Orificiile Monro sint doua gauri
simetrice situate intre polul anterior al talamusului si columna fornixului. Adeziunea intertalamica este o
punte transversala care uneste cele doua talamusuri.
b) Peretele anterior este format de columnele fornixului, comisura alba anterioara si lama
terminala sau supraoptica, lama de substanta cenusie dispusa intre comisura anterioara si chiasma optica.
c) Peretele posterior este format din epitalamus. Aici se afla orificiul superior al apeductului
Sylvius.
d) Peretele superior este o lama subtire de ependim dispusa intre columnele fornixului, acoperita
de pinza coroidiana si plexul coroid care patrunde prin orificiile Monro in
ventriculii laterali.
e) Peretele inferior este situat in spatele chiasmei optice si este format de hipotalamus.
Ventriculul III formeaza niste prelungiri denumite recesuri:
- recesul pineal si suprapineal
- recesul infundibular aflat in infundibulul hipotalamusului
- recesul optic intre chiasma optica si peretele anterior al ventriculului
- recesul triangular situat anterior intre comisura alba si coloanele fornixului.

VENTRICOLII LATERALI
Ventriculii laterali sint doua cavitati ependimare situate in partea medio-centrala a emisferelor
cerebrale care inconjoara nucleul caudat. Ele au forma unei potcoave deschise anterior, comunica cu
ventriculul III prin gaurile Monro si contine valul coroidian. Plexul coroid se afla la nivelul corpului
ventricular si al cornului inferior, el se continua cu plexul coroid al ventriculului III. Cornul posterior si
anterior nu contin plex coroid.
Ventriculul este format dintr-o parte centrala denumita corp si trei prelungiri diferite denumite
cornuri: - cornul frontal (anterior)
- cornul occipital (posterior)
- cornul temporal ( inferior)
Partea centrala este cea mai larga, ea se intinde intre orificiul Monro si spleniumul corpului calos.
Peretele medial este format din septul pelucid si linia de jonctiune dintre corpul calos si fornix. Peretele
superior si lateral sint formate de corpul calos, peretele inferior de talamus si corpul nucleului caudat.
Cornul anterior este situat in lobul frontal intre gaura Monro pina la nivelul ce corespunde
genunchiului corpului calos. El se muleaza pe convexitatea nucleului caudat si este concav infero-lateral.
Peretele medial este format din septul pellucidum, peretele lateral din nucleul caudat, peretele superior
din partea anterioara a corpului calos.
Cornul posterior se situeaza in lobul occipital, el are o directie oblica in jos si in afara formind o
concavitate mediala. Peretele infero-medial este convex format de substanta alba a lobului occipital.
Peretele superior si lateral este format din fibrele corpului calos.
Cornul inferior este situat in lobul temporal avind un traiect curb, inferior si anterior pina la nucleul
amigdalian. Peretele superior si lateral este format de fibrele radiate ale corpului calos. Peretele superomedial este constituit din talamus si coada nucleului caudat. Peretele inferior este convex si este format
din eminenta colaterala si hipocampus.
CIRCULATIA LCR
LCR-ul este interpus intre SNC si elementele osoase, avind un rol protector, dar in acelasi timp
indeplinind roluri importante in homeostazie , chemoreceptie si neuroreceptie.
El este secretat de plexurile coroide in cantitate de 500ml/24h. Circulatia se face din ventriculii
laterali prin gaurile Monro in ventriculul III, de aici prin apeductul Sylvius in ventriculul IV si canalul
central spinal. De la nivelul ventriculului IV care se deschide in cisterna cerebelo-bulbara, lichidul prin
gaurile Magendie si Luscka ajunge in spatiile subarahnoidiene.

ARTERELE ENCEFALULUI
Vascularizatia arteriala a encefalului este reprezentata de ramurile intracraniene ale arterelor
carotide interne si ale arterelor vertebrale , care alcatuiesc doua sisteme interconectate intre ele.
Arterele au o structura histologica particulara: tunica medie si adventicea sunt mai subtiri ca a
arterelor cu alta localizare ceea ce favorizeaza formarea anevrismelor si a accidentelor vasculare.
ARTERA CAROTIDA INTERNA
Artera carotida interna are un traiect intracranian in forma literei S ( sifon carotidian).
Ea trece prin canalul carotidian al stincii temporale (segmentul pietros) si sinusul cavernos
(segmentul cavernos) in spatiul subarahnoidian, medial de apofiza clinoida anterioara si anterior
substantei perforate anterioare.
Emite ramuri cerebrale pentru partea anterioara a encefalului, formind sistemul anterior de
circulatie cerebrala.

10

Ramurile cerebrale ale arterei sint:

a) Artera cerebrala anterioara ( a. cerebri anterior) situata deasupra nervului optic in
fisura interemisferica, urcind deasupra corpului calos pina la mijlocul acestuia.
Are urmatoarele ramuri:
- artera comunicanta anterioara (a. comunicans ant.) scurta, are originea din partea initiala a
arterei, uneste cele doua artere cerebrale anterioare
- artera calosomarginala, diviziune a arterei, situata in santul cingular (calosomarginala)
- artera pericaloasa posterioara, partea terminala a arterei, se afla in santul corpului calos.
- ramurile corticale (rami corticales) frontobazale, frontale si parietale se distribuie fetei mediale
si marginii superioare ale lobilor frontal si parietal.
- ramurile centrale (rami centrales) sau perforante patrund prin orificiile substantei perforate
anterioare la hipotalamusul anterior, striatum si bratul anterior al capsulei interne (ramura striata mediala
sau recurenta Heubner).
b) Artera cerebrala mijlocie (a. cerebri media) sau Silviana , este cea mai mare ramura
terminala, urca in santul lateral pe suprafata insulei si emite :
- ramuri corticale pentru suprafata convexa a lobilor frontal, parietal, temporal si insular
(arterele frontobazala, pre si postcentrala, temporale ).
- ramuri centrale sau perforante, originare din segmentul initial al arterei, in numar de 6 - 10,
patrund prin substanta perforata anterioara la talamus, nucleii bazali si capsula interna (arterele : striate,
talamo-capsulo-striata sau artera hemoragiei interne Charcot).
c) Artera comunicanta posterioara (a. comunicans post.) are traiectul caudal si se uneste cu
artera cerebrala posterioara
d) Artera coroidiana anterioara (a. choroidea ant.) ocoleste pedunculii cerebrali , patrunde la
plexul coroid din cornul inferior al ventriculului lateral si la structurile diencefalo-telencefalice adiacente
acestuia (hipotalamus, talamus, corpul geniculat lateral, nucleii bazali, capsula interna)
SISTEMUL VERTEBROBAZILAR
Portiunea intracraniana a arterelor vertebrale patrund intracranian prin gaura occipitala ,
perforeaza dura mater si urca pe fata ventrala a bulbului , unde se divin in :
a) Arterele bulbare , ramurile medulare.
b) Artera cerebrala postero-inferioara (a. cerebellii inferior posterior) avind origine variata
vascularizeaza suprafata postero-inferioara a cerebelului si plexul coroid al ventriculului al patrulea.
Artera bazilara se formeaza prin unirea celor doua artere vertebrale. Este situata in santul median
al puntii. Din ea emerg :
a) Ramuri pontine (rami ad pontem), mici vase transversale paramediane si circumferentiale
pentru punte.
b) Artera labirintica (a. labyrinthi) intra prin meatul acustic intern la urechea interna.
c) Artera cerebrala antero-inferioara (a. cerebellii inferior anterior) care se distribuie partii
anterioare a suprafetei interioare cerebelare.
d) Artera cerebelara superioara (a. cerebellii superior) emerge din partea terminala a arterei
bazilare, trece lateral de pedunculul cerebral si se distribuie pe suprafata superioara a cerebelului.
e) Artera cerebrala posterioara (a. cerebri posterior) se desprinde deasupra originii nervului
oculomotor, inconjoara pedunculul cerebral si se distribuie lobilor temporal si occipital. Din ea iau nastere
:
- ramuri corticale (rami corticales), temporale, parieto- occipitale si occipitale pentru fetele
inferioare si mediale ale lobilor corespunzatori.
- ramuri centrale (rami centrales)
- ramurile coroidiene posterioare trec anterior prin fanta coroida Bichat, la plexul coroid al
ventriculului al treilea.
- artera mezencefalica

11

Poligonul Willis este un sistem anastomotic care uneste cele doua artere carotide interne si artera
bazilara.El este situat la baza encefalului, in jurul lamei terminale, chiasmei optice, infundibul, corpi
mamilari si substanta perforata posterioara. Exista o multitudine de variante anatomice ale acestui
poligon.
El prezinta o hemodinamica specifica de reechilibrare a aportului arterial cerebral in cazul
diminuarii debitului intr-unul dintre segmentele arteriale principale.
Poligonul Willis are forma de hexagon fiind format din :
a) Artera comunicanta anterioara, scurta, uneste cele doua artere cerebrale anterioare, si
formeaza segmentul anterior al hexagonului.
b) Arterele cerebrale anterioare, cu segmentele lor de origine de aproximativ 15 mm, formeaza
laturile anterioare ale hexagonului.
c) Arterele comunicante posterioare formeaza laturile posterioare ale hexagonului si
anastomoza cu artera cerebrala posterioara.
d) Arterele cerebrale posterioare, ramuri ale arterei bazilare, alcatuiesc segmentul posterior al
hexagonului.
TERITORIUL BULBAR
Ramurile bulbare ale arterei spinale anterioare vascularizeaza partea antero - inferioara a bulbului.
Ramurile bulbare ale trunchiului vertebro - bazilar iriga partea superioara a bulbului (artere
paramediane si circumferentiale scurte).
Ramurile bulbare ale arterei spinale posterioare iriga partea dorsala a bulbului.
Ramurile bulbare ale arterei cerebelare inferioare (artere circumferentiale lungi) vascularizeaza
partea dorsolaterala superioara a bulbului.
TERITORIUL PONTIN
Ramurile pontine ale arterei bazilare , iriga partea mediala a puntii.
Ramurile pontine ale arterei cerebelare antero-inferioare (artere circumferentiale lungi),
vascularizeaza partea laterala a puntii.
Ramurile pontine ale arterei cerebelare superioare iriga tegmentul puntii.
TERITORIUL MEZENCEFALIC
Ramurile mezencefalice ale arterei bazilare (ramuri paramediane) iriga portiunea bazilara si
tegmentala paramediana a mezencefalului.
Ramurile mezencefalice din arterele cerebelara superioara si cerebrala posterioara (artere
circumferentiale) iriga partea tegmentala laterala si tectala mezencefalica.
TERITORIUL CEREBELAR
Arterele cerebelare superioare se distribuie fetei superioare a emisferelor cerbelare.
Arterele cerebelare postero - inferioare iriga 2/3 din fata inferioara a emisferelor cerebelare.
Arterele cerebelare antero - inferioare iriga treimea anterioara a fetei inferioare cerebelare.
TERITORII SUBCORTICALE
Arterele hipofizale superioare si inferioare emerg din partea pietroasa a arterei carotide interne sau
din poligonul arterial Willis .
Arterele talamusului formeaza :
a) Arterele talamoperforante(postmamilare) din artera cerebrala posterioara pentru partea
posteromediala a talamusului.

12

b) Arterele talamogeniculate din artera cerebrala posterioara la partea posterioara a talamusului

si corpii geniculati.
c) Arterele talamotuberale(premamilare) din artera comunicanta posterioara pentru partea
anteroinferioara a talamusului si structurile adiacente (partea tuberala a hipotalamusului, subtalamusul).
Arterele striatale care iriga nucleii bazali sint reprezentate de :
a) Arterele striatale mediale din artera cerebrala anterioara, dintre care artera recurenta Heubner
pentru treimea inferioara a nucleului caudat.
b) Arterele striatale laterale sau lenticulostriatale iriga partea mediala a capului nucleului caudat
si nucleul lentiform , sint ramuri ale arterei cerebrale mijlocii.
c) Arterele striatale posterioare emerg din artera cerebrala posterioara , vascularizeaza partea
posterioara a Striatum - ului.
Arterele capsulare iriga capsula interna sint :
a) Arterele bratului anterior provin din arterele striatale mediale (artera cerebrala anterioara).
b) Arterele genunchiului capsulei provin din artera cerebrala mijlocie (artera hemoragiei interne
Charcot).
c) Arterele bratului posterior au originea din artera coroidiana anterioara si artera cerebrala
posterioara.
TERITORIILE CORTICALE
Artera cerebrala anterioara vascularizeaza fata mediala a cortexului cerebral, substanta alba
subadiacenta si marginea superomediala frontoparietala a emisferelor (lobului paracentral si partea ariilor
senzitivo-motorii destinate perineului si membrului inferior controlateral).
Artera cerebrala mijlocie iriga o mare parte a suprafetei convexe a emisferelor, o mare parte a
circumvolutiunilor pre- si postcentrale (cortexul somatosenzitiv si motor), cortexul auditiv, aria motorie si
cea receptiva a limbajului.
Artera cerebrala posterioara iriga partea posterioara si posteroinferioara a cortexului cerebral si aria
vizuala din jurul santului calcarin.

VENELE ENCEFALULUI
Venele cerebrale (vv. cerebri) provin din plexul venos-pial al emisferelor cerebrale. Strabat spatiile
subarahnoidiene si se varsa in sinusurile durei mater. Ele au un perete subtire, sint avalvulare si au
traiectul diferit arterelor cerebrale.
Exista vene superficiale , vene profunde si vene de legatura.
Venele superficiale se afla in santurile emisferice fiind situate mai superficial decit arterele.
a) Venele cerebrale superioare (vv. cerebri superiores) provin de pe fata superolaterala si
mediala a emisferelor si se varsa in sinusul sagital superior.
b) Venele cerebrale inferioare (vv. cerebri inferiores) colecteaza vasele suprafetei inferioare a
emisferelor si se deschid in sinusurile pietros superior si transvers si vena cerebrala mare Galien.
c) Vena cerebrala mijlocie superficiala (vv. cerebri media superficialis) sau sylviana situata in
santul lateral dreneaza suprafata superolaterale a emisferei si se varsa in sinusul cavernos.
- vena anastomotica superioara (v. anastomotica superior) sau Trolard, leaga sinusul sagital
superior cu sinusul cavernos
- vena anastomotica inferioara(v. anastomotica inferior) sau vena Lebbe leaga sinusul sagital
superior cu sinusul transvers.
Venele cerebrale profunde (vv. cerebre internae) sint alcatuite din:
a) Vena bazala Rosenthal (v. basalis) se formeaza in vecinatatea substantei perforate anterioare,
inconjoara pedunculii cerebrali si se termina in marea vena Galen. In ea se varsa :
- vena cerebrala anterioara (v. cerebri anterior), simetrica pentru corpul calos si regiunile emisferice
mediale adiacente

13

- vena cerebrala mijlocie profunda (v. cerebri media profunda ) in profunzimea santului lateral,
afluent al teritoriilor profunde emisferice.
b) Vena cerebrala interna (v. cerebri int.) impreuna cu vena omonima de partea opusa se
unesc cu venele bazale pentru a forma marea vena cerebrala Galen.
Colecteaza: - vena talamostriata (v. thalamostriata) ce trece posterior in santul dintre talamus si
capul nucleului caudat.
- vena coroida (v. choroidea) care dreneaza plexul coroid al ventricolului lateral.
c) Vena cerebrala mare Galen (v. cerebri magna) este un trunchi venos lung de 2 cm, colector
venos, format din vena bazala Rosenthal si vena cerebrala interna (denumita si mica vena Galen) ce trece
posterior in profunzimea fisurii interemisferice la sinusul drept.

VENELE CEREBELULUI
Formeaza o retea venoasa pe suprafata cerebelului care se continua in :
a) Venele cerebelare superioare (vv. cerebelli superiores) cele superomediale se varsa in sinusul
drept , iar cele superolaterale in sinusul transvers si sinusul pietros superior.
b) Venele cerebelare inferioare (vv. cerebelli inferiores) se deschid in sinusurile pietros, sigmoid
si occipital.

VENELE TRUNCHIULUI CEREBRAL

Plexul venos superficial al trunchiului cerebral se continua cu ramuri mediane si laterale in :
a) Venele mezencefalului si cele pontine ce apoi sint drenate in venele: bazala, cerebelare si
sinusurile adiacente.
b) Venele bulbare (plexul venos bulbar) ce se continua cu venele maduvei spinarii

MENINGELE
Meningele este format din : - dura mater ( dura mater encephali )
- arahnoida ( arahnoidea encephali )
- pia mater ( pia mater encephali)
I. DURA MATER
Dura mater tapeteaza tabla interna a oaselor craniene fiind aderenta de periost in unele zone. De pe
suprafata ei interna se formeaza spre interiorul craniului niste membrane care compartimenteaza cutia
craniana.
Meningele se prelungeste in jurul nervilor cranieni sub forma unei teci .
Intre craniul mare si cerebel dura formeaza cortul cerebelului ( tentorium cerebelli ) care are ca
puncte de aderenta santul sinusului transvers, dorsumul sellei si santul sinusului pietros superior. Anterior
el prezinta o deschizatura numita furca tentoriumului ( incisura tentorii ) prin care trec pedunculii
cerebrali.
Cortul cerebelului imparte cutia craniana intr-o loja inferioara sau infratentoriala care contine
cerebelul si trunchiul cerebral si o loja superioara sau supratentoriala care adaposteste emisferele
cerebrale avind raporturi strinse cu lobii occipitali.
Pe linia mediana, in fisura interemisferica, dura mater formeaza crosa creirerului care are forma de
secera. Inferior se extinde pina la nivelul corpului calos, anterior se insera pe crista galli , posterior se
continua cu tentoriumul , iar superior adera de santul sinusului longitudinal superior.
La nivel hipofizar dura mater formeaza diafragmul selar, iar la nivelul fosei posterioare coasa
cerebelli separa cele 2 emisfere cerebelare.
Dura mater contine sinusurile venoase in care se dreneaza plexurile venoase de la baza craniului ,
venele diploe , venele cerebrale.

14

*Sinusul sagital superior ( sinus sagitalis superior) este situat la nivelul marginei superioare a coasei
creierului extinzindu -se posterior pina la nivelul sinusului transvers formind confluenta lui Herophil
( confluens sinuum ).
*Sinusul sagital inferior ( sinus sagittalis inferior) e situat deasupra corpului calos si se continua cu
sinusul drept.
*Sinusul drept ( sinuum rectus ) are un traiect antero-posterior , este localizat la locul de unire a coasei
creierului cu cortul cerebelului, se varsa in confluenta sinusurilor.
*Sinusul transvers ( sinus transversus ) este situat in santul transvers al occipitalului. El incepe de la
nivelul confluentei sinusurilor si se dirijeaza transversal pina la nivelul sinusului sigmoid.
*Sinusurile cavernoase ( sinus cavernosus ) sint situate deoparte si de alta a corpului sfenoidal fiind unite
anterior si posterior prin sinusurile intercavernoase.
*Sinusul pietros superior ( sinus pietrosussuperior) este situat pe marginea superioara a stincii temporale.
El dreneaza sinusul cavernos in sinusul sigmoid.
*Sinusul pietros inferior ( sinus pietrosus inferior ) este situat pe marginea posterioara a stincii temporale
si se varsa in sinusul sigmoid.
*Sinusul sigmoid ( sinus sigmoidens ) continua sinusul transvers dirijindu-se spre orificiul jugular la vena
jugulara interna.
*Sinusul occipital ( sinus occipitalis ) e situat in jurul gaurii occipitale.
II. ARAHNOIDA
Arahnoida este situata sub dura mater de care este separata prin spariul subdural. Ea acopera
suprafata encefalului trecind peste santurile dintre circumvolutii. mpreuna cu pia mater formeaza
leptomeningele.
Intre arahnoida si pia mater exista spatiul subarahnoidian care este virtual in unele zone, in alte
zone este larg formind cisterne ( cisternal sunarachnoida ).
*Cisterna chiasmatica ( cisterna chiasmatis ) este localizata la nivelul chiasmei optice.
*Cisterna interpedunculara se afla intre cei doi peduncului cerebrali si contine tija hipofizara si poligonul
Willis.
*Cisterna insulara ( cisterna foosae lateralis cerebri ) e localizata in santul silvian.
*Cisterna magna ( cisternae cerebello medulans ) este dispusa intre cerebel si bulbul rahidian. La acest
nivel se deschide ventricolul IV.
Corpusculii Pacchionii ( granulationes arachnoidales) sint grupari de vilozitati arahnoidiene care
patrund in tabla interna a calotei de o parte si alta a sinusului sagital superior.
III. PIA MATER
Pia mater este subtire, bogat vascularizata, acopera encefalul patrunzind si in santurile dintre
circumvolutii.
Pia mater este legata de arahnoida prin septe fibroase, contine vase capilare in producerea de LCR.

ANATOMIA NORMALA a OSULUI TEMPORAL si a MASTOIDEI

Temporalul este format din 4 parti : - scuama

15

- portiunea pietroasa
- portiunea timpanica
- portiunea mastoidiana
Scuama formeaza portiunea temporala a calotei si o parte a fosei mijlocii.
Portiunea pietroasa cuprinde urechea medie si urechea interna.
Portiunea timpanica formeaza un inel incomplet in jurul peretelui anterior si inferior al conductului
auditiv extern. Acesta este acoperit superior si posterior de portiunea mastoidiana.
Portiunea mastoidiana este constituita din celulele mastoidiene care se deschid in antrul mastoidian.
Conductul auditiv are o lungime de 25 mm la nivelul peretelui superior si 35 - 37 mm la nivelul
peretelui anteroinferior deoarece membrana timpanica are o insertie oblica si un diametru de 9 - 10 mm.
Antrul mastoidian are forma unui con cu baza superioara avind un diametru bazal de 10 mm si o
inaltime tot de 10 mm.
Urechea mijlocie ( cavitatea timpanica ) cuprinde un spatiu cu continut aeric avind o latime de 2 - 6
mm si o inaltime de 15 mm separat de conductul auditiv extern prin membrana timpanica.
Epytimpanul ( altica ) este localizat anterior de antrum , de care este legat prin aditus ad antrum si se
continua cu oscioarele : ciocanul , scarita , nicovala care leaga timpanul de fereastra ovala. Este marginita
lateral de canalul semicircular lateral , lateral de peretele extern al cavitatii timpanice , superior de tegmen
timpan.
Fereastra ovala leaga cavitatea timpanica de vestibul si masoara 3 mm in diametru anteroposterior si
2 mm in diametru vertical . Se afla situata sub canalul semicircular lateral.
Fereastra rotunda se afla inferior si posterior ferestrei ovale si face legatura intre cavitatea timpanica
si cochlee. Ea are dimensiuni de 3 / 1,5 mm.
Vestibulul si apeductul vestibular
Vestibulul este o cavitate ce face parte din vestibulul osos prin care canalele semicirculare si
fereastra ovala comunica. Diametrul vertical coincide diametrului conductului auditiv intern situat
adiacent marginii lui mediale.
Apeductul vestibular este un canal ( endolimfatic ) care conecteaza vestibulul cu spatiul
subarahnoidian al fosei posterioare. El porneste posterior de fata posteromediala a vestibulului, are un
traiect initial ascendent, apoi descendent si se deschide pe fata cerebelara a stincii temporale in spatele
conductului auditiv intern. Apeductul contine ductul endolimfatic care leaga utricula si sacula cu sacul
endolimfatic care se termina orb intre foitele durei.
Canalele semicirculare
Sint in numar de 3 : superior , lateral si posterior.
Canalul semicircular lateral este conectat printr-o extremitate de canalul semicircular superior , iar
cu cealalta extremitate de vestibul.
Canalul semicircular superior prezinta ambele extremitati conectate cu canalul semicircular lateral.
Canalul semicircular posterior are extremitatile independente , neatasate nici unui alt canal.
Cochleea si apeductul cochlear
Cochleea este o portiune a labirintului osos localizata anterior si superior aparatului vestibular. Ea
consta din 2 1/2 - 2 3/4 ture de spira in jurul unei portiuni osoase numite modiol. Partea cea mai laterala a
spirei bazale a cochleei este acoperita de o proeminenta osoasa care protrude in cavitatea timpanica
numita promontoriu.
Apeductul cochlear ( perilimfatic ) este un canal osos care leaga spatiul perilimfatic al labirintului
cu spatiul subarahnoidian adiacent. E situat sub canalul auditiv in apropierea suprafetei inferioare a stincii
pietroase. El transporta perilimfa de la si la spatiul subarahnoidian.
Conductul auditiv intern contine nervul vestibulocochlear (VIII) si nervul facial (VII) care iau nastere
din trunchiul cerebral si ajung la vestibul si cochlee prin cisterna unghiului pontocerebelos.Extremitatea
laterala a canalului este inchisa de - lama cribrosa-. Crista falciformis naste din precedenta si merge
paralel cu conductul auditiv intern pe care il divide intr-un canal superior mai ingust care contine nervul
facial si nervul vestibular superior si unul mai ingust care contine nervul vestibular inferior. Extremitatea
interna a conductului auditiv intern se numeste porul acustic.
Canalul nervului facial si nervul facial

16

Portiunea intratemporala a nervului cuprinde 3 segmente : labirintic, timpanic si mastoidian.

Segmentul labirintic este localizat in conductul auditiv. Iese din conduct la nivelul meatusului
aflat in partea anterosuperioara a extremitatii laterale a conductului auditiv intern si ajunge la ganglionul
geniculat.
Segmentul al doilea paraseste ganglionul geniculat , are un traiect orizontal posterior de-a lungul
peretelui medial al cavitatii timpanice incadrat de canalul semicicular lateral si superior, de fereastra ovala
, apoi se inflecteaza brusc devenind vertical inferior , posterior de conductul auditiv extern.
Segmentul mastoidian paraseste osul temporal prin gaura stilomastoidiana.
Canalul carotidian contine artera carotida. El are initial o directie verticala prin baza piramidei
pietroase , apoi devine orizontal si medial spre virful stincii. Este situat anterior si inferior cochleei si este
separat de hipotimpan printr-o placa subtire osoasa. Posterior este separat de bulbul jugular printr-o alta
placa osoasa numita creasta carotidiana.
Gaura ( foramen ) jugulara este localizata in podeaua fosei posterioare intre osul temporal
anterolateral si occipital posteromedial. Contine vena jugulara si nervii IX , X , XI. Apexul foramenului
contine bulbul jugular. Tavanul foramenului este format de podeaua cavitatii timpanice.

TEHNICA de EXAMINARE C.T.

Sectiunile de examinat trebuie sa fie subtiri de 1,5 - 4 mm pentru evitarea efectului volumului
partial.
Ele se efectueaza in plan axial - sectiuni orizontale - paralel cu linia orbitomeatala sau usor
pozitiv fata de linia anteropolagica ( marginea inferioara a orbitei - marginea superioara a conductului
auditiv extern ) pentru a evita iradierea cristalinului .
Angularea negativa de minim -5 grade este folosita pentru vizualizarea scaritei si a ferestrei ovale.
Sectiunile coronare sint utilizate pentru evidentierea anomaliilor oscioarelor si ale peretilor
cavitatii timpanice. Ele se efectueaza perpendicular pe linia orbitomeatala.
Reconstructiile, in special reconstructiile tintite, care utilizeaza filtru reconstruiesc o portiune
selectata din imagine la dimensiuni de 0,25 mm pixeli in loc de 0,8 mm astfel ca imaginea reconstruita
este de 3,2 ori mai mare. Prin utilizarea reconstructiilor imbunatatindu-se rezolutia spatiala sint
evidentiate mai bine structurile temporale : oscioarele , celulele mastoidiene , cochleea , canalul nervului
facial. Desi rezolutia contrastului este scazuta interfetele aer , os , tesut moale ale osului temporal se
mentin.
Au fost propuse unele tehnici suplimentare cu sectiuni directe in plan sagital si oblic , plan
perpendicular pe axul lung al piramidei pietroase si in plan longitudinal paralel cu axul ei lung ,
parasagital lateral , dar acestea necesita conditii speciale si un pacient mobilizabil .
Unii autori utilizeaza C.T. dinamic efectuind sectiuni de 1,5 mm.
Cisternografia cerebelopontina este utilizata pentru aprecierea extensiei formatiunilor spre fosa
cerebeloasa.
ANATOMIA C.T.
Sectiunile orizontale efectuaue de jos in sus la intervale de 3 mm permit o excelenta evaluare a
detaliilor anatomice.
Conductul auditiv intern se afla cu peretele anterior si posterior , lateral de articulatia
temporomandibulara.
Tesuturile moi din jurul conductului auditiv extern sint bine demonstrate C.T. Anteromedial de
articulatia temporomandibulara se afla foramen spinosum si foramen ovale. Posterior de aceste structuri
se afla fisura sfenooccipitala. Canalul carotidian este medial de articulatia temporomandibulara si anterior
de fosa jugulara. Portiunea a III -a a nervului facial se afla posterior fundusului conductului auditiv
extern.
Pe sectiunea superioara planului precedent se vizualizeaza recesul hipotimpanic si ostiumul
timpanic al auditory tub situata anterolateral de portiunea orizontala a canalului carotidian si de spira

17

bazala a cochleei. Posterior conductului auditiv extern se evidentiaza antrul mastoidian si celulele
mastoidiene.
Sectiunile urmatoare evidentiaza cavitatea timpanica si peretii ei. Portiunea inferioara a
vestibulului este situata medial cavitatii timpanice si posterior cochleei. Apeductul cochlear se extinde
medial deschizindu-se in spatiul subarahnoidian al fosei posterioare.
Portiunea inferioara a canalului semicircular posterior este evidenta lateral de portiunea
posterioara a cavitatii timpanice. Minerul ciocanului este situat in plan paralel cu nicovala si scarita.
Capul ciocanului , corpul nicovalei si procesul scurt al nicovalei se extind posterolateral spre antru.
Medial de oscioare se afla canalul semicircular lateral. O portiune unica a canalului semicircular
posterior se evidentiaza in spatele canalului semicircular lateral. Vestibulul este medial de fundusul
conductului auditiv intern. O portiune a cochleei este situata in apropierea portiunii anterioare a
conductului auditiv intern.
Pe sectiunea urmatoare se evidentiaza prima portiune a nervului facial in orificiul anteromedial al
conductului auditiv intern. O portiune a canalului semicircular superior , este situata medial atticei
anterioare. Bucla canalului semicircular posterior e vizibila medial de antrum.
Sectiunea superioara vizualizeaza portiunea superioara a buclei canalului semicircular superior.
Sectiunile orizontale modificate:
Sectiunile efectuate la +20 grade , +30 grade fata de linia orbitomeatala , sint ideale pentru studiul
suprafetei inferioare a osului temporal si al bazei fosei posterioare. Ele evidentiaza pars nervosa a gaurii (
foramen ) jugulare care contine nervii IX , X , XI. Canalul hypogloss XII se afla medial si inferior.
Apeductul cochlear este vizualizat in totalitate sub conductul auditiv intern.
Sectiunile coronare:
Sint utilizate pentru evaluarea oscioarelor si peretilor cavitatii timpanice.
In prima sectiune anterioara care trece prin condilul mandibulei se evidentiaza fosa condilara
lateral si canalul carotidian medial. Intre ele superior se afla - prototympanum - iar inferior orificiul osos
al tubei auditive.
Pe sectiunea urmatoare efectuata mai posterior se observa conductul auditiv extern si membrana
timpanica care il separa de cavitatea timpanica. Oscioarele sint situate lateral de prima portiune a
canalului nervului facial unde acesta patrunde in ganglionul geniculat. Anterior se afla cochleea sub
canalul nervului facial si deasupra portiunii orizontale a canalului carotidian.
Sectiunea coronara urmatoare vizualizeaza spira bazala a cochleei si fereastra ovala , aceasta fiind
situata medial de portiunea principala a vestibulului. Crista falciformis este evidenta in conductul auditiv
intern.
Sectiunea posterioara celei precedente permite identificarea promontoriului spirei bazale a cochleei
sub vestibul. Canalul semicircular si portiunea a doua a nervului facial sint situate sub el. Portiunea
posterioara a conductului auditiv intern este situata lateral de vestibul.
Urmatoarea sectiune pune in evidenta canalul semicircular posterior si lateral si apeductul
cochlear. Superior si lateral se afla antrumul si celulele mastoidiene.

TUMORILE
TUMORILE BENIGNE
OSTEOMUL
Osteomul este cea mai frecventa tumora a conductului auditiv extern putind avea originea in orice
portiune a osului temporal.
Simptomatologia este determinata de marimea si localizarea tumorii. El poate oblitera foramina
osoasa, trompa lui Eustachio sau conductul auditiv intern . Osteoamele trebuie diferentiate de exostozele
care proemina in conductul auditiv extern si sunt produse de stimuli lichizi reci si de aceea se intilnesc
mai frecvent la inotatori.

18

C.T. - se evidentiaza o zona de ingrosare a osului bine delimitata care nu este insotita de o masa de
tesut moale. El poate sa se dezvolte spre interiorul osului sau spre exterior.
CONDROMUL
Condromul se formeaza din resturile de tesut cartilaginos de la baza craniului. Uneori el se
localizeaza linga foramenul jugular. Creste incet ajungind la dimensiuni mari. Clinic produce simptome
de foramen jugular cu neuropatie a nervilor IX , X , XI. Extinderea se face spre unghiul pontocerebelos
simulind neurinomul de acustic.
C.T. - masa tumorala cu calcificari fine care se extinde in afara osului. Densitatea tumorii creste
putin dupa administrarea substantei de contrast. Condroamele pot degenera in condrosarcoame.
Diagnosticul se pune prin biopsie.
COLESTEATOAMELE conductului auditiv extern ( keratome )
Colesteatoamele sint localizate in conductul auditiv profund , linga membrana timpanica. Ele sint
formate din acumulari de tesut epitelial care se descuameaza. Tumorile pot oclude conductul auditiv
( keratosis obturans ) si pot eroda peretele osos.
CERUMINOAMELE ( adenoame ceruminoase benigne )
Ceruminoamele au punct de plecare glandele apocrine ( ceruminoase ) din urechea externa si
medie. Unele sint maligne - carcinoame glandulare carcinomatoase. Cele benigne reprezinta o proliferare
mioepiteliala.
C.T. - mase de tesut moale in conductul auditiv , care produc eroziuni ale osului adiacent.
TUMORI BENIGNE CU POTENTIAL MALIGN
COLESTEATOAME SECUNDARE sau EPIDERMOIDOAME
Epidermoidoamele primare sint formate dintr-o masa de resuturi tisulare ectodermale embrionare
localizate in diferite parti ale osului temporal. In urechea mijlocie, colesteatomele produc eroziuni ale
oscioarelor , afecteaza nervul facial si canalul semicircular lateral. In structurile osoase ele se extind in
canalul nervului facial sau conductul auditiv extern. In unghiul cerebelopontin au efect de masa asupra
fosei posterioare.
C.T. - masa de tesut moale in cavitatile aerice ale osului temporal cu sau fara leziuni de tip
osteolitic ale oscioarelor sau ale osului din jur , cu contur bine delimitat. Densitatea este lichidiana sau
grasoasa. Conturul capsular este subtire si fixeaza substanta de contrast.
Colesteatoamele se vor diferentia de celulele aerice mari in apexul petros , de mucocele sau chiste
cu continut de colesterol.
Tumorile epidermoide cerebelopontine au o densitate scazuta si devin mai dense dupa administrarea
substantei de contrast. Compresiunea tesuturilor din jur poate simula o capsula, de obicei conturul este
usor neregulat. Chistele arahnoidiene care pot avea densitate asemanatoare sint bine delimitate , netede.
MENINGIOAMELE
Meningioamele iau nastere din celulele care delimiteaza vili arahnoidali. Ele sint localizate in
meningele care acopera piramida pietroasa. Se dezvolta mai usor din incluzii celulare in aria foramenului
jugular , a conductului auditiv intern , ganglionului geniculat si nervilor - marele si micul pietros
superficial.
Meningioamele produc osteoscleroza sau osteoliza osului la locul implantarii tumorii sau difuz,
distructia osoasa poate invada clivusul , apexul pietros sau foramenul jugular.
C.T. - masa tumorala usor hiperdensa care creste foarte mult in densitate dupa administrarea
substantei de contrast. Aceasta caracteristica nu este prezenta la meningiomul en plaque.
GLOMUSUL JUGULOTIMPANIC - PARAGANGLIOMAS

19

Acest tip de tumora are originea in paraganglionii glomici ai nervului Jacobson , Arnold. Se extinde
de la cavitatea timpanica la bulbul jugular sau invers. El are o structura mezenchimala si
neuroectodermala. Ocazional sint hormonal active ( catecolamine ) , uneori devin multicentrice.
Clinic exista simptome polimorfe ca : pierderea auzului , sindrom de fosa jugulara ( dificultate de
vorbire , inghitire , slabirea muschiului trapez ), hemiparalizie si atrofia muschiului trapez , disfunctie de
nerv facial .
Evolutia in timp a tumorii glomice este lenta , ea se extinde in urechea medie , fosa posterioara ,
vena jugulara interna , spatiul parafaringeal sau dincolo de membrana timpanica in conductul auditiv
extern , trompa lui Eustachio , aparind ca o masa submucoasa.
C.T. - tumorile mici sint limitate la cavitatea timpanica , erodeaza promontoriul , cresc in densitate
la administrarea contrastului. Oscioarele pot fi deplasate superior , planseul cavitatii timpanice este
erodat. Foramenul jugular poate fi alungit prin eroziunea osului dintre canalul carotidian si jugular.
Fiind cu vascularizatie bogata, densitatea tumorii creste mult, omogen sau periferic sub forma de
inel sau coaja de ou.
In localizarile cerebelopontine , cisterna si ventricolul IV sint mult deplasate. Tumorile se pot
extinde superior in sinusul cavernos si fosa craniana mijlocie de-a lungul arterei carotide interne. Extensia
intracraniala se face pe calea venei jugulare sau arterei carotide.
Diagnosticul diferential se face cu tumorile angiomatoase sau procese infectioase ale urechii
mijlocii. In localizarile intracraniale ele se deosebesc de tumorile primare sau secundare ale fosei
posterioare. Cordoamele de clivus sau carcinoamele nasofaringiene se pot extinde prin fisura
sfenooccipitala spre foramenul jugular. Caracteristica tumorilor glomice este extensia simultana de-a
lungul cailor aeriene, de-a lungul vaselor, fisurilor, canalelor.
NEURINOAMELE FACIALE
Neurinoamele pot fi neurofibroame sau neurolemoame ( au originea in celulele Schwann ) , au
predilectie pentru ganglionului geniculat , erodeaza osul conductului auditiv , se pot extinde in spatiul
epidural inconjurator din apropierea ganglionului geniculat a cavitatii timpanice in apropierea portiunii
orizontale a nervului.
Clinic se caracterizeaza prin lacrimare , salivatie , simptome gustative sau auditive , paralizii faciale.
C.T. - mase tumorale asemanatoare neurinomului acustic. El distruge peretele superior al
conductului auditiv intern extinzindu-se spre ganglionul geniculat. Dupa contrast isi creste omogen
densitatea. In cavitatea timpanica si mastoida , tumora se prezinta ca o masa de tesut moale in legatura
intima cu nervul facial.
TUMORILE MALIGNE PRIMARE
CARCINOAME cu CELULE SQUAMOASE
Sint cele mai frecvente tumori maligne. Au originea in celulele epiteliale ale conductului auditiv
extern , ureche medie , celule mastoidiene. Tumorile se extind la exterior spre glanda parotida , celule
mastoidiene , articulatia temporomandibulara , spatiu subtemporal, iar in interior spre urechea medie.
Metastazele la distanta sint rare.
C.T. - masa de tesut moale care retine intens subtanta de contrast , distorsioneaza planurile tisulare
normale si produce leziuni distructive osoase. Edemul si enchancement - ul tesuturilor superficiale este
vizibil la tumorile localizate in meatul auditiv extern.
CARCINOAMELE GLANDULARE EDEMATOASE
Carcinoamele au originea in foliculii pilosi , glande sebacee , glande ceruminoase , glande salivare.
Se localizeaza la nivelul urechii interne si medii.
Aspectul C.T. este asemanator carcinomului cu celule squamoase , afecteaza ganglionii
retrofaringeali , preauriculari si cervicali superior.
RABDOMIOSARCOAMELE

20

Rabdomiosarcoamele sint tumorile cele mai frecvente ale copilariei. Ele isi au originea in muschiul
trompei Eustachio sau in urechea medie. Se extind superior prinzind nervul facial sau alti nervi si produc
leziuni distructive osoase.
TUMORILE METASTATICE
Marea majoritate a tumorilor secundare ale osului temporal se produc prin invazie locala avind ca
punct de plecare nasofaringele care prin trompa lui Eustachio se extinde in cavitatea timpanica. Blocajul
trompei produce otita seroasa ex vaquo cu opacifierea secundara a mastoidei si urechii medii. La fel
tumorile faringiene, parotide , carcinoame cervicale se pot extinde spre cavitatea timpanica.
De asemenea pot fi observate la nivelul stincii temporale metastaze de la distanta. Acestea se produc
de obicei pe cale sanguina.
C.T. - evidentiaza zone de osteoliza cu contururi neregulate care prezinta enchancement
postcontrast. Tumorile prostatice cauzeaza metastaze osteoblastice, la fel meningioamele si boala Paget.
NEURILEMMOMUL ACUSTIC
Neurilemmomul acustic reprezinta 5% din toate tumorile intracraniene si 85-90% din tumorile
unghiului cerebelopontin. Simptomele apar mai frecvent in decada a 5-a, sexul femeiesc este mai des
afectat. In 4% din cazuri localizarea este bilaterala.
Anatomopatologic tumora are originea in celulele Schwann ( in aria Obersteiner - Redlich ) mai
frecvent de la nivelul nervilor vestibulari si ocazional din nervul cochlear. Este format din celule Antoni A
si B.
Tipul A realizeaza tumori mari , tipul B tumori chistice cu continut mucinos. Vascularizatia se
imbogateste pe masura ce tumora creste. Se pot produce tromboze cu necroza consecutiva si hemoragii.
In cazul tumorilor extinse in unghiul pontocerebelos , arahnoida adera la tumora. Aceste aderente pot da
nastere la chiste arahnoidiene.
Largirea conductului auditiv intern se observa in tumorile mici dezvoltate strict in interiorul lui , in
neurofibromatoza sau in ectazia durala.
La femei se intilnesc tumori mari foarte bine vascularizate datorita efectului estrogenilor. Au fost
pusi in evidenta receptori estrogenici in celulele tumorale ceea ce sugereaza ca stimularea estrogenica
induce proliferare celulara si o crestere a vascularizatiei tumorale.
Leziunile sint bilaterale in 96% din bolnavii cu neurofibromatoza centrala si 4% la cei cu
neurofibromatoza periferica.
C.T. cu substanta de contrast si sectiuni subtiri evidentiaza tumora in 90% din cazuri. Imaginile pot
fi ameliorate prin reconstructii tintite unilaterale. De asemenea cisternografia cu tomografie
pluridirectionala sau tomografia poate fi deosebit de utila in diagnosticul tumorilor acustice mici.
Examinarea initiala incepe cu sectiuni de 3 - 5 mm pentru localizare , urmata de o serie de sectiuni de 1
mm prin canalul auditiv.
Tumorile mici sub 1,5 cm nu se vad , rareori se poate observa un enchancement al conductului
auditiv . In 50% din cazuri se evidentiaza largirea conductului. Ea poate fi demonstrata pe reconstructiile
tintite.
Tumorile peste 1,5 cm sint evidente, in toate cazurile aparind cu mase care isi cresc densitatea dupa
substanta de contrast localizate in unghiul cerebelopontin , prezentind uneori si arii de necroza de aspect
chistic.
Tumorile mari sau medii pot oblitera cisterna cerebelopontina controlaterala. Emisferele cerebeloase
si puntea sint comprimate. Ventricolul IV comprimat produce hidrocefalie.
C.T. cisternografia gazoasa este utila la pacientii la care C.T.-ul obisnuit nu evidentiaza tumora , iar
semnele clinice si audiometria sugereaza tumora.

TRAUMATISMELE

21

HEMORAGIA
Hemoragiile traumatice din cavitatile aerice ale osului temporal si mastoid sint cel mai bine
evaluate prin C.T.
FRACTURILE
Semnele sau simptomele clinice ale osului temporal nu pot evidentia leziunile oscioarelor sau ale
canalului nervului facial. C.T. este metoda cea mai utila pentru diagnostic si tratament chirurgical. Se face
o examinare initiala care sa inventarieze complet leziunile cerebrale si craniene , urmata de o explorare in
cazul existentei unor acuze care indica leziuni temporale : surditate , paralizii de facial , liquoragie.
C.T. poate pune in evidenta fracturile longitudinale , transversale sau complexe, dislocarea
oscioarelor , leziunile nervului facial , hernierea unor portiuni din lobul temporal in cavitatile aerice ale
osului temporal.

INFLAMATII
OTITA ACUTA
In otita acuta C.T. evidentiaza lichid in cavitatile aerice ale urechii medii. Nu se poate preciza daca
este vorba de lichid seros sau purulent. Membrana timpanica bombeaza spre exterior.
In otitele subacute mucoasa spatiilor aerice este ingrosata.
OTITA CRONICA
C.T. este indicata ca metoda de rutina inainte de a efectua un tratament chirurgical. Ea poate preciza
daca sinusul timpanic este afectat ceea ce are importanta pentru alegerea procedeului chirurgical.
Imaginea realizata este aceea a opacifierii cavitatii timpanice cu ingrosarea mucoasei si prezenta
unui tesut de granulatie. Delimitarea este mai neta ca in otitele acute , timpanul este retractat. Secretia
purulenta denudeaza mucoasa si procesul se extinde la os, astfel oscioarele si peretii cavitatii timpanice
apar demineralizati , iar mai tirziu osteolizati. n fazele avansate este afectata urechea interna.
COLESTEATOMUL DOBINDIT
Colesteatomul dobindit apare in cursul unor inflamatii cronice cu evolutie lunga. Detritusurile
keratinice acumulate produc un blocaj al drenajului cavitatii timpanice rezultind o persistenta a procesului
inflamator. Se produc ulceratii ale epiteliului , se formeaza tesut de granulatie si eroziuni ale osului.
C.T. - masa de tesut moale, omogena, bine delimitata in urechea medie sau mastoida. Valorile
densitatii acestei mase sint mai mari ca ale colesteatoamelor congenitale. Oscioarele sint demineralizate
si osteolizate sau deplasate de tumora.
Eroziunile osoase in colesteatoame sint produse de enzimele proteolitice si apar chiar in absenta
osteitei. Deasemenea ele se pot produce prin necroza de compresiune.
Colesteatoamele se pot extinde la urechea interna, canalul facial, mastoida , spatiul epidural , fosa
craniana posterioara si nuclei.
Uneori masele inflamate se autoelimina prin defectele osoase create ( autoantrectomie ).
Canalul semicircular lateral localizat intre antrum si cavitatea timpanica reprezinta portiunea
labirintica cea mai des implicata in procesul osteolic avind ca urmare tulburari de echilibru. Deasemeni
pot fi afectate si celelalte canale precum si cochleea.
C.T. cu contrast administrat in bol ajuta la diferentierea acestor mase de formatiuni vasculare.
OTITA MALIGNA EXTERNA

22

Este produsa de infectiile cu pseudomonas , la bolnavii diabetici in virsta. Procesul incepe in

conductul auditiv extern si se extinde spre cavitatea timpanica , urechea interna producind pareza nervului
facial , subcranial prin fisura Santorini inspre nazo si orofaringe.
Deasemeni pe calea nervilor cranieni poate ajunge la fosa posterioara cauzind meningite cerebrale ,
osteomielite ale bazei craniului , abcesele focale sint rare.
C.T. cu contrast si reconstructiile tintite cu rezolutii spatiale high sint importante pentru stabilirea
diagnosticului.
ABCESUL CEREBRAL
Abcesul cerebral consecutiv procesului inflamator al osului temporal se poate produce prin mai
multe cai , astfel petrosita apicala produce o distructie a osului cu enchancement dural.
Colesteatoamele largi se pot extinde prin tegmen timpani sau tegmen antri in fosa mijlocie sau prin
conductul auditiv intern in fosa posterioara.
Aspectul C.T. este cel mai clasic , zona hipodensa cu enchancement inelar inconjurat de edem si
efect de masa.

LEZIUNI METABOLICE si DISPLASTICE

OTOSCLEROZA
Otoscleroza este o afectiune primara a capsulei labirintice care produce o pierdere progresiva a
auzului.
Boala debuteaza in copilarie , se intilneste de 2 ori mai frecvent la femei , este in 90% bilaterala si
are un caracter familiar.
Boala are loc in capsula otica si evolueaza in 2 faze : o faza de formare a unor focare osoase
spongioase - reprezentind faza activa urmata de faza otosclerotica - avasculara.
Otoscleroza cochleara produce o demineralizare pericochleara care poate cuprinde spira bazala a
cochleei in totalitate realizind o imagine de scadere a densitatii "in halou".Capsula labirintica este
subtiata. In faza de scleroza apar arii de scleroza.
Otoscleroza ferestrelor - afecteaza partea anterioara a ferestrei ovale si marginile ferestrei rotunde.
C.T. cu high rezolutie poate evalua modificarile ferestrei ovale si ingrosarea talpii scaritei. Sectiunile
coronare sau oblic coronare sint ideale pentru diagnosticul otosclerozei.
C.T. poate identifica pozitia protezelor in osiculoplastie.
OSTEOGENEZA IMPERFECTA
Surditatea se intilneste frecvent la bolnavii cu osteogeneza imperfecta. Aspectul C.T. este identic cu
cel din otoscleroza.
BOALA PAGET
In boala Paget care afecteaza osul temporal se produc eroziuni ale capsulei otice. Fereastra rotunda
si ovala pot fi obliterate cauzind pierderea auzului.
C.T. - demineralizarea piramidei pietroase si a capsulei labirintice alternind cu arii de ingrosare a
bazei craniului. Densitatea osului ingrosat este mai mica decit a osului normal.
DISPLAZIA FIBROASA
Displazia fibroasa a osului temporal , in contrast cu cea a calotei sau a altor oase este proliferativa.
Poate cuprinde numai stinca , dar de cele mai multe ori este poliostica.
C.T. - ingrosare a osului prin hiperostoza de ivoriu care oblitereaza progresiv spatiile aeriene ale
urechii externe si interne. Ingrosarile osului sint regulate , densitatea osoasa este crescuta.
OSTEOPETROZA
Osteopetroza reprezinta o scleroza osoasa displastica fara ingrosarea osului. Mastoida apare
nepneumatizata la fel ca si in fibroza , dar spre deosebire de aceasta osul nu este ingrosat.

23

C.T. se evidentiaza o scadere a diferentei densitatii intre capsula otica si osul din jur.
auditiv intern se ingusteaza , iar labirintul se oblitereaza ceea ce duce la pierderea auzului.

Conductul

MALFORMATII CONGENITALE
MALFORMATII de CONDUCERE a SUNETELOR
Acest tip de malformatii cuprind displaziile urechii medii asociate sau nu cu anomalii ale
conductului auditiv extern , deformari ale oscioarelor , stenoza sau atrezia conductului auditiv extern.
Oscioarele nu sint bine diferentiate si uneori pot fuza cu o placa osoasa care se afla in locul membranei
timpanice.
Cavitatea timpanica poate fi redusa in dimensiuni ca o despicatura in os. Se pot asocia si alte
anomalii ale osului temporal. Canalul nervului facial poate avea traiectul modificat.
Agenezia , disgenezia ori hipoplazia conductului auditiv extern a cavitatii timpanice si a oscioarelor
pot fi cel mai bine evaluate in sectiunile coronare. Traiectul labirintic si timpanic a nervului facial poate fi
evidentiat prin sectiuni orizontale si coronare.
MALFORMATII de PERCEPTIE
Defectul Mondini este o malformatie a cochleei care este formata din mai putin de 2 1/2 spire , este
bilaterala si se asociaza cu dilatarea apeductului vestibular.
Displazia pseudo - Mondini consta in dilatarea vestibulului si a apeductului vestibular cu absenta
partiala sau totala a canalelor semicirculare si o deformare a cochleei.
Displazia Michel este caracterizata prin dilatarea cochleei , hipoplazia sau aplazia conductului
auditiv intern.
Evaluarea C.T. a anomaliilor labirintice trebuia sa cuprinda apeductul cochlear si vestibular.
DISPLAZIILE OTOCRANIOFACIALE
Sindromul Teacher - Collins (disostoza mandibulo - faciala) include deformari ale oaselor faciale
( hipoplazia arcului zigomatic ) mandibulo - hipoplazica , celulele mastoidiene sint nepneumatizate , iar
conductul auditiv extern este absent. Urechea medie si antromastoida sint reduse in dimensiuni.
Sindromul Apert (acrocefalosyndactilie) si boala Crouzon (disostoza craniofaciala) reprezinta un
grup de anomalii caracterizate prin deformarea arhitecturii faciale ( craniostenoza, hipoplazia fetei ) si
anomalii a osului temporal ( anomalii ale urechii interne si externe ).
Sindromul Goldenhaar ( microsomia craniofaciala ) co
o portiune mica a hypotimpanului sau poate umple in intregime urechea medie.

24

METODE DE EXAMINARE C.T.

Examinarea computer tomografica a encefalului si invelisurilor sale se face nativ si cu substanta
de contrast.
Computer tomografia nativa este indicata in traumatisme , leziuni vasculare de tip ischemic sau
hemoragii cerebrale si constituie prima etapa a acestui examen.
Se utilizeaza mai multe pozitii de examinare :
- decubit dorsal cu capul flectat pentru planurile axiale
- decubit dorsal cu capul in hiperextensie pentru sectiunile coronare si examinarea glandei hipofize,
perpendicular pe clivus
- decubit ventral, capul in extensie, sprijinit pe menton pentru studiul hipofizei si pentru efectuarea
sectiunilor in plan coronar
Grosimea sectiunilor este data de gradul colimarii fascicolului de raze X. Ea variaza cu regiunea de
examinat si marimea leziunii:
8 - 10 mm pentru encefal
4 mm pentru baza craniului si fosa posterioara
2 mm pentru hipofiza si stinca temporala.
Planurile de sectiune: este preferabil sa se faca in cele 3 planuri anatomice axial, sagital si frontal
sau coronar. Computer tomografia permite examinarea in plan axial si frontal sau coronar. Planul sagital
poate fi obtinut prin reconstructie.
Sectiunile axiale pot fi efectuate paralel cu planul orbitomeatal sau neuroorbital ( inclinat cu 15
grade fata de planul orbitomeatal ).
Computer tomografia cu substanta de contrast este indicata in tumori cerebrale primare si
secundare, malformatii craniocerebrale, infectii , procese inflamatorii si leziuni vasculare.
Substante de contrast iodate utilizate in neuroradiologie
O substanta de contrast ideala trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : sa dea un contrast
radiografic adecvat , sa fie foarte solubila , sa aiba viscozitate joasa , sa nu fie toxica , sa se excrete rapid
din organism.
Din punct de vedere biochimic SDC organoiodate sint constituite dintr-un nucleu benzenic mono-,
di-, tri-, hexaiodat, un grup carboxilic, un grup lipofilic si un grup amino- sau tio-. Nucleul benzenic cu
trei atomi de iod este o substanta de contrast denumita mer . Un monomer contine un nucleu benzenic
cu trei atomi de Iod , iar un dimer contine doua asemenea structuri. Cationii utilizati sub forma de saruri
sint sodiul si metilglucamina.
Exemple de SDC iodate cu structura de :
a) monomeri ionici : - iothalamat ( Conray , Vasoray )
- metrizoat ( Isopaque )
- amidotriazoat (Urografin, Angiografin, Gastrografin )
- ioxithalamat ( Telebrix )
- diatrizoat, iodamid
b) dimeri ionici : ioxaglat ( Hexabrix )
c) monomeri nonionici: iohexol ( Omnipaque ), iopamidol ( Iopamiro), iopromid ( Ulavist),
oversol ( Optiray )
d) dimeri nonionici : ioxanol ( Visipaque ), iotholan ( Isovist ).
Transformarea monomerului ionic intr - unul nonionic se face prin eliminarea grupului carboxil
( in acest fel scade neurotoxicitatea ) si a cationului ( scade osmolaritatea ).
Solubilitatea in apa este indeplinita diferit de cele doua tipuri de SDC. Apa este un solvent polar ale
carei molecule sint electric neutre ( au numar egal de ioni pozitivi si negativi ).
SDC ionice se disociaza in apa in particule electrice denumite ioni. Ionul pozitiv este ionul de Na
sau meglumina. Ionul negativ este derivatul benzenic cu cei trei atomi de Iod si grupul carboxil. SDC
ionice sint solubile in apa datorita ionilor pozitivi si negativi care atrag polii pozitivi si negativi ai
moleculelor de apa.

25

SDC nonionice sint neutre electric ca si moleculele de apa , ele fiind solubile datorita gruparilor
polare ( - OH ).
Presiunea osmotica ( nr. de particule din solutie ) crescuta - hiperosmolaritatea - determina reactiile
adverse.
SDC ionice au osmolaritate crescuta.
SDC nonionice au osmolaritate redusa. Inalta lor biocompatibilitate si toleranta in comparatie cu
substantele ionice fac ca ele sa fie utilizate pe scara larga.
REACTIILE ADVERSE ALE SDC :
Reactiile adverse sint determinate de 2 factori : chemotoxicitatea si fenomenele de ideosincrasie
care sint similare cu reactiile alergice sau anafilactice.
Efectele chemotoxice.
Reactiile chemotoxice pot afecta toate organele. Natura ionica a SDC poate schimba temporar
compozitia lichidelor extracelulare si modifica potentialele de membrana. Unii autori sint de parere ca
legaturile caracteristice de calciu ale SDC ionice , crescute prin adaugarea agentilor chelatori joaca un rol
major in inducerea acestor reactii.
Reducerea brusca a calciului ionic produce modificari de conducere electrica a sistemului
cardiovascular. De asemenea SDC activeaza asupra factorilor coagularii. SDC ionice au un efect mult mai
puternic in inhibarea coagularii sanguine decit SDC nonionice.
Alte actiuni posibile induse de chemotoxicitate sint : leziunile eritrocitare , depresia miocardica ,
aritmia cardiaca , toxicitatea renala , bronhospasmul etc.
Neurotoxicitatea
Bariera hematoencefalica fiind incompleta protejeaza SNC de actiunea chemotoxica a SDC.
In ariile unde aceasta bariera este intrerupta , plex coroid , tija hipofizara , corpul epifizei , organele
subfornicale si subcomisurale , eminenta mediana a neurohipofizei , SDC vine in contact cu SNC.
Leziunile SNC cresc permeabilitatea barierei hematoencefalice expunind tesutul nervos la actiunea
lor neurotoxica.
Neurotoxicitatea este dependenta de concentratia si tipul de ioni prezente in soluti e. Ionii incarcati
electric pot inhiba neurotransmisia normala si induce o neurostimulare anormala producind dereglari.
Agentii nonionici au efecte electrice minime , anionii diatrizoat sint mai neurotoxici decit alti agenti
ionici similari pe baza de iothalamat.
Efectele secundare administrarii SDC pot fi : atacuri de apoplexie , amauroza , pareze ,
encefalopatii.
Factorii de risc pentru alte reactii chemotoxice includ : insuficienta renala , diabetul zaharat , boli
severe cardiovasculare , debilitate generalizata.
Nefrotoxicitatea
SDC sint nefrotoxice.
Factorii de risc includ : insuficienta renala, diabetul zaharat, insuficienta cardiaca congestiva .
Efectul SDC asupra circulatiei renale este bifazic , initial se produce o usoara vasodilatatie care este
rapid urmata de o vasoconstrictie prelungita care produce ischemia renala si distruge membrana bazala
renala. Astfel epiteliul tubular este expus direct efectelor toxice ale SDC, de aceea se impune o buna
hidratare inainte si dupa administrare.
La fel prin utilizarea SDC nonionice reducerea nefrotoxicitatii se face la nivel subclinic.
Pacientii cu mielom multiplu si hiperuricemie au un risc mai mare de a face insuficienta renala
ireversibila.
Osmolaritatea crescuta induce crize de siclizare la bolnavii cu anemie drepanocitara.
In vitro , SDC nonionice induc o siclizare mai redusa in comparatie cu agentii ionici. Din acest
motiv bolnavii cu anemie drepanocitara trebuie bine hidratati inainte de a fi supusi unor astfel de
investigatii.
SDC iodate pot induce tireotoxicoza acuta.

26

Administrarea intraarteriala sau venoasa a SDC in vederea efectuarii arteriografiei sau venografiei
glandei suprarenale la bolnavii cu feocromocitom, poate induce o criza hipertensiva.
Reactii idiosincratice
Reactiile idiosincratice imita reactiile alergice producind simptome variate minore : tuse , stranut ,
rinita , edem conjunctival , voma , fotofobie , urticarie , bronhospasm sau majore : stare de soc , colaps ,
exitus.
Cauza acestor reactii este incerta , se presupune eliberarea de histamina , activarea cascadei
complementului , efectele directe asupra SNC. Ele nu sint reactii alergice pure deoarece nu s-au
descoperit in circulatie anticorpi IgE.
Factorii de risc pentru reactiile idiosincratice includ astmul, febra de fin , alergii alimentare. La
aceste persoane riscul aparitiei reactiilor adverse la SDC este de 5-10 ori mai mare. La cei care au avut
astfel de reactii la administrari anterioare , aceste valori se ridica la 40.
Frecventa reactiilor adverse este variabila cu SDC folosita:
a) pentru SDC ionice
- reactii severe apar la 1/500 injectari
- reactii severe asociate cu deces apar la 1/40000 - 1/100000
b) pentru SDC nonionice sint mentionate
- reactii severe 1/2500 injectari
Raportul reactiei adverse la produsii de contrast nonionici fata de cei ionici este de 1/6.
Costul economic mai ridicat al acestor substante nu trebuie sa constituie un impediment al folosirii
lor , avantajele dar mai ales siguranta vietii bolnavului cintarind mai greu in balanta.
La pacientii care prezinta un risc crescut trebuie luate o serie de masuri de prevenire. Astfel, inainte
de efectuarea examinarii cu SDC se recomanda administrarea a 3 doze de 50 mg prednison tablete la
intervale de 6 ore si o doza de 50 mg de diphen-hydramina cu 30-60 minute inainte. Cu acest protocol
rata reactiilor adverse se reduce cu 1%.
Tratamentul profilactic trebuie aplicat la pacientii cu risc crescut , la cei care au avut in antecedente
reactii adverse majore. El consta din utilizarea steroizilor in combinatie cu antihistaminicele:
- Prednison 50 mg ( 10 tablete ) oral cu 12 si 2 ore inaintea investigatiei
- Clemastin 1mg/ml , 2 ml i.m cu o ora inaintea investigatiei
Reactiile anafilactice severe datorita administrarii SDC severe includ : tahicardia , hipotensiunea ,
bronhospasmul. Depistarea lor timpurie este importanta iar terapia trebuie administrata pina la
neutralizarea efectului. Se instituie rapid o perfuzie cu ser fiziologic sau solutie Ringer lactat in
asociatie cu administrare de oxigen , antihistaminice , Epinefrina.
Daca bronhospasmul este simptomul predominant inhalarea de B2 agonisti duce la disparitia lui.
Reactiile acute alergoide ( urticarie , edemul Quinche ) se trateaza cu Epinefrina 0,5 mg s.c , oxigen
2-6 ml/min. , difenhidramina 50 mg i.m
Reactiile anafilactoide cu simptome asemanatoare reactiilor alergice asociate cu tahicardie , paloare
, scaderea T.A. se trateaza cu Epinefrina 0,3-0,5 mg i.v , oxigen 2-6 ml/min.
Socul anafilactoid caracterizat prin status asmaticus , oprirea respiratiei , pierderea cunostintei , stop
cardiac se trateaza cu Epinefrina 0,3-1 mg i.v , oxigen 2-6 ml/min. , hidrocortizon 250 mg i.v. , intubatie ,
ventilatie.
Reactiile vagovagale ( tahicardie , scaderea T.A. ) sint bine tratate prin administrarea i.v de fluide ,
punind pacientul in pozitie Trendelemburg si injectind Atropina 0,5-1mg. Daca acest tratament este
ineficace trebuie adaugata Dopamina 5-10 mg/kg corp/min.
Administrarea SDC se face intravenos in bol prin injectare manuala sau cu seringa automata si prin
perfuzie. Prin aceste metode se evidentiaza bine vasele intracerebrale , cind bariera hematoencefalica este
rupta. SDC patrunde in structura , evidentiaza tumorile care in majoritae sint hipervascularizate si
membranele care delimiteaza colectiile ( acestea avind un bogat tesut de granulatie ).
Din punct de vedere al comportamentului leziunii fata de SDC exista formatiuni care nu isi modifica
densitatea, marea majoritate insa isi creste densitatea, putindu-se stabili curbe de densitate specifice.
Intensitatea contrastului are valori diferite si poate fi omogena , neomogena de aspect patrat sau sub
forma de inel. Importanta este si chinetica contrastului - timpul de opacifiere , de stagnare si disparitie.

27

CISTERNOGRAFIA permite explorarea spatiilor lichidiene externe prin injectarea SDC prin
punctie lombara sau cervicala suboccipitala ( Isovist , Iopamidol 300 , Omnipaque ). In pozitie
Trendelemburg ea migreaza in cisternele bazale. Ele pot fi explorate si nativ. In cazul unor perturbari ale
circulatiei LCR , ex. in hidrocefalus cu presiune redusa , stagnarea SDC poate atinge 36 ore. In timpul
examinarii pozitia bolnavului trebuie sa fie orizontala.
CISTERNOMEATOGRAFIA consta in injectarea intratecala lombara in pozitie sezinda a 2-5 ml de
aer sau CO2. Apoi se inclina capul spre partea sanatoasa , aerul acumulindu-se in cisterna
pontocerebolasa controlaterala acestei regiuni. Va fi examinata in plan axial cu sectiuni subtiri de 1-2
mm.Prin inclinarea capului in partea opusa aerul migreaza in cisterna pontocerebeloasa de aceeasi parte.
VENTRICULOTOMOGRAFIA exploreaza ventriculii opacifiati prin cateterizare. Metoda permite
stabilirea existentei unei comunicari a unui chist cu spatiile lichidiene si felul acestei comunicari ,
decelind si dediul obstructiei.
Fereastra utilizata pentru studiul craniului vizeaza osul spongios ( 200-250 HU) sau
( > 300HU ) si substanta cerebrala ( substanta cenusie si substanta alba ).

compact

TRAUMATISMELE CRANIOCEREBRALE
Traumatismele craniocerebrale, in continua crestere a frecventei prin intensificarea traficului de
circulatie precum si prin cresterea actiunilor agresionale, prezinta o importanta deosebita datorita ratei
ridicate a mortalitatii si a sechelelor infirmizante care altereaza intr-o masura mai mare sau mai mica
calitatea vietii supravietuitorilor.
Inventarierea exacta a leziunilor craniocerebrale la bolnavul traumatizat, care produc un status
neurologic alterat in contextul general al politraumatismului, se impune in vederea aplicarii terapiei celei
mai eficiente.
Dispunem astazi de metode imagistice a caror valoare si algoritm trebuie stabilite de la caz la caz.
Dintre acestea C.T. - ul este metoda capabila sa redea rapid , neinvaziv si acurat imaginea
neuropatologica, contribuind substantial la instituirea rapida a unei terapii specifice. Prin abilitatea de a
reda in imagine natura si extensia leziunilor in timpul vietii , C.T.- ul permite intelegerea acurata a
frecventei si varietatii injuriilor mai bine ca studiile autoptice , care inainte de utilizarea C.T. - ului
constituiau singura sursa de informare. Siguranta si simplitatea examinarii C.T. permite obtinerea de
studii evolutive care au imbunatatit intelegerea modificarilor pe care leziunile traumatice le produc in
timp. C.T. deceleaza sechelele permanente ale TCC - urilor putind aduce si o explicatie anatomopatologica a deficitului neurologic. C.T. - ul a stirbit din importanta angiografiei ca metoda initiala de
examinare in TCC , fiind mai acurata in demonstrarea leziunilor cerebrale. C.T. poate fi efectuata intr-un
timp mai scurt ca angiografia - aceasta avind importanta la bolnavii la care starea generala se altereaza
rapid - exemplu intr-un hematom epidural evolutiv sau in cadrul existentei unei leziuni extracraniene care
necesita o interventie rapida - exemplu : ruptura splenica. C.T. - ul este mai acurata ca angiografia in
diagnosticul etiologic al unei mase avasculare. Astfel poate fi diferentiata contuzia cu edem in jur de un
hematom intracerebral - diferentieri deosebit de importante - terapia fiind diferita in cele doua situatii :
conservator in primul caz , chirurgical in cel de al doilea. Hemoragia intraventriculara poate fi vizualizata
numai C.T.
ANGIOGRAFIA este cea mai precisa metoda de evaluare a leziunilor vasculare. In situatii specifice ca
tromboza de sinus cavernos , fistula carotido - cavernoasa si alte leziuni traumatice induse de
comunicarile arteriovenoase , anevrismele traumatice, angiografia poate fi indicata pentru evaluarea
definitiva a leziunilor vasculare.

28

Angiografia digitalizata permite un diagnostic rapid al anomaliilor vaselor mari si poate fi utila ca
screening pentru depistarea leziunilor vasculare traumatice. La bolnavii cu semne de de lateralizare , cu
C.T. normal , angiografia poate demonstra ocluzia vasculara sau un vasospasm ca si cauza a deficitului
motor.
Angiografia este indicata cind exista o suspiciune de ruptura traumatica a unui anevrism sau o
hemoragie rapida intr-o tumora.
In cazurile de "cerebral deth" - angiografia si screening - ul izotopic al fluxului sint importante
pentru a demonstra oprirea circulatiei cerebrale desi acesta poate fi demonstrat si cu C.T. in dinamica.
EXPLORARILE cu IZOTOPI RADIOACTIVI
Inainte de era C.T., explorarile cu izotopi radioactivi au constituit metoda neinvaziva de screening in
diagnosticarea traumatismelor craniene.
Limitele metodei tin de imposibilitatea de a pune un diagnostic rapid , ea fiind indicata mai ales in
leziunile cronice.
Imaginile anormale , statice cu radionuclizi sint dependente de ruperea barierei hematoencefalice.
Acest proces este corelat cu cresterea neovascularizatiei la leziunile pe cale de vindecare.
Neovascularizatia produce imagini de scanare anormale ale creierului abia la 7 - 10 zile de la impact. De
asemenea leziunile se pot delimita printr-o membrana care se formeaza in colectiile subdurale cronice si
care permit acumularea izotopului.
Valoarea majora a metodei este in hematomul subdural cronic la care senzitivitatea metodei este de
80 - 90%.
Analizind valoarea diferitelor metode imagistice de investigatie in TCC , putem concluziona ca
C.T. - ul a dus la reducerea ratei mortalitatii printr-un diagnostic corect, evitind leziunile cerebrale prin
metode chirurgicale de explorare, si la reducerea numarului de angiografii si explorari izotopice.
TRAUMATISMELE CEREBRALE pot fi :
1. Traumatisme craniocerebrale inchise
2. Traumatisme craniocerebrale deschise

TCC INCHISE
Fiziopatologia TCC inchise este complexa , leziunile craniocerebrale fiind dependente de o serie
intreaga de factori :
-actiunea directa a fortei aplicate asupra craniului static sau in miscare
-tipul fortei aplicata (rotationala , pivotanta)
sau secundare:
-modificarilor de raspuns la injuria craniana
-conditii patologice extracraniene : alterarea T.A. , rezistenta periferica , output - ul cardiac ,
dezechilibrul acido - bazic , concentratia de O2, avind in vedere ca in marea majoritate a cazurilor avem
de a face cu un politraumatism.
Prin insumarea acestor factori se produc diferite tipuri neuropatologice reflectate in imaginea C.T.
CONTUZIILE

CEREBRALE

Reprezinta leziunile cele mai frecvente produse de actiunea unor forte rotationale. In acest caz au
loc leziuni vasculare cu extravazat de singe si lichid care produc edemul , asociate cu leziuni necrotice.
Hematoamele se formeaza numai daca au avut loc leziuni ale vaselor mari.
Edemul creste in prima saptamina producind un efect marcat de masa. Treptat, vasele prolifereaza
spre zona contuzionata , elementele sanguine si detritusurile sint indepartate.
Vindecarea se produce la 3 - 12 saptamini cu sau fara cicarice.
C.T. - leziunile cerebrale nu sint evidente imediat dupa traumatism , de aceea sint necesare
examinari repetate , putindu-se decela urmatoarele tipuri de modificari :

29

TIPUL I - Edemul focal traumatic - prin cresterea permeabilitatii capilare la citeva ore dupa
traumatism rezulta o colectie de lichid in tesuturi care atinge maximum dupa 12 - 14 ore.
C.T. - se observa o zona hipodensa cu contururi difuze , greu delimitabila , de dimensiuni variabile.
Dupa administrare de substanta de contrast , densitatea ariei creste datorita leziunilor patului vascular al
creierului. Spre deosebire de edemul peritumoral care este limitat de substanta alba , edemul
posttraumatic cuprinde si scoarta si ganglionii bazali.
TIPUL II , III este caracterizat prin aparitia hemoragiilor de contuzie. Ele se produc atunci cind sint
lezate vasele cerebrale permitind extravazarea singelui in cortex , substanta alba din apropierea cortexului
atit in zona traumatismului ( coup ) cit si in partea opusa ( contre coup ).
Edemul cerebral difuz
La unii traumatizati craniocerebral in special la copii desi nu se deceleaza hematoame
intracerebrale, colectii extracerebrale sau hemoragii intraventriculare, se mentine o stare de decerebrare.
Sindromul de comotie pediatrica este caracterizat printr-o perioada scurta de timp dupa traumatism in care
copilul este inconstient urmata de o perioada variabila de timp de luciditate dupa care urmeaza starea de
coma de lunga durata.
In edemul cerebral se presupune a fi vorba de o crestere a volumului sanguin dovedita prin
masurarea densitatilor care arata o crestere a HU. Studiile fluxului sanguin la acesti bolnavi sugereaza
hiperemia care este secundara pierderii autoreglarii vaselor cerebrale care se incarca mai mult cu singe
decit necesarul pentru nevoile metabolice.
C.T. - se remarca o compresiune a ventriculilor laterali si ingustarea cisternei venei magna Galien.
Deoarece la copii volumele spatiilor lichidiene sint mici , diagnosticul se pune uneori retrospectiv
prin examene repetate care arata revenirea volumelor la normal precum si prin concentrarea zonei de
edem in regiunea periventriculara. De asemenea, poate sa apara - hygroma bilaterala subdurala de
acompaniament produsa prin tulburari de resorbtie a lichidului sau unilaterala prin ruperea arahnoidei
secundar efectului de tamponada a edemului cerebral.
Edemul cerebral traumatic trebuie diferentiat de edemul produs prin perfuzii hiponatrenice sau in
infarctul localizat in ambele emisfere.

HEMATOMUL INTRACEREBRAL
Este intilnit la 1 - 16% din cazuri. Localizarea cea mai frecventa se face la nivelul lobilor frontali si
temporali unilateral sau bilateral. In 9% din cazuri el poate sa apara tardiv la 48 - 72 de ore, de aceea se
impun examinari repetate in timp.
Hematomul intracerebral la bolnavul traumatizat poate fi produs prin leziunea peretelui vascular ,
dimensiunea hematomului fiind proportionala cu marimea vasului afectat. Hematoamele cele mai mari se
produc in leziunile arteriale. Ele mai pot apare si in alte circumstante : C.I.D. , pierderea capacitatii de
autoreglare vasculara cerebrala permite presiunii arteriale sa fie transmisa patului capilar cu pierdere de
singe sau postoperator, dupa indepartarea leziunilor inlocuitoare de spatiu care au avut rol de tamponada.
Hematoamele intracerebrale si cerebeloase sint asociate in majoritatea cazurilor cu contuzii focale.
C.T. - hematomul produce o arie de densitate crescuta, de marime variabila. Densitatea lui scade pe
masura ce hemoglobina este disociata si in 3 saptamini devine izodens. In jurul hematomului exista o
zona de edem mai mult sau mai putin pronuntat , structurile liniei mediane sint comprimate si impinse
controlateral.
Cind hematomul devine izodens , dind impresia unei rezolutii complete , efectul de masa care se
mentine reprezinta singurul semn al leziunii.
Dupa administrare de substanta de contrast in primele 7 zile densitatea lui nu creste. Mai tirziu apar
la periferie vase de neoformatie, care neavind bariera hematoencefalica intacta permit trecerea substantei

30

de contrast care apare ca o banda hiperdensa localizata intre substanta cerebrala normala si zona de
edem. Daca substanta de contrast este administrata cind zona a devenit izodensa inelul radioopac poate fi
confundat cu o tumora sau abces.
LEZIUNILE SUBSTANTEI ALBE
Fizica fortelor rotationale arata : cu cit forta aplicata unei structuri sferice creste , cu atit vor fi
afectate nivele din ce in ce mai profunde. Ommaya si Gennarelli arata ca pierderea cunostintei se observa
cind magnitudinea fortei rotative este suficient de mare ca sa atinga mezencefalul , pentru a deconecta
sistemul de alerta.
Fortele rotationale produc rupturi ale nervilor si vaselor. Asupra axonilor are loc o actiune de
intindere fara ruperea lor. Leziunile sint localizate mai ales la nivelul structurilor liniei mediane : corp
calos , pedunculi cerebelosi , jonctiunea dintre ganglionii bazali si substanta alba. Dupa 6 saptamini, la
capatul fibrei nervoase se observa retractii , extruzii in asociatie cu retractia axoplasmei. Deasemeni sint
prezente fagocitele printre fibrele normale.
Aceste modificari intereseaza encefalul, fibrele ascendente si descendente. Cu timpul substanta alba
diminua , iar spatiile cerebrospinale , ventriculii si santurile cresc.
Clinic, acesti bolnavi sint in stare de inconstienta care se poate mentine mult timp, existind chiar
posibilitatea ca bolnavul sa ramina definitiv in stare vegetativa. Bolnavii care isi revin prezinta de obicei
severe deficiente neurologice.
C.T. la 24 de ore dupa traumatism , se observa edem cerebral bilateral , hemoragii mici , excentrice
in corpul calos si celelalte structuri mediane , hemoragii subarahnoidiene , hemoragii la interfata dintre
substanta cenusie si substanta alba , hemoragii intraventriculare sau adiacente ventriculului III.
Prezenta acestor modificari C.T. are o semnificatie prognostica.

HEMORAGIILE

SUBARAHNOIDIENE

Hemoragiile subarahnoidiene se produc prin sectiunea vaselor mici care traverseaza spatiul
subarahnoidian. Cantitatea de singe extravazat este redusa , lipsita de cheaguri , in amestec cu LCR.
Celulele rosii sint lizate in 2 - 7 zile , astfel incit imaginea lor nu mai este evidenta dupa acest interval de
timp.
Ocazional se poate produce hidrocefalus transient sau permanent comunicans , cind se observa o
dilatare globala a ventricolilor cerebrali fara modificari ale sulcusurilor. Hidrocefalus comunicans
permanent are o frecventa sub 6%.
C.T. - se observa o imagine hiperdensa la nivelul falxului si a cisternelor bazale , insulare si la
nivelul convexitatii creierului. De multe ori hemoragia se diagnosticheaza tardiv prin calcificarea falxului.
Hemoragia in teritoriul cisternei ambiens imita o compresiune a cisternei prin hernierea transteritoriala.
HEMORAGIA INTRAVENTRICULARA TRAUMATICA
Hemoragia intraventriculara traumatica se produce in cazul rupturilor vaselor ependimare , a vaselor
peretelui ventricular sau de la nivelul contuziilor de vecinatate.
C.T. - ventricolii cerebrali apar hiperdensi. Daca cantitatea de singe este mica si bolnavul este in
decubit dorsal singele se depune in coarnele posterioare ale ventricolilor cerebrali laterali. Resorbtia
singelui este mai rapida ca in hematomul cerebral.
HEMATOMUL EPIDURAL

31

Hematomul epidural este prezent la 10% din bolnavii cu TCC. El apare in traumatismele
nepenetrante care produc fracturi ce intercepteaza santurile vasculare. In 70 - 80% din cazuri
hematoamele epidurale se datoreaza sectiunii arterei meningee in regiunea temporoparietala unde calota
este mai subtire.
Cind artera este lezata, singele arterial decoleaza dura si formeaz o colectie care se opreste la nivelul
suturilor acolo unde dura este mai aderenta de os. In regiunea occipitala si la baza craniului dura fiind
aderenta de os , hematoamele polului occipital si a fosei posterioare sint rare reprezentind 1 - 3% din
cazuri.
Mai rar leziunea sinusului venos dural constituie o cauza mai putin frecventa a hematomului
epidural.
Hematoamele epidurale se insotesc foarte rar de alte leziuni cerebrale.
Ele au o evolutie rapida , comprima encefalul intrerupind si circulatia in unele zone, rezultind
infarctul.
In forma cronica se produce o proliferare a celulelor din vasele durale cu formarea unei membrane
care il delimiteaza.
Simptomele clinice sint produse de acumularea rapida a masei de singe care comprima vasele si
produce consecutiv infarctul. Bolnavul isi pierde cunostinta intrind in stare de coma.
Introducerea C.T. - ului in diagnosticul TCC a dus la scaderea mortalitatii de la 15 - 30% la 7%.
In hematoamele epidurale de origine venoasa unde acumularea de singe este lenta , bolnavul poate sa
fie constient citeva zile dupa traumatism. Deoarece hematoamele epidurale nu se insotesc de leziuni
parenchimatoase , simpla evacuare a unei astfel de colectii este urmata de o revenire foarte rapida la
normal.
C.T. - evidentiaza o zona hiperdensa biconvexa , bine delimitata , adiacenta tablei interne a calotei
temporoparietale, densitatea este omogena. In cazul aparitiei unor noi hemoragii , densitatea devine
neomogena prin aparitia in interiorul ei a unei zone mai putin dense determinata de singele proaspat.
Hematomul poate produce prin compresiune vasculara infarctizarea zonei cerebrale tributare arterei
comprimate.
C.T. - evidentiem la nivelul encefalului din vecinatatea hematomului o zona hipodensa difuz
conturata.
In formele cronice, dupa administrarea substantei de contrast intensitatea densitatii creste periferic
acolo unde se constituie membrana.
Hematoamele epidurale trebuie diferentiate de hematoamele subdurale cronice si empieme care pot
avea aceleasi caracteristici C.T., dar sint mai extinse si nu sint limitate la suturi.
HEMATOMUL SUBDURAL
Hematomul subdural este localizat in spatiul dintre duramater si arahnoida. El se produce prin
ruperea venelor de legatura , leziunile vaselor piei mater sau de la nivelul leziunilor parenchimatoase cu
care acesta este frecvent asociat. El apare mai frecvent in decada a 6-a - a 8-a de viata cind datorita
atrofiei corticale mobilitatea creierului este mare si vasele se rup cu mai multa usurinta.
Hematomul ocupa spatiul subdural, deasupra emisferului pe care il comprima , putind ajunge
median pina la falx, ocupind astfel si fisura interemisferica. Atunci cind sint localizate formatiunile
subfrontal , subtemporal, pentru evidentierea lor sint necesare sectiuni coronare.
Din punct de vedere evolutiv distingem hematomul subdural acut si hematomul subdural cronic.
Hematomul subdural acut are continut de singe poaspat si cheaguri si se asociaza cu leziuni
corticale. Simptomele clinice sint reprezentate atit de efectul compresiv al hematomului cit si de leziunile
parenchimale. Ele apar imediat dupa traumatism , simptomul major fiind reprezentat de pierderea
cunostintei. Mortalitatea este ridicata 30 - 80%.
C.T. - se observa o zona hiperdensa omogena , in forma de secera adiacenta tablei interne a calotei
care poate patrunde in fisura interemisferica si deasupra tentoriumului, avind conturul intern ondulat ,
dintat.

32

In emisferul ipsilateral apare o zona hipodensa de edem cu important caracter compresiv. Structurile
liniei mediane sint comprimate si deplasate controlateral. In aceasta deplasare se poate bloca gaura Monro
producindu - se dilatarea ventricolilor laterali.
In evolutie , densitatea hematomului scade datorita resorbtiei proteinelor din hemoglobina. Intre
saptamina 1 - 12 colectia devine izodensa, apoi hipodensa , iar efectul de masa diminua.
Hematoamele se pot resorbi complet sau se pot croniciza.
Hematomul subdural din fisura interemisferica reprezinta o colectie de singe mai mare decit in
hemoragiile subarahnoidiene situate in fisura interemisferica.
La copii aceasta forma are o particularitate : este localizata interemisferic posterior circumscriind
occipitalul. Ventricolul lateral este comprimat. In parenchim exista leziuni asociate : infarct in regiunea
parietooccipitala , edem occipital uni- sau bilateral. Infarctul poate fi secundar sectiunii venelor ,
contuziilor sau ocluziei arterei cerebrale posterioare datorata efectului de masa.
Hematomul subdural interemisferic se rezolva prin tratament conservator. Sechele sint prezente la
50% din bolnavi.
Hematom subdural cronic este produs de traumatisme mici care sectioneaza venele de legatura ,
singele acumulindu - se lent in spatiul subdural.
El nu se insoteste de leziuni traumatice parenchimatoase , dar le poate genera prin compresiune
vasculara, ajungindu - se la infarct. Pe masura ce colectia se organizeaza, se inconjura de o membrana
care in partea durala este groasa, bine vascularizata, iar in partea arahnoidei este subtire si avasculara.
Cu timpul hematomul se resoarbe si ramin foitele ingrosate care se pot calcifica. Uneori pot avea loc
recidive hemoragice.
Semnele clinice apar precoce , si de obicei sint minore, constind in : cefalee , tulburari de memorie.
Daca are loc resingerarea , bolnavul prezinta hemipareza si apoi tulburari de constienta.
Din punct de vedere C.T., hematomul subdural cronic produce o zona plan convexa adiacenta
calotei in forma de secera care poate prezenta 4 tipuri de densitate:
TIPUL I - hematomul subdural cronic hipodens 33%
TIPUL II - hematomul subdural cronic neomogen cu densitate variabila (33%) , el este produs de
recidive hemoragice , continutul lui fiind format din singe proaspat , coaguli , singe lizat. Acest amestec
heterogen se poate stratifica realizindu - se imaginea fluid - fluid.
TIPUL III - hematomul subdural cronic izodens (25%) este recunoscut dupa efectul de masa pe care-l
produce. In localizarile bilaterale diagnosticul este mai greu - in acest caz apare semnul "urechilor de
iepure ".
TIPUL IV - hematom subdural cronic usor hiperdens (7 - 10%).
Dupa administrarea substantei de contrast, membranele cresc in densitate si indica apartenenta
formatiunii spatiului subdural.
Efectul de masa este difuz deplasind intreg emisferul. Un semn important este ingustarea si buclarea
substantei albe a centrului semioval. Sulcusurile sint indepartate de tabla interna.

TCC DESCHISE
Produc o comunicare intre exteriorul si interiorul cutiei craniene prin efractia durei mater. Astfel sint
fracturile sinusurilor , ale bazei craniului , leziunile prin impuscare. Comunicarea cu exteriorul este
favorabila infectiilor ascendente : meningita , empiem subdural si abcesul.
C.T. cu fereastra de os - se evidentiaza locul fracturii , se poate preciza daca este vorba de o fractura
cu infundare , pozitia fragmentelor , prezenta de nivel aer - lichid la nivelul sinusurilor , prezenta aerului (
pneumatocraniu ). In cazul traumatismelor prin impuscare se produc leziuni diferite in functie de viteza
proiectilului si de numarul acestora.
Proiectilul metalic realizeaza fragmente osoase la locul patrunderii, un traiect transcranian si
necroza asociata.

33

Proiectilele cu viteza mica lasa mai multe fragmente metalice pe traseul de penetratie , au tendinta
mai mare de a ricosa decit cele cu viteza mare , astfel in aceste cazuri vom gasi un focar de hemoragie si o
necroza mai mare.
In cazul traumatismelor produse de proiectile cu viteza mare , traiectul este bine definit dar fortele
centrifugale mari duc la o crestere a presiunii intracraniene cu aparitia de fracturi ( remote ) prin smulgere
osoasa la nivelul oaselor subtiri , a crestelor si a foramen magnum.
In cazul fracturilor bazale si a sinusurilor apare pneumoencefalul si pneumatocelul.
C.T. - evidentiaza o zona hipodensa, avind valorile densitatilor aerului, localizata frontal, bilateral
daca bolnavul este in decubit dorsal.
COMPLICATII

POSTTRAUMATICE :

In cele mai multe cazuri dupa traumatisme pot ramine o serie de sechele mai mult sau mai putin
infirmizante :
- hygroma posttraumatica
- lipsa circumscrisa de substanta cerebrala
- glioza posttraumatica ( status spongiosus ) care realizeaza o zona hipodensa care nu prezinta iodofilie
- chistul posttraumatic se evidentiaza C.T. ca o zona rotunda de densitate lichidiana bine delimitata,
asociata cu o zona de atrofie cerebrala circumscrisa
- atrofia regionala cerebrala se produce in vecinatatea spatiilor lichidiene dilatate
- hidrocefalie posttraumatica
- fractura in crestere " wachsende fractur " care apare la copii cind leptomeningele si substanta cerebrala
patrund in santul de fractura. Datorita pulsatiilor vasculare osul se resoarbe si solutia de continuitate se
largeste.
La acestea mai trebuie adaugate complicatiile care tin de actul chirurgical.

VASOPATIILE CEREBRALE
Afectiunile vasculare cerebrale reperezinta a treia cauza de deces, dupa infarctul de miocard si
tumori.Trombozele arteriale predomina ca frecventa formind 3/4 din cazuri , restul repartizindu-se
aproape egal intre hemoragii si embolii.
Desi creierul reprezinta numai 2% din greutatea corporala , consumul de oxigen este mare
reprezentind 20%.
INFARCTUL CEREBRAL ( insultul ischemic , encefalomalacic )
Infarctul cerebral este produs de cauze diverse care pot fi sistematizate astfel (dupa Gonzales) :
I. Hipoxia ( scaderea incarcarii cu oxigen in conditiile unui flux sanguin normal )
- hipoxia produsa de scaderea concentratiei de oxigen in aerul inspirat , scaderea functiei
pulmonare
- anemia ( scaderea continutului de oxigen cu tensiune normala )
- intoxicatie cu CO ( globus pallidum ) , anemie severa , methemoglobinemia
- inhalarea de cyanid => actiune histotoxica ( cortex , globus pallidum )
II. Ischemia ( scaderea fluxului sanguin cerebral ) poate fi produsa de:
-scaderea debitului cardiac (stop cardiac, aritmii, infarct, insuficienta cardiaca congestiva,
stenoza aortica, infarct pulmonar)
-scaderea rezistentei periferice (sincopa, hipotensiune ortostatica, scaderea volumului
sanguin , sunturi A.V.
-cresterea rezistentei vaselor cerebrale :
A. generalizata :
a) lipohialinoza ( punte , substanta alba a emisferelor cerebrale , aria capsulara )

34

b) arterite ( lupus eritematos , meningite , periarterite nodoase)

c) embolii la nivelul arterelor mici (emboli septici, fungici, endocardita, operatii pe cord)
d) hiperviscozitate ( policitemia , CID )
e) ingrosarea intimei arteriale ( boala Fabry ,angioendotelioze neoplazice )
f) consumul unor droguri ( ergotamina , amphetamine )
g) encefalopatie hipertensiva
B. localizata :
a) afectiuni ale arterelor mari ( toracice sau ale gitului ) : arterioscleroza, diabet, hiperlipidemie,
traumatisme, displazie fibroasa, boala Tarayasu
b) afectiuni ale vaselor cerebrale :
Boli arteriale - arterioscleroza diabetica, hipertensiune, arterita cu celule gigante sau
granulomatoase, herpes zoster oftalmic, necroza de iradiere ( substanta alba ), spasm arterial dupa rupturi
anevrismale, compresiuni ale arterelor
Emboli - de origine cardiaca ( boli valvulare, fibrilatie atriala, trombi murali, mixom atrial )
-de origine vasculara (placi ateromatoase ulcerate,anevrisme,cateterisme,arterite)
Boli venoase - tromboza sinusului venos ( sepsa, leucemii, policitemie, CID, estrogeni, deshidratare,
insuficienta cardiaca, avorturi, nasteri, cauze locale - sinusita, mastoidita, tromboza venelor corticale)
Scaderea presiunii de perfuzie capilara datorata sunturilor arterio-arteriale, arterio-venoase.
III. Hipoglicemia
IV. Status epilepticus
In evolutia infarctului distingem 3 faze :
- faza de edem intra si extracelular
- faza de lichefiere ( de quolliquare ) a substantei cerebrale , carioliza
macrogliilor cu fagocitoza de catre microglii si histiocite
- faza de chist encefalomalacic cu continut de lichid
Evolutia modificarilor
In primele 6 ore cresterea permeabilitatii capilare duce la aparitia edemului interstitial , iar
modificarile metabolice celulare induc edemul celular. Edemul este maxim intre 48 -72 ore. Central se
dezvolta o zona de necroza inconjurata de un infiltrat inflamator leucocitar. Macrofagele inglobeaza
detritusurile necrotice , reteaua capilara prolifereaza. Refacerea se realizeaza in saptamini sau luni
rezultind un tesut glial cicatriceal si o degenerare chistica.
Uneori cind peretele vascular sufera un proces intens de necroza datorita anoxiei , infarctul devine
hemoragic.
Localizare
Infarctul poate fi localizat in substanta cerebrala tributara celor 3 artere cerebrale , a sistemului
bazilar si a arterei vertebrale. Cea mai frecventa localizare este la nivelul arterei cerebrale medii ( 70% ),
urmata de artera cerebrala anterioara ( 13% ) , artera cerebrala posterioara ( 7% ) , artera bazilara ( 0,8% ).
In realitate, aceasta din urma localizare este mai frecventa - 15% - dar dimensiunile reduse ale leziunilor
fac ca ele sa nu se vizualizeze C.T.
Alte localizari mai rare sint la nivelul:
- arterei Heubner caracterizate clinic prin psihosindrom , mutism
- arterei coroidiene anterioare si posterioare clinic exista hemipareze
Mai sint posibile localizari la nivelul zonelor de granita , astfel intre artera cerebrala anterioara si
artera cerebrala medie cind infarctul este situat pe convexitate , paramedian si se extinde posterior de-a
lungul girusului frontal mediu , spre asa numita zona de confluenta - cele 3 regiuni.
Zona de granita intre arterele ganglionilor bazali si ramurile convexitatii care provin din artera
cerebrala medie este o zona sub forma de banda care este situata intre capul nucleului caudat si centrul
semioval.
In cazul in care zonele de infarct sint multipple trebuie sa ne gindim la o stenoza a arterei carotide ,
arterita sau embolie recidivanta.
Simptomatologia clinica este dependenta de localizare si de faza de evolutie.

35

In tromboza arterei cerebrale medii se produce o pierdere temporara a cunostintei , pareza spastica
brahiofaciala controlaterala si afazie , cind leziunea este in emisferul dominant.
In localizarile la nivelul arterei cerebrale anterioare bolnavii prezinta pareza spastica a membrelor
controlateral.
In localizarile talamice este prezenta triada Horner precum si senzatia dureroasa a unei jumatati din
corp , in cele ale trunchiului cerebral - paralizii incrucisate , iar in cele cerebeloase - ataxie , nistagmus
cerebelos.
Simptomele de mai sus se pot ameliora in timp pentru ca apoi sa se sistematizeze in urmatoarele
sindroame cerebrovasculare :
Atacul ischemic tranzitor ( TIA ) este produs de obicei de stenoze ale vaselor cervicale.
Simptomele clinice apar si dureaza 24 de ore. Nu sint evidentiate C.T.
Deficitul neurologic ischemic reversibil ( RIND ) prezinta o simptomatologie clinica care apare
intr-un interval de 3 saptamini. C.T. se evidentiaza o zona hipodensa localizata in substanta cerebrala
tributara arterei afectate.
Completead strocke este caracterizat prin deficit neurologic ireversibil.
Progressing strocke prezinta un deficit neurologic progresiv.
Modificarile C.T.
Imaginea CT se modifica cu evolutia infarctului.
In primele ore se observa o zona izodensa , de marime variabila localizata in teritoriul tributar al
arterei afectate
Intre 12-24 ore hipodensitatea devine neomogena, patata, sulcusurile sint obliterate. Cresterea
densitatii se produce in infarctele hemoragice care difera de alte hemoragii prin 2 caracteristici : au loc in
substanta cenusie si sint inconjurate de o zona de densitate scazuta sau mixta care corespunde restului
infarctului. Dupa contrast densitatea nu creste. In unele forme in care leziunile capilare sint foarte
accentuate cresterea densitatii se produce pe scanurile tardive ceea ce are o semnificatie predictiva a unor
hemoragii. Aceste tipuri de infarct nu trebuie tratate cu anticoagulante. Hemoragia in infarct mai poate
aparea odata cu refacerea tensiunii arteriale.
Din ziua 2 -> 5 densitatea scade (cu 4-14 HU fata de parenchim ), procesul se extinde pina la tabla
interna a osului , marginile devin mai bine delimitate.
In saptaminile 3 - 4 substanta cenusie poate avea o densitate mai mica , identica sau mai mare decit
parenchimul normal , pe cind substanta alba intotdeauna mai redusa. Aria infarctizata este mai putin
evidenta ( fogging efect ). Dupa contrast substanta cenusie centrala si periferica devine hiperdensa.
Contururi curbiliniare la periferia creierului corespund cortexului , o imagine lentiforma in zona
ganglionilor bazali reprezinta o implicare a nucleului lentiform. Periferia infarctului ganglionilor bazali
devine hiperdensa sub forma de inel oval dupa contrast. La fel in infarctul cu alte localizari reteaua
neovasculara poate produce o crestere a densitatii periferice. Cresterea densitatii zonei de infarct se poate
produce in caz de hemoragie, inlocuirea tesutului necrotic cu o retea capilara bogata si depuneri de calciu.
Dupa o luna densitatea zonei infarctate scade si mai mult, marginile devin nete dar sint neregulate,
necroza cu lichefiere duce o la transformare chistica, modificarile atrofice ale substantei cerebrale
determina largirea spatiilor lichidiene. Efectul de masa in infarctul cerebral este variabil cu localizarea,
amploarea, faza de evolutie. El este produs de edemul celular si intercelular. Se poate manifesta sub forma
obliterarii sulcusurilor corticale, deplasarea moderata a structurilor liniei mediane ce poate ajunge pina la
hernierea creierului prin deschizaturile durale.
Localizarea leziunii este importanta pentru stabilirea diagnosticului etiologic , unde cauze de infarct au o
predilectie pentru o anumita regiune a creierului.
Dupa administrarea SDC densitatea creste zonele marginale delimitind mai bine teritoriul implicat iar
partea centrala devine neomogena cu pete mai dense care sint mai pronuntate in zilele 12 - 21. Cine
exista infarcte multiple mici ele apar ca zone hipodense multiple care dupa administrarea SDC devin
izodense.
In stadiu final consecutiv defectului de substanta cerebrala apare chistul postencefalomalacic care
se prezinta ca o zona cu densitate lichidiana asociata de obicei cu expandarea ventricolilor si a cisternelor
din vecinatate. Uneori in zonele de necroza se pot produce singerari mai ales periferice care se

36

caracterizeaza prin cresterea densitatii marginale. De obicei zona hiperdensa este localizata in substanta
alba. Rezorbtia componentelor hemoragice se face in 3 saptamini.
Infarctele produse de embolii se revascularizeaza precoce prin liza embolului.
In tromboza trunchiului bazilar semnele C.T. pot lipsi atit pe examinarile native cit si cu SDC. In
tromboza progredienta a trunchiului bazilar apar zone hipodense in trunchiul cerebral , infarcte in
teritoriul arterei cerebrale posterioare , artera cerebelara superioara , artera cerebelara anterioara si artera
cerebelara posterioara.
In aceste forme se poate produce uneori o deplasare a ventricolului IV care favorizeaza aparitia
hidrocefalusului oclusus.
Infarctul venos
In tromboza sinusurilor venoase dezvoltarea procesului se face ascendent , spre corticala sau spre
venele profunde avind drept consecinta insuficienta drenajului venos, ceea ce produce edem si hemoragii
mici diseminate.
C.T. - se evidentiaza zone extinse de edem care devin neomogene dupa SDC, asociate cu zone
hemoragice multiple. In tromboza sinusului longitudinal aceste zone sint localizate sagital paramedian
bilateral. Uneori tromboza venoasa cu hemoragii poate fi evidentiata pe examinarile native ca zone
hiperdense sub forma de dungi in apropierea calotei. Densitatea venelor corticale trombozate creste ( in
tromboza sinusului rectus se evidentiaza "Cord sign"=semn al sforii ). Patognomonic este considerat
asa numitul " empty triungular sign ".
Diagnosticul etiologic al infarctului cerebral
A. Infarct unic localizat la nivelul A.C.M.:
- edem masiv , densitate uniforma:
-embolie ( origine cardiaca , carotidiana sau A.C.M )
-rar boli ale C.I. si hipotensiune
- edem redus:
-boli stenotice ale carotidei
Ramurile anterioare ale A.C.M.:
- embolie din cord , carotida Watershed area of convexity
- stenoza A.C
Infarct localizat la nivelul A.C.A.: - vechi , bilateral : - anevrism de comunicanta anterioara
- recent : - embolic , cardiogen
Infarct localizat la nivelul A.C.P.: - ateromatoza A.C.P, A. bazilare, A.V. embolic, cardiogen
B. Infarcte bilaterale simetrice localizate in - cortex - hipoxie
- hipotensiune
- hipoglicemie
- globus palidum - intoxicatie cu CO
- intoxicatie cu cyanid
C. Infarcte diseminate de marime medie de obicei hemoragice , iodofile
- cortex :
- Sindroame de hiperviscozitate ( policitemie , disglobulinemie , anemie falciforma )
- CID
- endocardita subacuta
- arterite
- substanta alba:
- embolie grasa
D. Infarcte diseminate in timp si spatiu cu tendinta la simetrie si bilateralitate
- ganglioni bazali:
- arterioscleroza ( diabet , hipertensiune )
- substanta alba a emisferelor:
- arterioscleroza ( boala Biswanger )

37

Desi in majoritatea cazurilor diferiti agenti etiologici produc acelasi tip de infarct , exista unele
particularitati care ar permite diferentierea.
Hipoxia produce urmatoarele modificari :
C.T. - aplatizarea sulcusurilor , compresiunea ventriculilor si a cisternelor , edem cerebral difuz
- scaderea densitatii substantei cenusii cu imposibilitatea diferentierii de substanta alba sau chiar
inversarea densitatii celor doua substante
- evidentierea mai pregnanta a structurilor durale datorita scaderii densitatii substantei cenusii
- leziunile sint localizate la nivelul fetei inferomediane a lobilor temporali , fata dorsomediala a lobilor
frontali si parietali si regiunile convexitatii , nucleul striat.
- dupa citeva zile densitatea substantei cenusii creste devenind mai intensa. Mai tirziu se produce
atrofia in zonele implicate. Cavitatia apare la nivelul ganglionilor bazali.
Embolia - infarctul produs de emboli are urmatoarele caracteristici:
- localizarea in embolii se face la nivelul ramurilor anterioare A.C.M. In tromboza infarctul este situat
in substanta alba periventricular si la nivelul cortexului perisilvian.
- multiplicitatea leziunilor
- comportamentul la administrarea de SDC
- infarctul are un caracter hemoragic , iar vascularizatia este precoce prin liza trombusului.
Tromboza venoasa produce modificari minore cum ar fi:
- scaderea in dimesiuni a ventricolilor cerebrali , hemoragia parasagitala alternind cu zone hipodense,
cresterea girusurilor si a tentoriumului, vizualizarea venelor trombozate
- cu contrast s-a descris un semn caracteristic empty sinus ( normal sinusul este hiperdens ).
Boala Moya-moya reprezinta ocluzia sau stenoza bifurcatiei carotidei cu circulatie colaterala la
nivelul ganglionilor bazali , leptomeningelui si transdurala.
C.T. se evidentiaza atrofie cerebrala, arii hipodense in ganglionii bazali si emisferele cerebrale.
Diagnostic diferential :
Infarctul cerebral trebuie deosebit de :
- neoplasme : edemul din neoplasm este localizat la nivelul substantei albe fapt ce accentueaza
densitatea substantei cenusii
- bolile demielinizante : leziunile sint paraventriculare
- encefalitele , mai ales cea herpetica ( Herpes simplex ) se aseamana cu infarctul , dar leziunile sint
bilaterale , efectul de masa este mai accentuat.
- abcesul poate coexista cu infarctul comportamentul la administrarea SDC difera de infarct.
- malformatiile A.V. pot fi asemanatoare cu infarctele organizate
- traumatismele: leziunile nu respecta topografia vasculara, adeseori sint bilaterale, se localizeaza mai
ales frontotemporal.

HEMORAGIILE CEREBRALE
Hemoragiile cerebrale survin , in cele mai multe cazuri pe fondul unei arterioscleroze asociate cu
hipertensiune arteriala.
Ele se mai pot produce dupa terapie cu anticoagulante , angeite , angiopatii cu amiloid (angiopatia
congofila) in trombozele sinusurilor venoase , in infarctele hemoragice produse de embolii, in unele
forme de tumori ( gliom apoplectiform , metastaze produse de melanom) , malformatii vasculare
(angiom , fistule , anevrisme ).
Marimea hematoamelor este variabila.

38

Hematomul mare produce compresiunea tesutului cerebral si a ventricolilor precum si deplasarea lor
ceea ce poate conduce la hidrocefalie. Singele poate patrunde in ventricolii cerebrali sau in spatiile
subarahnoidiene realizind hematocefalul intern sau extern.
In jurul hematomului exista o zona de edem.
Daca hematomul nu este mare , el se rezoarbe de la periferie spre centru , in locul lui poate ramine o
cavitate cu peretii bine delimitati.
Hematomul se localizeaza :
a) supratentorial :
- la nivelul substantei albe a lobului frontal, temporal si parietal
- la nivelul ganglionilor bazali existind 2 forme:
? o forma mediala in care hemoragia este situata la nivelul talamusului cu
posibilitatea efractiei in ventricolii laterali
? o forma laterala realizata prin apoplexia arterei lenticulostriata in claustrum
striatum si la nivelul corpului caudat si a capsulei externe.
b) infratentorial :
- la nivelul trunchiului cerebral
- la nivelul cerebelului
Simptomatologia clinica se instaleaza brusc. In marea majoritate a cazurilor exista manifestari de tip
hiperton, durerile marcate sub forma de intepaturi, tulburarile respiratorii pot fi semne ale unei hemoragii
intraventriculare.
C.T. - hematomul produce o imagine hiperdensa (50-90 H.U.) de forma rotunda, ovalara, bine
delimitata, omogena, cu efect de masa moderat.
Singerarea poate patrunde si in spatiile lichidiene interne sau externe - in acest caz se evidentiaza
zone hiperdense la nivelul ventricolilor cerebrali , a fisurii interemisferice si cisternelor bazale. Cind
bolnavul este pozitionat in decubit dorsal singele se acumuleaza in partea decliva, la nivelul coarnelor
occipitale.
Prognosticul este grav in hemoragiile ventricolului IV si a cisternelor parapontine.
Dupa citeva zile de la hemoragie apare si edemul perifocal ca o zona hipodensa mai mult sau mai
putin extinsa. Tesutul de rezorbtie aparut dupa 7 zile poate retine substanta de contrast sub forma de inel
hiperdens.
In evolutie, densitatea hematomului scade devenind izodens in 3-6 saptamini. Daca hemoragia este
mica , hematomul se rezoarbe cu restitutio in integrum. Alteori poate persista o arie hipodensa insotita de
atrofie locala.
Hemoragiile mari pot lasa defecte mari de substanta cerebrala, hipodense.

ANEVRISMELE CEREBRALE
Anevrismele cerebrale reprezinta dilatatii localizate ale arterelor cerebrale. Ele pot fi legate de vas
printr-un pedicol larg ( A. sesile ) sau mai ingust ( A. pediculate).
Peretele anevrismal este format dintr-o adventice groasa, un strat rezidual din medie precum si un
strat intern de tesut conjunctiv hialin nou.
Se pot produce trombi parietali si calcificari.
Anevrismele cerebrale sint de obicei unice, mai rar multiple, constituind maladia anevrismala. In
acest caz localizarea este simetrica la nivelul bifurcatiei carotidei interne si a arterei silviene.
Anevrismele cerebrale se localizeaza la nivelul poligonului Willis astfel :
-> artera cerebrala anterioara
28%
-> artera comunicanta anterioara
25%
-> artera comunicanta posterioara
21 %
-> artera meningee medie
4%
-> artera oftalmica
5%
-> alte localizari

39

Ele pot fi sacciforme , cilindrice sau fusiforme si se dezvolta in zonele slabe ale peretelui arterial pe
fondul unei arterioscleroze , a inflamatiilor parietale , micozelor si traumatismelor.
Dimensiunile anevrismelor sint variabile de la citiva milimetri pina la 5 cm. In localizarile la nivelul
trunchiului bazilar aspectul este particular - o ectazie fusiforma (megadolico bazilara).
Ruptura peretelui anevrismal produce hemoragie in substanta cerebrala si spatiul subarahnoidian ,
apoi artera se contracta si amortizeaza hemoragia.
Consecutiv se pot produce simfize meningeale care genereaza tulburari ale circulatiei LCR cu
aparitia hidrocefalusului arezorbtivus.
Simptomele clinice pot fi absente in anevrismele necomplicate. Hemoragia produce cefalee
meningism , pierderea cunostintei. Cind anevrismele se dezvolta in vecinatatea nervilor cranieni se
produc pareze.
La bolnavii cu anevrisme pot surveni 2 tipuri de complicatii:
a). complicatii hemoragice:
- hemoragia meningee in spatiul subarahnoidian
- hematomul intracerebral
- hematomul subarahnoidian( in A. convexitatii si ale bazei craniului )
b). complicatii ischemice:
- spasmul localizat de obicei in apropierea anevrismului, uneori se poate
generaliza la intreg poligonul Willis
- ramolismentul secundar rupturilor anevrismale este nehemoragic fiind realizat de
incetinirea circulatiei din hipotensiunea ischemica si in ateroscleroza
- compresiunea venelor craniene
C.T. - anevrismele se vizualizeaza bine prin angiotomografie. Ele sint vizibile de la dimensiuni mai
mari de 5 mm sau cind au peretii calcificati. Apar ca zone hiperdense , bine delimitate , rotunde ,
omogene uneori cu zone de calcificare atasate arterei. Ruperea peretelui anevrismal se poate face in
spatiile subarahnoidiene cind C.T. se evidentiaza zone hiperdense in cisternele bazale , fisura
interemisferica , cisterna venei Galien.
Cind singerarea se face intracerebral , apar zone hiperdense in substanta cerebrala din vecinatatea
anevrismului.
In anevrismele arterei cerebrale anterioare se produc hematoame intracerebrale si intraventriculare ale
liniei mediane care prin lamina terminalis patrund intre foitele septumului pellucidum si ajung la
ventricolul III.
Hemoragiile anevrismale ale arterei pericaloase se produc in fisura interemisferica , iar cele ale arterei
cerebrale mediane in substanta alba frontotemporala , regiunea insulara si pot patrunde in ventricolii
laterali.

ANGIOAMELE
Angioamele reprezinta malformatii vasculare congenitale cu potential hemoragic in spatiile
subarahnoidiene si intracerebrale sau de retinere a singelui in detrimentul ariilor vecine.
Histologic distingem mai multe tipuri de angioame :
Angiomul capilar se intilneste rar , este localizat in cortexul cerebral. Constituie unul dintre
elementele bolii Osler - Rendu - Weber.
Angiomul cavernos se localizeaza in substanta alba a emisferelor cerebrale. Se poate tromboza si
calcifica.
Angiomul venos este mai frecvent , se localizeaza mai ales supratentorial , mai rar in teritoriul
venelor cerebeloase.
C.T. pe scanurile native se vizualizeaza arii neomogene , hipo- , izo- si hiperdense, cu contururi difuze.
Dupa SDC se observa o crestere marcata a densitatii sub forma de zone multiple rotunde , confluente care
dreneaza in venele de suprafata.
Diagnosticul de certitudine se face angiografic.

40

Angiomul arteriovenos este cel mai frecvent si cel mai important dintre toate tipurile de angioame
mai sus mentionate. El creste in dimensiuni. Arterele de alimentare apartin de obicei arterei cerebrale
medii si sint dilatate.
Anevrismul venei Galien este o forma particulara de angiom care se dezvolta in cisterna venei
Galien putind comprima apeductul si produce hidrocephalus.
Simptomatologia clinica apare la copii si tineri manifestindu-se prin cefalee, crize Jacksoniene, hemoragii
subarahnoidiene recidivante.
C.T. pe scanurile native imaginea este evidenta cind exista trombi calcificati sau o atrofie cerebrala locala.
In formele mai extinse se remarca zone hipodense , neomogene , confluente , neregulate.
Cu substanta de contrast zona devine hiperdensa cu vase convolute care fac legaturi intre artere si vene
precum si vene mari de drenaj. Hemoragia se intilneste des ca o zona hiperdensa care nu permite
identificarea vaselor componente.

INFLAMATIILE CEREBRALE
Encefalitele
Encefalitele sint procese inflamatorii cerebrale de etiologie variata. Ele pot fi generalizate si
localizate.
Encefalitele generalizate sint cauzate de bacterii , virusuri , richetzii sau pot apare ca procese
parainfectioase in cadrul unor procese imunosubpresive.
Inflamatiile se localizeaza in substanta alba - leucoencefalite , sau in substanta cenusie polioencefalite.
Anatomopatologic se produc initial exudate serocelulare perivasculare si noduli care degenereaza
progresiv.
C.T. - encefalitele nu au semne specifice , se caracterizeaza prin edem cerebral care comprima
spatiile lichidiene.
Exista forme necrotice de encefalite acute care sint produse mai ales de virusul herpetic tip 1, care
apar la copii. Clinic exista cefalee , febra , meningism , apoi apar semne de focar.
C.T. - in aceasta forma se evidentiaza arii hipodense greu delimitabile datorita contururilor difuze,
localizate in lobul temporal si zonele vecine, fara afectarea ganglionilor bazali. SDC este retinuta tardiv ,
de obicei neuniform de aspect patat.
Encefalomalacia postinfectioasa se recunoaste ca zona hipodensa omogena in lobii temporali cu
dezvoltare spre spatiile lichidiene.
Encefalitele localizate sint cauzate de bacterii , micoze , parazitoze. Cele mai multe sint secundare
sinusitelor frontale , otitelor , mastoiditelor , furunculilor de la nivelul fetei sau se produc prin diseminare
hematogena.
Procesul inflamator se localizeaza in meninge, la limita dintre substanta cenusie si substanta alba
sau la nivelul plexurilor coroide.
Exista encefalite localizate purulente produse prin embolii in cadrul unor septicemii de ex. : in
endocardite.
C.T. - se evidentiaza in acest caz nuclee hipodense care devin neomogene hiperdense dupa injectarea
SDC.
Abcesul cerebral

41

Abcesul cerebral reprezinta o forma incapsulata de inflamatie purulenta. El poate apare in cadrul
unor traumatisme deschise , procese inflamatorii de vecinatate ( sinusite , mastoidite , furuncul al fetei ,
osteomielite ) , diseminari metastatice ( endocardite ) , la pacientii supusi terapiei imunosupresoare
( cortizon , cistostatoterapie ).
Abcesul este produs de bacterii , micoze ( candida , aspergillus , criptococus , etc.).
Anatomopatologic exista o zona centrala cu continut purulent inconjurata de o zona de capilare si
tesut de granulatii care in fazele mai avansate se stratifica.
Clinic , evolutia este de saptamini sau luni , se manifesta prin febra , leucocitoza , semne de HIC ,
semne cerebrale de focar.
C.T. - in abces se evidentiaza o zona centrala hipodensa uneori neomogena cu sau fara zone aerice
( in cazul prezentei germenilor gazogeni ) , inconjurata de un perete hiperdens stratificat cu o grosime de
3 - 6 mm , uniforma. Partea mediala a peretelui este mai subtire ca cea laterala datorita unei vascularizatii
mai reduse a substantei albe. Aceasta constituie si explicatia pentru formarea abceselor fiice in partea
mediala. In jurul abcesului exista o zona de edem.
Abcesul epidural si empiemul subdural
Abcesul epidural si empiemul subdural se produc dupa traumatisme craniene , osteomielite , otite ,
sinusite , interventii chirurgicale. Abcesele spontane sint localizate de obicei frontal si distanteaza partea
frontala a falxului de calota.
C.T. - abcesul epidural seamana cu hematomul epidural, empiemul subdural produce o zona
hipodensa, biconvexa, adiacenta calotei. SDC este intens retinuta de tesuturile de granulatie astfea incit
secretiile purulente sint bine separate de creier. In empiemele din fisura interemisferica, zona hipodensa
este delimitata liniar de falx si convex spre creier.
Empiemul subdural este greu de diferentiat de hematom.
Meningitele
Meningitele simple nu produc modificari C.T.
Cind se formeaza tesutul de granulatie, dupa administrarea SDC meningele bazale devin hiperdense,
la fel se observa o crestere a densitatii in localizarile la nivelul cortexului si a ependimului ventricular.
Complicatii : higroma subdurala la inceput sterila apoi purulenta , simfize meningeale care produc
hidrocefalie (frecventa in TBC).
Meningitele specifice se pot manifesta ca meningite bazale , meningoencefalite sau encefalite.
Meningita TBC
Inflamatia specifica TBC poate produce meningite, meningoencefalite sau tuberculom intracerebral.
Meningita TBC este caracterizata C.T. prin cresterea densitatii meningelor bazale si hidrocefalie.
Meningoencefalita se produce prin diseminare hematogena, este localizata perivascular mai ales in
aria lentico - striata.
Tuberculomele se manifesta ca arii izo- , hiper- sau hipodense de marime medie care devin dupa
contrast intens hiperdense , inelar sau patat.
Calcificari se intilnesc la 10 % din cazuri. Tuberculomele localizate la nivelul durei mater pot fi
confundate cu meningiomul en plaque.
Sarcoidoza
Sarcoidoza se manifesta mai ales ca o granulomatoza solitara sau multipla intracerebrala , mai rar ca
o leptomeningita granulomatoasa. Se localizeaza in regiunea supraselara si are ca manifestare clinica
diabetul insipid.
Leptomeningita produce tulburari ale circulatiei LCR cu aparitia hidrocefaliei.

42

Granulomele sint usor hiperdense , de marime medie 1-2 cm , iodofile. Dupa corticoterapie se
resorb. Acesta constituie si criteriul de diagnostic diferential cu nodulii tumorali.
Cisticercoza
Cisticercoza este produsa de larvele teniei sollium care se inchisteaza in meninge , intracerebral si
intraventricular.
C.T. - ele apar ca zone de densitate lichidiana, rotunde, bine delimitate, asemanatoare chistelor.
Dupa moartea parazitului , se calcifica devenind hiperdense.
Chistul hidatic
Chistul hidatic este produs de tenia echinoccocus avind o frecventa a localizarii cerebrale de 2 %.
C.T. - chistul se prezinta ca o zona hipodensa ( densitate lichidiana ), bine delimitata de un perete
subtire uneori calcificat , neiodofil. Dimensiunile sint variabile de la citiva cm la 10 cm , el poate contine
in interior vezicule fiice , nu este inconjurat de edem perifocal. Dupa administrarea SDC densitatea nu
creste.
Toxoplasmoza
Infestarea cu toxoplasma se face in perioada intrauterina ( transplacentar ). Este foarte rara la adulti,
se intilneste la persoane cu sistem imunitar deficitar ( AIDS , terapie cu citostatice). Parazitul produce
initial encefalita care in faza florida se caracterizeaza prin multiple focare granulare si de necroza.
La nastere sint evidente mai ales leziunile postencefalitice.
C.T. - in faza florida se observa zone hipodense care devin , dupa contrast , hiperdense , de
aspect inelar sau patat.
- in faza postencefalitica nodulii sint hiperdensi, calcificati, localizati paraventricular, in
ganglionii bazali, in substanta alba a creierului. Aceste leziuni pot fi asociate cu hidrocefalia.

MALFORMATII CRANIOCEREBRALE
Malformatiile craniocerebrale a caror frecventa este de 0,1-0,9 % din noii nascuti sint produse de
factori traumatici , inflamatii , factori hipoxici care actioneaza in primul trimestru de viata.
Clasificare (dupa GROSS si JELLINGER modificat ):
A. Disgenezii = perturbari in dezvoltarea creierului anterior, cu tub neural inchis :
1. acefalia
2. aprosopia
3. ciclopia

43

4. holoprozencefalia
5. arhinencefalia
6. displazia olfacto-genitala Morsier
B. Disrafii = perturbari ale procesului de inchidere a tubului neural :
1. Disrafii craniene :
a) cranioschizis total ( + anencefalie )
b) cranioschizis partial ( + microencefalie )
c) encefalocel ( al convexitatii si bazei )
d) absenta corpului calos , a comisurilor, monoventricol
e) echivalente disrafice ( cavum septi pellucidi, cavum vergae, cavum veli interpositi )
2. Disrafii rombocerebeloase :
a) encefalo-meningocel ( occipital si cerebelar )
b) hipoplazia cerebelului - sindrom Dandy - Walker
c) malformatia Arnold - Chiari
d) stenoza de apeduct
C. Modificari cerebrale prin tulburari de migratie :
1. porencefalia schizencefala
2. disgirie : a. agiria
b. macrogiria
c. microgiria
d. micropoligiria
e. aplazia perisilvica
D. Modificari de volum :
1. microencefalia vera
2. megalencefalia
E. Hidrocefalia
F. Facomatoze :
1. neurofibromatoza Recklinghausen
2. scleroza tuberoasa Bourneville
3. boala Hippel - Lindau
4. sindromul Sturge - Weber
5. ataxia teleangiectatica Louis - Barr

Disgenezii
Disgeneziile se produc in perioada embrionara precoce si nu sint compatibile cu viata, afecteaza
dezvoltarea creierului anterior cu tub neural inchis.
Acefalia = lipsa dezvoltarii craniului si creierului.
Aprosopia = lipsa de dezvoltare a fetei.
Arhinencefalia = lipsa de dezvoltare a rhinencefalului.
Holoprozencefalia reprezinta lipsa de dezvoltare a creierului anterior ( prosencefalie ) si anomalii
ale craniului facial ( microoftalmia , anoftalmia , agenezia septului nazal , gura de lup , buza de iepure).
Lipsesc structurile liniei mediane : fisura interemisferica , falx cerebri , corpul calos , septum pellucidum ,
bulbul olfactiv , furca Sylviana este ingustata. Ventricolul III si ventricolii laterali sint uniti formind o
singura cavitate ventriculara ( monoventricol ), substanta cerebrala este impinsa periferic. In functie de
gradul afectarii ei distingem 3 forme : forma alobara, semilobara si lobara.

44

Holoprozencefalia trebuie diferentiata de hidranencefalie , hidrocefalie giganta la care de obicei este

prezent falx cerebri si de chistul intradural gigant la care substanta cerebrala si ventricolii sint
comprimati.
Sindromul olfactogenital Morsier este produs de lipsa structurilor liniei mediane , septum
pellucidum , creierul olfactiv , hipotalamusul , atrofia nervului optic.
Clinic acesti copii au anosmie , amauroza , retard psihic , hipogonadism.
C.T.- hidrocefalia ventricolilor laterali cu absenta septumului pellucidum si marirea accentuata a
cisternei supraselare.

Disrafii ( dys - greseala , anomalie ; rhephe = sutura )

Disrafiile cuprind toate anomaliile de inchidere a canalului rahidian.
Encefalocelul reprezinta o herniere a substantei cerebrale la nivelul convexitatii, in regiunea
occipitala si frontala sau a bazei craniului prin solutii de continuitate osoasa. El este insotit de modificari
ventriculare si meningeale luind aspectul de : meningocel , encefalo-chisto-meningocel , encefalocel ,
encefalocistocel.
Anomalia Arnold - Chiari
In acest tip de anomalie, cerebelul, trunchiul cerebral si maduva cervicala sint deplasate caudal si
separate dorsomedian. De foarte multe ori se asociaza cu hidrocefalus, meningomielocelul,
siringohidromielia.
In functie de gravitate sint descrise 3 tipuri :
Tipul I
In aceasta forma exista o simptomatologie clinica de tip cerebelos si de nervi cervicali superiori. Se
intilneste mai frecvent la tineri si adulti. Este reprezentat de hernierea cerebelului inferior, a amigdalelor
cerebelare in canalul rahidian prin foramen magnum producind syringohidromelia. Ventricolul IV este
modificat ca pozitie , hidrocefalia lipseste.
Leziunile sint mai bine evidentiate C.T. dupa administrarea SDC in canalul rahidian. Tonsiele
cerebelare se disting ca zone rotunde in spatiul subarahnoidian al maduvei cervicale superioare.
Siringohidromielia apare ca o zona localizata de largire a maduvei cervicale cu o cavitate hipodensa
centrala in care SDC care poate stagna 6 - 12 ore dupa administrarea intratecala.
Tipul II
Se intilneste la noii nascuti si in perioada primei copilarii. In aceasta forma exista , in afara de
modificarile tipului I , modificari ale ventricolului IV care este alungit , dislocat si herniat caudal ceea ce
produce hidrocefalus. De cele mai multe ori sint asociate si alte malformatii ca meningomielocelul lombar
, absenta corpului calos , hipoplazia falxului cerebri si tentoriumului , aplatizarea fosei posterioare.
C.T. - hidrocefalia mai accentuata in regiunea occipitala , ingustarea ventricolului III datorita
dezvoltarii massei intermedia care il comprima lateral. Ventricolul IV este si el ingustat sub forma de
fanta, tentoriumul hipoplazic atrage partile superioare ale cerebelului supratentorial prin deschiderea lui in
forma de " U ". Aici el este inconjurat de o cisterna pericerebelara.
Tipul III
Este de obicei asociat cu un encefalocel cervical sau occipital.
Tipul IV
Se identifica prin hipoplazia pronuntata a cerebelului.
Sindromul Dandy - Walker se caracterizeaza prin :
- aplazia vermisului inferior , ceea ce determina dilatarea de aspect chistic a ventricolului IV
- marirea fosei cerebrale posterioare cu impingerea si suspendarea tentoriumului
- atrezia gaurilor Luska si Magendii sau cudura apeductului Sylvius care determina hidrocefalia
C.T. - o formatiune chistica hipodensa, lichidiana in fosa cerebrala posterioara
- tentoriumul mai hiperdens este impins superior in portiunea mediana si formeaza cu
partile laterale un unghi drept in forma de " V "
- hidrocefalie suprateritoriala

45

Disgenezia corpului calos ( absenta )

Absenta corpului calos poate fi asociata cu alte malformatii (chist interemisferic, Arnold - Chiari,
Dandy - Walker ) sau cu existenta in aceasta regiune a unui lipom care se identifica C.T. prin valorile
densitatii sale ( valori negative 0 (-180) UH ).
Ventricolul III dilatat se deplaseaza superior si impinge in sus si lateral resturile din corpul calos si
ventricolii laterali. Cella media devine concava in zona mediana si ia aspectul de secera.
Displazia substantei albe din regiunea occipitala determina dilatarea coarnelor occipitale.
Uneori lipseste septum pellucidum si in acest caz se realizeaza un monoventricol.
Disgenezia corpului calos se diferentiaza de cavum vergae pe sectiunile coronare, cavum vergae
formind o formatiune pe plafonul ventricolului III , cu aparitia a doua spatii lichidiene.
Echivalente disrafice
Cavum septi pellucidi
Prin departarea celor doua foite ale septumului pellucidum se formeaza o cavitate care comunica,
de obicei, prin gaurile Monro cu sistemul ventricular. In cazul obliterarii acestei legaturi se formeaza o
formatiune chistica care poate produce hidrocefalie intermitenta a ventricolilor laterali.
Cavum vergae
Reprezinta o prelungire a cavumului septi pellucidi spre posterior intre fornix si corpul calos.
C.T. - o imagine hipodensa lichidiana situata intre corpurile ( cella media ) ventricolilor laterali.
Cavum veli interpositi
Reprezinta o prelungire anterioara a cisternei quadrigeminale deasupra plafonului ventricolului
III.
C.T. ea se identifica ca o zona hipodensa in forma de ic situata intre ventricolii laterali cu baza la
nivelul cisternei quadrigeminale.
Stenoza apeductului Sylvius
Reprezinta una din cauzele cele mai frecvente ale hidrocefaliei intracerebrale. Ea produce o
dilatare a ventricolului III si a ventricolilor laterali. Ventricolul IV este normal.

Modificari cerebrale prin perturbari de migrare

In tubul neural primar neuroblastele sint situate in vecinatatea lumenului , in timp ce viitoarea
substanta alba este situata periferic. In dezvoltarea ulterioara a scoartei cerebrale se produce o deplasare a
celulelor inspre exterior. Din perturbarile acestei migratii pot rezulta diferite anomalii a caror gravitate
este diferita.
Agiria ( Lissencefalia ) reprezinta o lipsa de dezvoltare a circumvolutiilor cerebrale care poate fi
asociata sau nu cu microencefalie si micrognatie.
C.T. - suprafata creierului apare neteda , lipsita de sulcusuri , fisura silviana largita in forma de pana.
Macrogiria ( Pahigiria ) reprezinta un tip de malformatie cu circumvolutiile mari , largi , care se
poate asocia cu hidrocefalia.
Microgiria este caracterizata prin circumvolutii de dimensiuni reduse, numeroase (micropoligirie)
care intereseaza partial ( localizat ) sau total ( generalizat ) scoarta cerebrala.
Diagnosticul diferential se face cu atrofia cerebrala de alte etiologii.
Aplazia perisilvica reprezinta o aplazie a operculilor la nivel frontal , temporal , parietal cu
formarea la acest nivel a unui chist arahnoidal.
C.T. - formatiune chistica cu densitate lichidiana situata in regiunea de confluenta a celor 3 lobi
( frontal , temporal , parietal ) care nu modifica , nu comprima substanta cerebrala din jur. Acesta
constituie elementul de diferentiere cu chistele arahnoidale secundare unde substanta cerebrala este
comprimata.
Hipoplazia reprezinta lipsa dezvoltarii partiale a unor zone din substanta cerebrala a lobului frontal,
temporal, parietal.

Modificari de volum

46

Megalencefalia consta in cresterea in dimensiuni si greutate a creierului, peste 2000 gr.

C.T. - sistemul ventricular este normal, diferentierea trebuie facuta cu hidrocefalia in care ventricolii sint
dilatati.
Microencefalia este caracterizata prin neurocraniu mic, proportionat in toate componentele sale
( calota, ventricoli , substanta cerebrala ) si prin viscerocraniu normal => cap de pasare.

FACOMATOZE
Facomatozele sau displaziile neuroectodermice congenitale ( BOGAERT ) cu tendinta
blastomatoasa - neuroectomezodermice (CORNIL si KISSEL ) , sint genopatii ereditare transmisibile sau
embriopatii caracterizate prin anomalii de dezvoltare interesind formatiunile de origine ectodermica
( pielea , sistemul nervos , retina ) precum si elementele vasculare ale acestor formatiuni.
Clasificare :
Facomatoze clasice :
- facomatoze cu predominanta neuroglioblastica:
* neurofibromatoza Recklinghausen
* scleroza tuberoasa Bourneville
- facomatoze cu predominanta angiomatoasa :
* angiomatoza encefalo-trigeminala Sturge-Weber
* angiomatoza retino-cerebeloasa von Hippel-Lindau
In aceasta grupa de afectiuni intilnim asocieri malformative cu dubla sau tripla localizare la care se
mai adauga si atingerile viscerale.
Facomatoze noi sau atipice :
- angiomatoza encefalo-retino-faciala Bonnet -Dechaume Blanc
- angiomatoza orbito-talamo-encefalica Bregeat
- angiomatoza cortico-meningee necalcifianta Divry si Van Bogaert
- angiomatoza cutaneo-meningo-medulara Cobb
- angiomatoza universala Ullmann
- angiomatoza familiala teleangiectazica Rendu-Osler
- ataxia teleangiectatica Louis-Barr
- angiomatoze melanice :
- melanoza neurocutanata difuza
- melanoza neurocutanata nevica
- melanoza oculofaciala
- nevomatoza bazocelulara
- sindromul Gardener
- nevus sebaceu Jadassohn
- lipomatose
- genoneurodermatoze
NEUROFIBROMATOZA RECKLINGHAUSEN
Neurofibromatoza Recklinghausen , cea mai frecventa facomatoza ( Van der Hoeve 1921 ) este o
anomalie congenitala de dezvoltare , heredo-familiala caracterizata prin malformatii, tumori , pete si nevi
pigmentari la nivelul organelor de origine ectodermica ( mai ales la nivelul pielii si sistemului nervos) la
care se asociaza adesea atingerea mezodermului ( Borberg 1951 ).
Boala are o frecventa de 1 la 2500-3000 de nasteri ( Crowe , Schull , Hesel -1956 ) , afecteaza in
mod egal cele 2 sexe. Este o displazie congenitala care se transmite dupa modul autosomal dominant.
Semnele clinice constau din :

47

- pete pigmentare (90%) care pot fi de 3 feluri:

- pete "cafe au lait " rotunde , ovalare
- pete lenticulare ocupind o regiune
- nappes melanodermici regionali
- tumorile cutanate se pot prezenta sub forma de :
- neurofibroame cutanate diseminate fara o topografie sistematica , pediculate ,
sesile , sau subcutanate
- nevromele plexiforme sint tumori voluminoase , reduse numeric , nodozitati si
cordoane fibroase
- cutis laxa ( dermatolisie )
- leziuni mucoase
Semne neurologice:
1) Forme encefalice ( centrale )
a) neurinome mai frecvent localizate la nivelul perechii VIII uni- sau bilateral , mai rar V si VII
b) tumori gliale - spongioblastoame ale cailor optice mai ales la nivelul chiasmei cu evolutie
anterioara spre nervii optici, rar posterioara spre bandeletele optice, infiltreaza meningele si comprima
regiunea talamica
- spongioblastoame ale trunchiului cerebral localizate sau difuze
- ependimoame cu localizare predominant intrarahidiana producind un
sindrom de syringomielie
- gliomatoza meningoencefalica Oberling este o forma difuza care
afecteaza encefalul si meningele
c) meningioame - sint frecvent asociate neurofibromatozei, David , Hecaen - 1956 gaseste 42 de
cazuri de meningiome la 84 de neurofibrome
d) tumori congenitale si malformatii
- hamartome
- anomalii de dezvoltare : stenoza de apeduct Sylvius, meningocelul
2) Forme spinale: se manifesta de obicei printr-un tablou de compresiune medulara , foarte rar ca
syringomielie sau scleroza laterala amiotrofica.
Sint de obicei - neurinoame situate extramedular
- ependimoame , glioame intramedulare
3) Forme periferice - afecteaza nervii cranieni si nervii rahidieni
Sindrom oftalmologic :
- facom al retinei , neurofibrom al coroidei , corpului ciliar , iris
- tumori endo- si exoorbitare :
- neurofibrom plexiform al pleoapei superioare
- neurofibrom primitiv al orbitei
- displazii orbitare constind intr-o crestere in dimensiuni a orbitei , hipoplazia sinusului maxilar si
etmoidal , hipoplazia aripei mici si mari sfenoidale cu largirea fantei sfenoidale , absenta sau largirea
canalului optic , dehiscenta peretelui orbitar posterior asociata cu exoftalmie pulsatila.
Sindrom osos :
- leziuni de osteoporoza si osteoliza
- leziuni condensante
- pseudoartroze
- modificari de marime , volum si de forma a osului
- malformatii congenitale : spina bifida , sindactilie , agenezie , cifiscolioze
Leziuni viscerale :
- digestive - neurinoame sau schwanoame la nivelul plexului miogastric , mienteric
- hemangioame capilare , leiomioame , fibromioame
- toracice - neurinoame mediastinale
- neurinoame pleurale
- endocrine - neurofibroame
- adenoame corticale suprarenaliene

48

- adenom hipofizar eozinofilic

- feocromocitom
SCLEROZA TUBEROASA BOURNEVILLE
Scleroza tuberoasa Bourneville este caracterizata clinic prin :
1) Sindrom cutaneomucos :
- adenome sebacee Pringle localizate facial simetric la nivelul santului nasogenian , radacina
nasului , menton
- fibrome periunghiale Koenen
2) Sindrom neuropsihiatric :
- tulburari mentale : retard intelectual , oligofrenie
- semne neurologice : - epilepsie in 80% din cazuri
- semne piramidale , sindrom cerebelos , sindrom coreoatetozic ,
hipertensiune intracraniana , hidrocefalie
- calcificari intracraniene reprezinta semnul radiologic cel mai important. Ele pot fi superficiale
si profunde. Calcificarile profunde sint localizate in jurul ventricolului III , a ventricolilor laterali sau in
nucleii bazali , sint unice dar de cele mai multe ori multiple , cu aspect granular , de forma rotunda.
Calcificarile superficiale sint rotunde , omogene , cu diametrul 5-10 mm , uneori confluente formind
opacitati mari la suprafata creierului. Uneori se pot forma mase osoase la nivelul cortexului.
3) Sindrom oftalmologic : este datorat prezentei unor tumori retiniene localizate la nivelul polului
posterior sau a regiunii juxtapapilare care pot avea caracter chistic sau uneori se pot calcifica
4) Localizari viscerale :
- leziuni renale se intilnesc intre 50-80% din cazuri fiind asociate frecvent cu malformatii. Ele
sint reprezentate de angiomiolipoame cu repartitie tisulara diferita : angiolipoame , miolipoame ,
amgiomiolipoame. Tumorile sint hipervasculare, formate din vase de neoformatie cu perete gros , de
aspect pseudoanevrismal cu contur net si regulat. Nu exista intoarcere venoasa precoce. Evolutia
tumorilor este lenta. Ele se pot complica cu hemoragii sau infarcte intratumorale. De multe ori se rup in
cavitatea peritoneala sau in cavitatile excretorii
- leziunile cardiace constau in malformatii cardiace si rabdomiosarcoame
- leziunile osoase se manifesta mai ales la nivelul calotei craniene care prezinta zone de 2-15
mm cu contururi difuze , confluente , neomogene de alura pagetoida localizate mai aproape de tabla
externa. Tabla interna poate reactiona prin hiperostoza. Se mai descrie uneori si osteopetroza. La nivelul
oaselor lungi pot fi prezente geodele , formate de pseudochiste si reactie periostala. Leziunile osoase
condensante sint descrise mai ales la nivelul oaselor bazale.
Coloana vertebrala poate fi sediul
unor leziuni condensante simple sau mixte ( condensante si chistice ).
ANGIOMATOZA ENCEFALO - TRIGEMINALA STURGE WEBER - KRABBE
Din punct de vedere clinic afectiunea este caracterizata prin:
1) Sindrom cutaneomucos constind dintru-un angiom tuberos, violaceu, prezent de la nastere,
localizat de obicei in teritoriul trigemenului sau la nivelul mucoasei bucale. Tesuturile moi din jur precum
si osul sint marite in dimensiuni realizind un gigantism partial.
2) Manifestari neuropsihiatrice constind din epilepsie 80-90% , hemipareza , hemiplegie ,
hemianopsie laterala omonima , paralizie faciala, hiperplazia membrului hemiplegic si manifestari
psihice.
Modificarile neuroradiologice pot fi puse in evidenta prin radiografii standard si C.T.
a) calcificari intracraniene care reprezinta semnul neurologic major. Aspectul acestor calcificari
este particular : treneuri dense , inflectate vermicular cu dublu contur , formind linii paralele situate la 1-2
mm distanta reprezentind depozitele calcare la nivelul circumvolutiilor cerebrale. Sediul acestor

49

calcificari este caracteristic in regiunea cortexului parieto-occipital de aceeasi parte cu angiomul. Uneori
calcificarile pot fi bilaterale. Angiomul depaseste uneori zona calcificata.
b) anomalii ale structurii osoase ale boltii craniene sint zone de ingrosare a calotei de partea
angiomului , ale orbitei sau osteolize geodice in regiunea temporo - parietala cu aspect de "piatra ponce" ,
accentuarea santurilor vasculare.
c) asimetria craniofaciala reprezinta una dintre modificarile cele mai frecvente , fiind tradusa
printr-o hemiatrofie cerebrala si insotita de o deplasare a sinusului longitudinal si a fontanelei bregmatice
de partea atrofica , ascensionarea stincii temporale , a plafonului orbitar , hiperpneumatizarea sinusului
frontal de aceeasi parte.

ANGIOMATOZA RETINO - CEREBELOASA HIPPEL - LINDAU

Maladia Hippel Lindau este o afectiune familiala rara care consta in asocierea hemangioblastomului
retinian cu cel cerebral , bulbar sau medular , si prin localizari viscerale.
Clinic se manifesta prin:
1) Sindrom oftalmologic : hemangioblastomul retinian determina tulburari de acuitate vizuala ,
de cimp vizual , cu evolutie spre cataracta , glaucom , dezlipiri de retina
2) Sindromul neurologic este produs de localizarea hemangioblastomului la nivelul sistemului
nervos, mai frecvent in fosa posterioara la nivelul cerebelului si a ventricolului IV. In localizarile
cerebeloase tumorile au un caracter chistic , formatiunea angiomatoasa fiind situata mural. Localizarile
rahidiene intramedulare , radiculare si extradurale sint foarte rare de obiceei la nivel cervical , dorsal
superior sau la jonctiunea dorso-lombara.
ANGIOMATOZA ENCEFALO - RETINO - FACIALA
Este cunoscuta si sub numele de sindrom Bonne - Dechaume si se manifesta prin coexistenta unui
anevrism cirsoid al retinei , manifestari cutanate orbitofaciale , angiom arteriovenos intracranian.
Modificarile craniene constau in hemiatrofie craniana de partea angiomului , accentuarea amprentelor
vasculare si digitate la nivelul calotei , marirea gaurii nervului optic cu hiperostoza reactionala si
osteocondensarea apofizei clinoide anterioare , oxicefalie.
Diagnosticul se pune prin angiografie C.T. , angio R.M.N. , angiografie.
ANGIOMATOZA ORBITO -TALAMO - ENCEFALICA BREGEAT
Angiomatoza orbito - talamo - encefalica Bregeat asociaza:
- angiomatoza vaselor oculo-orbitare dependente de arterele ciliare si musculare.
- angiomul cutanat fronto-heterolateral
- angiomul talamo-encefalic homolateral
- angiomatoza oculara interesind plexurile coroide
ANGIOMATOZA DIFUZA CORTICO - MENINGEE NECALCIFIANTA
DIVRY SI VAN BOGAERT

50

Este o afectiune familiara constind din manifestari cutanate - piele marmorata si angiomatoza
cortico-meningee la nivelul telencefalului posterior si mijlociu si la nivelul cervelet-ului. Se diferentiaza
de maladia Sturge Weber prin absenta calcificarilor intracerebrale.

ANGIOMATOZA CUTANEO - MENINGO - MEDULARA SAU SINDROMUL COBB

Afectiunea consta in asocierea intre un angiom cutanat metameric si un angiom medular a carui
nivel metameric corespunde la unul sau doua segmente corespunzatoare angiomului dermatomului
cutanat.

ANGIOMATOZA HEMORAGICA FAMILIALA RENDU - OSLER

Este o facomatoza cu caracter angiomatos care se transmite dupa modul autosomal dominant. Clinic
ea prezinta manifestari cutanate, nervoase, viscerale.
Modificarile cutanate - constau in prezenta telangiectaziilor la nivelul tegumentelor si mucoaselor.
Boala are o perioada de latenta in care explorarea clinica nu releva modificari , o perioada hemoragica manifesta intre 7 si 13 ani si care poate duce la anemie si o perioada de angiomatoza confirmata care
apare intre 20-30 ani constind in telangiectazie care se multiplica in pusee localizate la nivelul fetei ,
pulpei degetului , periunghial , la nivelul mucoasei bucale , nazale , laringe.
Manifestarile nervoase sint variabile fiind produse de malformatii vasculare de tip angiom
arteriovenos, anevrism arterial , malformatii arteriale muriforme , dilatare arteriala segmentara care pot fi
localizate la nivelul encefalului sau maduvei. Aceste angiome se pot localiza si la nivelul altor viscere:
ficat , plamini , splina , tract urinar , os.
SINDROMUL GARDENER
Sindromul Gardener este o disembrioplazie evolutiva ereditara care se transmite dupa modul
autosomial dominant.
El se caracterizeaza prin:
a) polipoza colica solitara sau generalizata care degenereaza malign
b) tumori osoase - osteome aderente la periost localizate la nivelul craniului 50% , maxilarului
inferior 20% , oaselor lungi 15%.
c) chiste sebacee , epidermoide , tumori dermoide
d) tumori conjunctivale , fibromiome , fibrosarcome , neurofibrome , meduloblastome ,
glioblastome.
NEVUS SEBACEU JADASSOHN
Este caracterizat prin :
- adenom sebaceu circumscris, congenital, localizat la nivelul fetei , gitului , regiunea dorsala
superioara. Uneori poate ajunge la dimensiuni mari, este boselat , bine delimitat
- retard mintal , crize convulsive
- hidrocefalie , atrofie corticala , porencefalie , calcificari cerebrale

51

LIPOMATOZE CEREBRALE
Lipomatozele cerebrale intereseaza corpul calos fiind de obicei asociata cu agenezia partiala sau
totala a corpului calos. Densitatea = 1 20 UH.

HIDROCEFALIA LA COPII
Hidrocefalia se intilneste la 3 % din noii nascuti.
Exista 3 forme de hidrocefalie:
1. Hidrocefalus oclusus
2. Hidrocefalus aresorbtivus ( communicans )
3. Hidrocefalus hipersecretorius
Etiologie :
1) Hidrocefalus oclusus poate fi produs de :
- malformatii - stenoze de apeduct
- sindrom Arnold - Chiari
- sindrom Dandy - Walker
- tumori si chiste, prin compresiune
- sinechii ependimare, meningeale, produse de toxoplasmoza, rubeola, virus
citomegalic, hemoragii intraventriculare
2) Hidrocefalus aresorbtivus este cauzat de sinechii meningeale consecutive meningitelor ,
hemoragiilor posttraumatice subdurale sau subarahnoidiene.
3) Hidrocefalus hipersecretorius apare in tumorile si papilomele plexurilor coroide cind se
produce o cantitate mai mare de LCR.
Simptome : megaencefalie cu crestere rapida, fontanele deschise, bombate, suturi dehiscente, frunte
bombata , fosa cerebrala anterioara marita inferior , globii oculari orientati in jos ( semnul in apus de
soare ) - semn al sindromului Parinaud , retardare fizica , psihica , spasticitate a muschilor.
C.T. :
1) Hidrocefalus oclusus - se poate deduce sediul obstacolului:
- in blocajul gaurii Monro se produce o dilatare uni- sau bilaterala a ventricolilor laterali,
ventricolul III , IV sint de dimensiuni normale
- in blocajul apeductului se dilata ventricolul III si ventricolii laterali, ventricolul IV este normal
- in blocajul gaurilor Luschka si Magendie se produce o dilatare globala a ventricolilor
2) Hidrocefalus aresorbtivus ( communicans ) sint dilatate toate cavitatile ventriculare , sunt
dilatate cisternele bazale , creste cantitatea de lichid in spatiile subarahnoidiene din jurul calotei , astfel
incit sulcusurile cerebrale apar mai profunde.
Hidrocefalus aresorbtivus trebuie diferentiat de atrofia corticala - unde cantitatea de lichid creste
lent.
3) Hidrocefalus hipersecretorius reprezinta acea forma de hidrocefalie in care lichidul creste
progresiv in comparatie cu hidrocefalus compensat in care cantitatea de lichid este nemodificata.
Bolnavii cu hidrocefalie trebuie urmariti prin controale succesive la diferite intervale de timp.
Ca semne C.T. de insotire mentionam edemul periventricular care este consecutiv trecerii lichidului
prin ependim in substanta cerebrala.. El produce o zona hipodensa sub forma de banda dispusa
periventricular care estompeaza contururile ventriculare. Dilatarea mai acentuata a ventricolului occipital

52

poate fi explicata prin faptul ca substanta cerebrala se lasa mai usor destinsa in comparatie cu ganglionii
bazali , sau dupa alte pareri printr-o dezvoltare mai accentuata a fosei occipitale.
Hidrocefalia tratata
Hidrocefalia se trateaza cu drenaj prin cateter.
Un astfel de bolnav astfel tratat trebuie urmarit C.T. in modul urmator :
- se verifica pozitia corecta a cateterului
- se controleaza functionalitatea cateterului ( dimensiunea spatiilor lichidiene trebuie sa scada si
in citeva saptamini citoarhitectura creierului trebuie sa revina la aspectul normal ). Uneori poate persista
un grad de atrofie corticala cu cisterne largi si sulcusuri adinci.
Complicatii postterapeutice:
- hygroma uni- sau bilaterala se manifesta C.T. ca o zona hipodensa lichidiana in forma de
secera sau banda adiacenta calotei
- hematomul subdural - hygroma voluminoasa intinde venele de legatura care se pot rupe. In
acest caz se produce imaginea clasica de hematom subdural sau daca exista si hygroma densitatea devine
neuniforma cu aspect de sedimentare ( fluid fluid )
- hematomul intracerebral - se produce prin lezarea vaselor cerebrale de catre cateter
- colapsul ventricular - in cazul drenajului foarte puternic al ventricolilor acestia colabeaza ,
peretii lor se apropie. Colapsul poate cauza
ventriculita care ulterior poate produce o fibroza
subependimara si simfize interparietale.
- sindromul " Slit ventricle " reprezinta o situatie in care ventricolii nu sint dilatati datorita
hipertensiunii intracraniene. In acest caz nu se poate aprecia C.T. un drenaj insuficient si diagnosticul se
pune tinind cont de semnele clinice.
- blocajul suntului se diagnosticheaza C.T. prin cresterea volumului ventricular , edem
periventricular si uneori o dilatare pronuntata mai ales a cornului occipital cu diminuarea celorlalte
portiuni ale ventricolilor laterali ( slit ventricle ).
- dilatarea izolata a unor parti moi din ventricoli
- in cazul stenozei de apeduct , a gaurilor Luschka si Magendie poate persista o dilatare a
ventricolului IV cu toata functionalitatea buna a drenajului. Deasemeni pot persista si alte dilatari
ventriculare in cazul in care exista o comunicare libera si in acest caz sint necesare mai multe drenaje.
- ventriculita - in cazul inflamatiei LCR se produce hiperemia ependimului si a zonelor
subependimare. C.T. cu SDC se evidentiaza in acest scop o accentuare a densitatii peretilor ventriculari.
In formele cronice, glioza consecutiva determina o hiperdensitate a spatiului ventricular.

LEZIUNI CEREBRALE NEONATALE

Leziunile cerebrale la noii nascuti pina la 1 an pot fi produse de diferite cauze ( infectii , intoxicatii ,
hipoxie , insuficienta placentara , traumatisme mecanice la nastere ) care actioneaza in diferite momente
ale dezvoltarii embrionare. Uneori cauzele nu sint cunoscute.
Hemoragiile intracraniene
Hemoragiile intracraniene reprezinta cea mai frecventa cauza de deces a nou nascutului. Ele se
produc prin ruperea venelor de legatura ( hemoragie subdurala ) si a venei cerebri magna sau venei
talamostriate ( hemoragii intracerebrale ).
La prematurii sub 1000 gr hipoxia poate genera hemoragie in regiunea matricei geminale , bogat
vascularizata ( zona paraventriculara , nucleu caudat , talamus ). Hemoragiile pot depasi ependimul
producind hematocefalusul intern sau extern. De foarte multe ori copiii prezinta hidrocefalie.
Leziunile hipoxice ale creierului
Hipoxia produce la nivelul creierului zone de necroza a caror marime este variabila, de la
dimensiuni foarte mari , extinse , pina la leziuni microcicatriceale.
Leziunile hipoxice neonatale produc defecte chistice si glioze in regiunea paraventriculara.

53

Hidranencefalia este produsa prin tromboza bilaterala a carotidelor. Structurile cerebrale tributare
arterelor trombozate sufera un proces de atrofie de tip membranos , locul lor fiind ocupat de lichid
cefalorahidian. Ramin resturi din lobul occipital, temporal, falx cerebri ( holoprozencefalie), trunchi
cerebral si cerebel.
Craniul poate fi mic - microcefal - in acest caz diagnosticul este usor de pus sau marit si atunci
trebuie diferentiat de hidrocefalia interna.
Porencefalia se produce in urma infarctizarii unor zone de creier cu formarea unor cavitati cu perete
neted care comunica cu ventricolii si spatiile subarahnoidiene. Cind tensiunea intracraniana creste,
cavitatile devin chistice. Administrarea SDC intraventricular produce opacifierea cavitatilor.
Atrofia cerebrala
Atrofia corticala la copii poate fi produsa de infectii sau cauze vasculare.
Atrofiile pot fi generalizate sau localizate.
- generalizate : prezinta aceleasi semne C.T. ca si la adult ( creier de dimensiuni reduse, santuri
adincite, spatii subarahnoidiene crescute, circumvolutii reduse, ventricoli dilatati )
- localizate : determina dilatarea ventricolilor , dilatarea cisternelor , adincirea si dilatarea furcii
creierului prin formarea unui tesut cicatriceal in corticala cerebrala ( ulegirie = tesut cicatriceal).
O forma particulara de atrofie corticala este hemiatrofia craniului cauzata de un infarct extins
unilateral. In acest caz calota craniana este mai mica , ingrosata , hiperpneumatizata , cisternele ,
ventricolii cerebrali si sulcusurile cerebrale sint largite de partea afectata , structurile liniei mediane sint
deplasate spre partea afectata.
Statusul spongios este caracterizat prin formarea unei retele tridimensionale de tesut gliomatos
cicatriceal care contine lichid. Computer tomografic se evidentiaza zone hipodense bine delimitate ,
atrofia creierului , asociate uneori cu calcificari.
Higroma subdurala
Se intilneste in primul an de viata. Este localizat simetric in regiunea frontala si parietala.
Cauze : hemoragii repetate , meningite , modificari tromboflebitice ale venelor.
C.T.- zona hipodensa adiacenta calotei , in forma de secera sau biconvexa care comprima sistemul
ventricular determinind hidrocefalie.
Chistele arahnoidale
Chistele arahnoidale sint cavitati inchise care se formeaza intre arahnoida si pia mater , au un
continut lichidian si o crestere foarte lenta. Ele sint localizate la nivelul cisternelor bazale, cisterna
magna, quadrigeminala si insulara, la nivelul fisurilor interhemisferice , sylviene si in regiunea lobului
temporal. Pot produce prin compresiune hidrocefalus intern.
C.T. - chistele arahnoidale temporale apar ca imagini hipodense, lichidiene, hemisferice, adiacente
calotei pe care o subtiaza si o face sa bombeze . Ele au efect de masa.
Clinic bolnavii pot prezenta crize epileptice , semne de hipertensiune intracraniana , deformarea
craniului.

54

BOLILE CEREBRALE DEGENERATIVE

ATROFIA CEREBRALA
Atrofia cerebrala cuprinde un grup heterogen de afectiuni care produc o diminuare a substantei
cerebrale si o crestere a spatiilor lichidiene.
Pentru aprecierea gradului de atrofie cerebrala trebuie cunoscute valorile normale ale dimensiunilor
spatiilor subarahnoidiene si ale ventricolilor cerebrali.
Aprecierea dimensiunilor normale ale spatiilor lichidiene cerebrale:
- indexul coarnelor frontale F/C > 3,7
- numarul Huchmann C+D < 5 cm
- latimea ventricolului III < 7 mm
- indexul cela media A/B > 4,1
- cisterna insulara - liniara
- invizibila < 3 mm
- fisura interhemisferica - liniara
- neevidenta < 3 mm
- adincimea sulcusurilor - liniara
- neevidenta < 3 mm
Dupa Lee atrofiile cerebrale pot fi clasificate in : focale , regionale , generalizate.
1) Atrofiile focale apar in urmatoarele conditii: posttraumatic , postencefalitic , dupa infarcte ,
hemoragii , malformatii arterio-venoase.
2) Atrofiile regionale simetrice se intilnesc in boala Pick , Huntington , paralizie progresiva ,
atrofia cerebelului , hidrocefalus normotensiv.
3) Atrofia generalizata difuza cuprinde : involutia fiziologica , dementa senila , boala Alzheimer ,
dementa arteriosclerotica , boala Binswanger , boala Parkinson , boala Wilson , boala Jakob-Creutzfeld ,
encefalopatia toxica ( alcool , methotrexat , corticoizi , marihuana).
Simptomele clinice au o evolutie lunga de luni sau ani si se manifesta prin psiho-sindrom (tulburari
de atentie , concentrare , dezorientare, scaderea capacitatii intelectuale), deliruri psihotice , sindrom
pseudobulbar , crize neurologice , ataxie , afazie , apraxie , pareze. S-a observat o corelatie intre evolutia
simptomelor clinice si gradul atrofiei corticale.
C.T. - se observa o micsorare a encefalului cu cresterea dimensiunilor sulcusurilor , diminuarea
circumvolutiilor , cresterea spatiilor subarahnoidiene externe , a ventricolilor cerebrali , cisternelor.
Atrofiile cerebrale externe sint cele mai frecvente ( 65% ), sint atrofii fiziologice cu cresterea
spatiilor subdurale, diminuarea girusurilor, cresterea in dimensiuni a cisternelor, ventricolilor.
Atrofiile cerebrale interne sint mai putin frecvete ( 15%) , se insotesc de dilatarea ventricolilor
laterali.
Atrofia generalizata ( 20% ) se insoteste de cresterea fluidului extra si intra cerebral. Dupa virsta de
30 ani creierul involueaza cu 7-11%.

Atrofiile cerebrale generalizate

Atrofia corticala fiziologica

55

Incepind din decada a III-a creierul involueaza progresiv cu 7-11%.

C.T. - marirea spatiilor subarahnoidiene , a cisternelor (bazala, insulara, interemisferica), micsorarea
girusurilor , adincirea sulcusurilor , marirea ventricolilor cerebrali.
Dementa senila se observa peste virsta de 60 de ani si este caracterizata prin accentuarea marcata a
semnelor de mai sus.
Dementa presenila ( tip Alzheimer ) apare inaintea virstei de 60 de ani. In ultimul timp , in afara
modificarilor C.T. caracteristic unui grad inaintat de atrofie corticala , se observa modificari ale lobului
frontal si temporal , partea interna.
Dementa arteriosclerotica survine pe fondul unei arterioscleroze.
C.T. - se observa asocierea semnelor de atrofie corticala cu zone mici de ramolisment cerebral.
O forma particulara de dementa arteriosclerotica este encefalomalacia subcorticala cronica descrisa
de Binswanger.
Clinic sint evidente semne de dementa progresiva.
C.T. - exista semne de atrofie corticala generalizata , zone de infarct periventricular si la nivelul
ganglionilor bazali.
Boala Parkinson are un caracter ereditar putind insa apare dupa encefalite sau asociate cu arterioscleroza. Bolnavii prezinta simptome extrapiramidale ( akinezie , rigiditate , tremor de repaus ) si seboree
postencefalitica.
Anatomo-patologic , atrofia are loc in substanta neagra, globus palidus, corpul striat, nucleul dintat.
C.T. - atrofie generalizata.
Maladia Wilson
In maladia Wilson se produce o degenerare hepato-lenticulara prin acumulare de ceruloplasmina in
celulele Kupfer hepatice , in nucleul caudat si nucleul lentiform.
Clinic, bolnavii prezinta ciroza , pigmentatie a corneei si semne extrapiramidale cu rigiditate ,
tremor intentional , dementa.
C.T. - atrofie corticala asociata cu zone hipodens ischemice in nucleul caudat , lentiform si talamus.
Boala Jakob - Creutzfeld este produsa de un slow - virus ce se transmite de la vite.
Leziunile anatomopatologice sint reprezentate de atrofie corticala , modificari de tip spongios in
scoarta temporo-occipitala precum si in ganglionii bazali. Boala afecteaza virstele tinere si medii.
Simptomele clinice constau in dementa rapida progresiva , semne cerebeloase , rigiditate ,
mioclonii.
C.T. - atrofie corticala cu evolutie rapida , modificari de tip spongios in regiunea temporo-occipitala
si in ganglionii bazali.
Encefalopatia toxica
Encefalopatia alcoolica este caracterizata prin atrofie generalizata a emisferelor cerebrale si a
cerebelului. Se intilnesc in 80% din cazurile severe de alcoolism. Dupa abstinenta atrofia poate regresa.
Dupa radioterapia craniului poate sa apara o atrofie cerebrala chiar dupa o perioada mai lunga de
timp.
Consumul de medicamente hipnotice, sedative, corticoizi, antiepileptice, antiparkinsoniene poate
produce o atrofie cerebrala difuza. Methotrexatul utilizat in tratamentul leucemiilor produce o atrofie
cerebrala difuza asociata cu zone hipodense periventricular produse de procese inflamatorii vasculare.

Atrofiile cerebrale regionale

Boala Pick

56

In boala Pick se produce atrofia cortexului frontal si temporal. Se intilneste mai frecvent la femei
intre 40-50 ani. Se manifesta prin modificari ale personalitatii care ajung la dementa.
Coreea Huntington apare la virsta de 30-50 ani fiind caracterizata prin miscari coreo-atetozice ,
tulburari de personalitate care evolueaza progresiv spre dementa.
Leziunile sint localizate in nucleul caudat care se atrofiaza , coarnele anterioare ale ventricolilor
laterali se dilata accentuind atrofia prin compresiune. In fazele tardive se generalizeaza.
Paralizia progresiva apare in perioada tertiara a luesului. Atrofia corticala intereseaza lobul frontal.
Spatiile subarahnoidiene sint dilatate intre os si lobul frontal.
Atrofia cerebelului este un proces degenerativ ereditar sau dobindit putindu-se intilni in alcoolism ,
intoxicatii , neoplazii.
Atrofia cerebelului duce la cresterea cisternei magna , cisternei pontocerebeloase , cisternei
vermisului si a spatiilor subarahnoidiene.
Hidrocefalus normotensiv reprezinta o forma particulara de hidrocefalus comunicans. Desi se
considera ca presiunea in ventricoli nu este crescuta , determinarile pe o perioada mai lunga arata
momente de crestere a presiunii.
C.T. - exista o atrofie cerebrala interna cu dilatarea sistemului ventricular si a cisternelor bazale.
Spatiile subarahnoidiene si sulcusurile sint normale.

ENCEFALOPATIILE PRIN LEZIUNI ALE SUBSTANTEI ALBE

Leziunile substantei albe pot fi produse de cauze diferite : vasculare, inflamatii, traumatisme,
intoxicatii, procese metabolice, imunopatii.
Scleroza multipla apare intre 20 40 ani.
In scleroza multipla apar zone de demielinizare , circumscrise , localizate in creierul mare, cerebel ,
maduva si la nivelul nervilor cranieni.
Simptomatologia clinica este de tip spastic , ataxie , deficite ale nervilor cranieni.
C.T. - zone hipodense , ovalare , bine delimitate , cu diametrul pina la 2 cm , localizate
periventricular in substanta alba si la nivelul cerebelului. Dupa contrast zonele isi cresc densitatea ,
mentinindu-se hiperdense timp de mai multe ore. Uneori ele sint inconjurate de edem. In unele cazuri
zonele sint izodense neidentificabile fara SDC.
Diagnosticarea se face corect prin R.M.N.
In stadiile tardive se instaleaza atrofia cerebrala si a cerebelului.
Leucodistrofiile
In leucodistrofii are loc o demielinizare generalizata , simetrica a substantei albe. Ele sint maladii
automal recesive si se manifesta din primul an de viata. Copiii sint retardati psihomotor.
C.T. - se observa o scadere a densitatii substantei albe pina la valori de 14 UH , regionale sau
difuze , simetrice sau asimetrice.
1) Leucodistrofiile metacromatice sint cauzate de acumularea in substanta alba a lipidelor
metacromatice.
Clinic se manifesta in primul an de viata , dar pot sa apara si la adulti. Se manifesta prin tulburari de
motilitate , dementa progresiva. Activitatea Aryl - sulfatazei este scazuta.
C.T. - se observa o scadere a densitatii substantei albe cerebrale, bilateral si simetric predominanta
in regiunea frontala. Atrofia creierului este interna si externa.
2) Leucodistrofiile spongiforme

57

Maladia Alexander - se manifesta din primul an de viata. Copiii prezinta macrocefalie , spasticitate ,
convulsii , tulburari psihomotorii progresive.
C.T. - densitatea substantei albe este scazuta difuz .
Boala Canavan - apare la virsta de un an. Simptomele clinice constau in macrocefalie , cecitate ,
deficit psihomotor progresiv.
C.T. - hipodensitatea substantei albe.
3) Leucodistrofia Krabbe sau cu celule globoide
Boala apare in jurul virstei de 1 an. Copiii prezinta nistagmus, poichilotermie, deficite neurologice
progresive, cresterea galactosid galactosidazei.
C.T. - exista atrofie corticala difuza.
Boala Pelizaeus Merzbacher
Este carcterizata prin simptome spastice , ataxie si dementa.
Anatomopatologic exista zone de entmarking in emisferele cerebrale si cerebel. C.T. nu se observa
modificari.
Sindromul Cockayne
Se manifesta in jurul virstei de 2 ani prin casexie , microcefalie , retardare mintala , ingrosarea
oaselor craniene.
C.T. - atrofie corticala insotita de calcificarea ganglionilor bazali.
Adrenoleucodistrofia
Apare mai frecvent la baieti intre 3 - 12 ani si se manifesta prin tulburari de mers si de vedere.
Glandele suprarenale sint atrofice. Diagnosticul pozitiv se pune prin biopsia suprarenalei.
C.T. - densitatea substantei albe este scazuta la nivelul lobilor occipitali si parietali , conturul este
neregulat , bine marcat de SDC. Sint posibile si calcificari.
Atrofiile focale reprezinta zone circumscrise de atrofie cerebrala insotite de dilatari ale spatiilor
lichidiene. Ele sint intilnite dupa traumatisme , hemoragii , infarcte , encefalite , anomalii vasculare
( sindromul Sturge Weber ).

CALCIFICARILE INTRACRANIENE
In mod normal celulele nervoase si tesutul interstitial cerebral nu contin calciu. Arterele insa pot
prezenta depozite calcare a caror cantitate creste cu virsta.
Orice calcificare intracraniana trebuie analizata tinind cont de urmatoarele elemente : localizare ,
volum , forma , contur , aspect neomogen sau omogen , densitate , numar , simetrie , evolutie. Calciul are
densitatea 100 120 UH.
Aceasta analiza in contextul clinic biologic permite stabilirea diagnosticului etiologic .
In functie de localizare distingem:
A. Calcificari circumscrise unilaterale care pot fi produse de :
- hematoame
- tuberculoame
- abcese
- chiste hidatice
- meningioame

58

- astrocitoame
- oligodendroglioame
B. Calcificari circumscrise bilaterale :
- fiziologice : - plexurile choroide
- tentoriumul
- granulatii arahnoidiene
- patologice : - scleroza tuberoasa Bourneville
- boala Sturge-Weber-Krabbe
- boala Fahr
- encefalite virale , TBC ( tuberculoame )
- toxoplasmoze
- cisticercoza , trichineloza
- sindrom Geyelin si Penfield
C. Calcificari la nivelul liniei mediane :
- fiziologice : - calcificari ale sifonului carotidian
- calcificari ale glandei pineale
- calcificari ale habenulei
- calcificari ale coasei creierului ( falx )
- calcificari ale ligamentelor
- patologice : - craniofaringioame
- glioame optochiasmatice
- adenoame hipofizare
- anevrisme
- teratoame
- condroame
- cordoame
- lipom al corpului calos
- meningioame parasagitale
- pinealoame
- papiloame
- ependimoame

Caracteristicile imagistice ale calcificarilor :

1) CALCIFICARI FIZIOLOGICE :
Calcificarile glandei pineale :
- unica , mediana
- localizata in partea posterosuperioara a ventricolului III
- vizibile dupa virsta de 10 ani
- dimensiuni mici 5-6 mm
- contur regulat
- forma globulara sau conica
Calcificari habenulare :
- sint localizate deasupra si anterior recesului pineal
- forma literei C deschisa posterior

59

Calcificarile plexurilor choroide :

- sint localizate mai frecvent la nivelul ventricolilor laterali , mai rar pe ventricolul III
- bilaterale , rar unilaterale
- conglomerat de micronoduli de 1-2 mm realizind o imagine muriforma, ovoida, circulara
- diametrul pina la 1 cm
- mobila in ventricol
Calcificarile de falx si sinus sagital superior :
- filiforma , fusiforma
- mediana , interemisferica
Calcificari ale granulatiilor arahnoidiene :
- imagini hiperdense nodulare mici , parasagitale
Calcificarile tentoriumului :
- rare
- asimetrice
- forma de V inversat , de o parte si alta a liniei mediane
Calcificarea ligamentelor retroselare ( pietrosfenoidale Gruber ) :
- calcificari liniare situate intre lama patrulatera si virful stincii
Calcificarea ligamentelor interclinoidiene :
- liniare , paramediane
Calcificari hipofizare ( litiaza hipofizara ) :
- forma rotunda
- localizare intraselara

2) CALCIFICARI PATOLOGICE :
a) CALCIFICARI TUMORALE :
Glioame :
Oligodendroglioamele se calcifica la 10% din cazuri.
- benzi calcare neregulate , ondulante
- imagine calcara arciforma de grosime variabila
- mici insule calcare nodulare
Astrocitomul are un procent de calcificare de 25%.
- benzi calcare , ondulante
- in formele chistice - calcificari parietale
Glioblastomul se calcifica la 2-3 % din cazuri.
- calcificari de dimensiuni mici
Glioamele optochiasmatice se calcifica la 20% din cazuri.
- localizare supraselara
- nodulare , diseminate
Paraganglioame :
Ependimoame :

60

- localizare la nivel ventricular

- ventricol IV - calcificari 1,9%
- ventricol III , lateral - 30%
- conglomerat de hiperdensitati micronodulare
Pinealome :
- 20% calcificari
- forma de pete sau insula de micronoduli calcari
Tumorile hipofizare : 3% se calcifica
- forma curbiliniara de sus in jos parind a dubla dorsumul selar
- forma de micronoduli localizati in centrul tumorii
- densitate mai mare ca in craniofaringioame
- adenomul bazofil nu se calcifica
Meningioamele :
- frecventa calcificarilor in meningiom este diferita. Meningiomele supratentoriale se
calcifica intr - un procentaj de 19% fata de cele subtentoriale de 10%.
- forma calcificarilor poate fi :
* punctiforme sau nodulare , foarte dense
* grupate in insule a caror limita deseneaza conturul tumorii
* masive realizind aspectul de piatra cerebrala
* calcificari multiple izolate semnificind meningioame multiple
Tumorile embrionare :
Craniofaringiomul :
- frecventa calcificarilor variaza intre 70-80%
- forma calcificarilor poate fi :
* nodulara , unica sau multipla cu aspect de ciuperca sau coral ,
localizare supra sau intraselara
* liniara sau curbiliniara marcind peretele elementelor chistice
* mixta
Cordoamele :
- sint situate in regiunea sfenooccipitala in vecinatatea sellei
- calcificarile pot fi granulare centrotumorale sau periferice conturind tumora
Lipoamele :
- se localizeaza la nivelul corpului calos
- au forma convexa , sint simetrice in paranteze marcind capsula tumorala
Metastazele :
- se calcifica in 1% din cazuri
- se intilnesc in unele forme de tumori primare cu evolutie lenta , la bolnavi dupa
chimioterapie.
b) CALCIFICARI VASCULARE :
Calcificarile vasculare pot fi produse de :
1. Calcificari ateromatoase:
- sifon carotidian
- ramuri carotidiene
2. Anevrisme arteriale 1%
3. Anevrisme arteriovenoase
4. Anevrisme ale venei Galien

61

5. Hematoame ( epidural , subdural , intraparenchimatos )

6. Endarterita calcifianta
Calcificarile ateromatoase :
- localizate mai ales la nivelul sifonului carotidian
- imagini hiperdense sub forma de treneuri liniare sau curbilinii , paralele.
Anevrismele arteriale :
- se calcifica in 5% din cazuri
- sint localizate mai frecvent la nivelul bifurcatiei carotidiene
- forma de opacitati subtiri curbiliniare , alungite , ovalare , inelare , in coaja de ou
Anevrismele arteriovenoase :
- au o frecventa a calcificarilor variabila intre 4-90%
- se pot intilni 2 forme de calcificari :
* curbilinii, anulare, sinuoase ( depozitele intramurale ale venelor de drenaj dilatate ),
calcificarile arteriale sint mai mici
* imagini hiperdense , nodulare , punctiforme diseminate in masa anevrismala
Anevrismele venei Galien :
- sint putin frecvente
- calcificarile se produc mai ales la copiii sub 15 ani
- au forma curbilinie segmentara sau inchisa
Hematoamele :
Hematomul epi sau subdural :
- imagine hiperdensa care placheaza tabla interna a calotei
- localizata temporoparietal
- dimensiuni variabile putind cuprinde o mare parte a emisferului
Hematomul intracerebral poate realiza urmatoarele aspecte :
- imagine hiperdensa , contururi regulate , localizata intr-un emisfer cerebral
- dimensiuni variabile
- imagine de piatra cerebrala
- imagine curbilinie , neregulata , delimitind un chist hematic
- imagine hiperdensa , amorfa , floconoasa , heterogena
c) CALCIFICARI DE ORIGINE INFECTIOASA :
1. Infectii bacteriene :
a) Tuberculoza : - tuberculoame
- meningita
b) Infectii piogene: - meningite piogene
- abcese
c) Sifilis
2. Infectii virale :
a) Infectii cu virus citomegalic
b) Poliomielita
c) Herpes
3. Infectii parazitare :
a) Toxoplasmoza
b) Cestode : - cisticercoza
- echinococoza
c) Nematode : - trichinoza

62

d) Trematode : - paragonimioza
4. Infectii micotice :
a) Toruloza
b) Coccidoidoza
c) Histoplasmoza
Infectiile bacteriene :
Tuberculoza :
- tuberculoamele :
- se calcifica intr-o proportie de 1-8%
- sint localizate la nivelul cerebelului , trunchiului cerebral , lobului frontal , occipital ,
corp calos , talamus
- unice , dar mai ales multiple
- imagine hiperdensa , neregulata avind dimensiuni pina la 2-3 cm
- forma variabila , rotunda , lenticulara , cilindrica
- contur regulat
- meningita tuberculoasa :
- se calcifica in 48% din cazuri la copii , mai putin frecvent la adulti
- imagini hiperdense , nodulare sau liniare localizate paraselar
Infectii piogene :
- meningita piogena :
- calcificari dense in insule , neregulate
- localizare temporoparietala
- abcesele intracerebrale :
- se calcifica la nivelul capsulei fibroase sau a cicatricei postoperatorii
- imagine intens hiperdensa cu contururi neregulate
Sifilisul :
- calcificari ale gomelor
- localizare mai ales la nivelul durei mater
Infectii virale :
Maladia cu incluzii citomegalice :
- calcificari sub forma de treneuri periventriculare
Infectiile parazitare :
Toxoplasmoza :
- calcificarile intracraniene ale nou nascutului sint produse de toxoplasmoza
- forme : - calcificari nodulare , foarte dense , contur neregulat , dar bine delimitat ,
localizate frontoparietal cortical sau subcortical , la nivelul nucleilor bazali ,
diametrul 2-4 mm , izolate sau confluente
- imagine in coup d`ongle , netede cu lungime de pina la 2-3 cm , localizata
la nivelul nucleilor bazali si a talamusului
- calcificari curbiliniare periventriculare asociate cu calcificari la nivelul
nucleilor bazali asemanatori prin simetrie maladiei Fahr.
Cestode :
- cisticercoza :
- calcificari dense , rotunjite sau nodulare de 2-3 mm diseminate in intreg
encefalul , heterogene asociate cu calcificari fusiforme musculare.
- echinococoza :

63

- se calcifica sub forma de linie arciforma bine delimitata care circumscrie

formatiunea
Nematode :
- trichineloza :
- parazitul calcificat produce imagini hiperdense de 1-2 cm ovoide , diseminate in
intreg encefalul.
Trematode :
- distomatoza ( paragonimioza ) :
- calcificarile pot fi punctiforme sub forma de insule sau de bule de sapun cu
diametrul de pina la 4 cm.
Infectiile micotice :
Toruloza ( torula histolytica ) :
- calcificarile seamana cu cele din toxoplasmoza , dar se deosebesc de acestea
prin splenomegalia importanta

3) CALCIFICARI BILATERALE DE ORIGINE NEDETERMINATA :

A. Calcificarea nucleilor bazali de tip Fahr :
- maladia Fahr cu ferocalcinoza cerebrovasculara
- calcificari nucleare si hipoparatiroidiene
- calcificari nucleare si microcefalie
- calcificari nucleare si patologia perinatala
- calcificari familiale
B. Calcificari cu localizare corticala predominanta :
- sindrom Geyelin si Penfield
- granulomul cerebral congenital
- maladia membranelor hialine
- pseudoxantomul elastic
- Lissencefalia
A. Calcificarea nucleilor bazali de tip Fahr :
Maladia Fahr sau ferocalcinoza cerebrovasculara este caracterizata prin calcificari bilaterale
simetrice localizate la nivelul nucleilor bazali si a nucleilor cerebelosi. La inceput calcificarile sint mici ,
discrete , regulate , simetrice , apoi ele devin foarte dense, neregulate, intinse in suprafata , ocupind
parenchimul paraventricular. Extensia corticosubcorticala se evidentiaza in regiunile frontale , temporale
sau occipitale.
Calcificarile nucleare si hipoparatiroidiene ( primara sau secundara ) sint localizate la nivelul
nucleilor caudat , lentiform , talamus , nucleu rosu.
B. Calcificari cu localizare corticala predominanta :
Sindromul Geyelin si Penfield este caracterizat prin calcificari nodulare si liniare avind densitati
variabile , diseminate in intreg encefalul sau insula calcara unica densa cu contur neregulat.
Encefalopatia calcifianta :

64

- apare dupa episoade encefalitice

- calcificarile sint bilaterale , simetrice , localizate mai ales in regiunea frontala , avind un
aspect caracteristic en vague ( in val ) , nu sint evidente calcificari la nivelul nucleilor bazali , epifizei
sau durale.
Calcificari in facomatoze :
Scleroza tuberoasa Bourneville : se insoteste frecvent de calcificari granulare sau nodulare,
localizate cortical , paraventricular sau la nivelul nucleilor bazali.
Boala Sturge-Weber-Krabbe : este caracterizata prin angiom facial asociat cu hipotrofia unui
emisfer si calcificari sinuoase de-a lungul circumvolutiilor cerebrale.
Neurofibromatoza Recklinghausen : se calcifica exceptional.