Sunteți pe pagina 1din 9

Universitatea de Stat din Moldova

Catedra de Teorie economica

Referat:
Produsul Intern Brut si
bunastarea economica.

Elaborat de: Cristina Morozan


Grupa : BA1402
Verificat de : Dolgopol Angela

Produsul intern brut (PIB) este un indicator macroeconomic care reflect suma
valorii de pia a tuturor mrfurilor i serviciilor destinate consumului final,
produse n toate ramurile economiei n interiorul unei ri n decurs de un an.
Acesta se poate calcula i la nivelul unei regiuni sau localiti.
PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodriilor private i a
organizaiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investiii, a
cheltuielilor statului, a investiiilor n scopul depozitrii ca i ctigurile din
export din care se scad cheltuielile pentru importuri.
Economitii pornind de la Keynes care a fost economist britanic ale crui idei
numite economie keynesian radical au avut un impact major att asupra teoriei
politice i economice moderne, ct i asupra politicilor fiscale ale multor guverne,
au mprit termenul de consum general n dou pri: consumul privat i
cheltuielile sectorului public. Dou avantaje ale mpririi consumului total n
acest mod n teoria macroeconomic sunt:
- Consumul privat este o preocupare central a economiei bunstrii.
Investiiile private i subdiviziunile comerciale ale economiei sunt
direcionate ultimativ (n curentul principal al modelelor economice) nspre
creterea pe termen lung a consumului privat.
- Deoarece este separat de consumul privat endogen, consumul sectorului
public poate fi considerat exogen, astfel nct diferite niveluri ale
consumului sectorului public pot fi considerate ca fcnd parte din domeniul
plin de sensuri al macroeconomiei.
Astfel PIB poate fi exprimat:
PIB = consum privat + consumul statului+ investiii + exporturi nete
exporturi nete = exporturi importuri
Consumul privat care este n mod normal cea mai mare component a PIB,
reprezentnd cheltuielile gospodriilor n economie. Aceste cheltuieli pot fi
clasificate n : bunuri durabile, bunuri perisabile i servicii. Exemple: hran,
chirie, bijuterii.
Cheltuielile statului sau consumul sectorului public, reprezint suma tuturor
cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri finite i servicii. Include salariile
angajailor din sectorul public, cumprarea de armament etc.
Investiiile includ investiii n fabrici, echipamente, inventar i nu include
schimburile de active existente. De exemplu: construcia unei mine,
cumprarea de software, cumprarea de maini i echipamente. Cheltuielile
gospodriilor pentru noi locuine fac parte din investiii.

Exporturile reprezint exporturile brute ale unei ri, incluznd bunuri i


servicii, destinate consumului ntr-o alt ar
Importurile reprezint importurile brute.
Dorinta permanenta a individului de a ajunge la un nivel satisfacator de
bunastare a reprezentat, de-a lungul timpului, un factor pentru dezvoltarea
economica a societatii, fiind n acelasi timp cauza si efect pentru numeroase
descoperiri stiintifice.
Bunastarea, cu cele doua aspecte ale sale - materiala si spirituala - reprezinta, de
fapt, scopul tuturor stiintelor cu caracter aplicativ, al fiecarei ramuri a stiintei
economice, al stiintelor sociale, etc.
Desi notiunea de bunastare are ca element central individul, ale carui nevoi sunt
mai mult sau mai putin satisfacute la diferite niveluri ale bunastarii, aceasta a
devenit un obiectiv esential si la nivel de stat, guvern, organizatii politice si
organisme internationale. Acestea se ocupa n primul rnd de bunastarea
economica, datorita faptului ca de ea se leaga, ntr-un fel sau altul, orice
problema a unei societati, dar printre obiectivele lor se numara si cele legate de
protectia sociala, sistemul de asigurari sociale, sanatate, cultura si nvatamnt,
de care depinde obtinerea acelui optim pe care l numim bunastare.
La nivel individual, bunastarea depinde de numeroase elemente dintre care cele
mai importante sunt veniturile, nivelul consumului, siguranta sociala, aspecte
personale precum gradul de cultura si educatie (care genereaza anumite nevoi
spirituale), familie, sanatate etc.
Toate acestea se modeleaza n functie de sistemul nevoilor individuale,
dependente de mediul social la care individul se raporteaza, nivelul de
satisfactie depinznd n mod direct de pozitia n cadrul ierarhiei sociale. Acest
fapt dovedeste aspectul accentuat subiectiv al aprecierii bunastarii individuale.
Stiinta economica, pentru a ajunge la posibilitatea de a masura si compara
diferitele niveluri de bunastare, a fost nevoita sa elimine dintre criteriile de
apreciere pe cele cu un grad prea mare de subiectivitate.
Se ajunge astfel la o definire a bunastarii mai putin legata de individ, ceea ce nu
nseamna ca individul impreuna cu nevoile sale nu mai reprezinta punctul
central al conceptului de bunastare, ci ca printr-un proces de obiectivizare si
generalizare poate fi studiata bunastarea unui grup sau a ntregii societati.
n general, e acceptata ideea ca bunastarea generala este suma bunastarii
individuale. O crestere a bunastarii generale e considerata orice ameliorare a
bunastarii unui individ care nu duce la reducerea bunastarii altui individ.
Astfel, bunastarea se constituie ca o modelare a sistemului de nevoi potrivit
cadrului social-economic n care este integrat individul (proprietate, nivel al
consumului, starea materiala n ierarhia societatii etc.).
Bunastarea sociala se defineste prin capacitatea de satisfacere a preferintelor
individuale ale membrilor unei colectivitati. Bunastarea poate fi abordata si
dintr-o perspectiva sistemica, din care sistemul bunastarii natiunii este vazut ca
fiind compus din doua subsisteme:

a) subsistemul nivelului de trai material, n componenta caruia intra consumul


de bunuri alimentare si nealimentare, precum si consumul de servicii;
b) subsistemul nivelului cultural al populatiei, care cuprinde instructia publica,
sanatatea publica, activitatile din domeniul cultural si al artei.
Acestea sunt n mod direct influentate de sistemul avutiei nationale si de
sistemul cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice.
O alta abordare si are punctul de plecare n definitia bunastarii individuale.
Aceasta, dupa Nicholas Barr are trei componente:
- bogatia fizica constituita din bunuri durabile;
- bogatia financiara include actiuni, obligatiuni si conturi bancare;
- capitalul uman este si el tot o forma de bogatie, ntrupata n indivizi ca rezultat
al instruirii si pregatirii, avnd doua surse diferite: pe de o parte este rezultatul
investitiei trecute n educatie si pregatire (ceea ce majoritatea oamenilor nteleg
prin capital uman), iar pe de alta parte reprezinta rezultatul talentului natural.
Fiecare tip de bogatie are ca rezultat un venit (beneficiu material sau
nematerial, avantaj obtinut de pe urma a ceea ce individul poseda), iar toate
aceste trei tipuri de bogatie mpreuna reprezinta bunastarea individuala.
Astfel, bogatia fizica produce venituri non - banesti sub forma serviciilor
(exemplu: locuinta ) dar poate produce si venituri banesti (o casa prin
nchiriere). Bogatia financiara produce venituri banesti (exemplu: dobnda).
Capitalul uman produce venituri n mai multe forme. Pornind de la ideea ca un
individ si mparte timpul ntre munca si odihna sau timp liber, capitalul uman
produce venituri n ambele situatii.
Cnd individul munceste, utilizarea capitalului uman are ca rezultat obtinerea
unui venit banesc (exemplu: salariul) dar si un venit non-banesc ca satisfactia
obtinuta prin munca (care poate fi pozitiva sau negativa). Cnd nu munceste,
utilizarea propriului capital uman genereaza un avantaj care nu este de natura
baneasca - petrecerea timpului liber (care de asemenea poate avea o conotatie
pozitiva sau negativa), dar si un venit sub forma productiei proprii .
La nivel agregat, bogatia are aceleasi componente. O masurare corecta si
cuprinzatoare a venitului national va trebui sa includa att veniturile banesti, ct
si cele de alta natura.
Economistul Adam Smith in lucrarea La Rischesse des Nations (1776)
remarca ca intreprinderea si indivizii activi pe piata se comporta ca si cum ar fi
ghidati de o mana invizibila ce favorizeaza imprastierea rezultatelor
favorabile asupra tuturor. Metafora mana invizibila presupune ideea ca pe
piata, urmarirea interesului particular contribuie la bunastarea tuturor.
Dorinta de bunastare a marcat din totdeauna existenta individului fiind o
situatie optimala la care aspira omul.
Economia bunastarii explica modalitatile si mecanismele de alocare a
resurselor pe baza criteriilor de eficienta sociala, rezultatul fiind o agregare de
stari optimale pentru intreaga populatie .
Bunastarea este rezultat al unui grad cat mai inalt de satisfactie sau utilitate
perceput de consumator. Daca scopul economiei este crearea de utilitati iar
utilitatea se materializeaza in bunastare fiecare natiune se va preocupa de

crearea si realizarea unui sistem de producere a bunastarii deci de o economie a


bunastarii.
Surplusul consmatorului
1. Disponibilitatea de plata reprezinta suma maxima pe care un consumator ar fi
dispus sa o plateasca pentru un bun.
2. Surplusul consumatorului: diferenta dintre suma maxima pe care
consumatorul ar fi dispus sa o plateasca pentru o unitate dintr-un bun si suma pe
care el o plateste efectiv.
3. Masurarea surplusului consumatorului
- pentru orice cantitate data, pretul determinat de curba cererii reflecta
disponibilitatea de plata a consumatorului marginal. Deoarece curba cererii
reflecta disponibilitatea de plata a consumatorilor, se poate utiliza curba cererii
pentru masurarea surplusului consumatorului.
- pentru consumator, castigul in urma schimbului apare sub forma surplusului
consumatorului reprezentat de suprafata dintre curba cererii si pretul pietei.
4. Pe masura ce pretul scade, surplusul consumatorului creste deoarece:
- surplusul consumatorilor care cumparau deja bunul repectiv va creste
deoarece acestia platesc mai putin comparativ cu situatia initiala.
- reducerea pretului determina intrarea pe piata si a altor consumatori care vor
obtine un surplus al consumatorului pentru unitatile suplimentare achizitionate.
5. Surplusul consumatorului este masurat in termeni monetari.
Surplusul producatorului
1. Costul si suma minima pe care producatorul ar fi dispus sa o accepte pentru a
continua sa produca un bun.
cost: valoarea lucrurilor la care un producator trebuie sa renunte
pentru a produce un bun sau un serviciu.
surplusul producatorului: diferenta dintre ceea ce un producator
primeste pentru o unitate dintr-un bun si minimul pe care el ar fi
dispus sa il accepte pentru acel bun.
2. Masurarea surplusului producatorului cu ajutorul curbei ofertei
pentru determinarea curbei ofertei unui un bun sau serviciu, se pot
utiliza informatiile cu privire la cost.
pentru orice cantitate data, pretul determinat de curba ofertei reprezinta costul
vanzatorului marginal. Deoarece curba ofertei arata suma minima pe care
producatorul ar fi dispus sa o accepte pentru a continua sa produca acel bun in
loc sa-si utilizeze resursele in alt mod sau in alta parte, aceasta poate fi utilizata
pentru a masura surplusul producatorului.
producatorul obtine un surplus egal cu diferenta dintre ceea ce primeste acum
la pretul pietei si minimum pe care ar fi dispus sa il accepte. Acest surplus al
poducatorului se poate reprezenta grafic prin aria dintre curba ofertei si pretul
pietei.
3. Surplusul producatorului creste pe masura ce preturile cresc deoarece:
producatorii deja existenti pe piata vor obtine un surplus suplimentar
deoarece acestia obtin mai mult din vanzarea produsului respectiv comparativ
cu situatia initial.

pe masura cresterii pretului, pe piat vor intra noi producatori care vor obtine
un surplus al producatorului pentru unitatile suplimentare
vandute.
surplusul producatorului este utilizat pentru a masura bunastarea
economica a producatorilor.
Bunastarea economica a fiecarui individ din societate se poate masura prin
surplusul total, care reprezinta suma dintre surplusul consumatorului i
surplusul productorului.
Intre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o
stransa interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii
economice, iar nivelul acesteia influenteaza cresterea PIB.
Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate
sa inregistreze o imbunatatire sau o inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor
sa se modifice:
-

rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt


incluse in PIB (de ex. economia subterana, piata neagra, bunuri materiale si
srevicii rezultate din activitatea casnica sau din activitatea organizatiilor de
caritate care nu sunt incluse in PIB)

veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor,


cumpararea bunurilor de consum si pentru constituirea unor economii: o
crestere a PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere mai accentuata a
economiilor sau a taxelor si impozitelor, acest fapt conducand la o scadere a
cheltuielilor de consum si, mai departe, a bunastarii economice

durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si


marimea PIB: cresterea duratei timpului liber conduce la sporirea bunastarii
economice, dar la scaderea PIB, in timp ce reducerea duratei timpului liber
determina cresterea PIB si o reducere a bunastarii economice

gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc)


influenteaza bunastarea, dar nu si marimea PIB

PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si


consumul final, consum care sta la baza bunastarii economice: acesta poate sa
creasca si datorita importului de bunuri, dar importul de bunuri contribuie la
reducerea PIB.

Cuprins:
1)Notiunea de Produs Intern
Brut(PIB), elementele si
caracteristica lui.
2)Notiunea de
bunastare,caracteristica si
componentele ei.
3)Produsul Intern Brut si bunastarea
economica.
4)Concluzie
5)Bibliografie.

Bibliografie:

http://www.stiucum.com/economie/economiegenerala/Cresterea-si-dezvoltareaecono31637.php
http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?
id=391&idb=
Economie,Angelescu C 2005
Teorie economica,Moldovanu D 2006
Macroeconomie,Popecu C;Gavrila I;Ciucur D
2005

Concluzii:
Pentru a exprima intr-un mod estimabil a
bunastarii economice a unei regiuni, stiinta
economica are la baza aceseia notiunea de PIB,
care la rindul sau reflecta indiferent de modul de

calcul, bunastarea strict economica a intregii


regiuni luata in calcul. Produsul intern brut este un
indicator macroeconomic care reflecta suma valorii
de piata a tuturor marfurilor si serviciilor destinate
consumului final, produse in toate ramurile
economiei in interiorul unui stat in decurs de un
an. Deoarece PIB-ul combina suma tuturor
activitatilor care se pot evalua in bani si nu a
folosintei acestora (sau chiar a distrugerii
acestora) este un mijloc conditionat de masurare a
bunastarii si a calitatii vietii.
Intr-o economie, variatia PIB-ului este determinata
de variatia nivelului veniturilor si de variatia
nivelului preturilor. Asadar, variabila independenta,
depinde in mare masura de cei doi factori anterior
enumarati.
Ca la incheere pot spune ca PIB este indicatorul de
baza a economiei nationale si are un rol deosebit in
bunastarea economica.